SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Uniunea
Pentru un
climat de
Economică
stabilitate,
creștere
și Monetară
economică și moneda euro
și prosperitate
în Europa
P ent r u a m enț ine î n Eur o p a un m edi u
f avo r ab il c r eș t er ii ș i l o c ur il o r d e
m unc ă, es t e es en ț ial s ă avem
o  U n iune Ec o n o m ic ă ș i Mo n et ar ă
f un c ț io nal ă ș i o  m o ned ă eur o
p ut er nic ă ș i s t ab il ă.

SĂ ÎNȚELEGEM
POLITICILE
UNIUNII EUROPENE
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în
diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!gX78yg
Cum funcționează Uniunea Europeană
12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE
Afaceri externe și securitate
Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget
Cercetare și inovare
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice
Comerț
Concurență
Consumatori
Cooperare internațională și dezvoltare
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport
Energie
Extindere
Impozitare
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate
Mediu
Migrație și azil
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă
Politica regională
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar
Securitatea la frontiere
Siguranța alimentară
Transporturi
Uniunea Economică și Monetară și moneda euro
Vamă
CUPRINS
Secțiunea 1: De ce avem nevoie de
o Uniune Economică și Monetară
și de moneda euro?
O politică comună pentru
o monedă comună  . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  3
Secțiunea 2: Cum funcționează
Uniunea Economică și Monetară în
practică?
Principii comune
pentru stabilitate și creștere  . . . . . . . . . . .  7
Secțiunea 3: Ce face UE pentru
a stimula creșterea?
Criza ne poate face mai puternici  . . . .  11
Perspective
Calea de urmat: către o UEM
aprofundată și mai corectă  . . . . . . . . .  17
Mic glosar de termeni tehnici  . . . . .  18
Informații suplimentare  . . . . . . . . . .  20
Termenii tehnici marcați cu asterisc (*) sunt explicați într‑un scurt glosar
inclus la sfârșitul acestei publicații.
Să înțelegem politicile Uniunii Europene:
Uniunea Economică și Monetară și moneda euro
Comisia Europeană
Direcția Generală Comunicare
Informarea cetățenilor
1049 Bruxelles
BELGIA
Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Ilustrația copertei și a paginii 2:
© ccvision.de
20 p. — 21 × 29,7 cm
ISBN 978-92-79-41648-4
doi:10.2775/20221
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
2015
© Uniunea Europeană, 2015
Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
autor.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă
Secțiunea 1: De ce avem nevoie de o Uniune
Economică și Monetară și de moneda euro?
O politică comună pentru o monedă comună
Aproape 340 de milioane de europeni utilizează euro în viața
de zi cu zi.
Moneda euro: un punct de cotitură
în integrarea europeană
Moneda euro face parte din viața de zi cu zi a cetățenilor
din 19 ( 1) state membre ale Uniunii Europene (UE). A intrat
în circulație în 2002, iar numărul celor care o utilizează
pentru a‑și acoperi cheltuielile cotidiene, pentru economii
sau investiții se ridică la peste 337 de milioane. În prezent,
euro este cea mai importantă monedă, după dolarul
american. Existența sa demonstrează cât de departe poate
ajunge cooperarea monetară dintre țări suverane.
Euro este o realizare majoră a integrării europene, un
punct de cotitură pentru țări care, de‑a lungul istoriei, s‑au
înfruntat pe câmpul de luptă. O integrare economică și
o solidaritate de acest tip erau de neconceput în trecut.
Până în 2020, vom avea o întreagă generație de tineri
adulți care nu vor fi cunoscut altă monedă națională, în
afară de euro.
(1) Lituania este ultima țară care a aderat la zona euro,
la 1 ianuarie 2015.
Ș I   M O N E D A E U R O
3
Ce împrejurări au dus la adoptarea
© Reuters/BSIP
monedei euro?
Deși face parte din realitatea zilelor noastre, euro nu
a apărut peste noapte. Lansarea monedei unice a fost un
eveniment major, relativ recent, în povestea integrării
europene – o poveste începută după cel de Al Doilea
Război Mondial, în care obiectivele economice și politice au
fost întotdeauna interconectate. Totul a început imediat
după război, când prioritatea era asigurarea unei păci de
durată și reconstrucția economiei europene, prin
consolidarea cooperării dintre țări, în special în domeniul
liberului schimb.
Dincolo de dimensiunea economică, euro este un simbol
puternic și tangibil al unității, identității și cooperării
europene. Tratatul de la Maastricht a lansat Uniunea
Economică și Monetară (UEM) și, în același timp,
a reafirmat angajamentul UE de „a continua procesul
creării unei uniuni tot mai profunde între popoarele
Europei”. UEM a necesitat o integrare mai mare a politicilor
și, prin urmare, o integrare politică mai accentuată. Deși
Uniunea Economică și Monetară vizează toate țările din
UE, celor din zona euro, care au o monedă comună, li se
aplică o serie de norme specifice.
 4 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Euro: o scurtă istorie

—— Începutul: Tratatul de la Roma din 1957 prevedea
că reconstrucția Europei trebuie să se bazeze pe
dezvoltarea treptată a unei piețe comune fără
frontiere, care să permită libera circulație
a bunurilor, serviciilor, indivizilor și capitalului între
țările participante.
—— O ambiție pe termen lung: Între anii ′60 și ′70,
a apărut ideea creării unei Uniuni Economice și
Monetare, altfel spus a unei piețe unice (*)
profund integrate, cu o singură politică monetară (*)
și cu o monedă unică. Această nouă ambiție
europeană s‑a conturat într‑o perioadă dificilă
marcată, la nivel internațional, de instabilitate
monetară, de deprecierea dolarului american și de
crize ale petrolului.
—— Armonizarea: Sistemul monetar european,
precursor al Uniunii Economice și Monetare, s‑a
lansat în 1979 pentru a stabiliza ratele de
schimb, pentru a limita fluctuațiile monedelor de
la o țară la alta și pentru a reduce creșterea
prețurilor (inflația). Prin această decizie radicală,
atribuțiile în materie de politică monetară au fost
transferate la nivel european.
—— Uniunea Economică și Monetară: Prin adoptarea
în 1992 a Tratatului privind Uniunea Europeană
(cunoscut mai ales sub denumirea de Tratatul de
la Maastricht), guvernele UE s‑au pronunțat în
favoarea lansării UEM. Aceasta își propunea un
triplu obiectiv: finalizarea pieței unice, înființarea
Băncii Centrale Europene (BCE) și introducerea
unei monede unice stabile, până la sfârșitul
secolului.
—— Cu euro în buzunar: Bancnotele și monedele euro
au fost introduse în 2002, înlocuind monedele
naționale (francul francez, marca germană, peseta
spaniolă etc.) din 12 țări. Astăzi, numărul țărilor
UE care fac parte din zona euro se ridică la 19
(a se vedea harta de mai jos).

CE ȚĂRI FAC PARTE DIN ZONA EURO?

Data aderării la zona euro:

Azore (PT) (FR)
Guadelupa
1 ianuarie 1999: Belgia (BE), Germania (DE), Irlanda (IE), Spania (ES), Madeira (PT)
(FR)

Franța (FR), Italia (IT), Luxemburg (LU), Țările de Jos (NL),

Austria (AT), Portugalia (PT), Finlanda (FI) FI
1 ianuarie 2001: Grecia (EL) Insulele Canare (ES)
1 ianuarie 2007: Slovenia (SL) Martinica (FR)

1 ianuarie 2008: Cipru (CY), Malta (MT) Mayotte (FR)

1 ianuarie 2009: Slovacia (SK) SE EE

1 ianuarie 2011: Estonia (EE) Guyana
LV Réunion (FR)
1 ianuarie 2014: Letonia (LV) DK Franceză
1 ianuarie 2015: Lituania (LT) IE (FR)
LT
UK

NL PL
Țările UE care nu folosesc euro:
BE DE
Bulgaria (BG), Republica Cehă (CZ), Danemarca (DK), LU
CZ
Croația (HR), Ungaria (HU), Polonia (PL), România (RO), SK
FR
Suedia (SE), Regatul Unit (UK) AT
HU
SI RO
IT HR

PT
BG
ES

EL

Toate țările UE participă, într-o anumită măsură, la Uniunea

Economică și Monetară, dar nu toate folosesc euro. Când MT
CY

s-a semnat Tratatul de la Maastricht, două țări (Danemarca

și Regatul Unit) au ales să rămână în afara zonei euro. Altele
nu pot adopta deocamdată moneda unică pentru că nu
îndeplinesc criteriile impuse de Tratatul de la Maastricht în
ceea ce privește, de exemplu, stabilitatea prețurilor
și ratele de schimb.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă
Care sunt avantajele Uniunii Economice
și Monetare și ale monedei euro?
• Uniunea Economică și Monetară stă la baza monedei
euro: Vizează politica monetară (*) (stabilitatea
prețurilor și ratele dobânzilor), politica economică (*) și
diverse aspecte ale politicii bugetare (*) (pentru a limita
datoriile și deficitele anuale ale guvernelor – a se vedea
secțiunea 2). Scopul său este să ofere un mediu
economic stabil și favorabil creșterii pentru zona euro și
piața unică, una dintre priorități fiind menținerea unei
monede puternice și stabile.
• Uniunea Economică și Monetară asigură stabilitatea
prețurilor: Banca Centrală Europeană (BCE), organism
independent, răspunde de politica monetară pentru zona
euro, inclusiv de tipărirea banilor. Obiectivul său principal
este să mențină stabilitatea prețurilor de consum și să
protejeze valoarea euro prin stabilirea și ajustarea ratei
dobânzilor la împrumuturile acordate de BCE. În acest
scop, urmărește să mențină inflația sub 2 % pe termen
mediu, nivel considerat suficient de scăzut pentru ca
cetățenii să beneficieze pe deplin de stabilitatea
prețurilor. (În anii ′70 și ′80, multe țări din UE înregistrau
niveluri foarte ridicate ale inflației, chiar de 20 % în
unele cazuri. Pe măsură ce aceste țări au început să se
pregătească pentru aderarea la zona euro, inflația
a scăzut, iar după introducerea monedei unice s‑a
menținut la aproximativ 2 % în zona euro.)
INFLAȚIA S-A MENȚINUT LA CIRCA 2 % ÎN ZONA EURO
%
Introducerea monedei euro
2 prețurilor de consum (IAPC;
1 în prezent; rata anuală)
0 Sursa: Comisia Europeană
-1
1996 2000 2004 2008
Ș I   M O N E D A E U R O
5
• Uniunea Economică și Monetară sprijină creșterea:
Coordonarea economiilor și a piețelor la nivel european
aduce toate beneficiile asociate unui spațiu de mari
dimensiuni, precum și un cadru comun pentru
îmbunătățirea eficienței interne, a competitivității și
robusteții economiei UE în general și a economiilor
individuale ale statelor membre. Astfel, se creează
condițiile pentru o mai mare stabilitate economică,
pentru creștere economică și pentru crearea de locuri de
muncă.
• Moneda euro este practică pentru cetățeni: Avantajele
unei monede unice sunt evidente pentru oricine
călătorește în cele 19 țări ale zonei euro. De exemplu,
adoptarea euro a dus la eliminarea costurilor legate de
schimbul valutar la frontiere. A facilitat cumpărăturile
transfrontaliere și compararea prețurilor (inclusiv pentru
achizițiile on‑line) și le‑a făcut mai transparente, ceea ce
a avut ca efect stimularea concurenței și menținerea
prețurilor la un nivel scăzut, în beneficiul celor 500 de
milioane de cetățeni ai UE. Nu în ultimul rând, Banca
Centrală Europeană a asigurat în mod consecvent
stabilitatea prețurilor în zona euro, protejând astfel mai
bine puterea de cumpărare a consumatorilor.
Banca Centrală Europeană se asigură că inflația în zona euro
nu depășește 2 %.
Previziune
Indicele armonizat al
rata anuală)
Inflația medie (din 1999 până
Datele anterioare anului 1996 sunt
estimate pe baza prețurilor naționale
de consum nearmonizate.
2012 2016
 6 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

• Euro este bun pentru întreprinderi: Moneda euro le

aduce avantaje semnificative și întreprinderilor
europene. De exemplu, ratele stabile ale dobânzilor,
promovate de Uniunea Economică și Monetară, ajută
companiile să investească mai mult în crearea de locuri
de muncă și de prosperitate. Adoptarea euro a pus capăt

© Shutterstock/Gena96
și concurenței dintre politicile monetare naționale și
a eliminat costurile asociate schimburilor valutare,
reducând riscurile și permițând direcționarea capitalului
către investiții mai productive. Stabilitatea prețurilor le
oferă întreprinderilor și siguranța de care au nevoie
pentru a face planuri și investiții pe termen lung, ceea ce
Toate monedele euro au o față comună și una națională.
contribuie la îmbunătățirea competitivității (*). Acest Monedele emise într-o țară pot fi folosite în toate celelalte
lucru este deosebit de important într‑o lume globalizată, țări ale zonei euro.
în care companiile din Europa trebuie să concureze cu
întreprinderi din lumea întreagă.

• Euro ca actor global: Euro este benefic pentru toată

Uniunea, conferindu‑i o influență mai mare pe scena Pe durata crizei financiare (a se vedea secțiunea 2),
internațională. Este o monedă stabilă, susținută de un euro și‑a menținut în general valoarea comparativ
bloc economic important, rezistent la șocurile globale, cu alte monede, cum ar fi dolarul, paritatea
respectiv zona euro. O monedă atât de puternică și de euro‑dolar fiind de aproximativ 1,3 dolari la 1 euro.
stabilă este în măsură să îi asigure Europei o poziție
solidă în cadrul economiei mondiale. Alături de dolarul
american, euro este moneda preferată pentru
tranzacțiile comerciale derulate la nivel internațional.
Este a doua monedă ca prezență pe piețele valutare
străine, fiind implicată în aproximativ 40 % din
tranzacțiile desfășurate zilnic în lume. În prezent, se află
în circulație peste 980 de miliarde de euro și peste
100 de milioane de persoane din afara Europei folosesc
monede care se raportează la euro. De la lansarea sa, în
1999, zona euro a continuat să atragă investiții străine
directe din multe țări ale lumii.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A
Secțiunea 2: Cum funcționează Uniunea
Economică și Monetară în practică?
Principii comune pentru stabilitate și creștere
Care sunt regulile de bază ale Uniunii
Economice și Monetare?
Uniunea Economică și Monetară este un termen
generic care face referire la mai multe politici diferite
menite să promoveze creșterea în UE și să mențină
puterea și stabilitatea euro. Uniunea Economică și
Monetară acoperă politica monetară („uniunea monetară”),
politica bugetară și procesul de luare a deciziilor
economice („uniunea economică”). Pentru o sinteză
generală a se vedea mai jos tabelul „Prezentarea Uniunii
Economice și Monetare”.
Aceste politici sunt gestionate fie de autoritățile naționale
sau europene, fie de o combinație a celor două. Politica
monetară este gestionată exclusiv de un organism
independent, respectiv Banca Centrală Europeană (a se
vedea secțiunea 1). Politica bugetară (impozitarea și
finanțele publice) intră în responsabilitatea guvernelor
naționale. Totuși, deciziile referitoare la finanțele publice
pe care le ia fiecare țară din UE pot afecta Uniunea în
ansamblu. Prin urmare, Uniunea Economică și Monetară
include o serie de norme esențiale privind finanțele
publice, elaborate în comun și adoptate de toate țările UE.
Aceste norme sunt puse în aplicare de către Comisia
Europeană, cu scopul de a menține stabilitatea economică.
Principalul instrument pentru orientarea și coordonarea
procesului de luare a deciziilor în țările UE este Pactul de
stabilitate și creștere. Pactul a fost lansat în 1999 și
consolidat începând cu 2011 (a se vedea secțiunea 3).
E U R O
7
Pactul de stabilitate și creștere: finanțe
publice solide
Pentru ca Uniunea Economică și Monetară să
funcționeze eficient, este nevoie ca toate țările din UE,
în special cele din zona euro, să respecte normele
asupra cărora s‑a convenit de comun acord. Este vorba
mai ales despre asigurarea stabilității finanțelor
publice, altfel spus despre găsirea unui echilibru
adecvat între cheltuieli și venituri la nivelul bugetelor
naționale.
Vorbim despre deficit bugetar atunci când cheltuielile
depășesc veniturile obținute de un guvern pe durata
unui an. Pactul de stabilitate și creștere le impune
guvernelor naționale să se asigure că deficitele lor
anuale nu depășesc 3 % din producția anuală totală
(sau produsul intern brut, PIB). Țările Uniunii Europene
transmit Comisiei proiectele lor bugetare; acestea sunt
evaluate anual în contextul „semestrului european” (a
se vedea secțiunea 3).
Datoria publică este suma deficitelor guvernamentale
acumulate. Când cheltuielile publice depășesc
veniturile guvernamentale (conducând la un deficit
anual), guvernul în cauză trebuie să împrumute bani
sau să mărească taxele pentru a acoperi diferența.
Așadar, datoria publică este suma totală pe care un
guvern o datorează pe o perioadă de mai mulți ani.
Pactul de stabilitate și creștere le impune
guvernelor să se asigure că datoriile lor nu
depășesc 60 % din PIB (sau să ia măsuri pentru ca
acestea să scadă sub acest nivel).
Deficitele anuale sau datoria globală, care pot
obliga guvernele să genereze venituri suplimentare,
nu constituie o problemă în sine și pot reprezenta
o sursă de investiții în viitoarea creștere economică.
Scopul Pactului de stabilitate și creștere este să
prevină împrumuturile excesive și datoriile publice
nesustenabile, care pun piedici dezvoltării
economice.
 8 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

PREZENTAREA UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

Uniunea monetară Uniunea economică

Politica monetară Politica bugetară Luarea deciziilor

economice
Cu ce se Stabilitatea prețurilor: Finanțele publice Impozitarea Decizii privind sistemele
ocupă? fixarea ratelor dobânzilor (nivelul cheltuielilor (veniturile de educație, piețele
pentru zona euro, astfel și al îndatorării guvernelor) muncii, pensiile etc.
încât inflația să se guvernelor naționale)
mențină sub 2 %
–––
Circulația bancnotelor
și monedelor euro

Cine răspunde? Banca Centrală Europeană Guvernele naționale Guvernele naționale Guvernele naționale
(BCE) stabilește ratele ––– –––
dobânzilor și tipărește UE stabilește norme UE coordonează și face
bancnotele euro. comune privind recomandări în cadrul
––– deficitele/datoriile semestrului european.
Guvernele naționale emit naționale.
monede euro în cantități
aprobate de BCE.

Informații A se vedea secțiunea 1 A se vedea secțiunea 2 A se vedea secțiunea 3

suplimentare?

Ce se întâmplă când nu se respectă
regulile?
Dacă o țară din UE încalcă normele în materie de deficite
și datorii prevăzute de Pactul de stabilitate și creștere,
Comisia Europeană poate iniția proceduri pentru
redresarea situației. Dacă încălcările nu sunt de natură
temporară sau excepțională, Comisia recomandă ca
miniștrii de finanțe din UE să ia măsuri împotriva țării în
cauză utilizând procedura aplicabilă deficitelor
excesive (*). În cazul în care recomandarea nu este
respinsă de majoritatea miniștrilor de finanțe din UE, țara
vizată trebuie să înainteze un plan detaliat privind
aducerea deficitului sau a nivelurilor datoriei în limitele
stabilite de pact, până la o dată convenită. (Pentru
informații suplimentare, a se vedea secțiunea 3.)
Aceste norme, aprobate de toate țările și instituțiile UE,
demonstrează că procesul de luare a deciziilor economice
este o preocupare și o responsabilitate comună, în special
în zona euro. Deși aspectele legate de monitorizarea
punerii în aplicare a pactului se aplică tuturor țărilor din
UE, amenzi pentru nerespectarea regulilor pot fi impuse
doar țărilor din zona euro. În general, toate țările din UE,
în special cele din zona euro, trebuie să fie conștiente de
faptul că politicile sunt elaborate cu prudență, că există
diverse mecanisme pentru identificarea și corectarea
divergențelor și că buna gestionare economică a unei țări
nu poate fi pusă în pericol de un comportament mai
înclinat spre cheltuieli al altor țări.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A E U R O
9

Cine gestionează Uniunea Economică și

Monetară? O responsabilitate comună

Uniunea Economică și Monetară este gestionată de câteva

instituții europene și naționale, fiecare având propriul rol.
Acest proces de gestionare este cunoscut sub denumirea
de „guvernanță economică” și implică următorii actori.

COMISIA EUROPEANĂ – Elaborează previziunile

economice și monitorizează o serie de indicatori economici
pentru toate țările membre, pentru a se asigura că acestea
Banca Centrală Europeană și Eurosistemul în 3 minute.
respectă normele prevăzute de Pactul de stabilitate și
creștere. Comisia evaluează situația economică și Pentru a urmări materialul video, accesați:
adresează recomandări periodice Consiliului de miniștri, https://www.youtube.com/watch?v=TAlcFwGIQBg
care reprezintă guvernele naționale [(miniștrii de finanțe
iau decizii în cadrul Consiliului Ecofin (*)].

CONSILIUL EUROPEAN – Șefii de stat și de guvern ai

țărilor UE stabilesc principalele orientări politice.

SUMMITUL ZONEI EURO – De cel puțin două ori pe an,
șefii de stat sau de guvern ai țărilor din zona euro se
reunesc pentru a coordona guvernanța euro.
CONSILIUL DE MINIȘTRI AL UE („CONSILIUL
ECOFIN”) – Reunește miniștri din toate statele membre,
componența sa depinzând de domeniul politic abordat.
Consiliul Ecofin este format din miniștrii de finanțe din
toate țările UE care au responsabilități de coordonare și
legiferare în mai multe domenii ale politicii financiare,
printre care se numără: coordonarea politicii economice,
supravegherea economică, monitorizarea politicilor
bugetare și a finanțelor publice ale țărilor UE, moneda
euro (aspecte juridice, practice și internaționale), piețele
financiare, mișcările de capital și relațiile economice cu țări
din afara UE. Pe baza propunerilor Comisiei, Consiliul
Ecofin ia decizii cu caracter obligatoriu pentru țările UE.
PARLAMENTUL EUROPEAN – Împarte responsabilitatea
elaborării legislației cu miniștrii de finanțe (Consiliul
Ecofin) și exercită supravegherea democratică a gestionării
Uniunii Economice și Monetare.
GUVERNELE NAȚIONALE – Își planifică bugetele în
limitele convenite pentru deficite și datorii și pun în
aplicare deciziile luate de Consiliul de miniștri al UE. Ele
răspund de politica economică și socială, precum și de
politicile în materie de educație, muncă, pensii etc.
BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ – Gestionează în mod
independent politica monetară în zona euro: stabilizează
prețurile prin fixarea ratelor dobânzii, pentru a controla
inflația pe termen mediu.

EUROGRUPUL – Miniștrii de finanțe din toate țările zonei

euro se reunesc pentru a discuta aspecte legate de
moneda unică, în special înaintea Consiliului Ecofin, în
cadrul căruia se adoptă deciziile în mod oficial (a se vedea
mai sus).
10 S Ă
Cum a apărut criza economică și financiară?
Criza economică și financiară care, începând din 2009,
a afectat profund numeroase țări din interiorul și din
afara UE a fost de fapt rezultatul cumulării mai multor
crize și factori. A fost o criză financiară (sau bancară),
o criză economică și o criză a datoriei suverane (*)
care a adus într‑o situație dificilă mulți cetățeni
europeni.
Începând din anul 2000: datorii și divergențe
economice…
De‑a lungul anilor, multe țări din UE au acumulat
deficite și datorii semnificative. Pactul de stabilitate și
creștere își atingea limitele; până în 2004, mai multe
țări încălcaseră normele prevăzute de acesta, iar
punerea lor în aplicare se dovedea dificilă. O monedă
comună le cere actorilor economici din țările
participante să fie suficient de flexibili pentru a se
adapta la schimbări. Totuși, divergențele dintre statele
membre, referitoare la aspecte precum productivitatea
muncii și salariile, nu încetau să se accentueze. În plus,
unele țări nu mai erau competitive din punct de vedere
economic. Aceste dezechilibre acumulate de‑a lungul
mai multor ani nu au fost corectate în unele țări; în
același timp, UE nu avea instrumentele necesare
pentru a interveni. De fapt, ea dispunea de o uniune
monetară deplină, dar nu și de o uniune economică în
sprijinul acesteia.
2007-2008: o criză financiară globală
În 2007 și 2008, mai multe bănci americane, inclusiv
Lehman Brothers, a patra bancă de investiții din SUA,
au intrat în faliment ca urmare a acordării de
împrumuturi riscante pe piața creditelor ipotecare.
Pentru că într‑o lume globalizată economiile sunt
interconectate, contagiunea financiară s‑a extins la
bănci din toată lumea. Acestea au încetat să își mai
acorde reciproc împrumuturi și a apărut criza
creditelor. Pentru a preveni intrarea în colaps
a întregului sistem bancar, între 2008 și 2011, țările
din UE, atât din zona euro, cât și din afara acesteia, au
răspuns injectând aproximativ 1 600 de miliarde de
euro în băncile proprii, sub formă de garanții și capital
direct (aproximativ 13 % din PIB‑ul UE), sporind astfel
deficitele și datoria existentă.
2009: criza economică
Economia UE a intrat într‑o recesiune adâncă în 2009.
Țările europene au elaborat politici de stimulare
economică, menite să contracareze criza.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
2010-2012: criza datoriei suverane
La sfârșitul anului 2009, câteva dintre economiile cele
mai expuse din zona euro (de exemplu, Grecia, Irlanda
și Portugalia) nu au mai putut să susțină nivelul foarte
ridicat al datoriei și, în același timp, să facă față crizei
financiare. Acest lucru a dus la apariția crizei datoriilor
suverane. Investitorii de pe piața financiară și‑au
pierdut încrederea în capacitatea acestor țări de a‑și
plăti datoriile și în competitivitatea lor generală.
Dobânzile pe care investitorii le cereau pentru
a achiziționa obligațiuni guvernamentale (*) ajunseseră
la un nivel atât de ridicat, încât aceste țări nu s‑au mai
putut împrumuta pe piețele financiare prin vânzarea de
titluri. Și, întrucât o parte din obligațiuni erau deținute
de investitori (de exemplu, bănci) din alte țări ale zonei
euro, criza s‑a agravat. Băncile au încetat să mai
acorde împrumuturi întreprinderilor și cetățenilor, ceea
ce a dus la apariția crizei creditelor.
Pentru a depăși această situație, era nevoie de
stabilizarea finanțelor publice și de reforme structurale
care să stimuleze competitivitatea. Țările din zona euro
au creat Mecanismul european de stabilitate, prin care
s‑au oferit împrumuturi semnificative țărilor care aveau
cea mai mare nevoie de ele (a se vedea secțiunea 3).
O redresare economică timidă s‑a făcut simțită în
2011, urmată însă de o nouă recesiune ușoară în 2012.
2013-2014: revenirea din criză
În 2013, economia europeană a început să iasă treptat
din lunga recesiune. Uniunea și‑a centrat politicile pe
creștere durabilă și crearea de locuri de muncă și le‑a
permis statelor membre să continue consolidarea
finanțelor publice într‑un ritm mai lent și adaptat la
situația lor specifică. În același timp, țările UE au înțeles
că este nevoie de intensificarea reformelor structurale
pentru a debloca potențialul de creștere.
Principala provocare rămâne crearea de locuri de
muncă, în special în Spania și Grecia, unde ratele
șomajului au depășit 25 %. Comisia și țările membre
au inițiat o serie de măsuri care să le permită
șomerilor să ia parte la programe de educație și
formare și care să promoveze o creștere economică
puternică și durabilă.
Pentru informații suplimentare despre strategia UE
privind creșterea economică („Strategia Europa
2020”), consultați secțiunea 3 dedicată semestrului
european sau site‑ul
http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A
Secțiunea 3: Ce face UE pentru a stimula
creșterea?
Criza ne poate face mai puternici
Lecții învățate: intensificarea cooperării
Criza a arătat clar că țările din UE, în special cele din zona
euro, sunt atât de interconectate încât nu pot progresa
decât împreună. Dacă una este prosperă și celelalte
beneficiază de pe urma acestei prosperități; dacă una
eșuează și celelalte suferă. Aplicând principiul solidaritate
în schimbul solidității, țările din zona euro au oferit
Greciei, Irlandei, Portugaliei și Ciprului asistență financiară
condiționată, ajutându-le, în special, să evite acumularea
de datorii excesive și să reintre pe calea către prosperitate
economică și noi locuri de muncă (a se vedea ilustrația de
mai jos). Între timp, Spania a primit ajutor financiar pentru
a-și redresa sectorul bancar.
Irlanda, Spania și Portugalia au finalizat cu succes
programele de asistență, în decembrie 2013, ianuarie
2014 și iunie 2014, ceea ce a avut ca efect revenirea
încrederii pe piețe, îmbunătățirea perspectivelor
economice și scăderea ratei șomajului.
Material video realizat de Comisia Europeană pe tema crizei
economice și financiare: ce face UE pentru a găsi soluții,
pentru a-și consolida Uniunea Economică și Monetară și
pentru a avansa către o uniune politică reală.
Pentru a urmări materialul video, accesați:
https://www.youtube.com/watch?v=0B3zNcFYqj0
E U R O
11
Principiul de bază este că o solidaritate mai mare nu se
poate oferi decât în schimbul asumării unei responsabilități
mai mari, iar aceasta, la rândul său, nu poate rezulta decât
dintr‑un proces profund democratic.
O altă lecție importantă ne învață că țările aflate într‑un
sistem economic interdependent, cum este zona euro, nu
pot permite acumularea la nesfârșit a deficitelor și datoriei.
În mod similar, divergențele economice dintre țările UE cu
privire la creștere și competitivitate nu pot fi lăsate
necorectate. Uniunea monetară nu poate funcționa în
absența unei uniuni economice mai profunde, care necesită
o mai mare integrare politică. De aceea, începând din 2010,
guvernele naționale au decis să își consolideze cooperarea
la nivelul UE, introducând o serie de măsuri noi, prezentate
mai jos. Scopul acestora este să pună la dispoziția Uniunii
mijloacele de care are nevoie pentru a acționa eficient, atât
pentru a preveni apariția unor crize similare, cât și pentru
a impulsiona creșterea și crearea de locuri de muncă peste
tot în UE. Măsurile implică o consolidare semnificativă
a cooperării economice și politice, în special între țările din
zona euro, acum și în viitor.
12 S Ă
Asistență financiară pentru Grecia
La sfârșitul lui 2009, guvernul grec a admis că
deficitul său public este mult mai mare decât se
raportase anterior. La originea acestei situații s‑au
aflat cheltuielile mult prea mari (de exemplu, cu un
sector public ineficient și supradimensionat), evaziunea
fiscală și politicile economice inadecvate care au
favorizat apariția unor structuri de piață rigide,
dominate adesea de grupuri de interese organizate și
puternice.
Pentru a salva Grecia de la faliment și pentru a‑i
permite să plătească prestațiile sociale și salariile
angajaților din sectorul public, țările din zona euro și
Fondul Monetar Internațional (FMI) i‑au acordat,
începând din 2010, împrumuturi în valoare de
aproximativ 240 de miliarde de euro, cu o perioadă
lungă de scadență.
În schimbul acestui sprijin, autoritățile elene s‑au
angajat să remedieze deficiențele printr‑o serie de
măsuri. Scopul acestora este să crească
sustenabilitatea finanțelor publice, protejând totodată
categoriile cele mai vulnerabile, să creeze un sistem
fiscal mai corect și mai eficient, să modernizeze
administrația publică pentru a o ajuta să răspundă
mai bine la nevoile populației, să redreseze băncile
pentru ca acestea să ofere din nou împrumuturi
cetățenilor și întreprinderilor și să schimbe legislația
care pune obstacole în calea concurenței, investițiilor
și creării de locuri de muncă.
Implementarea acestor măsuri este monitorizată de
Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI,
care prezintă rapoarte periodice membrilor lor
(Comisia Europeană raportează țărilor din zona euro).
Grecia primește împrumuturile în tranșe, după ce oferă
asigurări că își onorează angajamentele în materie de
reformă.
Implicarea activă a Greciei în elaborarea acestor
măsuri și echitatea socială sunt esențiale pentru
garantarea succesului programelor de reformă.
Cu sprijinul țărilor membre și al grupului operativ
care oferă asistență tehnică pentru Grecia, se
abordează o gamă largă de reforme. Ele vizează,
printre altele, raționalizarea fondurilor de securitate
socială, sprijinirea strategiei naționale anticorupție,
creșterea eficienței sistemului de colectare a taxelor
și crearea unei administrații publice mai simple și
mai eficiente.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Ieșirea din criză, relansarea creșterii
UE a luat măsuri decisive pentru a preveni apariția unor
crize similare în viitor și pentru a relansa creșterea,
printr‑o mai bună coordonare a procesului decizional.
1. SEMESTRUL EUROPEAN: O NOUĂ ABORDARE
A COOPERĂRII ECONOMICE
Europa 2020 (*) este strategia actuală a UE pentru
creștere economică și crearea de locuri de muncă.
Elementul său esențial este „semestrul european”, lansat
în 2010, ca ciclu anual de coordonare a politicilor
economice și de dialog între instituțiile europene,
guvernele statelor membre și parlamentele naționale. Ca
parte a acestui exercițiu, Comisia verifică starea economiei
și finanțelor statelor membre, în cadrul așa‑numitei
Analize anuale a creșterii (AAC). Rezultatele sale sunt
publicate în noiembrie și ulterior discutate în detaliu de
autoritățile naționale și europene. În perioada mai‑iunie
a anului următor, Comisia formulează recomandări de
politică economică și bugetară, adaptate la contextul
național („recomandări de țară”). Acestea sunt discutate și
adoptate de toți liderii și miniștrii de finanțe din UE.
Recomandările își propun, printre altele: să contribuie la
relansarea creșterii, să stimuleze crearea de locuri de
muncă, să îmbunătățească oportunitățile de formare,
educație și ucenicie, să faciliteze accesul IMM‑urilor la
finanțare, să stimuleze creșterea prin încurajarea cercetării
și inovării.
Semestrul european consolidează Uniunea Economică și
Monetară în ansamblu. Prin colaborare pot fi puse în
aplicare soluții pe termen lung, mult mai eficiente decât
remediile rapide menite să faciliteze atingerea unor
obiective pe termen scurt. De asemenea, semestrul
european oferă un cadru și un calendar anual obligatoriu
pentru gestionarea noilor măsuri menite să contracareze
criza și să promoveze creșterea, care au fost adoptate de
la începutul crizei și până în prezent (a se vedea punctele
2-4 de mai jos).
COSTURILE ÎNDATORĂRII PUBLICE PENTRU 6 ȚĂRI DIN UE
%
20
16
12
8
4
0
’09 ’10 ’11 ’12 ’13 ’14 ’15
Germania Franța Spania Irlanda Italia Portugalia
Randamentul obligațiunilor suverane pe 10 ani
Sursa: Comisia Europeană.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A E U R O
13

SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE
DECEMBRIE
NOIEMBRIE

FEBRUARIE
IANUARIE

AUGUST
APRILIE
MARTIE

IUNIE

IULIE
MAI
Previziuni economice Previziuni economice Eurostat Previziuni economice Eurostat
de toamnă de iarnă publică date de primăvară publică date
preliminare validate
privind privind
PRIORITĂȚI
AAC

datoria/ datoria/
COMISIA EUROPEANĂ

GENERALE deficitul deficitul

Comisia publică
analiza anuală
RMA

CONSILIERE

RST
a creșterii și
Raportul privind ANALIZĂ ADAPTATĂ

BA
mecanismul DETALIATĂ Comisia propune
de alertă (*) Comisia publică recomandări
bilanțuri specifice
ZONA BUGETE aprofundate cu fiecărei țări
EURO
Avizul privire la țările care privind politicile
Comisiei prezintă riscuri bugetare,
privind proiectele de dezechilibre economice
de plan bugetar macroeconomice și sociale
EUROPEAN/CONSILIU

EUROGRUP CONSILIU CONSILIUL CONSILIU CONSILIUL

AAC

AAC

RST
ZONA
EURO
Miniștrii Miniștrii adoptă EUROPEAN Miniștrii EUROPEAN
CONSILIUL

de finanțe concluzii privind Liderii UE adoptă discută RST Liderii UE

discută avizele AAC + RMA prioritățile aprobă textul
RMA

CE privind economice final al RST

proiectele de pe baza AAC
plan bugetar

ZONA PUNERE ÎN PUNERE ÎN APLICARE ZONA PUNERE ÎN APLICARE

STATE MEMBRE

EURO EURO
APLICARE Statele membre înaintează Statele membre înaintează
Statele membre programele de stabilitate sau proiectele de plan bugetar +
adoptă bugetele de convergență (privind politicile programele de parteneriat
bugetare) și programele economic (țările care fac
naționale de reformă obiectul procedurii aplicabile
(privind politicile economice) deficitelor excesive —
­ PDE)
PARLAMENTUL

Dialog economic Dialog economic Dialog economic

AAC
AAC

RST
EUROPEAN

privind privind Consiliul privind RST

AAC + RMA European/AAC
RMA

AAC = Analiza anuală a creșterii (priorități economice generale pentru UE) Semestrul european urmărește
RMA = Raport privind mecanismul de alertă (sistem de identificare a riscurilor economice)
consolidarea guvernanţei economice
RST = recomandări specifice fiecărei țări
PDE = procedură aplicabilă deficitelor excesive printr-o coordonare mai strictă a
BA = bilanț aprofundat elaborării politicilor economice în UE.
Program de parteneriat economic = prezentare succintă a principalelor reforme structurale necesare
pentru corectarea durabilă a deficitului

CREȘTEREA ANUALĂ A PIB ÎN CELE 28 DE STATE MEMBRE ALE UE

2. O STRATEGIE COMPLETĂ PENTRU GARANTAREA
STABILITĂȚII FINANCIARE Creșterea PIB-ului real, UE-28
%
5
O mai bună prevenire a deficitelor și datoriilor 4
Previziune
excesive... 3

2
Pentru a se evita acumularea de datorii și deficite 1
excesive, în decembrie 2011 a fost consolidat Pactul de 0
stabilitate și creștere (a se vedea secțiunea 2), prin -1
intrarea în vigoare a unui nou pachet legislativ al UE. Este -2
vorba despre un pachet format din șase acte legislative -3
(„six‑pack”) destinate să consolideze guvernanța -4
economică în UE. -5
96 98 00 02 04 06 08 10 12 14 16

Intensificarea crizei a condus la stoparea creșterii economice

și la pierderea a câteva milioane de locuri de muncă din cele
create în UE până în 2008. Scopul semestrului european, noul
cadru de guvernanță economică, este să promoveze creșterea,
să creeze locuri de muncă și să prevină crizele viitoare.
 14 S Ă
© iStockphoto/Leontura
Mecanismul european de stabilitate (MES), cu o capacitate
totală de împrumut de 500 de miliarde de euro, este destinat
utilizării de către țările din zona euro care întâmpină dificultăți
temporare în a împrumuta bani de pe piețele financiare.
Datorită acestei reforme, PSC a devenit mai transparent
și obligatoriu, dar și mai flexibil. Pe de o parte, a fost
consolidată aplicarea normelor. Dacă o țară UE încalcă
limitele convenite de comun acord cu privire la deficite/
datorie, trebuie să demonstreze că ia măsurile adecvate
pentru a remedia situația, respectând un calendar clar
stabilit. Recomandările adresate de Comisie fiecărei țări
sunt acum mai bine implementate. În cazul țărilor din zona
euro care nu reușesc să își țină conturile în echilibru, se
pot aplica mai devreme sancțiuni financiare, inclusiv
amenzi, care pot fi mărite progresiv. Pe de altă parte,
reforma a influențat pozitiv flexibilitatea PSC. Concret, a
oferit mai multe posibilități de a ține cont de condițiile
economice specifice din fiecare țară în diverse etape ale
procesului, în detrimentul utilizării unei abordări standard
în aplicarea normelor.
În 2012, toate țările din UE, cu excepția Regatului Unit și a
Republicii Cehe, și-au intensificat angajamentul față de
Pact, semnând un acord internațional intitulat Tratatul
privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul
Uniunii Economice și Monetare, cunoscut și sub
denumirea de „Pactul bugetar”. El demonstrează voința
țărilor europene de a integra în legislația lor cultura
stabilității financiare, care le impune fie să mențină un
buget echilibrat, fie să înregistreze un surplus. Tratatul
sporește caracterul automat al măsurilor corective, prin
extinderea prevederilor referitoare la vot și impune
asumarea de angajamente mai ferme de către țările din
zona euro.
În mai 2013, au intrat în vigoare alte două acte legislative
(„two-pack”). Acestea întăresc cooperarea economică și
bugetară (prin urmare și PSC) între țările din zona euro. Se
consolidează, în special, coordonarea și monitorizarea
politicilor bugetare naționale. De acum înainte, semestrul
european include o ultimă etapă importantă: Comisia
analizează proiectele anuale de planuri bugetare ale țărilor
din zona euro (care trebuie transmise Comisiei până cel
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
târziu la data de 15 octombrie) și face recomandări
înaintea adoptării bugetelor de către parlamentele
naționale. Comisia evaluează aceste planuri, precum și
perspectivele zonei euro în ansamblu, ceea ce asigură o
mai bună coordonare generală a politicilor bugetare. Ea își
bazează evaluarea pe cerințele Pactului de stabilitate și
creștere (PSC) și monitorizează atent cum sunt
implementate „recomandările de țară”. Comisia își emite
avizul cel târziu la data de 30 noiembrie. În cazul în care
constată încălcări grave ale obligațiilor prevăzute de Pact,
poate solicita revizuirea unui proiect de plan bugetar până
la o anumită dată.
De asemenea, noile acte legislative intensifică
monitorizarea de către Comisie a țărilor din zona euro care
se confruntă cu dificultăți financiare severe și conferă
caracter obligatoriu unor secțiuni din Pactul bugetar.
Scopul este să se asigure un echilibru la nivelul bugetelor
naționale și să se împiedice acumularea de datorii și
deficite excesive în special în zona euro, pentru a se evita
astfel apariția altor crize economice.
... și sprijin financiar pentru cei care au cea mai
mare nevoie de el
În toamna anului 2012, țările din zona euro au creat
Mecanismul european de stabilitate, un nou fond de
urgență cu caracter permanent care se dorește a fi
o barieră de protecție [„firewall” (*)]. Dispunând de
o capacitate totală de creditare de 500 de miliarde de
euro, se numără printre cele mai importante instrumente
de acest tip din lume. Poate acorda împrumuturi țărilor din
zona euro care nu se mai pot împrumuta pe piețele
financiare din cauza îngrijorărilor suscitate de nivelurile
ridicate ale datoriilor. Acordarea împrumuturilor este
supusă unor condiții stricte care includ, printre altele,
readucerea finanțelor publice la niveluri sustenabile, în
conformitate cu prevederile Pactului de stabilitate și
creștere, și continuarea reformelor structurale. Astfel se
consolidează încrederea piețelor financiare în capacitatea
acestor țări de a‑și plăti datoriile și de a‑și spori
competitivitatea în timp. Per total, contribuie la garantarea
stabilității financiare a zonei euro în ansamblu.
În 2009 și 2010, s‑au creat două fonduri temporare
de urgență („firewalls”) menite să sprijine țările care se
confruntă cu datorii: Fondul european de stabilitate
financiară (*) și Mecanismul european de stabilizare
financiară (*). La sfârșitul anului 2012, a fost creat un
nou fond permanent, respectiv Mecanismul european
de stabilitate (*), care, de atunci, a acordat
împrumuturi semnificative țărilor din zona euro aflate
în dificultate.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A E U R O
15

Fondul european de ajustare la globalizare este un alt
instrument utilizat pentru a atenua efectele negative ale
crizei. El vine în sprijinul persoanelor care și‑au pierdut
locul de muncă din cauza efectelor globalizării (de
exemplu, atunci când companiile își delocalizează
activitățile în afara UE) sau ca urmare a crizelor
economice și financiare majore. Fondul sprijină acțiunile de
formare, mentorat și orientare profesională destinate
lucrătorilor și persoanelor care desfășoară activități
independente. În perioada 2014-2020, Fondul va dispune
de un buget de 1 miliard de euro.
Nu în ultimul rând, ca răspuns la situația de criză, s‑a
accelerat finanțarea destinată proiectelor de investiții
regionale, în special finanțarea destinată țărilor din UE
care beneficiau de pachete de asistență economică. În
plus, pentru a reduce presiunea cu care se confruntă
bugetele naționale într‑o perioadă în care se reduc masiv
cheltuielile, contribuția UE la proiectele regionale a crescut,
iar cea națională s‑a redus.

Obiectiv Țările vizate

Țările din zona euro Toate țările UE

✔ ✔
Semestrul european Coordonarea anuală a
Coordonarea politicilor

(începând din 2010) politicilor economice între

UE și guvernele naționale Comisia poate formula
economice

recomandări suplimentare
pentru țările din zona euro

✔ ✔
Pactul de stabilitate Coordonare și
și creștere (consolidat prin supraveghere economică
Prevenirea deficitelor/datoriei

pachete de măsuri și bugetară pentru a se Control european asupra

suplimentare: „six-pack” în evita deficitele/datoriile bugetelor naționale și, în
2011 și „two-pack” în 2013) excesive în țările UE cazul zonei euro, amenzi
pentru încălcarea pactului

✔
Pactul bugetar (Tratatul privind Consolidare suplimentară Semnat de toate țările UE,
stabilitatea, coordonarea și a Pactului de stabilitate și cu excepția Croației și a
guvernanța în Uniunea creștere: țările membre se Regatului Unit.
Economică și Monetară, 2012) angajează să își mențină Danemarca și România
bugetele în echilibru s-au angajat să respecte
prevederile tuturor
articolelor din tratat.

✔ ✗
Mecanismul european de Fond european de urgență
stabilitate (2012) care dispune de 500 de
miliarde de euro pentru Pot beneficia doar țările
a sprijini țările care, din care au semnat Pactul
cauza datoriilor ridicate,
Mecanisme de sprijin

bugetar.
nu pot contracta
împrumuturi de pe piețele
financiare.

✔ ✔
Fondul european de ajustare Cu un buget anual de
la globalizare (creat în 2006) 150 de milioane de euro,
ajută persoanele care
și-au pierdut locul de
muncă din cauza
globalizării sau a unei
crize economice și
financiare majore.

Prezentare a măsurilor pe care instituțiile UE și statele

membre le-au adoptat începând din 2010 pentru a asigura
o mai bună coordonare a politicilor economice, pentru
a preveni crizele datoriilor/deficitelor și pentru a oferi asistență
financiară țărilor aflate în dificultate.
 16 S Ă
3. ANTICIPAREA ȘI CORECTAREA DEZECHILIBRELOR
ECONOMICE MAJORE
Criza a scos la iveală amplele dezechilibre economice care
există de la o țară a UE la alta, de exemplu în termeni de
competitivitate și productivitate. Aceste dezechilibre sunt
deosebit de problematice când afectează țările din zona
euro, deoarece colaborarea în cadrul unui sistem comun
presupune, de exemplu, că țările participante nu pot
compensa temporar pierderea de competitivitate prin
ajustarea ratelor de schimb în scopul devalorizării
monedei. (Devalorizările de acest tip sunt de regulă urmate
de inflație, fenomen care, în timp, anulează oricum
efectele pozitive obținute.) Cu cât dezechilibrele economice
sunt mai mici la nivelul țărilor UE, cu atât devine mai
puternică și Uniunea în ansamblu, în special zona euro.
Prin urmare, UE a consolidat monitorizarea economiilor
statelor membre, acordând o atenție specială țărilor din
zona euro. Pachetul de șase acte legislative adoptat în
2011 a introdus Procedura privind dezechilibrele
macroeconomice (*), un nou sistem de alertă menit să
identifice și să stopeze eventualele dezechilibre, mult mai
repede ca înainte. Comisia monitorizează o serie de
indicatori economici care pot afecta competitivitatea în
ansamblu, cum ar fi prețurile la locuințe, costurile forței de
muncă și exporturile în afara și în interiorul UE.
Dezechilibrele ar putea include, de exemplu, majorările
salariale care nu țin cont de nivelul productivității sau
o creștere rapidă a prețurilor la locuințe care nu se
raportează la cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Dacă se identifică dezechilibre excesive, Comisia
formulează recomandări pentru a redresa situația, iar
Consiliul de miniștri le transmite țării vizate. Autoritățile
din țara respectivă trebuie apoi să elaboreze un plan de
măsuri corective. În cazul țărilor din zona euro care refuză
sistematic să respecte recomandările Comisiei se pot
aplica sancțiuni (a se vedea procedura aplicabilă
© Reuters/BSIP
UE a luat măsuri pentru a-și reforma și consolida sectorul
financiar, acordând o atenție suplimentară supravegherii
băncilor și restructurării celor care se află în dificultate
(„uniunea bancară”).
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
deficitelor excesive*), iar pentru restul țărilor, UE poate
suspenda finanțările.
4. O SUPRAVEGHERE MAI STRICTĂ A BĂNCILOR:
PROTEJAREA CONTRIBUABILILOR
Criza datoriilor suverane s-a intersectat cu criza financiară.
În lipsa unui cadru european pentru supravegherea
activităților din sectorul bancar, guvernele UE au fost
nevoite să-și salveze băncile în mod individual și
necoordonat, folosind în acest scop banii contribuabililor.
Acest lucru a accentuat datoriile și recesiunea în unele țări
și, în cele din urmă, a dus la prelungirea crizei financiare,
economice și sociale.
Pentru o mai bună supraveghere a sectorului financiar,
Consiliul European a recomandat în 2009 instituirea unui
cadru unic de reglementare pentru toate instituțiile bancare
prezente pe piața unică a UE. Începând din 2010, Comisia a
propus aproape 30 de măsuri suplimentare pentru a
garanta că toți actorii și toate produsele și piețele
financiare din UE fac obiectul unei supravegheri adecvate.
S-au înființat noi autorități paneuropene care au, printre
altele, rolul de a evalua capacitatea băncilor din UE de a
face față unor potențiale șocuri financiare. Scopul acestor
măsuri este să garanteze că băncile se comportă
responsabil, au suficientă capacitate de creditare și pot
garanta depozitele cetățenilor.
Totuși, liderii europeni au recunoscut că, pentru a rupe
cercul vicios dintre bănci și datoriile suverane, consolidarea
sectorului financiar nu este suficientă, mai ales în zona
euro unde se impune o abordare mai integrată. Prin
urmare, în iunie 2012, liderii UE s-au pronunțat în favoarea
creării unei uniuni bancare*. Pe baza propunerilor Comisiei
vizând realizarea treptată a acestui obiectiv, Banca
Centrală Europeană (BCE) a devenit, de exemplu,
supraveghetorul șef al băncilor din zona euro. Alte
propuneri prevăd crearea de instrumente europene pentru
restructurarea băncilor falimentare, cum ar fi un fond de
ajutor pentru băncile din zona euro(2), finanțat din taxe
impuse băncilor la nivel național. În acest fel se va garanta
că sistemul bancar plătește pentru propriile greșeli și că nu
se recurge aproape deloc la banii contribuabililor.
(NB. Pentru mai multe informații cu privire la uniunea
bancară, citiți broșura „Finanțe și bănci” din seria „Să
înțelegem politicile Uniunii Europene”.).
(2) La acest sistem pot participa și bănci din afara zonei euro, dacă se decid
să îl adopte.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A E U R O
17

Perspective
Calea de urmat: către o UEM aprofundată și mai corectă

Crizele care s‑au acumulat începând din 2008 în Europa și
în lume s‑au numărat printre cele mai grave de la Marea
criză economică din anii ′30. Ele au reprezentat un test
major pentru solidaritatea și integrarea europeană.
Printr‑o colaborare strânsă, Uniunea Europeană și țările
membre au reușit să facă față situației și să pună bazele
relansării economice. Uniunea Economică și Monetară
a fost reformată pentru a garanta stabilitatea financiară și
creșterea în UE, prin consolidarea cooperării economice și
a monitorizării la nivel european. Banca Centrală
Europeană a jucat un rol‑cheie prin intermediul politicii
privind rata dobânzii, contribuind la reinstaurarea unui
climat de încredere pe piețe. UE și‑a consolidat capacitatea
de gestionare a crizelor pe mai multe fronturi, pentru a se
asigura în primul rând că țările din zona euro evită
acumularea de datorii nesustenabile, caută soluții la
problema dezechilibrelor economice și nu îi mai pun pe
contribuabili în situația de a salva pe viitor băncile
falimentare.
Deși s‑au făcut progrese majore, Uniunea Economică și
Monetară nu s‑a finalizat încă. Pe fondul discuțiilor legate
de viitorul UEM, Comisia a publicat în 2012 Proiectul
pentru o Uniune Economică și Monetară profundă și
veritabilă. Proiectul arată ce se poate face pentru
a consolida Uniunea Economică și Monetară în anii
următori și propune un calendar pentru realizarea de
reforme. De asemenea, pledează pentru integrarea mai
rapidă și mai profundă a țărilor din zona euro, lăsând
totuși și altor state posibilitatea de a participa în viitor,
dacă își doresc acest lucru. Concret, proiectul prevede
pentru zona euro:
Uniunea bancară este în prezent în curs de implementare
în țările din zona euro însă, pentru realizarea unei uniuni
economice și bugetare mai profunde, va fi nevoie de
modificarea tratatelor UE. Cooperarea strânsă în materie
de politici bancare, economice și bugetare trebuie însoțită
de mecanisme mai solide, care să legitimeze deciziile luate
în comun, să garanteze controlul democratic necesar al
guvernelor europene și să faciliteze participarea cetățenilor
la procesul decizional. Altfel spus, Comisia va depune toate
eforturile pentru realizarea unei veritabile uniuni politice.
Etapele următoare
Echitatea socială este o condiție esențială pentru
stabilitatea monedei euro și pentru soliditatea
finanțelor publice:
—— pe termen scurt: pentru a garanta stabilitatea
financiară, Comisia va începe cu revizuirea
legislației „2-pack” și „6-pack”, destinată evitării
acumulării de deficite și datorii excesive în țările
UE și va continua cu elaborarea de propuneri
menite să consolideze dimensiunea socială a
Uniunii Economice și Monetare.
—— pe termen mediu: Comisia va îmbunătăți
modalitățile de acordare a ajutorului financiar
condiționat țărilor din zona euro aflate în
dificultate, consolidând legitimitatea democratică
a structurilor sale de intervenție și luând mai mult
în considerare impactul social al reformelor
economice necesare în aceste țări

—— o uniune bancară, cu supravegherea strictă a piețelor

Noul sediu al Băncii Centrale Europene din Frankfurt
financiare și a băncilor (deja introdusă) și cu norme și
fonduri comune pentru a ajuta băncile în dificultate,
© European Central Bank / Robert Metsch

pentru a garanta că acestea se comportă responsabil și

pentru a-i proteja pe contribuabili;

—— o uniune economică mai profundă care să sprijine

uniunea monetară, cu investiții direcționate către
stimularea creșterii și a competitivității, dar și cu
o puternică dimensiune socială;

—— o uniune bugetară (*) care să garanteze soliditatea

Cel mai bun mod de a garanta creșterea durabilă și de a crea
finanțelor publice și să sporească solidaritatea
locuri de muncă în toate statele membre este să colaborăm
financiară dintre țări pe timp de criză. pentru a soluționa împreună problemele economice actuale
ale Europei.
 18 S Ă
Mic glosar de termeni tehnici
De ce avem nevoie de o Uniune
Economică și Monetară și de
moneda euro?
COMPETITIVITATE – Capacitatea unei țări de a‑și vinde
cu succes produsele și serviciile pe piața internă și externă,
precum și capacitatea de a atrage investiții străine.
POLITICĂ ECONOMICĂ – La nivel european,
coordonarea deciziilor și reformelor economice (de
exemplu, în ceea ce privește educația, piața produselor,
piața muncii și pensiile) pentru a garanta o creștere
economică echilibrată, durabilă și favorabilă incluziunii.
(A se vedea mai jos și „Strategia Europa 2020”.)
POLITICĂ BUGETARĂ – Echilibru între veniturile
(obținute prin impozitare) și cheltuielile guvernamentale,
precum și structura și conținutul taxelor și cheltuielilor.
POLITICA MONETARĂ – Sistem în care o autoritate
monetară (la nivelul UE, Banca Centrală Europeană)
controlează masa monetară, tipărind bancnote și
autorizând cantitățile de monede care urmează a fi bătute
de țările din zona euro și controlează inflația, ajustând
ratele dobânzilor pentru a garanta stabilitatea prețurilor.
PIAȚA UNICĂ – Succesor al pieței comune din anii
′60-′70. Promovează libera circulație a bunurilor, serviciilor,
persoanelor și capitalului în cadrul unui bloc comercial
unic.
Cum funcționează Uniunea
Economică și Monetară în practică?
CONSILIUL ECOFIN – Reuniune la nivelul UE
a miniștrilor de finanțe din toate țările membre. În
colaborare cu Parlamentul European, elaborează legislația
pe probleme economice și financiare de interes pentru
întreaga Uniune.
EUROGRUP – Miniștrii de finanțe din țările membre ale
zonei euro. Discută aspecte legate de moneda euro și de
zona euro.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR
EXCESIVE – Procedură lansată de Comisie împotriva
țărilor din UE care nu respectă limitele în materie de deficit
SAU datorie fixate de Pactul de stabilitate și creștere, cu
scopul de a readuce deficitul/datoria țărilor respective în
linie cu obiectivele comune.
OBLIGAȚIUNI GUVERNAMENTALE – Împrumuturi
contractate de guvernele naționale, prin vânzarea de
obligațiuni către investitori, pentru a obține finanțare și
a‑și achita datoriile. Aceste împrumuturi sunt însoțite de
promisiunea rambursării valorii nominale la data
scadenței, precum și de plata periodică a unor dobânzi.
MACROECONOMIE ȘI MICROECONOMIE –
Macroeconomia se ocupă de studierea indicatorilor
economici pe scară largă (venitul național, rata șomajului,
rata inflației), cu scopul de a înțelege cum funcționează
economia în ansamblu. Microeconomia se axează pe
agenții economici de mai mică anvergură, cum ar fi
companiile și consumatorii de pe piețe specifice, și
analizează modul în care comportamentul acestora
afectează cererea și oferta și, în ultimă instanță, prețurile.
CRIZA DATORIEI SUVERANE – Situație în care
investitorii se tem de faptul că un guvern nu își va putea
plăti datoria și, prin urmare, cer rate ale dobânzilor din ce
în ce mai mari pentru a achiziționa obligațiuni
guvernamentale, ceea ce duce la creșterea deficitelor și
datoriilor țării respective.
Ce face UE pentru a stimula creșterea?
RAPORTUL PRIVIND MECANISMUL DE ALERTĂ –
Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM)
este un mecanism de supraveghere care are rolul de
a permite identificarea din timp a riscurilor potențiale,
prevenirea apariției unor dezechilibre economice
dăunătoare și corectarea celor existente. Punctul de
plecare al procedurii este raportul anual privind
mecanismul de alertă, bazat pe un tablou de indicatori.
UNIUNEA BANCARĂ – Un pas înainte către integrarea
economică și financiară în UE și în zona euro, cu scopul de
a consolida și extinde reglementarea și supravegherea
sectorului bancar în Europa.
U N I U N E A E C O N O M I C Ă Ș I   M O N E T A R Ă Ș I   M O N E D A
FONDUL EUROPEAN DE STABILITATE FINANCIARĂ
(FESF)/MECANISMUL EUROPEAN DE STABILIZARE
FINANCIARĂ (MESF) – Două bariere de protecție
(„firewalls”) sau sisteme temporare de sprijin financiar,
menite să ajute țările UE aflate în dificultate. Au fost
înlocuite de Mecanismul european de stabilitate, care se
ocupă în prezent de cererile de sprijin financiar (a se vedea
mai jos). Dispunând de o capacitate de creditare de 440 de
miliarde de euro, FESF a fost creat pentru a oferi ajutor de
urgență țărilor din zona euro. În prezent mai este
responsabil pentru programele de ajutor convenite anterior
cu Grecia, Irlanda și Portugalia. Banii au fost obținuți de pe
piețele financiare, în baza garanțiilor oferite de țările din
zona euro. Asistența se acordă în condiții stricte și pe baza
unui program de ajustare economică. MESF îi permite
Comisiei Europene să împrumute, în numele UE, până la
60 de miliarde de euro de pe piețele financiare și să le dea
mai departe cu împrumut țărilor din UE care se confruntă
cu dificultăți.
MECANISMUL EUROPEAN DE STABILITATE (MES) –
A fost creat în 2012 ca mecanism permanent pentru
soluționarea crizelor în zona euro și respectă principiile
care au stat la baza FESF și MESF (a se vedea mai sus),
concepute ca măsuri temporare de sprijin. Cu o capacitate
de creditare de până la 500 de miliarde de euro, MES se
bazează parțial pe capital vărsat pentru a emite
instrumente de datorie cu scopul de a finanța
împrumuturile și alte forme de asistență destinate țărilor
din zona euro aflate în dificultate. Pentru a beneficia de
finanțare MES, țările solicitante trebuie să fi semnat Pactul
bugetar și ulterior să urmeze un program specific de
ajustare. Au fost aprobate două programe de acest tip:
pentru Cipru în 2013 (cu un program complet de ajustare
economică) și pentru Spania în 2012 (cu un program de
ajustare pentru sectorul financiar).
E U R O
19
STRATEGIA EUROPA 2020 – Strategia UE pentru
perioada 2010-2020, care pune accent pe o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. (Consultați
site‑ul http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm sau
broșura din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”
dedicată Strategiei.)
PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR
EXCESIVE – Procedură lansată de Comisie când o țară
din zona euro se confruntă cu dezechilibre economice
grave (în termeni de creștere și competitivitate). Este
componenta corectivă a Procedurii privind dezechilibrele
macroeconomice, sistemul de avertizare timpurie al UE
care indică posibila apariție a unor dezechilibre.
FIREWALL (BARIERĂ DE PROTECȚIE) – Mecanism
care contribuie, în condiții stricte, la finanțarea datoriilor
țărilor care au dificultăți în a obține credite de pe piețele
financiare. (A se vedea mai sus Fondul european de
stabilitate financiară și Mecanismul european de
stabilizare financiară.)
UNIUNEA BUGETARĂ – Sistem care presupune
existența unui buget comun și a unei autorități bugetare
centrale, după modelul Statelor Unite. Ar putea permite
finanțarea datoriei prin intermediul emiterii de obligațiuni
comune, în locul obligațiunilor naționale. Reprezintă un
obiectiv pe termen lung, deoarece implică o revizuire
a tratatelor UE.
 20

NA-01-14-988-RO-C
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Informații suplimentare
XX Informații generale cu privire la afacerile economice și financiare ale UE:
http://ec.europa.eu/economy_finance/index_ro.htm
XX Informații despre Banca Centrală Europeană: http://www.ecb.int
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11
http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-41648-4
doi:10.2775/20221