Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere

al unui narator, care este martor sau participant (sau ambele variante) la evenimentul povestit.
Povestirea este de obicei de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puține, iar
interesul cititorului se concentrează asupra situației narate.
Într-o accepțiune lărgită, se confundă cu narațiunea ca modalitate de existență a genului epic, ca
semn distinctiv al acestuia. Identificarea povestirii cu narațiunea se bazează pe identitatea de sens a
verbelor "a povesti"/"a nara". Povestirea devine "modul" prin care se constituie toate specile
narative, elementul lor comun din care, conform legilor specifice de compoziție, se dezvoltă
variantele genului. Pe această reducție se bazează naratologia, știința comportamentală a narațiunii,
interesată nu de diferențele specifice, ci de legătura între forme narative, pe baza principiului
povestirii.