MALADII GENETICE UMANE

Bolile genetice sunt determinate de modificari (mutatii) ale structurii sau functiei
moleculelor de ADN - organizate in gene si cromozomi - care contin informatiile despre
alcatuirea si functionarea organismului.
Bolile genetice prezinta o serie de caracteristici generale, care permit deseori definirea
unei afectiuni ca fiind genetica. Ele sunt produse de mutatii ale genelor sau cromozomilor; de
aceea este firesc sa fie ereditare (in sensul transmiterii lor in succesiunea generatiilor). Dar cei
doi termeni nu sunt echivalenti. Multe boli cromozomiale sau monogenice sunt genetice dar
neereditare, fie pentru ca sunt letale inainte de perioada de reproducere, fie pentru ca
determina o incapacitate de procreare. De asemenea, trebuie subliniat ca prezenta unei
afectiunii la bolnavi din generatii diferite poate fi determinata si de factori de mediu; astfel, nu
se poate vorbi de tuberculoza ereditara si nici de sifilis ereditar, ambele bolifiind produse de
infectii cu microroganisme. Termenul de boala genetica este deci mai general si nu se
suprapune obligatoriu cu cel de boala ereditara.
Bolile genetice sunt deseori familiale regasindu-se si la alti membri ai familiei
bolnavilor. Aceasta nu este o regula absoluta deoarece exista destule boli genetice sporadice,
in care bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al familiei, sau
exista boli negenetice familiale prezente la mai multe persoane dintr-o familie care au acelasi
mediu de viata (de exemplu, hipotiroidia prin carenta de iod in alimentatie sau alcoolismul).
Bolile genetice sunt determinate inainte de nastere si deci sunt congenitale, prezente la
nastere. Totusi unele dintre ele se pot manifesta mai tarziu in alte perioade de viata, inclusiv la
adult. De asemenea este important sa punem semnul egalitatii intre congenital si genetic,
deoarece exista anomalii congenitale negenetice, produse de agresiuni embrio-fetale
exercitate de unii agenti externi (virusul rubeolei, alcoolismul matern sau unele
medicamente).
PRINCIPALELE TIPURI DE BOLI GENETICE
In functie de cantitatea de ADN afectat, de celulele unde se gaseste acesta si de
influenta factorilor de mediu la producerea bolii se deosebesc urmatoarele categorii:

1. Boli cromozomiale
Produse de anoamalii ale numarului cromozomilor, aflati in plus sau in minus fata de numarul
normal (46 la om) sa 919f57j u structurii lor: excesul, lipsa sau aranjamentul anormal al unor
fragmente de cromosomi.
Sunt relativ rare: 4 la mie sau 1 la 250 de nou-nascuti vii.
De obicei riscul pentru rude este destul de mic, dar aceasta nu este o regula generala.
Cele mai frecvente sunt: sindromul Down (pacientii prezinta un cromosom 21 in plus),
sindromul Turner (femei ce au un cromosom X in minus), sindromul Klinefelter (barbati cu
un cromozom X in plus - 47,XXY), sindromul velo-cardio-facial (lipsa unui fragment din
cromosomul 22)

2. Bolile monogenice (mendeliene)

Determinate de mutatia unei singure gene (fragment de cromosom ce determina formarea
unei proteine sau caracter).
Se transmit ereditar dupa niste criterii foarte precise (stabilite de catre Mendel) care pot fi
recunoscute usor daca se analizeaza familia afectata.
Pricipalele tipuri sunt: boli autosomal dominante (AD), autosomal recesive (AR) sau boli
legate de cromosomul X (LX) dominante si recesive. In aceasta categorie se pot include si
bolile mitocondriale, in care genele afectate sunt situate pe ADN-ul din mitocondrii.
Riscul de reaparitie a bolii la una din rudele pacientului este de obicei mare.
Exista foarte multe boli monogenice (peste 5000), descrise in catalogul McKusick (OMIM)
unele foarte cunoscute precum hemofilia, albinismul, fenilcetonuria, mucoviscidoza,
deficienta in G6PD etc
Frecventa globala a bolilor monogenice este de 10 la mie - nn, din care 7 la mie AD, 2.5 la
mie AR si 0.5 la mie LX. Dar daca le consideram separat, frecventa fiecarei boli in parte este
destul de mica.

3. Bolile multifactoriale
Produse prin interactiunea dintre mai multe gene (poligenie) si mai multi factori de mediu.
Factorii genici determina numai o predispozitie genetica la boala iar factorii de mediu prin
orezenta lor pot declansa manifestarea propriu-zisa a bolii
Au un caracter familial dar nu se transmit la urmasi ca si bolile monogenice, dupa niste criterii
clare
Includ doua mari categorii: malformatiile congenitale izolate (luxatia congenital de sold,
anencefalia, defectele septale cardiace etc) si majoritatea bolilor comune ale adultului
(hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc)
Se intalnesc cu frecventa mare: 47 la mie
Riscul ca ele sa reapara la rudele persoanelor afectate este variabil dar se considera a fi totusi
mic 3-5%.

4. Bolile produse prin mutatii somatice

Sunt produse de modificari ale ADN-ului aparute numai in unele celule ale organismului,
dupa nastere.
Determina producerea unor tipuri de cancer sau boli degenerative

Fibroza Chistica
Fibroza chistica este una dintre cele mai comune boli mostenite in randul caucazienilor
si este cauzata de lipsa proteinei care controleaza echilibrul de cloruri din corp. Efectul acestui
lucru sunt dificultati in respiratie si infectii recurente ale plamanilor. De asemeni, implica
probleme in degestie si reproducere. Simptomele variaza de la slabe pana la severe. Ambii
parinti trebuie sa aiba aceasta conditie pentru ca un copil sa fie afectat – fiecare copil are o
sansa de 25% (1 din 4) sa fie afectat. Fibroza chistica este mai comuna la caucazieni, in
special in randul evreilor askenazi, dar se regaseste in toate grupurile etnice.

Sindromul Down
Sindromul Down este o anormalitate cromozomiala cauzata de o copie suplimentare a
genelor gasita pe cromozomul #21. Sindromul Down afecteaza aproximativ 1 din 800 – 1000
de nou nascuti. Poate fi detectat prin testarea prenatala. Exista un patern al caracteristicilor,
unele dintre ele fiind vizibile imediat la nastere – cum ar fi trasaturile faciale, tonus muscular
scazut, defecte ale sistemului digestiv si cardiac si intarzieri de dezvoltare. Copiii care au
Sindromul Down sunt afectati intr-un mod variat, de la moderat pana la sever. Orice grup
etnic poate fi afectat si este, adeseori, asociat cu varsta inaintata a mamei.

Sindromul Fragil X
Sindrom Fragil X este asociat cu cel mai comun tip de intarzieri de dezvoltare si retard
mental mostenit. Intarzierile si dificultatile cognitive pot varia de la simptome usoare, pana la
severe, si, uneori, sunt asociate cu autismul. Aproximativ 1 din 1500 de masculi si 1 din 2500
de femele sufera de Sindromul Fragil X. In mod normal, barbatii au un singur cromozom X si
femeile au 2. La acest sindrom, cromozomul X se poate rupe. Aria cromozomului X care
cauzeaza fragilitate poate fi repetata pe acelasi cromozom – cu cat sunt mai multe arii de acest
gen, cu atat mai mare este fragilitatea si cu atat mai serios este sindromul.

Probleme de coagulare mostenite

Procesul de coagulare a sangelui este una dintre cele mai complicate cai biochimice
ale corpului si exista un numar de probleme diferite de coagulare mostenite. Aceste probleme
de coagulare pot rezulta intr-o sangerare abundenta si intr-o formare anormala a cheagurilor
din corp, majoritatea fiind comune in vene. Cea mai comuna anormalitate este reprezentata de
Factorul V Leiden si poate fi o problema ce apare in timpul sarcinii, ducand la preeclamsie,
o greutate mica la nastere, nastere cu un copil mort si probleme la nivelul placentei.
Mai sunt si alte probleme mostenite de coagulare, cum ar fi deficitul de protrombina
(Factor II), de proteina S, de proteina C si de antitrombina III.
Hemofilia este o tulburare de coagulare bine stiuta – cele mai comune tipuri sunt:
Hemofilia A (unde exista o deficienta a factorului de coagulare VIII), Hemofilia B (unde
exista o deficienta a factorului de coagulare IX) si boala Von Willebrand (unde exista o
deficienta a factorului de coagulare Von Willebrand).
Simptomele acestor tulburari de coagulare sunt:
 Sangerari excesive externe la nivelul gingiilor si nasului si interne la sistemul
gastrointestinal si articulatii.
 Sangerari menstruale anormale.
 Echimoza excesiva.
 Eruptii cutanate.

Hiperlipidemia familiala combinata si hipercolesterolomia familiala
Aceste tulburari mostenite pot rezulta intr-o crestere a lipidelor din sange si a
colesterolului. Ele pot duce la obezitate, intoleranta la glucoza si diabet, infarct si boli ale
inimii. Tratamentul include schimbari dietetice si ale stilului de viata.

Boala Huntington
Aceasta este o boala mostenita care cauzeaza ca anumite celulele nervoase din creier si
sistemul central nervos sa degenereze. Pierderea acestor celule nervoase cauzeaza simptome
precum schimbari de comportament, miscari neobisnuite ce seamana cu cele ale unui sarpe
(coree), miscari necontrolate, probleme in a merge, pierderea memoriei, probleme de vorbire,
ale functiilor cognitive si dificultate in a inghiti. Tratamentul se axeaza, de obicei, pe
stagnarea bolii. Exista o boala Huntington cu debut adult, aceasta fiind si cea mai comuna
forma, si se dezvolta, de obicei, cand o persoana se afla la varsta de 30 – 40 de ani. De
asemeni, exista si o forma cu debut timpuriu, care incepe, de obicei, in perioada copilariei.
Boala Untington este o boala dominanta autozomala, ceea ce inseamna ca daca un parinte o
are, copilul are o sansa de 50% sa o mosteneasca – si daca ai mostenit-o, vei dezvolta boala si
o poti transmite, la randul tau, copiilor tai.

Distrofiile musculare
Multe dintre distrofiile musculare – caracterizate prin o inrautatire a slabirii muschilor
– sunt tulburari mostenite. Cele mai comune sunt:

Distrofia musculara Duchenne

La distrofia musculara Duchenne, simptomele sunt aparente, de obicei, inainte de
varsta de 6 ani si, uneori, chiar mai devreme. Aceste simptome sunt: oboseala, posibil retard
mental si slabiciuni ale muschilor, incepand cu picioarele si apoi se extinde pana la partea
superioara a corpului. De asemeni, pot fi asociata probleme ale inimii, respiratorii si
deformari ale pipetului si spatelui. Slabiciunile musculare pot ingreuna, in mod progresiv,
mersul. Acea slabiciune devine din ce in ce mai rea – pana la varsta de 12 ani, majoritatea
copiilor sunt intr-un scaun cu rotile. Baietii sunt mai predispusi sa mosteneasca aceasta
tulburare.

Distrofia musculara Becker

La distrofia musculara Becker, simptomele sunt similare cu distrofia musculara
Duchenne, dar apar mai greu si, de asemeni, se inrautatesc mai greu. Acestea pot fi: oboseala,
posibil retard mental si slabiciuni musculare, incepand cu picioarele. Slabiciunile musculare
din partea superioara a corpului nu sunt la fel de severe precum la Duchenne. Din nou, baietii
sunt mai predispusi sa aiba aceasta tulburare si, adeseori, sunt limitati la un scaun de rotile
pana la varsta de 25 – 30 de ani.

Anemia cu celule in secera (falciforme)

Anemia cu celule in secera (falciforme) este o boala mostenita, unde celulele rosii de
sange, care, in mod normal, au forma unui disc, prezinta o forma de semiluna sau in secera.
Aceasta micsoreaza abilitatea celulelor rosii de a transporta oxigen catre toate tesuturile
corpului – poate rezulta intr-o criza cu celule in secera dureroasa si poate aparea de putine sau
de multe ori, depinzand de fiecare persoana in parte. In afara de dureri (abdominale, de piept
si la nivelul oaselor), pot aparea alte simptome, precum oboseala, insuficienta respiratorie,
ritm cardiac marit, intarzieri de dezvoltare, febra si ulcere la nivelul picioarelor. Tratamentul
include medicamente analgezice, hidroxiuree pentru a micsora numarul episoadelor
dureroase, acid folic pentru a sprijini celulele rosii de sange, transfuzii de sange si dializa
renala. Anemia cu celule in secera este mai comuna la persoanele de origine africana sau
mediteraneeana, dar, de asemeni, apare si la persoanele de alte origini.

Talamesiile
Talamesiile (beta-talamesia este cea mai comuna, alfa-talamesia este mai putin comuna)
reprezinta un grup de tulburari mostenite de sange, unde hemoglobina, molecula care
transporta oxigenul, nu este sintetizata, in mod corespunzator, de catre celulele rosii de sange.
Acest lucru rezulta intr-o anemie – unde simptomele care apar, de obicei, sunt cele de
oboseala, o splina marita, oase ce se rup usor, dureri osoase si insuficienta respiratorie.
Persoanele care au talasemie pot suferi de un apetit slab, urina ce prezinta o culoare intunecata
si icter (o decolorare galbuie a pielii sau a partilor albe din ochi – icterul este un semnal
pentru disfunctii hepatice). Infectiile sunt comune la persoanele care sufera de talasamie.

Mutatiile care afecteaza caile biochimice

Fenilcetonuria (PKU) este rezultatul unei lipse a enzimei din ficat care transforma un
aminoacid, fenilalalina, in alt aminoacid, tirozina. Daca aceasta nu este descoperita din timp,
nivelurile mari de fenilalalina pot cauza retard mental, leziuni ale creierului si convulsii.
Tratamentul consta intr-o dieta slaba in fenilalalina si folosirea unui cofactor –
tetrahidrobiopterina (BH4), pentru a reduce cantitatea de fenilalamina din sange.
Deficienta de alfa-1 antitripsina duce la o cantitate scazuta de alfa-1 antitripsina in
plamani si sange – acest lucru duce la boli ale plamanilor, cum ar fi emfizemul. Primele
simptome sunt: insuficienta respiratorie si respiratie suieratoare. Alte simptome care pot
aparea, mai tarziu, sunt: pierdere in greutate, infectii frecvente ale tractului respirator,
oboseala si ritm cardiac mare.
Exista multa boli ce pot fi transmise genetic. Nu exista vreun tratament pentru aceste
tulburari, desi terapia cu gene pare sa aiba potential. Multe dintre aceste tulburari pot fi tratate
si cei care au una dintre ele pot trai o viata mai plina.