POSIBILITAŢI DE PERFECŢIONARE A

CONTROLULUI FINANCIAR ÎN COMBATEREA ŞI

LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE
 CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................................................4
I. OBSTACOLE ŞI DIFICULTĂŢI ÎN REALIZAREA CONTROLULUI
FISCAL, DEPISTAREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE .............5
I.1 Legislaţia fiscală ...............................................................................................5
I.2 Asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării activităţii de control fiscal..5
I.3 Organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţii de control fiscal .........6
I.4 Resursele umane, stimularea şi formarea profesională a aparatului de control
fiscal .......................................................................................................................6
II. POSIBILITĂŢI DE PERFECŢIONARE A CONTROLULUI FINANCIAR
ÎN COMBATEREA ŞI LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE ÎN
CONTEXTUL APARTENENŢEI ROMÂNIEI LA UE ......................................7
II. 1 Posibilităţi de perfecţionare a legislaţiei în domeniul combaterii evaziunii
fiscale .....................................................................................................................7
II. 2 Cadrul legislativ .............................................................................................8
CONCLUZII.............................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................10

2
 INTRODUCERE
Definită ca fiind o minimalizarea a obligaţiilor fiscale în mod legal şi prin mijloace de
dezvăluire deplină faţă de autoritaţile fiscale, în scopul reducerii obligaţiilor, geneza evaziunii
fiscale este indisolubil legată de stat şi apariţia lui, precum și de modalitaţile de interpretare a
legilor fiscale în favoarea contribuabililor. Statul trebuie să se preocupe sistematic şi eficient de
preîntampinarea şi limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate şi să
incite la evaziune fiscală, urmărind în principal două scopuri: un scop pozitiv argumentat de
dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop negativ reflectat în sprijinirea unor grupuri de
interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinţe.
Evaziunea fiscala, unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele de astazi se confruntă şi ale carei consecinţe nedorite caută să le limiteze
cât mai mult, a fost condamnată dintotdeauna. În economia de piaţă, organele fiscale se confruntă
cu un fenomen evazionist ce ia proporţii de masă din cauza tentaţiei de a fi sustrase de sub incidenţa
legii veniturilor impozabile cât mai substanţiale.
Eficienţa reflectă anumite forme de manifestare concretă a principiului raţionalităţii în
activitatea economică. Criteriile de eficienţă exprimă necesitatea ca factorii angrenaţi să fie
utilizaţi în condiţii optime, ceea ce înseamnă ca rezultatele obţinute să fie superioare eforturilor
depuse.
În cazul controlului financiar, eficienţa acestuia este determinată de contribuţia pe care o
are în prevenirea şi eliminarea disfuncţionalităţilor, în perfecţionarea organizării şi conducerii
procesului decizional şi în sporirea eficienţei întregii activităţi economice. Eficienţa controlului
financiar trebuie apreciată nu prin volumul prejudiciilor descoperite şi sancţiunilor aplicate, ci,
eventual, prin volumul creanţelor încasate, al debitelor şi creditelor soluţionate, al stocurilor
disponibile valorificate ca urmare a măsurilor dispuse după finalizarea verificărilor. Astăzi se
apreciază că în măsura în care se va pune accentul pe prevenirea abaterilor, pe recomandarea
prevederilor ce reglementează domeniul controlat, eficienţa controlului va fi (în consecinţă) mai
mare.
Totodată, eficienţa controlului financiar este determinată de legătura permanentă între cele
două direcţii de acţiune, şi anume: între cea preventiv-operativă şi cea de valorificare imediată a
constatărilor făcute.
Activitatea de control financiar depinde în mod esenţial de factorul determinant şi absolut
indispensabil, în realizarea sa, elementul uman.
În nicio altă activitate economică factorul uman nu joacă un rol atât de important în
realizarea, în condiţii optime şi de eficienţă, obiectivelor propuse, ca în activitatea de control.
Aceasta, deoarece prin natura sa activitatea de control, general şi în mod deosebit controlul
financiar, oferă celui ce o exercită o poziţie ascendentă faţă de cel controlat, poziţie care poate
deveni deosebit de dăunătoare dacă este folosită în mod abuziv sau distructiv.
Pe de altă parte, sistemul de interese în care în mod automat şi aproape involuntar este
implicat orice controlor financiar, indiferent de structura şi nivelul verificării, poate avea asupra
acestuia influenţe de natură să dăuneze efectuării controlului în condiţiile stricte ale prevederilor
legale şi în conformitate cu cerinţele a priori stabilite prin programele de control.

3
 I. OBSTACOLE ŞI DIFICULTĂŢI ÎN REALIZAREA CONTROLULUI
FISCAL, DEPISTAREA ŞI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
Obiectivele de realizare a posibilităţilor de perfecţionare a controlului financiar nu pot fi
atinse decât după o atentă ierarhizare şi depistare a lor pentru început 1, acestea referindu-se în
principal la:

I.1 Legislaţia fiscală

1. menţinerea unei legislaţii stufoase, confuze, interpretabile, care a generat dificultăţi în
aplicare şi a tensionat relaţiile între organele de control şi contribuabili;
2. instabilitatea legislaţiei fiscale, modificarea frecventă a acesteia, precum şi apariţia cu
întârziere în Monitorul Oficial a actelor normative republicate;
3. menţinerea unui cadru legislativ fiscal permisiv şi tolerant;
4. cuprinderea în normele de aplicare a unor prevederi care exced celor prevăzute în legi,
ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, care conduc la pierderea în instanţă a proceselor privind
obligaţiile fiscale stabilite prin actele de control fiscal;
5. publicarea cu întârziere a normelor de aplicare a legilor, ordonanţelor de urgenţă;
6. instituirea prin lege a obligativităţii efectuări controlului fiscal în situaţii în care, în alte ţări
occidentale, solicitările contribuabililor sunt soluţionate nu prin control fiscal, ci pe bază
de balanţă şi declaraţii fiscale primite de la contribuabili (rambursare TVA, acordare
facilităţi);
7. lipsa de apărare prin lege a aparatului de control fiscal de eventualele abuzuri ale organelor
de cercetare, precum şi inexistenţa asigurării riscului profesional;
8. primirea cu mare întârziere, iar în unele cazuri reduse la număr, neprimirea răspunsurilor
de la direcţiile de specialitate din minister pentru clarificarea şi încadrarea în prevederile
legale a unor speţe întâlnite în activitatea de control fiscal;
9. lipsa de coordonare şi corelare în unele cazuri, a soluţiilor date în aplicarea legislaţiei
fiscale de către direcţiile de specialitate şi Direcţia Generală Juridică2, elaborarea de către
acestea a unor puncte de vedere contradictorii, uneori complet opuse, care creează
dificultăţi în activitatea de control fiscal;
10. nedelimitarea clară prin legislaţia actuală a atribuţiilor fiecărei verigi din administraţia
fiscală, menţinerea unor sarcini paralele generatoare de confuzii şi nedumeriri pentru
contribuabili.

I.2 Asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării activităţii de control fiscal

1. insuficienţa, în unele cazuri, a spaţiilor şi birourilor pentru desfăşurarea activităţii
aparatului de control fiscal;
2. dotarea redusă cu calculatoare, programe şi aplicaţii specifice activităţii de control fiscal;
3. alocarea de resurse financiare reduse pentru procurarea de materiale necesare desfăşurării
normale a activităţii (hârtie de scris şi multiplicare, materiale consumabile, rechizite de
birou;
4. dotarea în prezent a direcţiilor controlului fiscal numai cu un singur mijloc de transport;

1
Ion Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituțional comunitar, Ed. Actani, București, 2000, p. 31
2
Ibidem
4
 5. accesul greoi al organelor de control fiscal la prevederile legislaţiei fiscale, în special la
aplicaţiile informatice privind legislaţia fiscală, absenţa totală a unor publicaţiii şi reviste
de specialitate (conform Revistei de Finanţe, Credit şi Contabilitate, Tribuna Economică
Economistul).

I.3 Organizarea, desfăşurarea şi managementul activităţii de control fiscal

1. inexistenţa unei strategii privind managementul activităţii de control fiscal în condiţii de
risc;
2. inexistenţa în cadrul direcţiilor controlului fiscal a unei structuri de analiză a informaţiilor
fiscale, prelucrarea şi utilizarea acestora de către întregul aparat fiscal pentru dezvoltarea
capacităţii anticipative privind căile şi metodele de practicare a evaziunii fiscale de către
contribuabili3;
3. coordonarea insuficientă de către conducerile direcţiilor generale ale finanţelor publice a
activităţii direcţiilor controlului fiscal;
4. insuficiența colaborare între direcţiile de control fiscal şi direcţiile de metodologie şi
administrarea veniturilor statului;
5. lipsa de colaborare, în unele judeţe, între conducerea direcţiei generale şi conducerea
direcţiei de control.

I.4 Resursele umane, stimularea şi formarea profesională a aparatului de control fiscal

1. necorelarea numărului de posturi alocate activităţii de control fiscal cu sarcinile;
2. inexistenţa unei instituţii de învăţământ superior specializate pentru formarea personalului
care urmează să-şi desfăşoare activitatea în administraţia fiscală;
3. slaba pregătire profesională a unei părţi din aparatul de control fiscal, în special a celui
provenit din structurile de control fiscal de la administraţiile fiscale teritoriale;
4. inexistenţa unui program de formare profesională continuă corelat cu necesităţie actuale;
5. necorelarea nivelului salariului din activitatea de control fiscal cu importanţă socială a
muncii, dificultăţile, riscurile şi presiunile neuropsihice pe care le presupune această
activitate4;
6. menţinerea la nivelul Ministerului Finanţelor Publice a mai multor grile de salarizare
pentru structurile specializate de control (control fiscal, audit intern, control preventiv
delegat), cele mai reduse salarii aparţinând, în mod nejustificat, activităţii de control fiscal.

3
Octavian Manolache, Drept comunitar, Ed. a III-a, Ed. All Beck, București, 2001, p. 36
4
Theodor Stolojan, Raluca Tatarcan, Integrarea și politica fiscală europeană, Ed. Infomarket, Brașov, 2002, pp. 88-
89
5
 II. POSIBILITĂŢI DE PERFECŢIONARE A CONTROLULUI
FINANCIAR ÎN COMBATEREA ŞI LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE
ÎN CONTEXTUL APARTENENŢEI ROMÂNIEI LA UE

Integrarea României în Uniunea Europeană transformă lupta internă împotriva fraudei

fiscale într-una de interes comunitar şi asta deoarece, după integrare, frauda fiscală nu va mai
afecta doar bugetul public naţional ci şi pe cel comunitar, în condiţiile în care sistemul resurselor
proprii necesare pentru finanţarea bugetului Uniunii Europene, introdus în 1970, cuprinde patru
categorii de surse financiare,şi anume: prelevările agricole, taxele vamale, resursele provenind din
aplicarea T.V.A. şi resursele proprii prelevate din produsul naţional brut.
Interesul acordat la nivel european prevenirii şi combaterii practicilor de fraudă şi evaziune
fiscală nu decurge doar din pierderile bugetare pe care le generează, ci şi din distorsiunile pe care
acestea le pot cauza circulaţiei capitalurilor şi condiţiilor de concurenţă, afectând, în acest fel,
funcţionarea pieţei comune. Pentru prevenirea şi combaterea fraudei şi evaziunii fiscale se impune
o colaborare strânsă între administraţiile financiare, în cadrul comunităţii, în conformitate cu
principiile şi cu normele comune, măsurile naţionale nefiind suficiente întrucât efectul acestora nu
depăşeşte frontierele naţionale; toate aceste consideraţii ducând la concluzia finală de adoptare a
unui cadru legal comun tuturor domeniilor ce fac obiectul politicilor comunitare.
Protejarea intereselor financiare ale U.E. şi lupta împotriva fraudei şi altor activităţi ilegale
în defavoarea intereselor financiare ale Comunităţilor reprezintă obiective principale ale politicii
fiscale ale Uniunii Europene, pentru care s-a înfiinţat o structură specializată a Comisiei Europene
– Oficiul European Anti-Fraudă (O.L.A.F.)5.
Această structură exercită toate atribuţiile Comisiei de a face investigaţii de natură
administrativă cu scopul de a intensifica lupta împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi
ilegale care afectează într-un mod nefavorabil interesele financiare ale Comunităţii, dar şi
împotriva oricărui act sau activităţi ce contravine dispoziţiilor din Comunitate. Activităţile OLAF
se concentrează pe depistarea şi monitorizarea fraudei vamale, apropierea frauduloasă a
subvenţiilor şi evaziune fiscală, dacă este afectat bugetul comunitar.

II. 1 Posibilităţi de perfecţionare a legislaţiei în domeniul combaterii evaziunii fiscale

Până la apariţia Legii nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale şi sancţionarea unora
din faptele de nerespectare a disciplinei fiscale se realiza numai prin aplicarea de amenzi
contravenţionale, deoarece singura reglementare în materie o reprezenta O.G. nr. 17 din 20 august
1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi
fiscale, situaţie ce nu era în măsură să asigure o reacţie corespunzătoare gravităţii încălcărilor de
lege din acest domeniu.
Legea nr. 87/19946, în vigoare până în august 2005, definea evaziunea fiscală ca fiind
„sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor

5
Ionel Bostan, Drept bugetar european, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2010, pp. 51-23
6
Legea nr. 87/ 18 octombrie1994, privind combaterea evaziunii fiscale, publicata în M.O. nr.545/29.07.2003, cu
modificările și completările ulterioare
6
şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine”.
Trebuie menţionat că, nici în forma sa republicată, această lege nu făcea distincţie între
frauda şi evaziunea fiscală, confundând aceste două noţiuni, cu implicaţii asupra înţelegerii
cauzelor care generează cele două forme de eludare a plăţii impozitelor şi mai ales asupra măsurilor
ce trebuie luate pentru combatere, aceasta pentru ca măsurile de reprimare a fraudei implică un
anumit risc specific iar cele referitoare la evaziune, fiind de altă natură, implică mai curând
perfecţionări legislative. În textul legii era folosită noţiunea de evaziune fiscală în sensul de fraudă
fiscală, adică forma evaziunii fiscale care constă în eludarea legilor fiscale şi care este sancţionată
de lege. Faptele sancţionate de Legea nr.87 erau împărţite în funcţie de gravitate în două categorii:
infracţiuni şi contravenţii.

II. 2 Cadrul legislativ

Cadrul legislativ al Legii nr. 87, ca lege de bază privind faptele de evaziune fiscală (în
sensul de fraudă fiscală), a fost completat şi de alte legi şi ordonanţe, care veneau cu precizări
punctuale, completări detalieri privind unele activităţi subterane identificate sau intrate ulterior în
preocupările organelor abilitate. Printre acestea pot fi enumerate:
 Legea Contabilităţii nr. 82/24.12.1991, republicată în M.O. nr.48/14 ianuarie 2005, cu
modificările și completările ulterioare;
 O.G. nr. 92/ 24 decembrie 2003 privind Codul de Procedură Fiscală, publicată în M.O.
nr.941/29.12.2003, republicată M.O. nr.863/26 septembrie 2005 şi rectificată în M.O.
nr.974/2 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr. 656/07.12.2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în
M.O. nr. 904/12.12.2002, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr. 78/08.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în M.O.nr.219/18.05.2000, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr.161/19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în M.O. nr.279/21.04.2003, cu modificările și
completările ulterioare;
 O.G. nr. 75/30 august 2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, publicată
în M.O. nr.540/1 septembrie 2001, republicată în M.O. nr. 664/23 iulie 2004, cu
modificările și completările ulterioare;
Începând cu luna august 2005, a intrat în vigoare o nouă lege7 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale. Se cuvine menţionat că noua lege statuează numai sancţiuni specifice
răspunderii penale stabilită în sarcina contribuabililor, celelalte abateri, de natura contravenţiilor
în domeniul fiscal nu mai constituie obiectul noilor reglementări, acestea fiind stabilite şi
sancţionate de Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală.

7
Legea nr. 241/15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicata în M.O. nr. 672/27 iulie
2005, cu modificările și completările ulterioare
7
 CONCLUZII

În România, modul de organizare a activităţii de inspecţie fiscală, precum şi desele

modificări ale structurii a aparatului specializat în acest domeniu au avut un impact negativ asupra
îndeplinirii eficiente a menirii activităţii de inspecţie fiscală.
Mai mult, o bună perioadă de timp, aparatul fiscal nu a avut la îndemână instrumentul
necesar pentru a sancţiona corespunzător frauda fiscală.
Ulterior, Legea pentru combaterea evaziunii fiscale, în vigoare până la mijlocul anului
2005, a conţinut o serie de neclarităţi, nefiind făcută o delimitare clară a infracţiunilor şi
contravenţiilor, astfel că unele fapte puteau fi interpretate şi încadrate, în funcţie de dorinţa sau
pregătirea persoanei care efectua controlul.
Din examinarea structurii infracţiunilor prevăzute de Legea 241/2005 rezultă că, o parte
din acestea sunt reglementate pentru prima dată, în timp ce altele au fost preluate din Legea nr.
87/1994 şi reformulate. Comparativ cu vechea legislaţie în domeniu, legiuitorul a instituit, prin
noua reglementare, măsuri mai severe de sancţionare a faptelor de evaziune fiscală.
În ceea ce privesc, infracţiunile reglementate de Legea 241/2005, acestea sunt: nerefacerea,
cu intenţie, a documentelor de evidenţă contabilă distruse, la termenele consemnate de
documentele de control; împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în
condiţiile legii, în sedii, incinte, terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau
vamale; reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă; stabilirea cu rea credinţă, de către
contribuabili, şi/sau alături de aceştia cu alţi participanţi, a impozitelor, taxelor sau a contribuţiilor,
având ca rezultat obţinerea nejustificată a unor sume reprezentând rambursări sau restituiri de la
bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat; tentativa acestor
fapte constituie, de asemenea, infracţiune; substituirea, și altele.
Eforturile statului de a reduce evaziunea fiscală care să conducă la diminuarea economiei
subterane, trebuie să includă, în final, creşterea gradului de colectare a impozitelor şi taxelor,
concomitent cu reducerea impozitării, creşterea investiţiilor străine şi promovarea de măsuri
legislative care să vizeze accelerarea dezvoltării economiei de piaţă.
În legătură cu măsurile generale de politică ce urmează să fie adoptate imediat după
integrare în spaţiul comunitar, abordarea trebuie să aibă în vedere unele elemente care să permită
o analiză complexă a fenomenului evaziunii fiscale.

8
 BIBLIOGRAFIE

Cărți/Literatură de specilitate
1. Bostan Ionel, Drept bugetar european, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2010
2. Cărlescu Neculai, Evaziunea fiscală , Ediția a II a, Ed. C.H. Beck, București, 2013
3. Costea Maria, Combaterea evaziunii fiscale și frauda comunitară, Ed. C.H. Beck, 2010
4. Filipescu Ion, Augustin Fuerea, Drept instituțional comunitar, Ed. Actani, București, 2000
5. Ivanescu Fulger, Controlul economic și financiar, Ed. Forum, București, 1993
6. Manolache Octavian, Drept comunitar, Ed. a III-a, Ed. All Beck, București, 2001
7. Stolojan Theodor, Tatarcan Raluca, Integrarea și politica fiscală europeană, Ed.
Infomarket, Brașov, 2002

Acte normative
Legea nr. 87/ 18 octombrie1994, privind combaterea evaziunii fiscale, publicata în M.O.
nr.545/29.07.2003, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 241/15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicata în
M.O. nr. 672/27 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare