Cerealele sunt plante de câmp cultivate pentru boabe.

Cele mai răspândite cereale în lume sunt grâul,

porumbul, orzul, sorgul, secara, meiul, ovăzul. Boabele cerealelor sunt folosite în alimentatia omului,
animalelor si ca materie primă în industrie.
Filiera cerealelor se studiază începând cu importanta ec. si nutritională, continuă cu productia la fermă,
transportul si depozitarea, prelucrarea, distributia si consumul.
Componentele filierei
*prerecoltare
-preproductie (imp. Culturii/ -politicile sectorului public/ -institutii imp./ -mediul inconj./ -materialul
biologic)
-productie (tehnologia/ -tratamente prerecolatre/ -costuri productie/ - recoltare
*postrecoltare
-prelucrare(-transport, sortare, conditionare, depozitare/ - prelucrarea cerealelor/ -prelucrarea fainii
-distributie (-comertul intern/ -cererea si oferta de prod. De panificatie/ - consumul /-costurile
postrecoltare)
Materialul bilogic, modul cum sunt efectuate lucrările agricole, fertilizarea si irigarea si modul cum sunt
recoltate cerealele vor influenta productia, prin cantitate si calitate, va determina eficienta sau pierderea
pe filieră.
Componentele filierei cerealelor -Filiera produselor de panificatie etse o filieră lungă.
Etapele filierei cerealelor
- preproductie -Principalii operatori ai filierei sunt: Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale,
institutele de cercetare, producătorii agricoli, procesatorii, distribuitorii, unitătile de creditare. Activitătile
acestei etape sunt: cercetarea pietei, cercetarea soiurilor, creditarea, asigurarea cu resurse materiale etc.
Importanta -Cerealele au importantă nutritională sieconomică.
ImportanŃa nutriŃională se referă la valoarea nutritivă datorată continutului in carbohidranti, în
substante proteice, grăsimi, vitamine, săruri minerale.
Prin măcinarea boabelor de cereale rezultă făina, care se folose ẟte la fabricarea pâinii ẟi a altor
produse de panificatie ẟsi de patiserie, la fabricarea gri ẟului, pastelor făinoase etc. În industrie,
boabele cerealelor se folosesc ca materie primă pentru obtinerea amidonului, dextrinei, glucozei,
alcoolului, berii si uleiurilor.
Grâul ocupă un loc important în strategia de asigurare a securitătii alimentare, datorită valorii nutritive
ridicate, conservabilitătii de lungă durată, dar si datorită însusirilor specific, pentru realizarea unei game
diversificate de produse de panificatie. Rolul grâului în strategia securitătii alimentare este determinat de
posibilitătile de conservare cu cheltuieli reduse în comparatie cu alte produse alimentare. Pâinea si
produsele de panificatie au proprietatea de a furniza organismului căldură, ceea ce reprezintă unul dintre
cei mai importanti indici ai valorii ei alimentare. În urma prelucrării cerealelor, rămân reziduuri care se
folosesc în furajarea animalelor.
Cerealele au avantajul că se pot depozita si păstra timp îndelungat, se pot transporta cu usurintă pe
distante mari.
Importanta ec. este dată de locul pe care îl ocupă în economia României, ca suprafete, productii,
consum, export si import. În România, cerealele ocupă un loc important în structura culturilor agricole.
Productia este axată pe cultivarea grâului, a porumbului si a orzului.
Tendinta este de crestere a ponderii suprafetelor cultivate cu cereale datorită importantei lor in consum
alimentar, aceste culturi fiind mai adaptate conditiilor climatice si nivelului tehnologic actual al
agriculturii românesti.
Cerealele sunt cultivate pe aproape întreg teritoriul tarii.
In agricultură a avut loc un fenomen de extensificare si de reducere a diversificării culturilor.
Politicile sectorului public-piata cerealelor a fost reglementată,reformată si puternic sustinută din fonduri
publice
Sprijinul financiar acordat producătorilor agricoli se referă la:
*Plătile directe:
-Plătile directe pe hectar sunt sustinute din fondurile Uniunii Europene;
-Plătile nationale complementare sunt sustinute din bugetul Ministerului Agriculturii
 * Sistemul de măsuri de piată si interventie
-Pretul de interventie reprez. actiunea de cumpărare sau vânzare pe piată de către stat a unor cantităti de
produse pentru a proteja producătorii si piata în conditii de supraproductie sau subproductie.
-Subventiile la export reprez. sume de bani care se dau exportatorilor români care vând unele produse
agroalimentare în afara Uniunii Europene, în conditiile în care pretul de vânzare este inferior pretului
intracomunitar.
-Restitutiile la export reprezintă diferenta între pretul pe piata comunitară si pretul mondial al
mărfurilor
-Ajutorul de stat reprezintă subventiile si creditele date de Ministerul Agriculturii
*Impozite, taxe, asigurări
-lmpozitarea productiei agricole a fost suspendată pentru o perioadă de câtiva ani. Prin această politică
fiscală se încearcă acordarea unui alt sprijin exploatatiiIor agricole pentru a se redresa din punct de vedere
economic
-Taxa pe valoare adaugată se plăteste de către cultivatorii de cereale pentru lucrările mecanizate, pentru
materialele cumpărate si pentru serviciile specifice solicitate.
Taxele vamale au acordul Organizatiei Mondiale a Comertului si sunt stabilite în Tariful Vamal Comun.
Redeventele se plătesc de către societătile agricole proprietarilor de terenuri.
Asigurarea culturilor de cereale trebuie încheiată cu una din societătile de asigurare-reasigurare agreate
de MADR
Institutii imp. *agentii ec. (societati/ gospoadrii/ fabrici/ angrosisti) *asociatii
profesionale(anadc/anamob) *institutii (rompan/ agrostar/ snpa/ inspectoratul
pt.protectiaconsumatorilor)
Institutia principală care intervine pe filiera cerealelor este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si
Dezvoltării Rurale. Ministerul actionează la nivel central si are rolul de coordonator al politicii în
domeniu, îndeosebi în ceea ce priveste implementarea măsurilor .
Mediul inconjurator -influentează prod. la hectar, calitatea produsului, maturitatea si momentul optim
de recoltare.
Umiditatea este un factor important în realizarea unei productii mari de grâu la hectar, fiind necesare
cantităti mari de precipitatii pe toată perioada de vegetatie:
pentru germinare, înfrăŃire, formare a bobului.
Solul cel mai potrivit pentru cultura de grâu este cel lutos sau luto-argilos, soluri fertile, profunde, cu
mare capacitate de a retine apa.
Materialul biologic - Parametrii de calitate care trebuie urmăriti la materialul săditor sunt:
productivitatea, precocitatea, rezistenta la iernare, la boli, la secetă, la cădere, la scuturare.
Etapa productie- Principalii operatori în această fază a filierei sunt: producătorii agricoli, societăti care
prestează servicii agricole, unităti de comercializare a substantelor chimice, asociatii ale utilizatorilor de
apă, detinători de utilaje agricole. Operatiile desfăsurate în etapa de productie sunt: cultivarea, îngrijirea
plantelor, recoltarea produselor.
Tehnologia de productie - Cultivarea cerealelor este o preocupare străveche pe teritoriul României,
grâul fiind principala marfă comercializată din timpuri străvechi.
Tehnologia de cultivare a grâului are următoarele etape mai importante:
-Însământarea.- Semintele se tratează înainte de semănat contra bolilor si dăunătorilor, ducand la
productii ridicate la hectar, de calitate superioară
Lucrările de îngrijire mai importante sunt:
-Eliminarea excesului de apă, lucrare care se execută prin trasarea de ẟanŃuri;
-Controlul stării de vegetatie -se face imediat după răsărire ẟi se repetă după fiecare îngheŃ;
-Tasarea zăpezii, lucrare necesară când stratul este gros ẟi a făcut crustă la suprafaŃă;
-Retinerea zăpezii pe cultură, lucrare necesară în zonele unde zăpada este viscolită. Se folosesc
parazăpezi, perdele de protecŃie;
-Tăvălugirea culturii la desprimăvărare, dacă plantele sunt dezrădăcinate.
 Tratamentele prerecolatare -cultura de grâu este supusă unor lucrări si tratamente, precum: fertilizarea,
irigarea, combaterea buruienilor, a bolilor ẟi a dăunătorilor.
-Fertilizarea. Folosirea îngrăsămintelor la grâu asigură obtinerea unor productii ridicate.
-Irigarea. Grâul necesită irigare în zonele de stepă ẟi silvostepă pentru a asigura producŃii mari ẟi
stabile. - Combaterea buruienilor.-este foarte importantă pentru reducerea pierderilor de productie;
-Combaterea bolilor ẟi dăunătorilor este un mijloc de a reduce pierderile de productie.
Principalele boli ale grâului sunt: mălura, făinarea, ruginile, tăciunele zburător etc., iar principalii
dăunători sunt: plosnitele cerealelor, gândacul ghebos, viermii sârmă, mustele cerealelor, viespea grâului
etc.
Costurile de productie -variază în functie de tehnologia de productie aplicată si de costul factorilor
de productie (sământă, substante fertilizante si de combatere a bolilor si dăunătorilor, lucrările
mecanizate efectuate, cheltuielile de aprovizionare si cu fora de muncă).
Performanta economică este dependentă de randamentele la hectar, de costurile de productie, de
preturile pietei, si de sprijinul acordat producătorilor agricoli etc.
 Recoltarea -grâului se face la coacerea deplină, se face mecanizat, cu combina. După recoltare, boabele
se conditionează si se depozitează în spatii corespunzătoare destinatiei lor.
Cresterea productiei de cereale are importantă în planul alimentatiei umane, dar a favorizat dezvoltarea
sectorului zootehnic prin asigurarea nutreturilor necesare cresterii animalelor
Etapa prelucrare -În această fază a filierei, principalii operatori sunt: detinătorii de depozite,
întreprinderile de morărit, mori si brutării private, fabrici de pâine, cuptoare de pâine etc
Opera,iile efectuate în această etapă a filierei sunt: preluarea, conditionarea, depozitarea si prelucrarea
cerealelor, prelucrarea făinii.
Transport, Sortare, Conditionare, Depozitare -Cerealele se transportă în unităti de achizitii
specializate. Receptia calitativă a cerealelor urmăreste determinarea următorilor indicatori: greutatea,
umiditatea, puritatea, prezenta corpurilor străine. În functie de acesti parametrii se stabileste pretul de
achizitie. Depozitarea se face în depozitele dotate cu utilaje corespunzătoare unei stocări de calitate.
Conform prevederilor UE, depozitarea cerealelor se realizează pe baza contractelor de depozitare
încheiate între APIA si depozitari făcând obiectul unei plăti pentru preluare, depozitare si livrare.
-Sistemul Certificatelor de Depozit reprezintă un sistem de licentiere menit să usureze tranzactiile de la
fermieri la detinatorii de silozuri si să creeze lichidităti financiare pentru producători.
- Certificatul de Depozit constituie titlu de credit negociabil.
- Spatiile de depozitare diferă în functie de tipul societătilor comerciale.
Prin depozitarea cerealelor se creează stocurile publice ale UE care sunt în responsabilitatea statului
membru prin organismul său de interventie.
-Operatiuni de sortare, conditionare si depozitare adaugă valoare produselor si previn pierderile
postrecoltare.
Prelucrarea Cerealelor -prin morărit si obtinerea făinii, permite realizarea produselor de panificatie. În
procesul de prelucrare trebuie parcurse următoarele etape:
- Receptia materiei prime. Se urmăreste determinarea indicilor calitativi
- Spălarea ẟi umectarea se realizează în scopul îndepărtării particulelor de praf, pietricele,
microorganisme.
- Odihna – se efectuează în scopul scăderii rezistentei cojii si pentru cresterea elasticitătii
- MărunŃirea este cea mai importantă etapă si presupune mai multe actiuni: srotuirea, separarea,
măcinarea
Aprovizionarea cu materie primă se realizează din următoarele surse:
− direct de la producătorii agricoli − din depozite autorizate;
− din productia proprie; − din import.
 Prelucrarea Făinii-făina este utilizată pentru prepararea pâinii si a produselor de panificatie. Făina
trebuie depozitată în scopul maturării, perioada în care se îmbunătătesc calitătile glutenului .
Procesul de prelucrare a făinii are loc în mai multe etape: prepararea aluatului, frământarea, prelucrarea si
coacerea acestuia.
Tipurile de făină sunt: − în functie de gradul de extractie: − în functie de continutul în săruri
minerale
Tehnologiile de productie s-au îmbunătătit în ultimii ani prin folosirea amelioratorilor, stimulentilor
si a altor ingrediente pentru cresterea calitătii si îmbunătătirea aspectului produselor de panificatie.
Etapa Distributie -În această fază a filierei, principalii operatori apartin comertului, magazine
specializate, supermarketuri sau hipermarketuri, unor societăti producătoare de produse de panificatie sau
unor unităti apartinând societătilor comerciale agricole, mori si brutării, exportatori, importatori etc.
Comertul Intern- produsele de panificatie sunt transportate direct la magazinele de desfacere.
Logistica de distributie a fabricilor de pâine este dintre cele mai performante.
-Depozitarea. Pâinea trebuie depozitată în încăperi destinate numai acestui scop, prevăzute cu lădite,
rastele sau rafturi, să fie luminoase,aerisite, curate, fără rozătoare sau insecte, izolate de sursele puternice
de încălzire si cu o temperatură uniformă.
- Transportul- pâinii trebuie să se facă cu mijloace de transport acoperite, curate, fără miros strain,
neinfestate, amenajate si destinate special acestui scop.
-Vânzarea. Produsele de panificatie sunt vândute prin reteaua de comercializare cu amănuntul. Piata
produselor de panificatie prezintă un caracter constant, cererea ẟi oferta, prezentând o evoluŃie fără
oscilatii.
Cererea sI Oferta De Cereale si Produse De PanificatIe-cererea de grâu si secară în România, este
stabilă .Asigurarea consumului de grâu s-a realizat si prin importul unor însemnate cantităti, în mod
deosebit din Ńările Uniunii Europene. Pretul grâului s-a liberalizat, dar rămâne sub influenta
procesatorilor .
Consumul de cereale si produse de panificatie -are la origine traditia consumului alimentar al
poporului roman, Cererea de grâu ẟi secară în România este relativ stabilă . Corelatia dintre nivelul
veniturilor si nivelul consumului de cereale este importantă, cre ẟterea veniturilor ducand la orientarea
consumatorilor către produse alimentare superioare si la o scădere a consumului uman de cereale.
Comertul extern -Comertul cu cereale a înregistrat deficite comerciale importante în ultimii ani, desi
România are importante traditii ca tară producătoare de cereale.
Costurile postrecoltare- se referă la comensurarea cheltuielilor realizate pentru operatiunile la care sunt
supuse cerealele, după recoltare: transport, sortare, conditionare, depozitare, prelucrarea cerealelor,
depozitarea făinii, prelucrarea făinii, depozitarea ẟi transportul produselor de panificaŃie etc. În cadrul
fiecărei operaŃiuni se vor identifica cheltuielile salariale, materiale ẟi financiare.
Performanta economică pe filiera cerealelor- Filiera liberă se bazează pe achizitii de materiei prime
Filiera liberă presupune achizitia de grâu si în alte faze ale filierei, la preturi la fel de dezavantajoase,
ceea ce reduce profitul la nivelul filierei.
Filiera integrată vertical este forma cea mai avansată de organizare, ridică profitabilitatea si scade
riscurile.
 Analiza SWOT pe filiera cerealelor
Filiera cerealelor se află în curs de organizare pe principiile economiei de piaŃă. În vederea armonizării
legislative ẟi instituŃionale cu cerinŃele Organizării Comune de PiaŃă a cerealelor ẟi a funcŃionării tuturor
componentelor filierei naŃionale sunt necesare măsuri de cre ẟtere a gradului de flexibilitate a pieŃei acestor
produse prin adaptarea la cerinŃele consumatorilor interni ẟi la exigenŃele comunitare. În acest mod se poate
asigura creẟterea competitivităŃii filierei.
Până în prezent, filiera cerealelor panificabile prezintă instabilitate ẟi capacitate redusă de autoreglare, sub
impactul mecanismelor de piaŃă. În urma analizei diagnostic, au fost identificate următoarele puncte forte,
puncte slabe, oportunităŃi ẟi ameninŃări.
Fazele preproductie si productiePuncte forte SuprafaŃa agricolă este relativ mare, România aflându-se pe
poziŃia a ẟasea în cadrul U.E.;
SuprafaŃa arabilă deŃine o pondere însemnată în cea agricolă, iar calitatea solului, mai ales în Sud ẟi
Est, este propice cultivării plantelor vegetale, prioritar a cerealelor;

ExistenŃa unei game sortimentale variate la nivel de fermă, ceea ce reduce

riscul necomercializării produselor;
Adăugarea de valoare producŃiei vegetale prin activităŃi de furajare a
animalelor ẟi prin activităŃi de procesare;
Micii producători agricoli sunt înclinaŃi să- ẟi vândă parcelele de pământ
pe care le deŃin în proprietate, lărgind astfel activităŃile pieŃei funciare;
Flexibilitate structurală la nivel de fermă, terenul agricol fiind arendat
către unităŃi economice de mari dimensiuni, eficiente.
Puncte FărâmiŃarea excesivă a suprafeŃelor agricole ẟi predominarea
slabe gospodăriilor individuale de subzistenŃă, care afectează accesul lor la
piaŃă;
DependenŃa aproape totală a producŃiei exploataŃiei de stările naturii
(secetă, inundaŃii, îngheŃ, eroziune etc); sistemul de asigurări este puŃin
practicat atât din lipsa banilor, cât ẟi din neîncredrea în corectitudinea
acestuia;
Costurile inputurilor pentru producŃia agricolă sunt simŃitor ridicate, ceea
ce împietează asupra nivelului preŃurilor la produsele agricole, mult
superioare celor practicate pe piaŃa U.E;
InsuficienŃa resurselor financiare proprii care determină exploataŃia să
practice tehnologii neperformante ẟi în consecinŃă să obŃină producŃii
scăzute ẟi la costuri mari;
Accesul la surse financiare este limitat, datorită costurilor mari, ce
depăẟesc puterea economică a majorităŃii fermierilor, mai ales a
gospodăriilor familiale;
Randamente scăzute ẟi instabilitatea producŃiei anuale de cereale necesară
consumului intern, rezultat al tehnicii ẟi tehnologiei agricole folosite,
depăẟite de timp;
Calitatea de multe ori necorespunzătoare a cerealelor ẟi produselor pe
bază de cereale româneẟti, datorată tehnologiilor de producŃie sau
condiŃiilor necorespunzătoare de depozitare;
PreŃurile scăzute primite de fermieri din partea comercianŃilor sau a
procesatorilor. Acestea sunt de regulă în defavoarea sectorului agricol
datorită slabei puteri de negociere a micilor fermieri, a lipsei capacităŃilor
de depozitare adecvate, a nefuncŃionării sistemului certificatelor de
depozit ẟi chiar datorită calităŃii mai slabe a cerealelor obŃinute în fermele
mici, care de regulă respectă mai puŃin tehnologiile moderne de cultură;
NeputinŃa micilor fermieri producători de cereale de a- ẟi îmbunătăŃi
capacitatea competitivă pe piaŃă are drept efect pierderea atractivităŃii faŃă
de activitatea agricolă ẟi înclină spre încetarea acesteia, spre renunŃarea la
dreptul de proprietate asupra pământului ẟi deplasarea lor spre alte
activităŃi neagricole;
Serviciu de extensie slab dezvoltat;
FărămiŃarea excesivă a suprafeŃelor de teren ẟi existenŃa exploataŃiilor
agricole de subzistenŃă care menŃin un nivel ridicat al autoconsumului;
Randamente scăzute ẟi instabilitatea producŃiei anuale de grâu necesar
consumului intern;
RetincenŃa producătorilor pentru cooperarea în vederea realizării în comun a operaŃiilor de
aprovizionare ẟi desfacere.
Oportunitati IniŃierea de afaceri competitive în domeniul agricol, bazate pe cultivarea eficientă a
terenurilor prin diversificarea structurii culturilor ẟi respectarea asolamentelor;
Creẟterea producŃiei medii ẟi a calităŃii produselor cerealiere;
Diversificarea gamei de culturi în concordanŃă cu noile pieŃe în curs de formare ẟi dezvoltare;
Încurajarea investiŃiilor străine;
Cerealele sunt cele mai importante produse agricole care fac obiectul comerŃului internaŃional;
PotenŃialul ridicat al suprafeŃei arabile în Ńara noastră;
CondiŃii pedoclimatice deosebit de favorabile culturii cerealelor;
SuprafaŃa de 7.012.666 ha negociată ca suprafaŃă de referinŃă pentru culturile arabile;
Alocarea sprijinului direct pentru producŃia marfă de grâu în valoare de 900 miliarde lei (pentru 1800
mii tone), adică 22 milioane EURO;
România dispune de o suprafaŃă strategică atât pe pieŃele din vest, cât ẟi pe cele din est. Dunărea ẟi
Marea Neagră oferă, de asemenea, oportunităŃi de export a cerealelor;
FacilităŃi ẟi infrastructură portuară adecvate pentru exportul de cereale;
PosibilităŃile de irigare, deẟi reduse faŃă de perioada anterioară anului 1989, dar în cre ẟtere în ultimii
ani, reprezintă un factor care favorizează culturile agricole.
Amenintari Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea cerealelor,
aprovizionarea cu inputuri ẟi asigurarea serviciilor, deficienŃele existente în crearea organizaŃiilor
profesionale ẟi interprofesionale ẟi în funcŃionarea infrastructurilor de marketing, precum ẟi în sistemul
de finanŃare ẟi creditare au impact negativ asupra costurilor de producŃie pe filieră ẟi performanŃei
acesteia;
Veniturile producătorilor de grâu sunt nesatisfăcătoare ca urmare a parcelării excesive a terenurilor,
randamentelor la hectar scăzute, a costurilor ridicate datorită inputurilor scumpe, deficienŃelor majore
din sistemul de distribuŃie ẟi depozitare, calităŃii necorespunzătoare a grâului produs de unii agenŃi
economici;
Reducerea efectivelor de animale;
Aplicarea unor politici neadecvate care ar putea afecta negativ sectorul cerealelor;
DificultăŃi în adaptarea la cerinŃele U.E. ẟi de integrare a producŃiei agricole în PAC;
Utilizarea unor politici agricole inadecvate perfecŃionării producŃiei ẟi/sau comercializării produselor
agricole.
Faza prelucrare
Puncte forte La nivel naŃional există capacităŃi importante de depozitare a producŃiei
agricole, bine repartizate în teritoriu, cu facilităŃi de transport;
ExistenŃa unor capacităŃi de procesare corespunzătoare pentru principalele
cereale;
ÎmbunătăŃirea tehnologiilor în sectorul de prelucrare a cerealelor, prin
efectuarea de investiŃii.
Puncte DeficienŃe majore în utilizarea capacităŃilor de depozitare ẟi de formare a
slabe stocurilor în anii cu recolte mari;
SpaŃiul disponibil pentru depozitare nu este utilizat la capacitatea sa,
datorită mai ales practicării unor tarife ridicate, de monopol, de către
depozitari;
Unele capacităŃi de însilozare necesită investiŃii pe linia modernizării, mai
ales, a operaŃiunilor de manipulare ẟi de reducere a pierderilor de transport
ẟi depozitare;
ExistenŃa unor silozuri verticale pentru depozitare nu permite o depozitare
separată, pe calităŃi, a produselor cerealiere, ceea ce diminuează calitatea
generală a lor, reducând astfel competitivitatea lor pe piaŃa internă ẟi mai
ales internaŃională;
VariaŃiile mari anuale ale stocurilor de grâu ẟi secară;
Sectorul de procesare dispune de capacităŃi mari de producŃie, puŃin
flexibile ẟi nefolosite pe deplin, dotate cu o tehnică ẟi tehnologie perimată
timpului prezent;
Costul ridicat al input-urilor, cheltuielile materiale reprezentând 80% din
structura costului de producŃie.
Oportunitati Extinderea cooperării între firmele agricole pe linia depozitării produselor
ẟi a sporirii influenŃei pe piaŃă;
Modernizarea procedeelor de procesare pe calea investiŃiilor;
Amenintari Sectorul de procesare ẟi de comercializare devin prea concentrate,
determinând apariŃia de oligopoluri;
Riscul sporit al mediului de afaceri;
Capacitatea de procesare ẟi dotarea tehnică ẟi tehnologică se pot deteriora;
Integrarea pe verticală realizată la unităŃile mari de procesare ce vor
domina producŃia agricolă, dezavantajând masa fermierilor.
Faza distributie
Puncte forte Există o gamă variată de debuẟee de piaŃă, la care fermierii pot apela;
Prin amplasarea ei strategică, România are acces pe pieŃele situate în Est
ẟi Vest, Dunărea ẟi Marea Neagră oferind mari oportunităŃi de derulare a
exportului de cereale;
Distributia produselor de panificatie este una dintre cele mai performante
distributii ale produselor agroalimentare.
Puncte InexistenŃa unor programe care să vizeze realizarea unor produse destinate
slabe comercilizării; producătorii agricoli nu ẟtiu ce ẟi cât să producă pentru
piaŃă;
Instabilitatea ofertei interne atât din punct de vedere cantitativ cât ẟi
calitativ;
O slabă organizare a pieŃelor agricole, precum ẟi lipsa de informaŃii a
producătorilor interni asupra oportunităŃilor de export;
Structura deficitară a exporturilor de cereale unde predomină cerealele boabe (materie primă) ẟi cu o
marjă de profit redusă;
PredominanŃa în importuri a produselor prelucrate, cu valoare adăugată mare care au accentuat
deficitul comercial în termeni valorici;
Importuri semnificative de grâu în anii cu recolte slabe, acestea fiind dependente de condiŃiile
climatice. Politica de sprijinire a producătorilor de grâu nu a avut efectele scontate, iar exportul se
situează sub capacitatea de care dispunem;
DeficienŃe în respectarea normelor de calitate în toate componentele filierei;
Organizarea economică a agricultorilor, în special pentru comercializarea cerealelor, deficienŃele
existente în crearea ẟi funcŃionarea infrastructurilor de marketing;
Consumul de grâu pe locuitor este dublu faŃă de Uniunea Europeană, datorită modelului naŃional
de consum ẟi mai ales a veniturilor scăzute ale populaŃiei care nu pot asigura o structură calitativ
normală a raŃiei zilnice;
PreŃurile produselor agricole nu se fundamentează pe o politică coerentă de determinare a nivelului lor;
Lipsa capacităŃii scăzute de funcŃionare a filierei grâului influenŃează negativ preŃurile de consum ale
produselor de panificaŃie.
Oportunitati Accesul larg al producătorilor la credite ieftine ar acorda acestora posibilitatea să amâne
vânzarea produselor agricole, până la un moment mai favorabil, reducând astfel presiunea activităŃii de
recoltare exercitată asupra preŃului pieŃei, dar ẟi diminuarea rolului statului în activitatea de
comercializare a produselor agricole în schimbul unui sprijin mai eficient a agriculturii din fondurile
publice;
Un acces mai larg la pieŃele U.E. ẟi la fondurile financiare comunitare;
PerfecŃionarea activităŃii de aprovizionare pe filiera producători-procesatori-comercianŃi;
Apelarea crescândă la tranzacŃiile bursiere ẟi la folosirea instrumentelor moderne de comercializare;
Posibilitatea de a stoca cerealele o perioadă îndelungată;
Cerealele, în general, iar grâul în mod deosebit, se pot comercializa atât în partizi mari cât ẟi în partizi
mici, acest aspect fiind în funcŃie de posibilităŃile de stocare a celor care cumpără aceste produse;
Infrastructura portuară ẟi cea feroviară facilitează desfă ẟurarea exporturilor de cereale.
Amenintari Importuri semnificative de grâu în anii cu recolte slabe, productia fiind dependenta de
condiŃiile climatice;
Comercializarea se poate concentra peste anumite limite, ceea ce ar duce la apariŃia monopolurilor.
În contextul integrării europene ẟi al globalizării economiei, problema centrală o constituie
competitivitatea, iar aceasta depinde de capacitatea sectoarelor de a inova. Ca
măsuri pentru îmbunătăŃirea competitivăŃii ẟi a performanŃelor economice pe filiera cerealelor
5
specialistii propun :
− creẟterea gradului de mecanizare a lucrărilor agricole ẟi a productivităŃii muncii, cre ẟterea
randamentelor, reducerea forŃei de muncă ocupate în agricultură ẟi raŃionalizarea cheltuielilor ;
− stabilizarea cantitativă ẟi calitatăvă a ofertei interne de cereale, prin îmbunătăŃirea calităŃii
inputurilor ẟi a tehnologiei de cultură;
− promovarea cercetării ẟtiinŃifice moderne; producŃia agricolă românească nu va putea fi
competitivă fără o cercetare proprie, deoarece dependenŃa totală de soluŃii importate ne-ar situa
mereu în urma competitorilor, periclitând ẟansele României de a- ẟi câ ẟtiga un rol stabil pe piaŃa
europeană ẟi internaŃională;
− pentru ca producŃia de cereale din România să poată fi competitivă este necesar a fi găsite soluŃii
optime de valorificare superioară a condiŃiilor naturale, de climă ẟi sol, a resurselor umane, a celor
biologice ẟi tehnologice, a resurselor materiale ẟi financiare;
− implicarea speciliẟtilor/consultanŃilor agricoli în îndrumarea ẟi sprijinirea activităŃilor gospodăriilor
individuale ẟi asociaŃiilor familiale, precum ẟi pentru întocmirea documentaŃiilor necesare la ob ẟinerea
creditelor ẟi accesarea fondurilor europene;
− difuzarea publicaŃiilor ẟi materialelor cu informaŃii tehnice, economice ẟi legislative către toŃi cei
interesaŃi;
− iniŃierea ẟi sprijinirea constituirii de forme de asociere a producătorilor agricoli individuali în scopul
aprovizionării cu inputuri, executarea lucrărilor mecanice ẟi valorificării eficiente a produselor;
− o Bursă de Cereale funcŃională ; acest lucru este cerut de majoritatea marilor procesatori;
− corelarea preŃului materiei prime (a cerealelor boabe) cu calitatea acesteia, prin stabilirea ẟi utilizarea
claselor ẟi a standardelor pentru cereale utilizate în Uniunea Europeană;
− introducerea sistemului de management al calităŃii ISO 9001 ẟi a altor standarde care vizează direct
siguranŃa alimentară;
− organizarea ẟi modernizarea structurilor de marketing pe principiile pieŃei concurenŃiale pentru
valorificarea superioară a produselor agricole ẟi cre ẟterea eficienŃei de ansamblu a filierei ;
− amplificarea exporturilor de produse procesate pe bază de cereale ; în acest context este benefică
orientarea procesatorilor către produse specifice bucătăriei străine (ex. pastele din grâu dur);
− orientarea procesatorilor către producerea de alimente ecologice ẟi dietetice