Ce Sunt Bunurile Inferioare Și Bunurile Normale?

Un bun inferior este un bun care scade cererea atunci când venitul consumatorului crește. Termenul de
inferioritate în acest context se referă la prețul mărfii și nu neapărat calitatea. De exemplu, prețul
îmbrăcămintei second-hand este mai mic decât cel al unor haine noi. Atunci când venitul consumatorilor
crește, ei vor opta pentru haine noi și, prin urmare, cererea pentru hainele second hand scade. Serviciile de
autobuze interurbane din SUA sunt un alt exemplu. Este mai ieftin să folosiți serviciile de transport cu
autobuzul decât să folosiți aerul, dar este și consumator de timp. Atunci când venitul crește, oamenii vor
folosi transportul, deoarece venitul disponibil este suficient pentru a permite astfel de cheltuieli. Pe de altă
parte, bunurile normale se referă la bunuri pe care cererea lor le crește odată cu creșterea veniturilor
consumatorilor. Există o anumită categorie de produse inferioare care contravine acestei legi și este
cunoscută sub numele de mărfuri Giffen. De exemplu, în Palestina, prețul cartofilor este ridicat din cauza
ofertei scăzute, dar în Irlanda, cartofii sunt considerați un produs pentru săraci și majoritatea oamenilor
vor încerca să o evite. Oamenii săraci nu au putut să cumpere produsele mai luxoase cum ar fi carnea și
ouăle și, în schimb, au crescut consumul lor de legume.

Rolul produselor inferioare și normale în economie

Bunurile inferioare sunt cele mai solicitate în rândul persoanelor care trăiesc cu venituri mici.
Cunoștințele din aceste clase de produse au condus la diferite clase de afaceri. De exemplu, în Africa,
afacerea de mâna a doua este o afacere în plină expansiune care vizează persoanele cu venituri mici. Pe de
altă parte, au apărut și magazine de lanț, cum ar fi amenajările urbane. Majoritatea guvernelor vor
impozita comercianții care se ocupă de bunurile inferioare în mod mai puțin favorabil față de cele care
vând bunuri obișnuite. Sarcina costului este astfel redusă pentru persoanele cu venituri mici.