D

Fz

Fie M, A mult¸imi nevide ¸si n ∈ N. Se mune¸ste operat¸ie n−ar˘a (sau lege de compozit¸ie n-ar˘a)
definit˘a pe M orice aplicat¸ie τ : Mn → M (Mn = |M × {z ... × M} n ori ). In cazul n = 2, obt¸inem
operat¸iile binare ¸si vom nota, pentru τ : M2 → M, ˆın loc de τ (a, b), aτ b. Mai mult, vom nota ·, +, ∗, ◦ :
M2 → M, respectiv a · b, a + b, a ∗ b, a ◦ b etc.1 . In cazul n = 0 se obt¸in operat¸iile 0-are (M0 =
{∗}−mult¸imea cu un singur element, τ : M0 → M ˆınsemnˆand precizarea unui element din M), iar
pentru n = 1 se obt¸in operat¸iile unare. Aplicat¸iile A × M → M(M × A → M) mai sunt numite operat¸ii
externe la stˆanga (dreapta) pe M peste A. O mult¸ime nevid˘a ˆınzestrat˘a cu un num˘ar de operat¸ii
satisf˘acˆand eventual anumite propriet˘at¸i este numit˘a structur˘a algebric˘a. Num˘arul, tipul ¸si
propriet˘at¸ile operat¸iilor determin˘a tipul de structur˘a algebric˘a, iar mult¸imea dat˘a este numit˘a
mult¸imea subiacent˘a structurii algebrice obt¸inute. Dintre problemele care apar ˆın contextul
structurilor algebrice amintim: studiul leg˘aturilor dintre structurile algebrice de acela¸si tip, anume al
aplicat¸iilor ce “transport˘a” operat¸iile (morfisme); studiul unor submult¸imi ale mult¸imilor subiacente;
studiul unor elemente remarcabile; studiul aspectelor specifice ce apar ˆın leg˘atur˘a cu not¸iuni ¸si
construct¸ii matematice, precum relat¸iile de ordine sau de echivalent¸˘a etc. Dintre propriet˘at¸ile care
se impun operat¸iilor se disting: asociativitatea, comutativitatea, existent¸a elementului neutru,
inversabilitatea elementelor, distributivitatea (ˆın cazul a 2 operat¸ii) etc.. Concret (ˆın general va fi
utilizat˘a, pentru simplitate, notat¸ia multiplivativ˘a): - operat¸ia ·: M2 → M este numit˘a operat¸ie
asociativ˘a dac˘a: ∀(a, b, c) ∈ M3 , (a · b) · c = a · (b · c) (not˘am a · b · c, obt¸inˆand astfel ¸si x1 · x2 · ... ·
xn pentru x1, ..., xn ∈ M); - spunem c˘a e ∈ M este element neutru pentru operat¸ia · : M2 → M dac˘a:
∀a ∈ M, a · e = e · a = a (din e1 = e1 · e2 = e2 rezult˘a c˘a, dac˘a “·” admite element neutru, atunci acesta
este unic); - operat¸ia · : M2 → M este numit˘a operat¸ie comutativ˘a dac˘a: ∀(a, b) ∈ M2 , a · b = b · a; -
dac˘a · : M2 → M admite elementrul neutru e, atunci spunem c˘a x ∈ M