MOMENTUL 1952-I.V.

STALIN, MARXISMUL ŞI PROBLEMELE LINGVISTICII

Iosif Vissarionovici Stalin(18 decembrie 1878 - 5 martie 1953) născut din tată georgian
și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția
din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii
deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea
odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea
acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice.
Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism. Sub
Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928)
și agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-
o societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea
deceniu, țara sa devenind a doua putere economică din lume.

Marxismul, termen polisemantic, poate desemna noțiuni teoretice sau practici politice
foarte diferite puține corpuri de idei sunt mai ample și contradictorii decât cele puse sub eticheta
„marxism”. Această situație se datorează, pe de-o parte, faptului că fondatorul marxismului,
filozoful german de origine evreiască Karl Marx, a avut o vastă curiozitate în privința multor
aspecte ale umanității, dublată de o vigoare pe măsura acestei curiozități. Pe de altă parte,
marxismul a fost adoptat, adaptat și dezvoltat într-un variat evantai de idei și doctrine pe diverse
meridiane și în diverse epoci.

Leonte Răutu a rămas un stalinist convins tot restul vieţii. A studiat în Germania. Un
intelectual la origine, transformat într-un cenzor nemilos al culturii, a devenit treptat un fel de
Machiavelli al ideologiei comuniste. În partid, Răutu era cunoscut mai degrabă sub porecla de
"Cameleonte", aluzie la aceleaşi abilităţi şi tehnici de cameleon politic, tipice pentru "Malvolio
Leonte". În celebra criză din 1952, când Gheorghiu-Dej o înfrunta pe Ana Pauker, Răutu îşi
urmează şeful - pe Iosif Chişinevschi, pledând pentru îndepărtarea din partid a Anei Pauker, a lui
Vasile Luca şi a lui Teonari Georgescu. Recunoştinţa lui Gheorghiu-Dej faţă de "Malvolio
Leonte" se manifestă la al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.), din
decembrie 1955, când Răutu este reales în Comitetul Central şi devine candidat pentru Biroul
Politic.

Alexandru Rosetti (1895–1990, Bucureşti) a fost un reputat lingvist și filolog român,

editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică.
Profesor la Facultatea de Litere din București, a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii
lingvistice de la București. Iorgu Iordan (1888, Tecuci - 1986, București) a fost un lingvist și
filolog român, comunist , membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. Iorgu Iordan a
fost ambasador al României la Moscova în perioada 1945 - 1947.

Alexandru Graur a scris articole sau note, cele mai multe în cunoscuta revistă
cosmopolită care apărea la Copenhaga şi Bucureşti – “Bulletin Linguistique”. Graur a manifestat
ostilitate faţă de ştiinţa sovietică şi înainte de apariţia lucrării lui I.V. Stalin, "Marxismul şi
problema lingvisticii". La apariţia acestei geniale lucrări, Graur a luat apărarea marrismului.
Nicolai Iakovlevici Marr a fost un controversat om de știință sovietic a cărui teorie monogenetică
a limbii a constituit ideologia aprobată oficial a lingviștilor sovietici până în 1950, când Stalin
însuși a desființat-o ca fiind neștiințifică. În faimosul lui atac împotriva lui Marr, Stalin scrie, în
Marxismul și problemele lingvisticii : „N. I. Marr a introdus în lingvistică o formulă incorectă și
nemarxistă cu privire la '"caracterul de clasă" al limbii și a intrat într-o încurcătură și a pus
lingvistica într-o încurcătură. Lingvistica sovietică nu poate avansa bazându-se pe o formulă
incorectă, care este contrară întregului curs al istoriei popoarelor și limbilor.”

La adunarea de la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei R.P.R. închinată lucrării

tovarăşului Stalin, Graur a declarat că nu poate fi de acord cu "toate tezele" susţinute de I.V.
Stalin. În revista "Cum vorbim" pe care o redactează Graur, un loc de seamă îl ocupa analizarea a
nenumărate cuvinte triviale. Se publică articole cu explicaţii ale expresiilor “ticălos, putred de
bogat, pleava societăţii, a-şi da arama pe faţă, chilipirgiu, chiulangiu, pilangiu, servil, mişel .” Ca
redactor responsabil al revistei "Cum vorbim", Graur a publicat numeroase materiale, al căror
caracter duşmănos nu poate fi "întâmplător". Astfel, publicând în revistă lucrarea tovarăşului
Stalin despre marxism şi problemele lingvisticii, a tipărit imediat următorul articol "Obraznic"
(chipurile despre originea acestui cuvant). În proiectul de ortografie al lui Graur se dau
următoarele trei exemple de prescurtări: P.C.R. (Partidul Comunist Român), U.T.M. (Uniunea
Tineretului Muncitor), I.C.A.S. (Institutul pentru Cercetări şi Amenajări Silvice).

Pe tărâmul ştiinţei despre limbă activează în fruntea Institutului de Lingvistică din

Bucureşti al Academiei Republicii Populare Române şi a unor catedre importante de la
Facultatea de Filologie, lingviştii Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur. Activitatea acestora s-a
dovedit a fi potrivnică dezvoltării ştiinţei. În mod deosebit, a ieşit la iveală poziţia duşmănoasă a
acestor elemente în urma apariţiei genialei lucrări a tovarăşului Stalin "Marxismul şi problemele
lingvisticii". Aceştia au combătut făţis şi pe ascuns linia partidului , de restructurare a activităţii
lingvistice, pe baza învţăturii tovarăşului Stalin, şi au grupat în jurul lor elemente reacţionare,
duşmănoase regimului de democraţie populară.

În ultimii ani, lucrările lingviştilor români (în special ale lui Rosetti, Graur şi Iordan) au
fost supuse unei severe critici în Sesiunea Academiei R.P.R. din Martie 1951, în sesiunea lărgită
a Secţiei a VI-a a Academiei R.P.R. (iulie 1951), în cuvântările profesorului Traian Savulescu, în
articolele redacţionale ale "Scânteii" şi "Luptei de clasă". De asemenea, în literatura sovietică au
apărut critici la adresa acestui grup de lingvişti. Cu toate acestea, şi în ciuda discuţiilor
individuale şi în grup, avute cu ei, Rosetti, Graur şi Iordan au refuzat în fapt să ia atitudine faţă
de lucrările tovarăşului Stalin şi să supună unei analize critice gravele lor greşeli din trecut. Toate
acestea, ca şi alte fapte, confirmă parerea pe care Secţia şi-a format-o mai demult, anume că
aveau a face cu un grup organizat de duşmani care, fără nicio îndoială, are legături şi în afara
cercului de lingvişti. La Sesiunea din Martie 1951 a Academiei, ca şi la Sesiunea Sectiei VI a
Academiei (Iulie 1951), Rosetti, deşi a fost aspru criticat, în lumina lucrării tovarăşului Stalin, nu
a luat cuvântul. De asemenea, a refuzat să ia atitudine publică faţă de articolul redacţional din
"Scânteia" – „Pentru înflorirea lingvisticii în ţara noastră". El a căutat să pună piedici alcătuirii
programului de învăţământ la Facultatea de Filologie, pe baza învăţăturii tovarăşului Stalin.
Convins de „temeinicia” referatului, Iosif Chişinevschi dispunea urgent epurarea Institutului de
Lingvistică al Academiei. Iorgu Iordan, Al. Rosetti şi Al. Graur erau demişi din funcţiile de
conducere a institutului, rămânând aici doar cu statutul de „colaboratori ştiinţifici”. Dintre cei
trei, singurul care mai avea dreptul de a preda era Iorgu Iordan. Noua conducere a institutului
avea ca „sarcină centrală organizarea întregii activităţi pe tărâmul ştiinţei lingvistice, pe baza
genialei lucrări a tovarăşului Stalin, «Marxismul şi problemele lingvisticii»”.

Stalin a fost interesat, spre sfârşitul vieţii, de biologie, de economie politică (a publicat
„Probleme economice ale socialismului in URSS”) şi de lingvistică, un domeniu în care
intervenţia sa a servit emancipării de sub regimul ultra-dogmatic impus de şcoala lui Nikolai
Marr.

Lucrarea „Marxismul şi problemele lingvistice” a fost elaborată de Stalin din iunie până
în august 1950, fiind publicată în edițiile din 20 iunie, 4 iulie și 2 august 1950 ale revistei Pravda
şi a fost concepută în urma discuţiilor lui Stalin cu câţiva proeminenţi lingvişti între care
academicianul Viktor Vinogradov. De altfel, în 1950, Vinogradov a fost numit directorul
Institutului de Lingvistică al Academiei URSS. Erau afirmate acolo câteva teze de bun simţ, între
care faptul că limba nu este o suprastuctură care se schimbă odată cu modurile de producţie.
Evident, textele lui Stalin, reluări în fond banale ale unor teze clasice ale marxismului despre
economie şi lingvistică, au fost declarate geniale şi celebrate drept revoluţii în respectivele
domenii. Omniscienţa lui Stalin era celebrată în sesiuni ale academiilor de ştiinţe din toate statele
sovietizate. Nu era doar specialistul suprem în ştiinţele naturii, era şi îndrumătorul muzicii, al
arhitecturii, ale artelor plastice, al filmului, al literaturii, al teatrului. În cuprinsul broşurilor
tipărite, în toamnă, în milioanele de exemplare( plus sute de mii în ţările frăţeşti), figurau texte
precum : „În legătură cu unele probleme ale lingvisticii. Răspuns tovarăşului E. Kraşeninnikov.
Răspuns tovarăşilor ... Tovarăşului Sanjeiev. Tovarăşului A. Holopov.” Impulsul primordial e
simplu de pătruns. Stalin ţinea să-şi exacerbeze faima de continuator, la cel mai înalt nivel, al
operei lui Marx, Engels şi Lenin.
 Stalin proclama în 1950: „Este unanim recunoscut că ştiinţa nu se poate dezvolta şi nu
poate înflori fără lupta de opinii, fără libertatea criticii.”. Specialiştii recomandă înainte de
lectura acestei lucrări, parcurgerea studiului „Cursul scurt”, fiind materialul principal. Este cea
mai bună sinteză, cel mai bun rezumat al experienţei mişcării comuniste mondiale din ultima
sută de ani, un model de integrare a teoriei cu practica şi, până azi, singurul model comprehensiv
pe plan global.

În lucarea lui Stalin este criticată „noua doctrină lingvistică” a lui Marr, fondator al
lingvisticii materialiste sovietice privind originile limbilor. Potrivit opiniei lui Nikolai Marr, o
limbă este rezultatul încrucişării elementelor altor limbi, cum ar fi şi cazul „limbii”
moldoveneşti. Stalin afirmă că din încrucişarea a două limbi nu rezultă o a treia. „Una dintre
limbi iese învingătoare, păstrând şi structura gramaticală şi fondul lexical de bază, continuând să
se dezvolte după legile interne, iar cealaltă îşi pierde treptat calitatea şi moare”. Ca urmare a
acestei teze enunţată de Stalin, este desfiinţat conceptul de „încrucişare”. „Limba moldovenească
nu poate fi în acelaşi timp latină şi slavă, lingvistica oficială trebuia să răspundă dacă este latină
sau slavă, bazându-se nu pe indicatori secundari sau artificiali, ci studiind în plan comparativ
fondul lexical de bază şi structura gramaticală”. Implicarea lui Stalin în problemele lingvistice
pune capăt carierei lui Ceban şi predominanţei originarilor de la est de Nistru. Acest fapt
marchează, în acelaşi timp, şi începutul unei faze liberale în politica lingvistică din Moldova
sovietică. Ceban se cramponase de teoria sa privind „limba moldovenească”.

Într-o scrisoare, Stalin formulează un răspuns pentru Sanzheyev, în ceea ce priveşte

problema dialectelor, spunând că:” Clasa dialecte, care ar fi mai corect să numesc jargoni, nu
servesc masa oamenilor, ci o crustă îngustă socială superioară. Mai mult decât atât, ei nu au un
sistem gramatical sau un stoc de cuvinte de bază propriu. Având în vedere acest lucru, ei nu se
pot dezvolta în limbi independente.”(29 iunie 1950). Îi răspunde tovarăşului E. Krasheninnikova
la întrebările cu privire la limbă („limba nu este nici o bayă, dar nici o
suprastructură(..)caracteristica limbajului, ca fenomen social, este acea trăsătură comună inerentă
tuturor fenomenelor sociale, inclusiv a bazei și suprastructurii, și anume: servește societatea la
fel cum societatea este servită de toate celelalte fenomene sociale, inclusiv baza și
suprastructura”). Tovarăşii tineri îndrăznesc să îşi adreseze nelămuririle şi curiozităţile în
lucrarea genială, astfel încât diversitatea lor sunt însoţite de răspunsuri scurte de aprobare sau
negare, de argumente concrete şi reale precum şi de concluzii :” Un marxist nu poate considera
limba ca o suprastructură pe bază; A confunda limba si suprastructura este de a comite o eroare
grava.”; „Limba, ca mijloc de contact, a fost întotdeauna și rămâne limba unică a unei societăți,
comună tuturor membrilor săi; Existența dialectelor și a jargonilor nu contrazice, ci confirmă
existența unei limbi comună întregului popor dat, de care sunt suflete și subordonate; "caracterul
de clasă" al formulei limbajului este eronat și non-marxist.”
 În final, Stalin ajunge la concluzia că:„Marxismul este știința legilor care guvernează
dezvoltarea naturii și a societății, știința revoluției maselor oprimate și exploatate, știința victoriei
socialismului în toate țările, știința construirii societății comuniste. Ca știință, marxismul nu
poate sta în picioare, se dezvoltă și este perfecționat. În dezvoltarea sa, marxismul nu poate decât
să fie îmbogățit de o nouă experiență, de cunoștințe noi - în consecință, unele dintre formulele și
concluziile sale nu se pot schimba pe parcursul timpului, ci pot fi înlocuite cu noi formule și
concluzii, corespunzătoare noilor colți istorici. Marxismul nu recunoaște concluziile și formulele
invariabile, obligatorii pentru toate epocile și perioadele. Marxismul este inamicul întregului
dogmatism.”

În concluzie, discuţiile din „Pravda”, şi îndeosebi intervenţia lui I. V. Stalin prin trei
articole adunate ulterior în lucrarea „Marxismul şi problemele lingvisticii”, au îndrumat
lingvistica pe o cale nouă, introducându-se pentru intâia oară, concepţia şi metoda marxist-
leninistă, just interpretată, în cercetările lingvistice. Prin analogie, Stalin a făcut marea
descoperire că, la rândul ei, limba nu poate fi ataşată nici „suprastructurii”, nici „mijloacelor de
producţie”, nici sferei lor intermediare.

I.V.Stalin Al. Graur Leonte Răutu Al. Rosetti Iorgu Iordan