10 reguli de utilizare a virgulei în cadrul propoziției

1. Între părți de propoziție de același fel (nu de vorbire!)

a. Subiecte multiple
Caietele îngrijite, cărțile curate, creioanele bine ascuțite caracterizează un elev conștiincios.

b. Numele predicativ multiplu

Mihaela este înaltă, suplă, grațioasă în mișcări.

c. Atribute omogene
Și-a cumpărat o mașină roșie, luxoasă, elegantă.

d. Complemente omogene (de același fel)

Sunt pasionată de dans, muzică, excursii.

2. Între subiect și apoziție.

L-am văzut pe Mihai, fratele tău.

3. După o construcție gerunzială sau participială, așezată la începutul propoziției.

Văzând aceasta, m-am supărat. / Ajuns acolo, am vorbit cu directorul.

4. Complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat.

Povestea, în situația de față, pare reală. / Gheorghe, nemaiputându-se stăpâni, fugi.

5. Între cuvinte sau construcții incidente.

Și iată cum, mulțumită eforturilor voastre, ați reușit să învingeți.

6. După adverbe de negație sau afirmație

Desigur, s-a înșelat. / Nu, nu m-am înșelat.

7. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale concluzive se cer izolate.

Deci, ne întâlnim mâine./ Prin urmare, decide el.

8. Substantiv în cazul vocativ.

Grigore, vino repede.

9. Interjecțiile se izolează.
Ei, ce veste îmi aduci?

10. Între subiect și predicat niciodată nu se plasează virgula.