Jocuri de cunoaștere, jocuri de mișcare

· “Cântă-ţinumele!”
Pe cartonaşe se scriuprenumelecopiilor, cu litere de tipar.
Fiecareîşiţinecartonaşul/ecusonul, astfelîncâtnumeleluisăpoată fi vizualizat de
cătrecolegi. Pe o melodieuşoară, cunoscută de toţi,
învăţătoareaîntreabă Undeeste Ana? Fetiţa care şi-a
auzitprenumeleridicăcartonaşulşirăspundecântând Aici sunt!

Jocul se poatecomplica. Copiii se aşazăîncerc pe covor. Învăţătoarea are la

dispoziţiecartonaşele cu prenumeleelevilorşi o minge. Ridică un cartonaş la
întâmplareşiîntreabă al cui esteprenumele. Copilul care
îşirecunoaşteprenumele, primeştemingea.
Învăţătoareacontinuăsăaratecartonaşe cu prenume. Mingea se rostogoleşte de
la un copil la altul, pe măsurăcefiecareîşirecunoaşteprenumele.

· “Să ne cunoaștem!”: copiiistauîncerc.

Fiecareîșispuneprenumeleșiapoimimeazăjocul/ activitatea/ hobby-ul preferat,
iarcolegiitrebuiesăghicească. Învățătoarea/învățătorulîncepe, mimând hobby-
ul său.

· “Atingecevaalbastru!”: copiiistauînpicioare. La startuldat de învățătoare,

fiecaretrebuiesăcaute un obiect de culoarealbastră (un stilou, un caiet, un
pantof, un tricou etc.) șisăîlatingă. Odatăcetoțicopiii au atins un obiectalbastru,
se poateschimbaculoareasau se pot alegealte adjective.

· „Semaforul”: jocul se desfăşoarăîncercsauîncoloane; copiii se

deplaseazăpăstrânddistanţăîntreei; la comandaroşu, se opresc; la
comandagalben, merg pe loc; la comandaverde, continuămersul.

· „Bucheţelele”: copiiiformează un cercşimerg pe

circumferinţaacestuiaexecutânddiferitemişcăridupăcomenzi date:
mersobişnuit, ca piticul, sărituri ca iepuraşul etc. La un moment dat,
învăţătoareastrigă un număr, de exemplu 4. Copiiitrebuiesăformezebucheţele
de câte 4. Cei care nu au reuşit, vor fi penalizaţisăsteaîntr-un picior, până se
numără la 4. Joculcontinuăşi se strigăaltenumere din celeînvăţate.
· „Figurigeometrice”: încurte sunt desenate pe asfaltfigurigeometricediferite,
câte 3, 4 din fiecarefel. Copiii se deplaseazăînexteriorulformelor,
înmerssaualergare, păstrânddistanţastabilităîntreei. La comanda „cerc”,
eialeargă săocupecercurile, fărăsă se înghesuie. Câştigăcei care au
ocupatfigurageometricăcorectă. Jocul se reiaşi se strigăaltăfigurăgeometrică.

· „Rândunelele încuib”: copiii sunt aşezaţiînformaţie de cerc, îngrupe de câte

3. Înfiecaregrup, doicopiistaufaţăînfaţă, ţinându-se de mâini, formândcuibul,
iar al treilea, care este „rândunica”, stăîncuib, întrebraţelelor.
Înmijloculcerculuistă un copil care este „rândunicafărăcuib”. La
începereajocului, învăţătoareastrigă „Rândunelele zboară!”. Copiii care sunt
rândunelealeargăprinmijloculterenului. La comanda „Rânduneleleîncuib”
copiiiîşigăsesc un cuib. Celrămasfărăcuibtreceînmijloculcerculuişijoculcontinuă
cu schimbarearolurilor.

· „Calculatorul”: copiii sunt invitaţisă-şiimaginezecă sunt litere pe

tastaturaunui calculator. Primescfiecarecâte o literă din carton. Li se propune
un cuvântuzual, cum ar fi prenumeleunuielevsau un cuvântexersat. Se
amestecăși, la semnalulînvățătoarei, încearcăsărefacăcuvântuldat, scris pe
tablă cu litere de tipar
(învățătoareavaasigurasuficienteliterepentrucompunereacuvântului).

· „Poveste cu numere” este un joc de atenție. Copiii stau pe scaune.

Fiecăruicopilîiesteatribuit un anumitnumăr (maimulțicopii pot
primiacelașinumăr). Învățătorulîncepesăspună o poveste care
implicămultenumere. De fiecaredatăcândîșiaudenumărul, fiecaretrebuiesă se
ridiceînpicioare (apoisă se așeze la loc).

·
· „Unu-doi”- copiiimergîncercșirostescurmătoareleversuri:
Mergsoldații-n pas vioi, tot la felmergemșinoi, 1-2, 1-2 (se
imitămersulsoldatului)
Pot săfiu un uriaș, pasul meu are doipași, 1-2, 1-2 (se imitămersuluriașului)
Pot săfiuși un piticșisămerg cu pasul mic, 1-2, 1-2 (se imitămersulpiticului)
Moșul merge-ncetișor, că-ibătrânșitoate-l dor, 1-2, 1-2 (se
imitămersulmoșneagului)
Iarștrengarul face saltul de pe un picior pe altul, 1-2, 1-2 (se
imităpasulștrengarului)

“Traista cu povești”: învățătorulstrângeîntr-o traistăcâtevaobiecte din natură

(scoici, pietrecolorate, frunze, floripresate etc.). Alege un obiectși le
spuneelevilor o povestedespre el, care poate fi adevăratăsaufictivă. Pe
bazacunoștințelordespreacelobiect,
copiiitrebuiesăspunădacăpovesteaesteadevărată (cu argumente).
Dupăaceasta, copiii pot alege un alt obiectși pot spune la rândullor o poveste.
De asemenea, copiii pot completatrăistuța cu obiecteaduse de ei.
Înfelulacesta, învățătorulîicunoaște.