Zona turistică naturală -Munţii Rodnei

Caracteristici generale
Munţii Rodnei constituie cea mai importantă zonă turistică montană din nordul Carpaţilor
Orientali, atât datorită dimensiunilor (circa 1300 kmp., peste 45 km de la est la vest şi 25 km de la
nord la sud) cât mai ales potenţialului turistic complex. Munţii Rodnei se desfăşoară între valea
Sălăuţa – pasul Şetref (825 m) în vest şivalea Someşului Mare şi pasul Rotunda (1217 m) în est,
Depresiunea Maramureş-pasul Prislop (1416 m) – Bistriţa Aurie (în nord) şi Someşul Mare (în
sud).
Accesul în aşezările de la baza munţilor, care constituie importante puncte de plecare în
drumeţii, se face, precumpănitor, pe şosele modernizate (pe valea Someşului Mare până la
localitatea Şanţ, pe valea Sălăuţei spre Maramureş, pe valea Vişeului spre pasul Prislop şi pe
Bistriţa Aurie spre Moldova), iar în vest şi sud pe calea ferată.
Staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi în sud-est şi oraşul Borşa (inclusiv complexul
turistic) au un rol deosebit în derularea activităţilor turistice din aceşti munţi.

Potenţialul turistic
Munţii Rodnei au cea mai complexă alcătuire geologică din Carpaţii Orientali. Predomină
rocile cristaline, la care se asociază roci sedimentare (calcare, gresii, conglomerate) şi roci
vulcanice (în sud-est în lungul Someşului Mare), fiecare dintre acestea impunând anumite trăsături
în relief şi peisaj. Importante sunt şi abrupturile tectonice (falia Dragoş Vodă din partea nordică a
masivului, respectiv falia Someş în partea de sud) prin care culmile cristaline se termină brusc,
dominând regiunile vecine cu mai multe sute de metri altitudine.
Relieful oferă cele mai numeroase elemente de interes turistic şi crează cele mai variate
peisaje. Astfel, în structura orografică a Munţilor Rodnei se impun:
- O culme principală (axul orografic) care se desfăşoară din pasul Şetref şi până în pasul
Rotunda. În lungul ei se află vârfurile cu înălţimile cele mai mari (Bătrâna 1710m, Gropilor 2063
m, Buhăescu Mare 2119 m, Cormaia 2033 m, Negoiasa Mare 2041 m, Galaţi 2048 m, Gărgălău
2159 m, Omul 2134 m, Cişa 2036 m, Ineu 2279 m, Ineuţ 2222 m) acoperite de pajişti alpine,
fiecare constituind importante puncte de belvedere;
- Culmi scurte (4-8 km) la nord de culmea principală şi care coboară rapid de la 2000 m la
800-900 m şi culmi lungi (15-20 km) orientate spre SV, S, SE, cu numeroase vârfuri rotunjite,
platouri la diferite înălţimi;
- Un relief ruiniform cu creste ascuţite, vârfuri, abrupturi de zeci şi sute de metri, ce au baza
acoperită de mase de grohotiş (în lungul crestei principale, dar mai ales în sectoarele: Pietrosu–
Piatra Albă, Rebra – Buhăescu, vf. Neteda – Ineu – Ineuţ);
- Un relief glaciar complex grupat în jurul vârfurilor mai înalte ale crestei principale şi la
obârşia mai multor văi nordice (Pietrosu, Buhăescu, Izvorul Repede, Negoescu, Cimpoiasa, Bistriţa
Aurie, Putreda, Ineu, Lala) sau sudice (Anieşu Mare, Galaţi, Izvoru Mare). Cele de pe versantul
nordic al crestei principale au dimensiuni mari, sunt alcătuite din circuri şi văi glaciare, au
numeroase praguri şi imense mase de grohotiş. Circurile glaciare sudice au dimensiuni mai mici,
apărând adesea suspendate la 1800 – 2000 m. Prin sălbăticia şi ineditul peisajelor glaciare se
remarcă sectoarele: Pietrosu–Buhăescu–Repede-Galaţi în centru şi Cişa–Ineu–Ineuţ în extremitatea
estică.
 - Relieful carstic este legat de câteva petice de calcare eocene aflate pe masa cristalină din
vestul şi sudul masivului. Există un endocarst interesant, câteva dintre peşteri fiind recunoscute pe
plan naţional, între acestea sunt Izvorul Tăuşoarelor, dezvoltată în calcare eocene în bazinul
superior al pârâului Gersa (are o diferenţă de nivel de 415 m, cea mai mare din ţara noastră şi o
lungime totală a galeriilor de peste 9500 m, a fost descoperită în anul 1955 de către învăţătorul
Leon Bîrte din cătunul Gersa, rezervaţie speologică); Peştera lui Măglei (situată la 985 m altitudine,
are o adâncime de 6m); Peştera lui Zalion (pe fundul unui aven de 44 m, se dezvoltă pe 135 m
diferenţă de nivel, a fost descoperită în anul 1958 de către Leon Bârte şi are o lungime de 475 m);
Peştera Zânelor (la altitudinea de 934 m, aproape 100 m diferenţă de nivel); Peştera de sub Paltin
(Peştera Laptelui), Peştera de la Izvorul Izei (cu peste 2 km de galerii, pe 160 m diferenţă de nivel,
în interior un curs activ ce dă o cascadă de 23 m şi un lac de 150 mp., iar ieşirea se face printr-un
izbuc), Peştera de la Obârşie (în sudul muntelui Bătrâna), Peştera Baia lui Schneider (în calcare
mezozoice, la vest de staţiunea Valea Vinului);
- Numeroase praguri pe care râurile au dezvoltat cascade, unele renumite prin dimensiune şi
frumuseţe (Cascada Cailor şi Cascada Pietrosului în nord);
- Unele sectoare de vale îngustă, cu caracter de defileu, chei tăiate în roci cristaline (Rebra,
Cormaia) sau în roci eruptive (Someşu Mare la Anieş, amonte de Săngeorz Băi şi de Rodna) între
acestea există bazinete depresionare sculptate în roci miocene.
Vegetaţia constituie al doilea component natural cu valoare deosebită pentru peisaj. Este
reprezentată de păduri de fag ce urcă pe culmile sudice până la 1000 m, păduri de amestec (950–
1100 m), păduri de molid (până la 1800–1850 m), pajişti subalpine cu tufărişuri de jneapăn,
smirdar, merişor şi pajişti alpine (la peste 2000m)cu stâncărie şi numeroase plante viu colorate.
Fauna este bogată în specii, unele ocrotite (capra neagră-repopulată, ursul, râsul, acvila de
stâncă, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn) altele de interes cinegetic. În apele repezi trăiesc
păstrăvul, lipanul şi boişteanul. Există păstrăvării (pe Sălăuţa, Cormaia) şi numeroase cabane de
vânătoare pe aproape toate văile principale.
Pe creasta principală, între pârâul Izvorul lui Dragoş (V) şi Pârâul Repedea (E) şi până la baza
pădurii (N), incluzând un areal de circa 3300 ha (1200 ha gol alpin şi subalpin), în jurul crestei
Buhăescu-Pietrosu) se află rezervaţia complexă Pietrosu Mare încadrată alături de Delta Dunării şi
Parcul Naţional Retezat ca rezervaţie a biosferei (relief glaciar complex în cele trei văi de sub vf.
Pietrosu, patru lacuri glaciare, elemente de floră şi faună alpină şi subalpină, endemisme, aici a fost
recolonizată capra neagră şi marmota de munte). În nord-estul muntelui Ineu, pe văile Lala şi Bila
se află o rezervaţie botanică (1000 ha) cu specii din flora alpină şi subalpină.Acestea fact parte din
Parcul naţional Munţii Rodnei.
Munţii Rodnei constituie un adevărat castel de ape, de aici avându-şi izvoarele: Bistriţa Aurie,
Someşul Mare, Vişeul şi Iza. Principalii afluenţi ai Bistriţei Aurii sunt: Valea Bila, Valea Lala;
pentru valea Someşului Mare se impun afluenţii: Valea Cobăşel, Izvorul Băilor, Valea Anieşul,
Valea Cormaia, Valea Rebra, Valea Gersa, Valea Sălăuţa. Cei mai importanţi afluenţi ai Vişeului
sunt: Valea Fântănii, Izvorul Negoiescului, Pârăul Repedea, Valea Pietrosu, Valea Dragoş.
Alte componente naturale cu valoare deosebită în peisaj sunt lacurile. Există 23 de lacuri a
căror cuvetă are origine glaciară (în circuri, pe văi, în spatele unor praguri stâncoase, morene sau
poale de grohotiş). Cele mai extinse sunt în circurile Pietrosu, Buhăescu (cel mai adânc 5,2 m),
Repede, Negoiescu, pe valea Lalei (Lala Mare, cel mai extins cu o suprafaţă de 5637 mp şi cu cel
mai însemnat volum de apă). Pe platouri şi între masele de grohotiş, primăvara apar şi ochiuri de
apă care au origine nivală.
 O importanţă deosebită o au şi apele minerale, ce apar ca izvoare (unele cu debit bogat) în
lungul unor fracturi tectonice sau pe contactele principale dintre diverse roci. Mai însemnate sunt
cele din localităţile Parva, Sângeorz Băi, Rodna, Valea Vinului, Anieş, Borşa, Zăvoaiele
Borcutului. Pentru cură balneară se folosesc cele de la Sângeorz Băi şi Valea Vinului.
Desfăşurarea reliefului influenţează foarte mult etajarea valorilor parametrilor climatici, dar
crează şi multe diferenţe topoclimatice. Pentru turism prezintă importanţă cunoaşterea câtorva
caracteristici:
- diferenţa de 1°C între valorile termice medii ale diferitelor puncte aflate la aceeaşi altitudine,
dar cu expoziţie opusă (nordică şi sudică);
- mediile anuale care cresc de la –1,5°C (pe creste) la 0°C (la 2000 m), 2°C la limita pădurii
(1800 m) şi 6-7°C (la poalele munţilor);
- mediile lunii ianuarie ce cresc de la -9°C pe creste la -4°C la poale;
- mediile lunii iulie care cresc de la 3,5°C pe creste la 16-17°C la bază;
- în etajul alpin, unde se află cele mai multe obiective turistice sunt doar 20-30 zile de vară şi
în jur de 100-130 zile de iarnă;
- cerul noros are o frecvenţă mare în intervalul aprilie-iulie, când se înregistrează şi cele mai
multe cantităţi de precipitaţii, iar cerul senin extrem de favorabil drumeţiilor predomină în perioada
august-octombrie;
- precipitaţiile, cu o valoare medie anuală de 1300-1400 mm, cad în circa 130-150 zile,
repartizate diferit (maximum în mai-iunie), zăpada cade mai ales în intervalul noiembrie-aprilie,
stratul având o grosime mare, fiind propice pentru sporturile de sezon.
Munţii Rodnei care etalează cele mai mari înălţimi din Carpaţii Orientali au fost declaraţi Parc
natural. El are o suprafaţă de 47304 ha, în interiorul acestuia fiind incluse 4 arii protejate:
Ineuţ-Lala (2568 ha), Bila-Lala (325,1 ha), Izvorul Bătrâna (0,50 ha) şi Pietrosul Mare (3300 ha).
Obiectivele turistice de ordin social-economic se găsesc concentrate în aşezările de pe văile ce
încadrează Munţii Rodnei. Astfel în cele de pe valea Sălăuţei precumpănesc elementele etnografice
şi folclorice, pe valea Someşului Mare se află staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi (aşezarea
este atestată documentar la 1245 şi are ape minerale a căror valoare terapeutică a fost relevată încă
de la finele secolului al XVIII-lea; sunt izvoare cu apă minerală captată pentru îmbuteliere, complex
balnear, hoteluri, vile), localităţile Maieru (biserică din lemn de la începutul sec. XIX, muzeu sătesc
cu o secţiune dedicată lui Liviu Rebreanu), Anieş (urme ale unor fortificaţii din secolele XIV,
XVII, izvoare minerale), Rodna (ruinele unei bazilici din sec.XIII şi biserici din sec.XVIII şi XX;
sunt izvoare minerale; din Rodna se pleacă în staţiunea balneoclimaterică de interes local Valea
Vinului–aşezare cu exploatări miniere din timpul romanilor, ape minerale folosite în cura balneară,
vile), Şanţ (elemente etnografice specifice, muzeu sătesc).
Pe latura de nord localităţile se află pe Iza sau Vişeu, în cadrul Depresiunii Maramureş.
Importanţa lor pentru turismul din Munţii Rodnei este legată fie prin faptul că din acestea pornesc
drumuri forestiere ce urcă pe unele văi până aproape de limita superioară a pădurii, fie de
Complexul turistic Borşa (altitudine 845 m, hotel, cabană, vile, telescaun, punct de plecare în
complexul glaciar Puzdrele şi la Cascada Cailor, numeroase izvoare minerale, amenajări pentru
sporturi de iarnă).

Infrastuctura turistică
Accesul în Munţii Rodnei este realizat pe liniile de cale ferată Suceava Nord-Cluj Napoca, Ilva
Mică-Rodna Veche, Salva-Vişeul de Jos şi pe şoselele Sighetul Marmaţiei-Vatra Dornei,
Salva-Moisei, Salva-Şanţ. Intrarea în munte se face pe principalele văi pe care sunt drumuri
forestiere (Lala, Bila, Putreda, Repedea, Iza, Iscioara, Teiul, Strâmba, Telcişorul, Gersa, Cormaia,
Rebra, Anieşul, Izvorul Băilor, Cobăşel).
Echipamentul turistic din Munţii Rodnei este destul de sărac fiind format din:
- poteci cu marcaje parţial refăcute, ce se asamblează într-un sistem ce are ca ax culmea
principală (din pasul Şetref în pasul Rotunda) din care coboară trasee spre Depresiunea Maramureş
sau pe văile Someşul Mare şi Sălăuţa;
- în golul alpin sunt numeroase stâne, staţia meteorologică Puzdrele;
Dotările pentru cazare şi diverse servicii sunt la: Complexul turistic Borşa, staţiunea
climaterică locală Valea Vinului (715m), cabana Farmecul Pădurii de pe pârâul Cormaia, cabana
Puzdrele (1540m) mai multe cabane forestiere, case de vânătoare şi refugii.
Există de asemenea amenajări pentru sporturi de iarnă în raza satului Fântâna şi la Căldarea
Negoiescului (folosesc ca bază cabana Puzdrele). La complexul Borşa sunt cele mai însemnate
dotări pentru sporturi de iarnă.

Tipuri de turism
În aceste condiţii activitatea turistică apare diferită atât ca tip cât şi ca perioadă de la un sector
la altul. Creasta principală rămâne sectorul cu drumeţii în sezonul cald şi foarte rar iarna. Au
frecvenţă în partea nordică, drumeţiile la final de săptămână, ce se desfăşoară frecvent pe văile
principale şi la vârfurile Bătrâna, Pietrosu, Puzdrele, în jurul complexului turistic Borşa. În aşezările
de la periferia munţilor se practică şi turismul legat de manifestările etnofolclorice importante. Se
adaugă turismul de odihnă şi agrement din staţiunile balneoclimaterice, sporturi de iarnă, pescuit şi
vânătoare sportivă etc.

Zona turistică Munţii Ciucaş

Caracteristici generale
Munţii au poziţie centrală în Carpaţii de Curbură, sunt cei mai înalţi şi cunosc cea mai intensă
activitate turistică, datorită concentrării într-un spaţiu mic a numeroase obiective turistice.
Se desfăşoară între văile Doftana, Teleajen, Buzău superior şi Tărlung, văi în lungul cărora se
înscriu drumurile principale care asigură accesibilitatea în masiv atât din sudul cât şi din centrul
ţării (Depresiunea Braşov). Din sud şi vest se pătrunde pe şoseaua naţională Braşov-Vălenii de
Munte-Ploieşti ce trece peste pasul Bratocea (1263 m) aflat în partea centrală acestor munţi. În
lungul ei principalele puncte de plecare în drumeţii sunt cabana Babarunca şi pasul Bratocea (1263
m), pentru sectorul central-vestic; localitatea Cheia pentru jumătatea sudică a masivului; Mănăstirea
Suzana pentru sectorul sud-vestic; în nord accesul se realizează pe mai multe drumuri forestiere ce
pornesc în lungul râurilor de la obârşia Buzăului din localitatea Vama Buzăului aflată la circa 10
km sud de şoseaua Braşov-Întorsura Buzăului-Buzău şi de calea ferată Braşov-Întorsura
Buzăului.Mai puţin frecventate sunt drumurile forestiere ce urcă în vest pe afluenţii Doftanei sau
cel de pe Telejenel.
Munţii Ciucaş se compun din câteva subunităţi. În nord la izvoarele Teleajenului, Târlungului
şi Buzăului se află Masivul Ciucaş-cel mai însemnat prin multitudinea obiectivelor turistice. În
compunerea lui intră mai mulţi munţi înalţi ce se desprind din culmea centrală (vf. Ciucaş, 1954
m).Astfel în partea de sud-vest sunt M.Bratocea (1848 m), în nord-est Colţii Nitrii, în sud-est
M.Gropşoarele-Zăganu. Imaginea de ansamblu a peisajului montan care se impune este apropiată
de aceea a unei întinse “cetăţi naturale”, cu variate forme de relief ruiniform (fig. 50).
A doua subunitate o reprezintă masivul Grohotiş aflat între Teleajen şi Doftana. Este alcătuită
dintr-o întinsă culme desfăşurată de la nord la sud la o altitudine de 1550-1650 m dominată de
câteva vârfuri rotunjite (Grohotiş, Bobu Mare). Din ea se desprind spre vest şi est culmi secundare
separate de văi adânci. Peisajul este dominat de platouri întinse acoperite de pajişti şi versanţi cu o
bogată pădure de amestec.În afara acestora există mai multe culmi specifice şi vârfuri (Tesla,
Dungu, Clăbucet) cu importanţă mai mică pentru turism.
Pe văile şi culmilor acestor munţi există o reţea densă de drumuri forestiere şi poteci multe din
ele cu marcaje turistice.
Potenţialul turistic este dat de un ansamblu de elemente naturale, cu rol determinant şi de
câteva obiective social-culturale. Fiecare component natural iese în evidenţă prin câteva elemente
cu rol aparte în sistem.
Alcătuirea geologică impune formaţiunile groase de conglomerate în care elementele
calcaroase (în ciment sau în particule) au o pondere însemnată. Caracteristicile acestor roci relevă
două aspecte cu însemnătate pentru turism: o permeabilitate care asigură izvoare bogate de apă la
baza masei de conglomerate (la circa 1150-1300 m) şi lipsa lor la altitudine; heterogenitatea în
alcătuire ce facilitează dezvoltarea unui relief variat; abundenţa elementelor calcaroase a permis
dezvoltarea unei vegetaţii şi a unor soluri specifice (calcifile); structura larg cutată care a dus la
impunerea în peisaj a platourilor structurale şi a abrupturilor pe capetele de strate (spre vest şi est).
Relieful este componentul natural principal în peisaj, cel de care se leagă multe elemente de
atracţie turistică, între acestea se impun: colţii, coloanele, turnurile din jurul vârfurilor Ciucaş,
Colţii Nitrii, Tigăile, Zăganu, Grohotiş, crestele zimţate din sectorul Gropşoarele-Zăganu, vârfurile
piramidale sau sub formă de cupolă pe conglomerate (Dungu, Muntele Roşu, Bobu) sau calcare
(Tesla), platourile structurale întinse din Muntele Chiruşca sau din estul crestei Colţii Nitrii, cheile
înguste cu versanţii prăpăstioşi din lungul Teleajenului, Valea Albă, Valea Stânei, Tesla, Şipote,
abrupturile de peste 500 m cu grohotişuri şi torenţii de pietre, bazinetele depresionare. Spre ele se
dirijează cele mai multe poteci din aceşti munţi.
Condiţiile climatice sunt favorabile desfăşurării unei activităţi turistice permanente, dar cu
frecvenţă mai mare în intervalul iunie-octombrie pentru întreg masivul şi permanent în lungul
Teleajenului (în perimetrul Suzana-Cheia-Muntele Roşu). Precipitaţiile solide bogate, intervalul cu
zăpadă mai lung şi persistenţa stratului de zăpadă asigură condiţii propice pentru practicarea
sporturilor de iarnă în staţiunea Cheia şi la Muntele Roşu.
Hidrologic, Teleajenul ocupă locul doi ca suprafaţă a bazinului (după Buzău), valea sa este
mult mai accesibilă şi favorabilă pentru turism. Hidronimul “Teleajen” desemnează o vale cu drum
de care (telegi), prin ea făcându-se legătura între Muntenia şi Transilvania. Teleajenul are o
lungime în munte de 30 km. Cei mai importanţi afluenţi ai săi sunt: pâraiele Berii, Roşu, Bratocea,
Babeş şi cel mai important afluent Telejenelul.
Buzăul îşi are izvoarele în nordul Ciucaşului şi curge prin estul Ciucaşului pe o lungime de 10
km; el are ca afluenţi pâraele Fetei, Strâmbu, Chiruşca Seacă, Dălghiul, Laptelui. Târlungul
drenează partea de vest a Ciucaşului şi primeşte doi afluenţi importanţi: Babarunca şi Ramura Mică.
Partea vestică a M.Grohotiş aparţine bazinului Doftana şi este format din mai mulţi afluenţi pe care
urcă drumuri forestiere (mai important este Negraşul) folosite ca principale căi de acces spre
creastă.
Vegetaţia se remarcă printr-o diversitate de elemente, multe cu caracter endemic. Pădurile de
foioase înconjoară baza munţilor până la 1000-1100 m, pădurile de conifere au o mare dezvoltare,
impunându-se în peisajul culmilor şi versanţilor până la 1600 m, pajiştile ce acoperă culmile înalte
şi versanţii abrupţi fiind alcătuite din asociaţii variate (cele mai întinse suprafeţe sunt cele ocupate
de ienupăr, jneapăn afin, merişor). Pe stânci şi abrupturi abundă plantele de talie mică, viu colorate,
între acestea deosebită este floarea de colţ - specie ocrotită.
 Lumea animală este variată şi are unele specii de interes cinegetic (mistreţul, cerbul), pe
culmile stâncoase a fost colonizată capra neagră, iar în apele principalelor pârâuri păstrăvul (la
Valea Stânei pe Telejenel există o păstrăvărie).
Rezervaţiile naturale au caracter mixt (relief, vegetaţie) şi se află în sectoarele vârfurilor
Tigăile Mari-Ciucaş, Zăganu-Gropşoarele, Colţii Bratocea. Cele mai importante rezervaţii sunt:
Zona cu Rhododendron din Munţii Ciucaş (suprafaţă de 2 ha, cu smirdar), Culmea Zăganului
(cuprinde zona cu stâncărie cu o suprafaţă de 3 ha, este o rezervaţie complexă -botanică şi
zoologică, cu plante endemice şi rare), Tigăile Mari (cu o suprafaţă de 3 ha, are un caracter
complex- botanic şi geologic), Jneapănul de pe Muntele Bratocea (situat la limita superioară a
pădurii de molid; are o suprafaţă de 2 ha), Şuviţele Berii (cuprinde asociaţii vegetale în care intră şi
floarea de colţ, are o suprafaţă de 2 ha).
Potenţialul turistic antropic este completat cu cele două mănăstiri din Cheia (iniţial o biserică
din lemn de la 1770 la poalele culmii Balaban, care a ars; clădirea actuală este din perioada
1835-1839 şi a fost ridicată de ciobanii din Săliştea Sibiului; principalele valori sunt catapeteasma
bogat sculptată lucrată la Viena cu picturi de Gh. Tattarescu; muzeu cu obiecte de cult) şi Suzana
(de la 1740, iniţial fiind construită din lemn şi apoi refăcură în anul 1830, picturi de P.Nicolau).
Alte obiective antropice importante sunt: expoziţia “Natura văii superioare a Telejenului”
organizată la Cheia, barajul construit pe Teleajen la confluenţa cu Telejenelul, în spatele căruia se
întinde un lac antropic.

Infrastructura turistică
Accesul la poalele muntelui se face din toate direcţiile.Văile care pătrund radiar în masiv se
constituie în principalele căi pe care au apărut poteci marcate.Dinspre sud accesul se face pe calea
ferată până la Măneciu Ungureni şi de drumul naţional (Bucureşti-Cheia-Braşov). Dinspre
nord-vest accesul se realizează pe valea Târlungului pe la cabana Babarunca.Alte drumuri de acces
în masiv sunt din localităţile Întorsura Buzăului, Vama Buzăului, Valea Doftanei.
Echipamentul turistic este reprezentat de o reţea de poteci marcate (îndeosebi în Masivul
Ciucaş), case de odihnă, vile, un motel, camping, tabără de odihnă pentru copii în Staţiunea
climaterică Cheia, aflată la circa 900 m altitudine. Dintre cabane cele mai importante sunt: Cabana
Muntele Roşu (1260 m altitudine, camping, pârtii pentru sporturi de iarnă, regim permanent),
Cabana Ciucaş (1550 m altitudine, cu regim de vară), Cabana Babarunca (908 m altitudine,
reprezintă un important loc de acces în masiv), Popasul turistic Cheia (895 m altitudine, căsuţe),
Cabana Vânătorului din Poiana Valea Stânei (945m altitudine, situată pe Valea Telejenelului) şi
mai multe cabane forestiere sau ale Ocolului silvic. De asemenea pentru activitatea turistică
prezintă însemnătate cabanele aflate la periferie (pe Buzău, pe Telejenel).

Tipuri de turism
Formele de turism sunt variate. Se impun:
- drumeţiile la sfârşit de săptămână sau pe un interval mai lung vara, concentrate în Masivul
Ciucaş şi în mai mică măsură la vârfurile principale din Masivul Grohotiş, Muntele Tesla sau în
nord; are tradiţie fiind folosit de braşoveni de mai multe secole. În ultimele decenii a devenit o
practică însemnată pentru locuitorii grupării urbane Bucureşti-Ploieşti;
- alpinismul care se practică în special pe Culmea Gropşoarele-Zăganu;
- turismul de odihnă pe intervale de 10-14 zile în staţiunea Cheia (mai ales vara şi în
vacanţele elevilor), la cabanele Babarunca, Muntele Roşu şi la mânăstirea Suzana;
- turism de tranzit pe şoseaua Braşov-Bratocea-Vălenii de Munte