ELEMENTE DE CONSTRUCTII

COMPOZITE
 Caracterizarea generală a materialelor compozite
Definirea materialelor compozite

Materialele compozite sunt sisteme multifazice obţinute pe cale artificială,

prin asocierea a cel puţin două materiale chimic distincte, cu interfaţă de
separare clară între componente, iar materialul compus rezultat este
creat în scopul obţinerii unor proprietăţi care nu pot fi obţinute de oricare
dintre componenţi lucrând individual.
Proprietăţile compozitelor sunt determinate de caracteristicile
componentelor, distribuţia acestora şi interacţiunea dintre ele.

particule

foiţe, solzi
fibre
matrice
APLICATII
 Clasificarea materialelor compozite
A - După tipul masei de bază
 1.materiale compozite cu matrice metalica;
 2.materiale compozite cu matrice ceramica;
 3.materiale compozite cu matrice polimerica.
B - După forma şi natura armăturii
 1.compozite armate cu particule;
 2.compozite armate cu fibre:
 a - Compozitele monostrat
 b - Compozitele multistrat

a1. Compozite armate cu fibre lungi a2. Compozite armate cu ţesături

(continue)

a3. Compozite armate cu fibre scurte (discontinue)b1. Compozite hibride (multistrat)

 MATERIALE COMPOZITE

Armate cu particule

orientate aleatoriu orientate preferenţial

Armate cu fibre

Compozite monostrat incluzând Compozite multistrat

compozitele cu aceeaşi orientare şi (stratificate unghiulare)
proprietăţi identice în fiecare strat

cu straturi identice sub hibride

aspectul componenţilor
cu fibre continue cu fibre discontinue

armate unidirecţional armate bidirecţional orientate aleatoriu orientate preferenţial

 ALCĂTUIREA ŞI CALCULUL ELEMENTELOR
STRATIFICATE DIN MATERIALE COMPOZITE
POLIMERICE
MICROMECANICA MACROMECANICA

Matrice

Armare
cu fibre

Lamela compozită

Structură
Stratificat
Micromecanica este un ansamblu de concepte, modele, relaţii
matematice, şi studii utilizate pentru a determina proprietăţile
compozitului plecând de la caracteristicile materialelor constituente,
configuraţia geometrică şi parametrii de fabricare. Micromecanica
studiază comportarea materialelor compozite din punct de vedere al
interacţiunii materialelor componente.

Macromecanica este un ansamblu de concepte, modele şi relaţii

matematice utilizate pentru a transforma proprietăţile lamelei de la
axele sale principale (ale materialului) la axe oarecare (ale
elementului sau structurii). Macromecanica studiază materialul
compozit sub aspect macroscopic, presupunând că acesta este
omogen, iar influenţa componenţilor este evaluată numai prin
valorile medii aparente ale caracteristicilor mecanice.
Rolul fazelor în stabilirea proprietăţilor materialelor compozite
armate cu fibre

Lamela este piesa elementară a stratificatului compozit, fiind alcătuită

dintr-un eşantion de matrice şi fibre, aranjate în modul în care
aceste componente sunt dispuse în ansamblul produsului.
3 3

2 2
(T) (T)

1 b.
1 a.
(L) 3 (L) 3

2 (T) 2 (T)

1 c. 1 d.
(L) (L)
Alcătuirea stratificatelor din materiale compozite cu sisteme diverse de armare:
a. fibre continue unidirecţionale; b. fibre discontinue (scurte) aleatorii;
c. reţea ortogonală de fibre; d. stratificat cu armare tridirecţională.
 În funcţie de sistemul de axe adoptat, pentru materialele compozite armate cu fibre,
se definesc următoarele caracteristici mecanice necesare în proiectare:

EL = E1 - modulul de elasticitate longitudinal al lamelei (în direcţie paralelă cu fibrele);

ET = E2 - modulul de elasticitate transversal al lamelei (în direcţie perpendiculară pe
fibre);
GLT = G12 - modulul de elasticitate la forfecare al lamelei în planul(L,T) sau (1,2);
LT = 12 şi TL = 21 - coeficienţii Poisson în planul (L,T) sau (1,2);
RtL - rezistenţa la tracţiune a lamelei în direcţie longitudinală;
RtT - rezistenţa la tracţiune a lamelei în direcţie trasversală;
RcL - rezistenţa la compresiune a lamelei în direcţie longitudinală;
RcT - rezistenţa la compresiune a lamelei direcţie transversală;
Rf(LT)=Rf(12) - rezistenţa la forfecare a lamelei în planul (L,T) sau (1,2);
z
z
3 Sistemele de axe ale lamelei
3
ortotrope (2) T
(2) T - (1, 2, 3) sistemul de axe
y 
principale ale materialului;
- (x, y, z) sistemul de axe de y
(1) L
solicitare. x
x (1) L

Funcţiunile matricei

Înveleşte fibrele astfel încât să le protejeze atât în fazele de formare ale

produsului cât şi pe durata de serviciu.
Păstrează armăturile la distanţe corespunzătoare transmiterii eforturilor
între faze prin adeziune, frecare sau alte mecanisme de conlucrare.
Împiedică flambajul fibrelor, deoarece fără mediul de susţinere armătura
nu este capabil să preia eforturi de compresiune.
Constituie mediul de transmitere a eforturilor prin compozit astfel că, la
ruperea unei fibre, reîncărcarea celorlalte fibre se poate realiza prin contactul de la
interfaţă;
Asigură contribuţia principală la stabilirea rezistenţei şi rigidităţii în
direcţia normală pe fibre.
Permite redistribuirea concentrărilor de tensiuni şi deformaţii evitând
propagarea rapidă a fisurilor prin compozit.
Stabileşte forma definitivă a produsului realizat din materialul compozit.
Stabileşte continuitatea transversală dintre lamelele ansamblului stratificat.
Previne efectele corosive şi reduce efectele abraziunii fibrelor.
Asigură compatibilitatea termică şi chimică în raport cu materialul de
armare.
Funcţiunile armăturii

Armătura (datorită naturii unidimensionale a fibrelor) contribuie la

creşterea rigidităţii şi rezistenţei compozitului în principal după direcţia fibrelor,
deşi nu sunt excluse unele contribuţii "laterale" , evidenţiate la calculul modulului
de elasticitate transversal.
Creşterea rigidităţii şi rezistenţei compozitului este proporţională cu
fracţiunea volumetrică de fibră dispusă paralel cu direcţia efortului aplicat, atâta
vreme cât matricea polimerică asigură învelirea corectă a fibrelor şi transferul
eforturilor între componente.
In cazul unor anumite fracţiuni volumetrice de fibră şi dispuneri
geometrice ale armăturii, rezistenţa şi rigiditatea la tracţiune a compozitului creşte
prin sporirea rigidităţii relative a armăturii faţă de matrice.

ZONA DE INTERFATA
Tipuri de componente utilizate la compozitele polimerice armate cu fibre
Materiale pentru armare
Fibre din sticlă
Fibrele din sticlă sunt cele mai cunoscute armături pentru compozitele cu matrice
polimerică, având ca principale avantaje costul relativ redus şi rezistenţe mecanice
convenabile. Dezavantajele principale constau în valoarea redusă a modulului de
elasticitate, rezistenţa nesatisfăcătoare la abraziune care-i reduce potenţialul
structural, precum şi aderenţa necorespunzătoare la matricea polimerică în prezenţa
apei. Aderenţa redusă necesită folosirea unor agenţi de cuplare care se folosesc
pentru tratarea suprafeţei fibrelor.

1. 2. 3.
 Fibre din carbon şi din grafit,
Fibre aramidice

Fibrele pe bază de carbon se folosesc la armarea

compozitelor cu performanţe ridicate. Termenul fibră de
grafit se foloseşte pentru a caracteriza fibrele cu un conţinut
de carbon ce depăşeşte 99 % în timp ce fibra de carbon
provine din material ce are conţinutul în carbon cuprins
între 80-95 %. Conţinutul de carbon este determinat de
temperatura de tratament termic.
Tensiune Sticla S
[N/mm2] Bor
Kevlar 49
3000
Carbon cu rezistenţă ridicată

2000
Sticla E

1000 Carbon cu modul de

elasticitate ridicat

Deformaţie specifică liniară [%]

0 1 2 3 4
Matrice polimerica

80
70
60
50
40
30
20
10
0

răşina
alţi polimeri
epoxidică polimeri
termorigizi
termoplastici
Semifabricate şi produse finite din compozitelor armate

Aplicaţiile materialelor compozite armate cu fibre cuprind aproape toate domeniile

de activitate economică.
Ca exemple de aplicaţii se menţionează:
-în industria construcţiilor: panouri pentru pereţi, plafoane, acoperişuri,
cofraje, obiecte sanitare, tâmplărie, decoraţiuni, mobilier etc.;
-transporturile formează un sector important de aplicaţii atât la
transportul aerian, naval, feroviar, cât şi auto, astfel de exemplu: cisterne, vagoane
de marfă, rezervoare de apă şi combustibili, vagoane de metrou, containere,
ambarcaţiuni, avioane de transport, în industria aerospaţială etc.;
-în industria chimică şi farmaceutică: recipienţi şi conducte, rezervoare
de depozitare, coşuri de evacuare a fumului şi gazelor industriale, piese
componente de filtre şi uscătoare etc.;
-în industria alimentară: rezervoare, silozuri pentru furaje, instalaţii de
răcire, diverse recipiente etc.;
-telecomunicaţii: antene parabolice, elemente de sprijin şi carcase pentru
radar, cofrete pentru cabluri etc.:
-instalaţii electrice: cofrete, palete de condensatoare, stator de
minimotoare, cadrane pentru circuite etc.
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
Compozitele armate cu fibre oferă o gamă
variată de proprietăţi avantajoase cum ar fi:
 rezistenţă la coroziune;
 modul de elasticitate ridicat;
 caracteristici mecanice dirijate în raport cu
cerinţele de rezistenţă şi rigiditate;
 deformabilitate acceptabilă;
 posibilitatea fabricării unor produse adecvate
soluţiilor de consolidare.
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Utilizarea tiranţilor LEADLINE pentru postensionarea
pe diagonală a platformelor maritime [The Japan
Marine Industry, http://wtec.org/loyola/compce]
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Utilizarea elementelor FIBRA pentru cablurile de susţinere şi
ancoraj a podurilor militare, precum şi pentru elementele
structurii de rezistenţă [The Japan Construction Industry,
http://wtec.org/loyola/compce]
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Elemente din compozite polimerice armate cu fibre aramidice,
TECHNORA, pentru pretensionarea grinzilor de susţinere a
structurii trenului ultra-rapide [The Japan Railways Corp,
http://wtec.org/loyola/compce]
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Panouri de faţadă din compozite polimerice armate cu fibre
folosite la Kita Kyusho Prince Hotel [The Japan Construction
Industry, http://wtec.org/loyola/compce]
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Plăci cutate din materiale compozite polimerice
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Elemente de tip sandviş pentru închideri perimetrale
la construcţiile civile şi industriale
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
Pentru consolidarea structurilor inginereşti, materiale compozite
polimerice se folosesc preponderent sub formă de platbande sau
membrane, armate cu fibre dispuse unidirecţional sau
bidirecţional.Cele mai uzuale compozite folosite în sistemele de
consolidare sunt:
 platbande cu fibre unidirecţionale sau cu ţesături ne-echilibrate,
cu armătura dirijată preponderent pe direcţie longitudinală;
 ţesături bidirecţionale echilibrate, ne-impregnate;
 platbande preimpregnate unidirecţionale, în stare neîntărită;
 fascicule din fibre unidirecţionale, neimpregnate folosite pentru
înfăşurarea elementelor din materiale tradiţionale;

a) b)
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Ţevi şi conducte cu diferite diametre realizate din
compozite polimerice armate cu fibre
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
Caracteristicile ţevilor şi conductelor din compozite
polimerice armate cu fibre sunt:
 rezistenţă la coroziune;
 rezistenţă mare la impact;
 greutate redusă;
 conductivitate termică scăzută;
 întreţinere redusă;
 uşor de fabricat;
 uşor de asamblat;
 cost redus.
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Scări mobile SAFRAIL (compozite polimerice armate cu fibre)
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
Consolidarea cu platbande din materiale compozite prezintă
următoarele avantaje faţă de cea cu platbande din oţel:
 platbandele din compozite sunt mai puţin vulnerabile la acţiunea
agresivă a agenţilor chimici, de aceea costul întreţinerii după instalare este mult
mai redus;
 platbandele compozite se pot proiecta şi realiza cu proprietăţi
prestabilite pe baza alegerii elementelor sistemului multifazic, fracţiunilor
volumetrice de fibră şi matrice, orientării fibrelor şi procedeului de fabricaţie;
 compozitele cu matrice polimerică sunt izolatoare electrice,
nemagnetice şi neconductive termic;
 platbandele şi membranele din compozite polimerice au greutate
proprie redusă şi sunt uşor de transportat, manipulat şi instalat, adăugând valori
mici la greutatea proprie;
 elementele compozite pentru consolidare se pot produce cu lungimi
mari, fiind posibilă livrarea şi în rulouri;
Aplicaţii structurale ale compozitelor
polimerice armate cu fibre
 Utilizarea membranelor compozite la consolidarea
stâlpilor avariaţi [http://wtec.org/loyola/compce]
 Utilizarea membranelor compozite la consolidarea
grinzilor podurilor [http://wtec.org/loyola/compce]
Procedee de formare a elementelor
din materiale compozite
1 1 3
2 2

3
4

4 5

1
4 2
 2
7
4

5
6
1 3

2 1

3
4

2 2
6
Probleme specifice utilizării compozitelor la modernizarea
construcţiilor
Progresul înregistrat în fabricarea materialelor compozite şi
anumite dezavantaje pe care le prezintă soluţiile tradiţionale
favorizează în prezent extinderea utilizării compozitelor polimerice la
modernizarea construcţiilor. Utilizarea materialelor compozite în
elementele structurale este condiţionată de abordarea specifică a
următoarelor aspecte:
-măsurarea răspunsului materialului la efort ca o funcţie de
timp, viteză şi temperatură;
-conversia şi adaptarea caracteristicilor fizico-mecanice
dependente de timp, astfel încât să poată fi utilizate în relaţiile de
proiectare standard;
-stabilirea unor criterii calitative adecvate acolo unde starea
de tensiuni sau natura fenomenului nu permit aplicarea directă a unor
relaţii inginereşti recunoscute.
 ALCĂTUIREA ŞI CALCULUL ELEMENTELOR
STRATIFICATE DIN MATERIALE COMPOZITE
POLIMERICE
MICROMECANICA MACROMECANICA

Matrice

Armare
cu fibre

Lamela compozită

Structură
Stratificat
 Micromecanica
În funcţie de sistemul de axe adoptat, pentru materialele compozite armate cu fibre
se definesc următoarele caracteristici mecanice necesare în proiectare:

EL = E1 - modulul de elasticitate longitudinal al lamelei (în direcţie paralelă cu

fibrele);
ET = E2 - modulul de elasticitate transversal al lamelei (în direcţie
perpendiculară pe fibre);
GLT = G12 - modulul de elasticitate la forfecare al lamelei în planul(L,T) sau
(1,2);
LT = 12 şi TL = 21 - coeficienţii Poisson în planul (L,T) sau (1,2);
RtL - rezistenţa la tracţiune a lamelei în direcţie longitudinală;
RtT - rezistenţa la tracţiune a lamelei în direcţie trasversală;
RcL - rezistenţa la compresiune a lamelei în direcţie longitudinală;
RcT - rezistenţa la compresiune a lamelei direcţie transversală;
Rf(LT)=Rf(12) - rezistenţa la forfecare a lamelei în planul (L,T) sau (1,2);

 
 LT  c T

  c L
Proporţia relativă a componentelor este factorul decisiv în stabilirea
proprietăţilor materialului compozit. Fracţiunile volumetrice se folosesc la
analiza şi proiectarea compozitelor, iar cele gravimetrice în timpul fabricării.
De aceea este necesară stabilirea expresiilor de conversie reciprocă a celor
două tipuri de fracţiuni.
Să considerăm un material compozit cu volumul vc, în care fibrele ocupă
volumul vf, iar matricea volumul vm. Acelaşi material are greutatea wc, fibrele
au greutatea wf, iar matricea greutatea wm.

Notăm cu V şi W fracţiunile volumetrice şi respectiv gravimetrice. Definirea

acestora se face cu relaţiile:

vc = vf + vm Vf = vf / vc Vm = vm / vc

respectiv:
wc = wf + wm Wf = wf / wc Wm = wm / wc
wc =(greutatea) masa compozitului.........
 Exprimând masele (en.: weight) cu ajutorul densităţilor corespunzătoare:

wc  w f  wm c v c  f v f   m v m
Se impart termenii din ecuatie la volumul compozitului vc , se obţine astfel:
 c   f Vf   m Vm
Iar prin generalizare la un număr n de componente: Volumul golurilor este sub
1%, doar in utilizari
nestructurale se accepta pana
la 5%
n
c 
Masa
Volum
 c    i Vi vc  v f  v m  v g
i 1

unde V f,m,g,c reprezinta fractiuni volumetrice.

Prin operaţii matematice similare se obţine densitatea compozitului în raport

cu fracţiunile gravimetrice Wf,m,c :

1
1 c 
c  n

Wf f  Wm  m W
i 1
i
i
Expresiile fracţiunilor gravimetrice sunt:

f m
Wf  Vf Wm  Vm
c c

sau:

i
Wi  Vi
c

Expresiile fracţiunilor volumetrice functie de cele gravimetrice sunt:

c c
Vf  Wf Vm  Wm
f m c
Vi  Wi
i
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Caracteristici mecanice ale lamelei compozite în sistemul de
axe principale
Caracteristicile mecanice în direcţie longitudinală
Modulul de elasticitate în direcţie longitudinală, EL (E1)
Elaborarea modelului materialului compozitului cu armare unidirecţională se
bazează pe ipotezele:
 - fibrele au aceleaşi proprietăţi şi diametre;
 - armăturile sunt continue şi paralele;
 - conlucrarea fibră-matrice este perfectă, fără alunecări la interfaţă astfel
că deformaţiile specifice liniare ale fazelor componente şi ale
compozitului sunt identice:

3
 c   f   m   cL lc
cL Pc

lc
(2) T  
c L
 f Vf  m Vm


Transversal

E
(1) L

Longitudinal
Pc E L  E f Vf  E m Vm
Din ecuaţii rezultă că valorile proprietăţilor mecanice sunt
proporţionale cu fracţiunilor volumetrice. Relaţiile cunoscute sub
numele de regula amestecurilor se pot generaliza pentru n faze:

 
n n
E L   E i Vi c L
  i Vi
i 1 i 1
Relaţia se mai poate scrie sub forma:

E L  E f Vf  E m 1  Vf 
iar reprezentarea grafică a variaţiei modulului de elasticitate EL în
raport cu fracţiunea volumetrică de fibră Vf
EL

Ef

Em
Vf

0 0.5 0.9 1.0

Teoretic Vf poate corespunde unui procent de armare de
78,5% în reţeaua pătrată şi 90,67% în reţeaua hexagonală
de dispunere a fibrelor, dar procentele de armare peste
75% înrăutăţesc proprietăţile compozitului datorită
dificultăţii de învelire corectă a fibrelor de către matrice.
Astfel conlucrarea dintre faze devine discutabilă,
crescând şi volumul de goluri din masa compozitului.

 c vc   f v f   m v m n
c
E L   Ei Wi
i 1 i

În general deformarea unui compozit se poate produce în

patru stadii, după cum urmează:
 fibrele şi matricea se deformează liniar elastic;
 fibrele se deformează elastic iar matricea se deformează
neliniar sau plastic;
 fibrele şi matricea se deformează neliniar sau plastic;
 ruperea fibrelor urmată de ruperea compozitului.
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Rezistenţa la tracţiune în direcţie longitudinală, RtL

Într-un compozit unidirecţional cu armătură continuă supus la întindere în

direcţia fibrelor ruperea se produce într-unul din următoarele moduri:
 ruperea concomitentă a fibrelor şi a matricei;
 ruperea matricei cu smulgerea fibrelor şi ruperea lor;
 rupere matricei cu dezvelirea fibrelor.
Acceptând ipoteza că deformaţia specifică la rupere a fibrelor este mai mică
decât a matricei, ruperea se produce la cedarea fibrelor. Presupunând că
toate fibrele cedează la aceeaşi valoare a deformaţiei specifice, se poate
scrie valoarea limită (ultimă) a rezistenţei compozitului RtL în direcţie
longitudinală:

R tL  fu Vf  m f 1  Vf 

unde:
 fu - rezistenţa limită a fibrelor;
  m *
- tensiunea în matrice la deformatia specifica de rupere a fibrelor
f

 f *
- deformaţia specifică de rupere a fibrelor .
 

fu

mu

( m )  *
f

*f mu
Dacă Vf este mic, adică Vf < Vmin, matricea poate prelua toată sarcina
ce revine compozitului când cedează fibrele, apoi se mai poate
încărca suplimentar. Se acceptă, în general, că fibrele nu preiau
eforturi (f = 0) la deformaţii specifice ale compozitului mai mari
decât deformaţia specifică la ruperea fibrelor.

R tL   mu 1  Vf 
Compozitul cedează când tensiunea în matrice atinge rezistenţa
limită a acestui component: mu este rezistenţa limită a matricei.

Fracţiunea volumetrică minimă de fibră, Vmin, astfel încât armătura să

controleze ruperea compozitului.
Vcrit, adică facţiunea volumetrică critică la care compozitul resimte
efectul armării.

 mu   m *f  mu   m *f
Vmin  Vcrit 
fu   mu   m *f fu   m *f
Vmin < Vcrit
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Rezistenţa la compresiune în direcţie longitudinală, RcL

Modurile de cedare la compresiune în direcţie longitudinală, generate în

principal de micro-flambajul fibrelor sunt următoarele:
 a. cedare prin depăşirea rezistenţei la tracţiune în direcţie transversală;
 b. cedare prin depăşirea rezistenţei matricei la forfecare;
Dezvelirea fibrelor este considerată cedare iniţială a compozitului, şi
permite formularea unei expresii teoretice simple pentru rezistenţa
compozitului la compresiune în direcţie longitudinală. În acest caz se
acceptă ipoteza conform căreia ruperea are loc atunci când deformaţia
specifică la întindere în direcţie transversală produsă de compresiunea
în direcţie longitudinală depăşeşte deformaţia specifică limită la întindere
în direcţia transversală a compozitului.
 Relaţia de calcul a valorii RcL este:

 E m  Vf E m E f
R cL  2Vf  1  Vf  
 E f  31  Vf 
Dacă cedarea are loc din forfecarea matricei, relaţia este :

Gm
R cL 
1  Vf 
unde Gm este modulul de elasticitate la forfecare al matricei.
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Caracteristicile mecanice în direcţie transversală

Modulul de elasticitate în direcţie transversală, ET

3

tm tf

Pc (2) T

Transversal

Pc

tc tc
(1) L cT
Longitudinal

Se presupune că modelul alcătuit din straturi succesive de matrice şi fibre este perpendicular pe direcţia
efortului aplicat şi are aceeaşi arie pe care acţionează forţa transversală.

Întrucât pe fiecare strat acţionează aceeaşi tensiune normală:

((c)T = f = m)
 Ef Em
ET 
E m Vf  E f Vm

Prin generalizare: 1
ET 
 V Ei 
n

i
ET(EL) i 1
Em
28
Ef = 30Em
24

20

16

12 EL
8

4
Graficele comparative ale modulilor de elasticitate,
0 Ef = 15Em
EL şi ET
ET

Vf

0 0,25 0,50 0,75 1,00

Halpin şi Tsai au dezvoltat relaţii simple, cu caracter general,
utilizabile în calculele de proiectare şi care se aproprie în limite
acceptabile de valorile obţinute prin teste. Aceste relaţii sunt:

E T 1    Vf

Em 1   Vf
 Em  1
Unde:
E
 f

E f Em   
în care  este un parametru ce depinde de geometria fibrei, geometria distribuţiei armăturii şi de condiţiile de
încărcare.
Autorii menţionaţi recomandă valoarea  = 2 pentru fibre cu secţiunea circulară şi  = 2a/b pentru secţiunea
rectangulară, unde a şi b sunt dimensiunile secţiunii fibrei.
Tsai şi Hahn au propus o relaţie semiempirică pentru calculul
modulului de elasticitate transversal al compozitului
unidirecţional utilizând coeficientul tensiunilor , şi anume:

1 1  Vf 2 Vm 
 E  E  2  m f
E T Vf  2 Vm  f m 

O altă relaţie a fost propusă de către Brintrup, aceasta ia în considerare

efectul contracţiei de tip Poisson, rezultatele sale fiind mult mai
apropiate de cele obţinute prin testarea unor compozite unidirecţionale
cu diferite procente de armare. Această ecuaţie este:

E 'm E f
ET 
E f 1  Vf   Vf E m
'

Em
Unde: E '
m
1   2m 
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Rezistenţa la tracţiune în direcţie transversală, RtT

Factorul de concentrare al tensiunilor, CtT se defineşte prin raportul

dintre tensiunea maximă şi tensiunea medie aplicată. Tensiunea
normală care produce cedarea se poate prezice pe baza rezistenţei
matricei şi a factorului de concentrare.
Rezistenţa compozitului la tracţiune în direcţie transversală RtT este
controlată de valoarea limită (ultimă) a rezistenţei matricei mu .
 mu
R tT 
C tT E T  mu
sau R tT 
E m Cad
Cad este coeficient de amplificare al deformaţiilor specifice, care se ia
egal cu minimum dintre valorile obţinute din relaţiile:
 d

1  Vf 1  E m E f 
C tT 
1  Vf 4 Vf   1  E m E f 
1
2

1
C ad 
1  Vf 4 Vf  1  E m E f 
1
2

s
C ad 
Em
d sd
Ef
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Rezistenţa la compresiune în direcţie transversală, RcT

În general rezistenţa la compresiune în direcţia transversală a

compozitului unidirecţional cu armătură continuă RcT este mai mare
decât rezistenţa la tracţiune în direcţie transversală şi decât rezistenţa la
compresiune în direcţie longitudinală, dar mai mică decât rezistenţa la
tracţiune în direcţie longitudinală.

R cT  E T  Tu
unde Tu este deformaţia specifică limită a compozitului la compresiune în
direcţie transversală.
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Caracteristicile mecanice în planul LT

Modulul de elasticitate la forfecare în planul lamelei, GLT (G12)

Să considerăm elementul tip la care tensiunile tangenţiale aplicate

asupra fibrelor şi matricei au valori identice: LT = f = m
3
LT TL
(2)T

TL LT
(2) T

Transversal
LT
(1)L
TL
c=f+m
TL
(1) L
f m
LT
Longitudinal
matrice

tm
tc
tf

fibră
GLT este modulul de elasticitate la forfecare al compozitului în planul
lamelei, iar Gf, Gm sunt modulii similari ai fazelor componente.

Gf Gm
G LT 
G m Vf  G f Vm

Ecuaţiile Halpin-Tsai pentru modulul de elasticitate la forfecare au forma:

1    Vf
G LT  Gm GLT(G12)

1   Vf
Gm

Gf = 100Gm
7
6 Gf = 50Gm
5

 Gm  1
Gf = 20Gm
4
3 Gf = 10Gm

G

2
f
=1
1

G Gm   
0

Vf
f
0 0,25 0,50 0,80 1,00
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Modulul de elasticitate la forfecare interlamelară, GTT (G23)

Modulul de elasticitate la forfecare interlamelară se poate determina

folosind o relaţie semi-empirică, bazată pe utilizarea coeficientului de
dirijare a tensiunilor, astfel:
TT
(3)T

Vf  Vm TT

G TT G 23   G m
Gm TT

Vm  Vf
(2)T

Gf TT

Gm
3  4 m 
Gf

41   m 
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Rezistenţa la forfecare în planul (LT), Rf(LT)

Cedarea la forfecare în planul (LT) are loc prin: cedarea la

forfecare a matricei, dezvelirea fibrelor, sau amândouă în
acelaşi timp.

1
R f  LT   R cL
2
 Lamela compozită armată cu fibre lungi
Coeficienţii lui Poisson, LT şi TL

Deformaţia totală în direcţia transversală se obţine prin însumarea

deformaţiilor fibrelor şi matricei. Ţinând seama de faptul că
deformaţiile specifice liniare în direcţie longitudinală sunt egale în cele
două componente: matrice

  m

 LT 
tm
c T

 
tc L L

tf
f
c L
fibră

 LT   f Vf   m Vm c=f+m

LT
m

f

ET
 TL   LT
EL Vf
TL

0 0.5 1.0
 Lamela compozită armată cu fibre scurte

Compozitele armate cu fibre scurte, folosite cel mai frecvent:

 compozite cu fibre scurte aliniate, figura a;
 compozite cu fibre scurte distribuite aleatoriu, figura b.

a. b.
 Lamela compozită armată cu fibre scurte
Caracteristicile mecanice ale lamelei compozite armată cu
fibre scurte aliniate
a.


c z

c

Fibre Matrice L

b.
L/2 L/2

D d

f fmax

Variaţia tensiunilor tangenţiale la interfaţă şi a tensiunilor

normale în lungul fibrelor

Presupunând că:
c = f = m
f0 = 0 la z = 0 şi z = L
tensiunile normale în fibră variază liniar cu distanţa de la capăt, iar curba de variaţie este simetrică faţă de z = L/2.
 Lungimea minimă a fibrei pentru care se poate obţine se numeşte
lungimea de transfer a sarcinii, Lt. Transferul sarcinii de la matrice la
fibră este posibil după depăşirea acestei valori. Pe baza acestui
raţionament se poate scrie:

df max dE f E c c

Lt  
2 c 2 c

Distribuţia tensiunilor normale şi a celor tangenţiale este puternic influenţată de lungimea fibrei, şi
valoarea tensiunii din compozit.
Pentru ca tensiunea din fibră să atingă rezistenţa limită a acestui component (fu), este necesară stabilirea
valorii critice a lungimii fibrei, Lc. Astfel lungimea critică, Lc, este lungimea minimă necesară pentru a
introduce în fibră o tensiune egală cu rezistenţa materialului de armare.

d  fu
LC 
2 c
 Lamela compozită armată cu fibre scurte
Caracteristicile mecanice ale lamelei compozite armată cu
fibre scurte aliniate
Caracteristicile mecanice în direcţie longitudinală

1   L Vf  Ef 
   1
EL  Em  Em 
1  L Vf
2L
L  
 Ef  d
   
 Em 

 Lc 
R tL  fu 1   Vf   m *f Vm
 2L 
 Lamela compozită armată cu fibre scurte
Caracteristicile mecanice ale lamelei compozite armată cu
fibre scurte aliniate
Caracteristicile mecanice în direcţie transversală

1   T Vf
ET  Em
1  T Vf
 Ef 
   1
T   Em 
2
 Ef 
   
 Em 
 Lamela compozită armată cu fibre scurte
Caracteristicile mecanice ale lamelei compozite armată cu
fibre scurte orientate aleatoriu

tc tc

L >> tc
L << tc
b. Lungimea fibrei este mai mare decât grosimea
a. Lungimea fibrei este mai mică decât grosimea
elementului. Fibrele sunt orientate aleatoriu în
elementului. Fibrele sunt orientate aleatoriu în
plan.
spaţiu.

Compozitele armate cu fibre scurte orientate aleatoriu pot fi considerate cvasiizotrope în spaţiu sau numai în
plan.
Aceste compozite sunt considerate cvasiizotrope în spaţiu atunci când lungimea fibrei L este mult mai mică
decât grosimea compozitului, tc. În cazul celor mai multe elemente din compozite lungimea fibrelor este mult
mai mare decât grosimea, realizându-se cvasiizotropia în plan.
Lamela compozită armată cu fibre scurte
- compozit cvasiizotrop spaţial:

E f Vf
E
6
E f Vf
G
15

1

4
Lamela compozită armată cu fibre scurte
- compozit cvasiizotrop în plan:

E f Vf
E
3
E f Vf
G
8
1

3
 Rezistenţa la tracţiune

2R f ( LT )  R tT R tT  m *f 
Rt  1   ln 
   m *f 2
R f ( LT ) 

unde Rf(LT), RtT sunt rezistenţele compozitului armat unidirecţional cu armătură continuă .