UNELE ASPECTE OCULTE

DESPRE LAYA-YOGA SI DESPRE MANTRAS

de profesor yoga Dan Bozaru

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7683

O mare parte dintre practicanţii yoghini leagă denumirea laya yoga doar de tehnica
de meditaţie specifică, ce implică emisia mentală a unei mantra; această tehnică este
binecunoscută şi vehiculată în textele de specialitate. Totuşi, termenul laya
yoga reprezintă cu mult mai mult decât această perspectivă, având o structură
complexă atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic.
De aceasta ne putem da seama observând că laya yoga este prezentată ca sistem
distinct printre cele patru căi fundamentale de practică yoghină, care alcătuiesc
corpusul principal al spiritualităţii hinduse: Hatha-Yoga, Raja-Yoga, Mantra-
Yoga şi Laya-Yoga. Este însă important să menţionăm că laya yoga, aşa cum este ea
cunoscută ca tehnică de meditaţie, reprezintă centrul şi totodată inima sistemului
general Laya-Yoga. Prin urmare, am putea spune că ea (tehnica de meditaţie laya
yoga) reprezintă o încununare a celorlalte tehnici şi procedee care fac parte din acest
sistem. Ceea ce se ştie mai puţin e faptul că sistemul Laya-Yoga este în realitate un
sistem shivaic și, prin urmare, el se încadrează în sistemul tantric. Aceasta ne duce la
concluzia că tehnica specifică de meditaţie laya yoga reprezintă un punct forte al
sistemului tantric.
Din perspectiva semantică, cuvântul laya înseamnă „disoluţie”. Aici este vorba
despre disoluţia aspectelor impure ale fiinţei practicantului, a dorinţelor sale latente
(vasana) şi a impresiilor subtile din subconştient (samskara), care provin atât din
bagajul karma-ic al existenţelor sale trecute, cât şi din cel acumulat în existenţa
prezentă. „Disoluţia” la care ne referim reflectă faptul că această cale (Laya-Yoga)
conduce aspirantul către Conştiinţa Supremă, pentru că practica ei perseverentă face
ca impresiile subtile (vasana-ele şi samskara-ele) să fie resorbite gradat în
Conştiinţa Supremă, care este Supremul Shiva sau Dumnezeu.
Pe de altă parte, din punct de vedere etimologic,
cuvântul laya are ca rădăcină cuvântul sanscrit „li”,
care înseamnă „a se dizolva”, „a se topi în”. Aceeaşi
rădăcină („li”) are însă şi un sens ocult, menit să fie
înţeles doar de către cei care sunt iniţiaţi în această
tehnică de meditaţie. Semnificaţia ascunsă a rădăcinii
„li” este aceea de „a se agăţa de”, „a rămâne în”.
Paradoxal, cele două înţelesuri ale rădăcinii verbului ne
apar ca fiind opuse şi exprimând aspecte contrare.
Totuşi, dacă aprofundăm semnificaţiile lor ascunse,
constatăm că ele sunt pe deplin explicabile. Pe de o
parte, practica eficientă şi perseverentă a tehnicii de meditaţie laya yoga ne
favorizează disoluţia impregnărilor subconştiente şi a dorinţelor latente din fiinţa
noastră, iar pe de altă parte ea ne dă impresia că rămânem totuşi „agăţaţi” de starea
în care ne aflăm. Această „agăţare” la care ne referim aici nu este însă decât una
aparentă, pentru că în realitate ea reflectă faptul că prin intermediul practicii laya
yoga noi rămânem „agăţaţi”, dar nu în aspectul monden, ci în cel suprem al
Realităţii, adică în Conştiinţa Supremă. Prin urmare, meditația realizată cu
tehnica laya yoga ne asigură pe de o parte disoluţia noastră în Conştiinţa Supremă,
pornind de la conştiinţa individuală, iar pe de altă parte ea ne asigură că, odată ce
ajungem acolo, noi rămânem stabiliţi în Conştiinţa Supremă, adică am putea spune
că ne „agăţăm” de ea.
Să analizăm acum ideea greşită prin care majoritatea
practicanților yoghini identifică sistemul general Laya-
Yoga cu tehnica de meditaţie laya yoga. Chiar dacă
această tehnică este centrală în cadrul sistemului
general, totuşi ea reprezintă un caz particular al
acestuia. Deoarece sistemul Laya-Yoga aparţine
sistemului tantric, el trebuie să conţină în mod necesar
un ansamblu de tehnici şi de procedee complexe, pe
lângă cele meditative din care face parte şi tehnica laya
yoga cu emisia mentală a unei mantra. Această tehnică
reprezintă fără îndoială vârful sau încununarea
sistemului Laya-Yoga, dar nu se poate face totuşi
simpla echivalare cu acesta. Mai curând, putem face
observaţia că în textele sacre tantrice sistemul Laya-
Yoga este prezentat adeseori sub numele de Kundalini
Yoga. Se ştie însă că Kundalini Yoga reprezintă „sufletul sistemului tantric”, în
sensul că înglobează în complexitatea şi profunzimea lui toate conceptele şi
principiile tantrice. Astfel, pornind de la echivalența dintre Kundalini Yoga şi Laya-
Yoga, descoperim că în cazul lui Kundalini Yoga se petrece acelaşi fenomen de
resorbţie interioară, de „dizolvare” gradată a fiinţei de la un etaj la altul al acesteia,
în sens ascendent, ca și în cazul practicii sistemului Laya-Yoga. Această resorbţie,
care este extraordinară prin măreţia şi complexitatea ei, se realizează în cazul
sistemului Kundalini Yoga prin intermediul trezirii şi ascensiunii lui kundalini
shakti, adică a energiei cosmice nesfârşite, care este esenţializată în fiinţa umană ca
„focul şarpe” sau kundalini shakti.
Pentru a înţelege mai bine aspectul echivalenței dintre Kundalini Yoga şi Laya-Yoga,
trebuie precizat faptul că în timpul ascensiunii lui kundalini pe sushumna nadi către
creştetul capului, acolo unde se află centrul subtil coronar sahasrara, se produce un
fenomen natural din ce în ce mai elevat, care se referă exact la această resorbţie, la
această asimilare gradată de jos în sus a tuturor elementelor care constituie fiinţa
umană. Într-un fel neînţeles deocamdată de ştiinţa modernă – dar perfect valabil
pentru spiritualitatea tantrică –, odată cu trezirea şi ascensiunea acestei forţe colosale
(kundalini) care este esenţializată şi iniţial latentă în fiinţa noastră la nivelul
centrului subtil de forţă muladhara chakra, are loc un fel de „tragere” după ea, un
fel de resorbţie, un fel de unificare a tuturor elementelor, impresiilor, tendinţelor,
senzaţiilor, percepţiilor, simţurilor, a organelor de simţ etc; cu alte cuvinte, atunci
are loc resorbţia tuturor elementelor subtile care sprijină şi fac posibilă funcţionarea
elementelor fizice, de la cel mai de jos nivel al fiinţei, până la nivelul lui sahasrara.
În această resorbţie etapizată, yoghinul experimentează nu doar elementele
„dizolvate” şi asimilate, dar de asemenea şi nenumăratele lor nuanţări, pentru că
în kundalini – ce reprezintă energia cosmică infinită în manifestare – totul preexistă
în potențialitate. Ceea ce se petrece atunci, în momentul resorbţiei sau al „dizolvării”
nu reprezintă decât o actualizare a acestui fenomen. Prin urmare, acest tip de
disoluţie gradată, de unificare nuanţată este asimilabilă cu ceea ce noi ştim că
înseamnă laya yoga. Tocmai de aceea, Laya-Yoga (sau Kundalini Yoga), pe lângă
utilizarea mantra-elor în tehnica de meditaţie pe care o cunoaştem, implică de
asemenea o serie întreagă de alte procedee şi tehnici pe care le identificăm şi în alte
sisteme yoghine, cum ar fi, de pildă, Hatha-Yoga.
Se ştie că în cadrul sistemului Kundalini Yoga, de o
mare importanţă sunt asana-ele (posturile
corporale), pranayama (tehnicile de control al
respiraţiei) și mudra-ele (gesturile care ne pun aproape
instantaneu în consonanţă cu anumite energii benefice
gigantice din Macrocosmos). Mantra-ele au şi ele de
asemenea o mare importanţă, deoarece ele contribuie
foarte mult la purificarea nadi-urilor fiinţei şi mai ales
la purificarea simţului auzului, element esențial atunci
când dorim să pătrundem la nivelurile subtile profunde
de manifestare a sunetului subtil (shabda) în
Manifestare. La toate acestea se adăugă practicile
bazate pe focalizarea atenţiei asupra yantra-elor (care
sunt reprezentări geometrice sacre ce semnifică
proiecția anumitor energii subtile conștiente) sau mandala-elor (care sunt
reprezentări iconografice şi chiar alegorice, colorate, ce au de asemenea o mare
influenţă în determinarea ascensiunii conştiinţei individuale la niveluri din ce în ce
mai înalte). Toate acestea contribuie în primele faze ale practicii sistemului Laya-
Yoga la purificarea şi îndepărtarea masivă a impurităţilor din fiinţa aspirantului, mai
ales a impurităților de natură subtilă. Din această perspectivă, impurităţile de la
nivelul lui anahata chakra, ajna chakra şi sahasrara sunt cele care trebuie în primul
rând eliminate în cazul practicii asidue a sistemului Laya-Yoga. Aceasta ne va oferi
capacitatea de focalizare pentru a putea utiliza mantra-ele cu o eficienţă mult mărită
în cadrul tehnicii de meditaţie laya yoga.
Prin ea însăşi, o mantra reflectă energia, esenţa şi – dintr-o anumită perpectivă –
chiar „sufletul” unei zeităţi. Atunci când devenim capabili să percepem nivelul subtil
de manifestare al unui zeu sau al unei zeiţe, descoperim că mantra care îi este
asociată reprezintă de fapt chiar „corpul” acelei zeităţi. Acest aspect este foarte
important, deoarece el se leagă de ideea principală a tehnicii laya yoga, care se
referă la identificarea conştiinţei practicantului yoghin cu sunetul subtil al mantra-ei
pe care el o emite, ce reprezintă chiar zeitatea respectivă. Odată cu acest tip de
identificare, realizat prin intermediul tehnicii laya yoga cu emisia mentală a
unei mantra, noi avem confirmarea disoluţiei la nivel conştient a unor aspecte
inferioare, pe care atunci deja le-am depăşit; dacă nu ar fi fost aşa, nu am fi putut să
ne identificăm cu feluritele faţete ale Conştiinţei Supreme în Manifestare: o zeitate,
o Mare Putere Cosmică, ori alte aspecte de natură abstractă, cum ar fi Vidul
Transcendent. Astfel, procesul spiritual de elevare a conştiinţei individuale prin
practica tehnicii laya yoga rezidă în efortul nostru – cel puţin în fazele incipiente –
de a reuşi să depăşim limitările dualității.
În particular, tehnica laya yoga este foarte elevată
deoarece ea se bazează pe utilizarea sunetului subtil
(shabda). Sunetul subtil (pe care alte religii – cum ar fi
religia creştină – îl numesc „Cuvânt” sau „Logos
Divin”) reprezintă energia primordială şi cea mai pură
energie care apoi se diferenţiază pe feluritele etaje ale
Manifestării. În cadrul tantrismului, practicile
meditative utilizând sunetele şi energiile mantra-ice au
fost reunite într-un corpus de tehnici şi procedee ce
face parte din aşa-numita „Şcoala Natha”. Exegeţii
sunt de părere că marele yoghin eliberat
Gorakshanatha (sau Goraknatha) a fost cel care a pus
bazele şi mai apoi a dezvoltat sistemul Laya-Yoga în
India, după care el s-a răspândit sub mai multe forme –
mai mult sau mai puţin autentice – şi în alte părţi ale lumii. Gorakshanatha a fost cel
care a oferit o viziune clară asupra metodei de accesare a Conştiinţei Supreme prin
intermediul mantra-elor, utilizând tehnica laya yoga. El a subliniat totodată că acest
ţel ultim este conex în cel mai înalt grad cu trezirea şi ascensiunea lui kundalini
shakti.
Pe de altă parte, mantra-ele au dat multe bătăi de cap occidentalilor din punctul de
vedere al înţelesului şi semnificaţiei lor. Chiar şi în zilele noastre, pentru mulţi dintre
literații sau chiar practicanții occidentali mantra-ele reprezintă un aspect mai
degrabă iraţional, care nu are un înţeles foarte clar, am putea spune „fără cap şi fără
coadă”, ce nu exprimă un sistem literar şi nu poate fi asimilat unui sistem religios. În
aceste condiţii aspiranții se întreabă pe bună dreptate: ce sunt de fapt mantra-ele?
Aici este necesar să facem observația că, obiectiv vorbind, capacitatea analitică a
occidentalilor de a interpreta astfel de elemente ezoterice este mult depăşită de
capacitatea intuitivă a orientalilor, deoarece o mantra reprezintă ceva cu mult mai
complex decât silabele simple care o compun, fie ele chiar sacre, ori decât cuvintele
care sunt înşiruite aparent fără rost (în concepţia celor ignoranţi), fiind repetate
astfel zile, săptămâni, luni sau chiar ani în şir.
În ceea ce priveşte practica efectivă a tehnicii laya
yoga, se cuvine să facem unele precizări. Astfel, o
priză corectă de conştiinţă asupra unei mantra implică
totdeauna pronunţia ei corectă, înţelegerea
semnificației subtile a acelei mantra, îndreptarea
atenţiei asupra energiei ei subtile specifice şi, de
asemenea, capacitatea de a ne focaliza şi de a ne
identifica cu esenţa subtilă a mantra-ei, cu aşa-numitul
ei corp cosmic energetic. Acesta este misterul şi
totodată aspectul fundamental al tehnicii de
meditaţie laya yoga: nu poţi cunoaşte o zeitate sau nu
poţi accede la un nivel foarte înalt al Manifestării decât
dacă eşti acea zeitate, ori dacă te identifici cu acel
aspect al Creaţiei asupra căruia meditezi. Această veritabilă cunoaştere cosmică se
realizează prin intermediul identificării de stare cu zeitatea sau aspectul ales ca
subiect în meditaţia laya yoga. Prin urmare, semnificaţia profundă a acestui mister
nu poate să apară decât atunci când verificăm aceste aspecte în timpul practicii
efective pe care o realizăm cu această tehnică. Noi putem auzi, putem citi, ne putem
conforma anumitor interpretări care ne revelează adevărul în această privinţă, dar cu
toate acestea nu vom fi îmbogăţiţi cu cunoaşterea lui subtilă și profundă, care trebuie
să se fundamenteze în microcosmosul fiinţei noastre. Progresul nostru spiritual este
o reflexie a trăirii noastre interioare și el se fundamentează pe experiența dobândită
în urma identificării cu aspectele elevate ale Creației.