Pancreasul si

diabetul
zaharat
Lorem ipsum dolor sit amet,
consectetur adipiscing elit.
Informatii
Generale
Pancreasul este un organ cu rol de glandă
mixtă, adică secretă hormoni pe care îi

Jens Martensson
varsă în sânge, dar şi suc pancreatic ce
ajunge în tubul digestiv. Este o glandă
voluminoasă anexată duodenului. Forma
pancreasului este neregulată.
Este alungit în sens transversal, iar
capătul drept este voluminos şi cel stâng
ascuţit. Pancreasul este aşezat
transversal, profund în abdomen, având
raporturi cu coloana vertebrală. La
dreapta sa se găseşte duodenul, iar la
stânga splina. Pancreasul ocupă astfel 2

epigastrul, iar coada sa ajunge în

Date generale
• Pancreasul are o lungime de 15 –
20 de cm şi o grosime de 2 cm.
Este un organ friabil ce se poate

Jens Martensson
rupe (sau perfora) uşor.
• Culoarea pancreasului este roz-
cenuşie, dar devine roşu în timpul
activităţii sale.
• Pancreasul este mai voluminos la
bărbat decât la femeie şi ajunge
la dimensiunile maxime până la
vârsta de 40 de ani, apoi de la 50
de ani descreşte treptat.
• Greutatea pancreasului nu este
mai mare de 100 g, în medie fiind
de 80 g.  3

Pancreasul este format dintr-o

Structura
pancreasului
• Pancreasul este o glandă mixtă,

Jens Martensson
atât cu secreţie exocrină, cât şi
cu secreţie endocrină. Structural,
pancreasul prezintă o capsulă,
stromă şi parenchim. Capsula
înveleşte pancreasul şi trimite
prelungiri în interior formând
lobulii pancreasului. Stroma este
formată din ţesut conjunctiv lax
ce conţine vase de sânge şi
nervi. Parenchimul este format
din tipuri de celule diferite ce
formează pancreasul endocrin şi 4
pancreasul exocrin.
 Pancreasul exocrin
• Reprezintă aproape 98% din masa pancreasului.
Este format din acini de formă sferică. În
structura acinilor se găsesc celule sero-zimogene
(conţin granule de zimogen). Aceste celule
asigură secreţia intermitentă a pancreasului
exocrin cu rol foarte important în procesele de
digestie. De la nivelul acinilor pornesc canale ce
se unesc. Acestea formează ductul principal
Wirsung şi ductul accesor Santorini. Rolul acestor
ducte este de a prelua secreţia exocrină a
pancreasului şi de a o vărsa în duoden – sucul
pancreatic.  reprezintă aproximativ 10 – 20% din celulele ce formează
Pancreasul endocrin
• Ocupă doar 2% din masa organului şi este format din
insulele lui Langerhans. Acestea sunt răspândite difuz prin
pancreasul exocrin (exact ca insulele împrăştiate prin
ocean). Numărul total al acestor insule variază între
500.000 şi 2.000.000, iar diametrul lor nu depăşeşte 400 de
micrometri. Insulele sunt formate din celule şi capilare.
Rolul capilarelor este de a prelua secreţia endocrină a
pancreasului. În structura insulelor au fost identificate 5
Jens Martensson
tipuri de celule. 
• Celule de tip A: sunt situate în periferia insulelor şi
insulele. Rolul lor este de a elabora şi secreta glucagonul.
• Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din
totalul celulelor endocrine. Sunt localizate în centrul
insulelor şi secretă insulina.
• Celule de tip D: sunt în număr mult mai redus (5%) şi se
găsesc răspândite pe toată insula. Aceste celule secretă
somatostatin, cu rol inhibitor asupra secreţiei de insulină şi
glucagon.
• Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin
şi secretă gastrina, cu rol în stimularea secreţiei de acid
clorhidric de către stomac. 
5
• Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul
capului pancreasului. Aceste celule secretă polipeptidul
pancreatic (P.P.) cu rol stimulator asupra secreţiei de suc
Jens Martensson
6
 Funcţia pancreasului
Secreţia exocrină a pancreasului
Structura pancreasului exocrin este asemănătoare cu structura glandelor salivare (pancreasul a fost denumit glanda salivară a abdomenului) – este
format din acini secretori şi ducte ce pătrund printre lobuli şi care confluează formând două canale excretoare mari – Wirsung – canalul principal şi
Santorini – canal accesor. Canalul Wirsung se deschide în duoden (prima porţiune a intestinului subţire) printr-un orificiu comun cu canalul coledoc
(canalul coledoc conţine bila). Orificiul este numit ampula lui Vater şi este prevăzut cu sfincterul lui Oddi. Secreţia exocrină a pancreasului este sucul
pancreatic.
Sucul pancreatic este secretat în cantitate de 1000 – 1500 de ml la 24 de ore şi este un lichid clar, vâscos şi cu un pH alcalin (variază între 7 şi 9). În
compoziţia sucului pancreatic se găsesc substanţe organice şi anorganice, dar componentul principal este apa (apa reprezintă mai bine de 90% din
componenţa sucurilor digestive).
Dintre substanţele anorganice un rol deosebit de important îl are ionul de sodiu şi anionul bicarbonic (pe lângă aceste substanţe se mai secretă şi alţi
ioni – K, Mg, Ca, Cl). Cele două substanţe formează bicarbonatul de sodiu ce asigură alcalinitatea sucului pancreatic. Sucul pancreatic trebuie să aibă
un pH alcalin pentru a neutraliza aciditatea sucului gastric la pătrunderea acestuia în duoden.
Substanţele organice sunt reprezentate de enzime. Acestea au acţiune asupra glucidelor, proteinelor şi lipidelor.

Jens Martensson
Tripsina este o enzimă proteolitică ce este secretată sub formă inactivă pentru a preveni autodigestia pancreasului. Enzimele proteolitice atacă
proteinele fără discriminare; ele nu fac distincţie între proteinele organismului şi cele provenite din alimentaţie. Pe lângă acest mecanism de protejare,
pancreasul secretă o substanţă – anti-tripsina. Aceasta este o anti-enzimă ce are proprietatea de neutraliza şi distruge tripsina, dar previne şi
activarea altor enzime proteolitice. Dacă canalele de eliminare a sucului pancreatic sunt blocate se adună cantităţi mari de suc pancreatic, iar
inhibitorul tripsinei nu mai poate face faţă. În acel moment enzimele proteolitice sunt activate şi în câteva ore pancreasul este auto-digerat – se
produce pancreatită acută, adesea fatală. La un pH de 7 – 8 tripsina devine activă. În intestin tripsina este activată de enterokinază, o proteină
secretată de mucoasa duodenului. Tripsinogenul, forma inactivă, devine tripsină, forma activă, prin pierderea a 6 aminoacizi din structură moleculei
sale. 

Chimotripsina: este tot o enzimă din categoria celor proteolitice, secretată sub formă inactivă şi activată de către tripsină. Dacă tripsina prezintă
proprietatea de a coagula sângele, chimotripsina poate coagula laptele – îl separă în două fracţiuni, lichidă şi solidă. 

Carboxipeptidaza: este o enzimă pancreatică ce acţionează asupra proteinelor. Este secretată sub formă inactivă şi activată de către tripsină în
prezenţa zincului. 

Enzimele glicolitice sunt reprezentate de amilaza pancreatică (asemănătoare cu amilaza salivară). Aceasta este secretată sub formă activă şi are o
acţiune mult mai intensă. pH-ul optim la care acţionează amilaza pancreatică este de 6,5 – 7. Rolul amilazei este de scinda glucidele în compuşi mai
mici ce pot fi uşor absorbiţi în sânge. 
7
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatică. Rolul acestei enzime este de a separa prin hidroliză acizii graşi de glicerol. pH-ul optim
la care acţionează este de 7 – 8, iar prezenţa ionilor de Ca şi Mg este necesară. Acţiunea asupra lipidelor este favorizată de sărurile biliare ce
emulsionează lipidele – astfel se măreşte suprafaţa de contact dintre enzimă şi substrat (grăsimea în cazul lipazei).  Dacă lipaza pancreatică lipseşte,
 Reglarea secreţiei de suc
pancreatic
Sucul pancreatic, ca majoritatea secreţiilor digestive, este controlat pe cale nervoasă şi umorală. Controlul nervos al
secreţiei de suc pancreatic este realizat prin intermediul nervului vag şi prin mecanisme reflexe – vederea sau
mirosul alimentelor. 

Jens Martensson
Rolul principal în reglarea secreţiei pancreatice îi revine hormonilor. Acidul clorhidric conţinut de chimul gastric
ajunge în duoden şi la contactul cu mucoasa acestuia determină eliberarea unei substanţe – secretină, care, după ce
ajunge în sânge stimulează secreţia pancreatică, intestinală şi biliară. La nivelul stomacului, secretina inhibă secreţia
acidului clorhidric.

CCK-PZ (colecistokinin-pancreozimină) este un hormon secretat şi eliberat de către mucoasa duodenului. Printre

rolurile sale se numără şi stimularea secreţiei pancreatice şi biliare. În 1978, Gibs afirma că eliberarea de CCK-PZ
asigură senzaţia de saţietate. 

VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) este un hormon secretat de mucoasa intestinală, implicat în procesele de
digestie, dar care acţionează şi în alte teritorii. La nivelul pancreasului determină intensificarea secreţiei de
bicarbonat.

GIP (peptid gastric inhibitor) a fost descoperit în 1971 şi este secretat, în special, de mucoasa duodenală. Acest
hormon acţionează asupra pancreasului endocrin, intensificând secreţia de insulină şi glucagon.

Enteroglucagonul este un hormon ce inhibă secreţia pancreatică şi este eliberat de celule de tip L din mucoasa 8

intestinului subţire.
Somatostatinul a fost izolat în 1976 şi este secretat de celulele de tip D din mucoasa intestinului subţire şi insulele lui
 Secreţia endocrina a
pancreasului
• Pancreasul îndeplineşte un important rol endocrin prin hormonii eliberaţi în sânge. 

• Insulina: numele de insulină vine de la originea sa – insulele lui Langerhans, deşi iniţial fusese
denumită pancreină de către Paulescu, în 1921. Insulina este secretată de către celulele B insulare,
iar la 15 minute după eliberare jumătate din cantitate devine inactivă. Insulina acţionează, în
principal, asupra metabolismului glucidic – scade nivelul glucozei din sânge. Insulina activează
anumiţi receptori de la suprafaţa celulei. Aceşti receptori vor activa o serie de proteine transportoare

Jens Martensson
– GLUT 1, GLUT 2, până la GLUT 5. Aceste proteine se găsesc în diferite celule din corp, unele în
celula musculară striată, altele în creier. După activare, se vor deplasa la suprafaţa celulei şi vor
capta glucoza din sânge. Astfel, scade cantitatea de glucoză circulantă – efectul hipoglicemiant al
insulinei. 

• Glucagonul: este un alt hormon pancreatic ce contribuie la reglarea echilibrului glicemic, dar spre
deosebire de insulină, ce avea efecte hipoglicemiante, glucagonul are efecte hiperglicemiante.
Efectul hiperglicemiant al glucagonului este foarte puternic comparativ cu alţi hormoni ce au printre
efecte şi creşterea glicemiei (adrenalină, cortizol). 

• Somatostatinul: este secretat de către celulele de tip D din insulele lui Langerhans şi are o acţiune
de scurtă durată în sânge – doar 2 minute. La nivelul pancreasului, somatostatinul inhibă secreţia de
insulină şi glucagon. La nivel gastro-intestinal, somatostatinul scade absorbţia nutrimentelor şi
inhibă secreţia sucurilor digestive – suc gastric, intestinal, pancreatic. 9

• Polipeptidul pancreatic: este secretat de către celulele de tip P.P. insulare. Secreţia de P.P este
 Diabetul zaharat
Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai
frecventa boala endocrina, caracterizata prin tulburari ale intregului metabolism (in special
glucidic) si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. Diabetul
Zaharat este de 2 tipuri: de tip 1 si de tip 2. 
In Diabetul zaharat tip I sau insulinodependent, pancreasul nu mai secreta insulina sau
secreta o cantitate foarte mica, insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale,

Jens Martensson
fiind necesara injectarea de insulina. Acest tip de diabet debuteaza de obicei la tineri.
Tipul 1 de diabet se regaseste in 5% pana la 10% din cazurile de diabet diagnosticat. Factorii
autoimuni, genetici si de mediu sunt implicati in mod determinant in aparitia acestui tip de
diabet.
Diabetul zaharat de tip 2 nu este insulinodependent, majoritatea pacientilor cu cu aceasta
afectiune, isi pot desfasura normal activitatile cotidiene atunci cand reusesc sa tina sub
control nivelul glicemiei prin exercitii fizice, dieta corespunzatoare si medicatia
hipoglicemianta.
Diabetul de tipul 2 se regaseste in 90% pana la 95% din cazurile de diabet diagnosticat.
Factorii de risc pentru diabetul de tipul doi includ: varsta avansata, obezitate, cazuri
anterioare de diabet in familie, diabet in sarcina, intoleranta la glucoza, inactivitate fizica,
rasa ( afro-americanii, hispanicii/latinoamericanii, amerindienii, si unii americani de origine
asiatica au o predispozitie pentru diabetul de tipul 2). 10
 Simptomele diabetului
zaharat
In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel incat pacientul este asimptomatic. O treime din pacientii cu
diabet nu stiu ca sufera de aceasta boala. 

Simptomele diabetului zaharat includ:

1. sete;
2. poliurie (urinare in cantitate mai mare);
3. polifagie (apetit crescut);
4. scadere in greutate;

Jens Martensson
5. oboseala.

Alte semne de diabetul zaharat:

6. numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor;
7. vedere intetosata;
8. furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor;
9. numeroase infectii ale pielii sau ale tractului urinar;
10. vaginite.

Semnele de alarma ale acestor complicatii:

amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare sau inferioare (neuropatie diabetica);
vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate in campul vizual, pierdere a vederii partiala sau totala sau
senzatia de "vedere printr-un val" (retinopatia diabetica);
dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi semne ale unor probleme cardiace sau vasculare.

Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un plan terapeutic individualizat. Tratamentul
include, de obicei, dieta adecvata, program de exercitii fizice, scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie
tratament medicamentos. O buna cooperare cu medicul specialist ajuta pacientul sa tina boala sub control si sa previna aparitia 11
unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a pancreasului endocrin devine din ce in mai insuficienta, astfel incat insulina
secretata nu mai poate mentine glicemia in limite normale. 
 Tratament ambulatoriu:
Schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos face parte din modalitatile de tratament
ambulator. Pacientii trebuie sa cunoasca cat mai multe despre boala lor pentru a fi cat mai
motivati, mai complianti si pentru a se simti mai bine si mai in siguranta stiind ca-si pot tine
sub control boala.
Tratamentul ambulator include:dieta adecvata in care carbohidratii sunt repartizati pe

Jens Martensson
parcursul intregii zile;
efectuarea unui program de exercitii fizice;
monitorizarea zilnica a glicemiei;
luarea medicatiei antidiabetice orale daca aceasta a fost prescrisa de specialist;
evitarea deshidratarii prin aport crescut de lichide;
doze mici de aspirina.

12
 Reguli generale si profilaxie
Profilaxie: mentinerea unei greutati corporale adecvate. Pentru a depista obezitatea se pot
folosi tabele cu greutatea si inaltimea ideala. In cazul in care este necesara scaderea in
greutate, pierderea intre 4,5-9,1 kg poate reduce riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2;
exercitiul fizic regulat de cel putin 30 minute pe zi; nu trebuie neaparat desfasurarea unor
activitati epuizante sau inscrierea la o sala de gimnastica, orice efort fizic care creste rata
cardiaca este util. Pentru inceput, se poate incerca mersul in ritm moderat folosind

Jens Martensson
pedometrele care monitorizeaza numarul de pasi efectuati. Persoanele cu risc de a face diabet
zaharat tip 2 se vor adresa medicului specialist pentru intocmirea unui program individualizat
de exercitii fizice;
alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci pot diminua riscul de
a face diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne rosie, alimente tip fast-food si exces de
bauturi racoritoare cresc riscul de dezvoltare a diabetului.
Profilaxia complicatiilor diabetului 
Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului poate fi realizata
prin:controlul glicemiei si mentinerea la o valoare apropiata de tinta;
administrarea unor doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic sau accidentele
vasculare cerebrale sau a obstructiilor arteriale periferice;
controlul medicamentos al tensiunii arteriale si al nivelului crescut al colesterolului;
examen oftalmologic periodic; 13
ingrijirea atenta a picioarelor;
oprirea fumatului; fumatul grabeste aparitia complicatiilor diabetului.
 Reguli generale
Faceti-va planul din timp: Daca sunteti invitat la o petrecere si nu stiti ce mancare se va servi,
da-ti un telefon si interesati-va despre mancarea care va fi servita. Chiar si persoanele cu
Diabet Zaharat tip 2 trebuie sa isi respecte planul privind orarul meselor si alimentele
consumate indiferent daca este vacanta sau nu;
Continuati sa calculati carbohidratii: carbohidratii sunt principalii constituenti alimentari
responsabili de cresterea glicemiei. Cand este ora mesei, aceasta trebuie privita ca un intreg

Jens Martensson
si diabeticul trebuie sa se decida asupra alimentelor pe care doreste sa le consume astfel
incat masa sa sa fie una echilibrata, calculand cu atentie portiile de alimente ce contin
carbohidrati fara a face excese
Alimentele "fara zahar" nu sunt intotdeauna si fara carbohidrati: De obicei diabeticii sunt
tentati sa consume alimente "fara zahar", dar acestea nu sunt neaparat si fara carbohidrati.
Atunci cand va decideti sa consumati alimente "fara zahar" fiti atenti la cantitatea totala de
carbohidrati a alimentului si daca sunt prezenti carbohidratii acestia trebuie consumati prin
inlocuirea celor din masa obisnuita nu prin adaugare;
Verificati-va nivelul glicemiei inainte de consumarea alcoolului: Alcoolul poate determina
scaderea glicemiei motiv pentru care este recomandata verificarea glicemiei inainte de a
consuma alcool. Inainte de a consuma alcool se recomanda consumarea unor alimente ce
contin carbohidrati si ideal ar fi ca alcoolul sa fie consumat la sfarsitul unei mese principale nu
la sfarsitul unei gustari; 14
Asigurati-va ca cei cu petreceti stiu ca aveti diabet: Simptomele hipoglicemiei si betiei sunt de
multe ori asemanatoare de aceea este foarte important ca cei care remarca la dumneavoastra
 Insert or Drag and Drop your Image

Large image

Caption lorem ipsum

Than
k You