MINISTERUL EDUCAŢIEI, NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
(Rezumat)

Conducător ştiinţific
Prof. univ. dr. TRAIAN ROTARIU Doctorand
ŞTEFANI S. CLAUDIU

CLUJ-NAPOCA
2013

1
 Cuprins
Partea I
Fundamentarea teoretico-metodologică a designului cercetării
Capitolul I.Preliminarii introductive
1.1. Preliminarii introductive
1.2. Importanţa şi actualitatea temei abordate
1.3. Limitări şi delimitări în demersul de cercetare
Capitolul II Modele explicative şi teorii ştiinţifice relevante în înţelegerea criminalităţii
relaţionate cu consumul de alcool şi droguri
2.1. Încadrări paradigmatice
2.2. Motivaţia alegerii paradigmei
2.3. Teorii relevante pentru înţelegerea relaţiei dintre consumul şi dependenţa de alcool şi droguri şi
criminalitate
2.4. Teorii explicative privind geneza delincvenţei
2.5. Teorii explicative privind consumul şi dependenţa de alcool şi droguri
2.6.Modele teoretice cu privire la relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi delincvenţă
2.7.Consumul de alcool şi droguri şi criminalitatea caracterizată de violenţă: cercetări relevante
2.8. Consumul de alcool şi droguri şi infracţiunile contra proprietăţii: cercetări relevante
2.9.Situaţia consumului de alcool şi droguri în rândul tinerilor pe plan internaţional
2.10. Situaţia şi tendinţele consumului de alcool şi droguri în rândul tinerilor în România
2.11. Situaţia şi tendinţe ale delincvenţei juvenile în România
Capitolul III Politici şi reglementări legale, programe şi servicii privind criminalitatea
determinată de consumul de alcool şi droguri
3.1. Criminalitatea şi controlul consumului de alcool şi droguri: abordări şi tendinţe pe plan
internaţional
3.2. Criminalitatea şi consumul de alcool şi droguri evoluţii instituţionale şi legislative în România
3.3. Abordări contemporane privind prevenirea şi controlul infracţionalităţii în legătură cu
consumul de alcool şi droguri la tineri
Partea a II a
Consumul de droguri şi delincvenţa juvenilă
Capitolul IV Designul metodologic al cercetării
4.1. Problematica abordată şi scopul proiectului de cercetare
4.2. Obiectivele şi ipotezele cercetării
4.3. Populaţia, metodele, instrumentele şi tehnicile utilizate în cadrul demersului de cercetare
Capitolul V Rezultatele implementării proiectului de cercetare

2
5.1. Caracteristici socio-demografice ale subiecţilor investigaţi
5.2. Comportamentul infracţional şi istoria infracţională a tinerilor investigaţi
5.3. Consumul de alcool şi droguri în rândul tinerilor deţinuţi
5.4. Starea de intoxicaţie în momentul comiterii infracţiunii
5.5. Reprezentări ale influenţei consumului de alcool şi droguri asupra carierei infracţionale a
subiecţilor investigaţi
5.6. Motivaţii autoreprezentate discursiv ale actului infracţional
5.7.Ordinea temporală / cauzală a debutului consumului de alcool şi droguri şi a comportamentului
infracţional
5.8. Factori de risc pentru consumul de alcool şi droguri şi infracţionalitate
5.8.1. Abuzul şi neglijarea în familie
5.8.2. Experienţa vieţii de familie
5.8.3. Abuzul de alcool în familie
5.8.3. Eşecul şcolar
5.9. Condiţionări şi limitări ale demersului de cercetare
5.10.Concluziile cercetării
5.11. Concluzii de ansamblu ale demersului de cercetare
5.12. O propunere de model explicativ privind relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi
delincvenţa juvenilă
5.13. Recomandări aplicative în domeniul politicilor privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
în legătură cu consumul de alcool şi droguri
5.14. Strategii în domeniul reducerii criminalităţii juvenile legate de consumul de alcool şi droguri
Bibliografie
Anexa 1 Chestionarul
Anexa 2 Ghidul de interviu
Anexa 3 Transcrierea interviurilor

Preliminarii introductive

3
 Consumul de alcool şi droguri în rândul adolescenţilor ca şi delincvenţa juvenilă reprezintă
fără îndoială probleme sociale importante pentru societăţile moderne cu atât mai mult cu cât ele
prezintă tendinţe ascendente. Dacă şi în ce fel aceste fenomene sunt conectate constituie o chestiune
de interes nu numai pentru specialişti dar şi pentru toţii actorii publici implicaţi în combaterea şi
prevenirea delincvenţei în general şi a celei juvenile în particular. Din această perspectivă, avansul
cunoaşterii în domeniu reprezintă o premisă importantă pentru ameliorarea politicilor de prevenire
şi combatere a delincvenţei.
Problematica relaţiei dintre consumul de alcool şi droguri şi criminalitate în general sau
criminalitatea în cazul tinerilor, a generat o literatură bogată care prezintă rezultate contradictorii
referitoare la sensul şi intensitatea asocierii dintre cele două fenomene. Pentru a descrie şi explica
această relaţie au fost elaborate o serie de modele teoretice care au fost în măsuri variate confirmate
empiric în funcţie de populaţia investigată, modul în care a fost definită relaţia consum de substanţe
psihoactive – criminalitate, modul de definire a consumului şi comportamentului infracţional, tipul
de drog sau tipul de eşantion utilizat. Clarificarea relaţiei dintre cele două fenomene deviante şi
validarea diferitelor modele teoretice necesită pe de o parte rezolvarea problemelor de ordin
metodologic şi uniformizarea modului de abordare a cercetărilor în domeniu şi pe de altă parte,
culegerea de noi date empirice, replicarea cercetărilor realizate în spaţiul occidental în alte spaţii
culturale şi rafinarea design - urilor de cercetare pentru a surprinde mai bine mecanismele prin care
se realizeză această influenţă.
În acest context se situează şi lucrarea de faţă care încearcă să răspundă acestei nevoi de a
explora relaţia dintre consumul de alcool şi droguri în spaţiul cultural românesc şi de a culege date
empirice care să contribuie la testarea modelelor teoretice explicative elaborate în acest domeniu în
alte spaţii culturale. Un alt motiv care a contat în alegerea acestei teme a fost reprezentat de
interesul personal al autorului care a fost implicat în mai multe proiecte de cercetare în domeniul
consumului de alcool şi droguri şi a implicaţiilor sale sociale.
Nu în ultimul rând, rezultatele acestui demers de cercetare au o relevanţă practică putând
servi ca argumente în elaborarea unor politici publice în domeniul prevenirii şi combaterii
criminalităţii juvenile relaţionate cu consumul de alcool şi droguri şi a unor programe sociale care
să aibă ca obiectiv prevenirea comportamentului infracţional la adolescenţi şi tineri şi reabilitarea
unor deţinuţi şi pregătirea lor pentru reintegrarea în societate după eliberarea din penitenciar.
În cadrul lucrării de faţă mi-am propus să explorez relaţia dintre consumul de alcool şi
droguri şi comportamentul infracţional al minorilor. În acest scop am cules date despre
comportamentul de consum de alcool şi droguri al minorilor, comportamentul infracţional al
acestora şi în acelaşi timp am evaluat influenţa unor factori de risc asupra acestor două
comportamente.
4
 Pentru a atinge obiectivul lucrării noastre am parcurs o serie de etape plecând de la analiza
literaturii de specialitate, proiectarea şi implementarea designului de cercetare şi apoi analiza
datelor.
În prima parte a lucrării, pe baza datelor disponibile din literatura de specialitate am
descris stadiul cunoaşterii problemei care face obiectul lucrării de faţă şi am evidenţiat importanţa şi
actualitatea acesteia.
În continuare am încercat să prezint condiţionările şi limitările demersului investigativ
aşa cum a rezultat din experienţa practică a documentării şi culegerii datelor pentru cercetarea în
teren şi în acelaşi timp, să delimitez obiectivele specifice urmărite în cadrul studiului de faţă în
raport cu problematica largă a temei de studiu. Mai departe am realizat o trecere în revistă a
principalelor orientări paradigmatice şi am evidenţiat perspectiva specifică şi utilitatea fiecăreia în
studierea problemei alese pentru cercetare.
Am motivat în continuare alegerea perspectivei teoretice alease în cercetarea de faţă care
este reprezentată de abordarea funcţionalist-sistemică şi am explicat şi perspectiva de abordare
metodologică. Mai departe am realizat o trecere sintetică în revistă a principalelor modele teoretice
care descriu şi explică relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi delincvenţa juvenilă
prezentând succint şi principalele chestiuni metodologice aflate în dezbatere pe marginea acestei
teme de studiu.
Pentru a înţelege mai bine relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi criminalitate am
realizat o trecere în revistă a principalelor teorii relevante pentru înţelegerea comportamentelor
infracţionale şi a iniţierii în consumul de alcool şi droguri, a apariţiei dependenţei, evidenţiind
aspectele comune în condiţiile în care cele două tipuri de comportamente deviante sunt descrise şi
explicate independent din raţiuni analitice. Acest demers a permis o primă aproximare a posibilei
relaţii dintre cele două fenomene deviante.
Având în vedere punctul de interes al cercetării mele care în care mi-am dorit să disting
efectul farmacologic al consumului de alcool asupra iniţierii a două categorii de infracţiuni:
infracţiuni contra persoanei (caracterizate de violenţă) şi infracţiuni contra patrimoniului, am
realizat o sinteză a cercetărilor realizate pe plan internaţional care au această temă prezentând pe
scurt principalele orientări teoretice şi principalele studiii realizate împreună cu rezultatele şi
concluziile lor. Acest lucru mi-a permis să proiectez mai bine întrebările cercetării.
Deoarece studiile realizate pe tema relaţiei dintre consumul de substanţe psihoactive şi
comportamentul infracţional au evidenţiat importanţa contextului cultural în modelarea
comportamentului infracţional al tinerilor şi în acelaşi timp a comportamentului de consumator de
substanţe psihoactive al acestora, am apreciat ca fiind utilă pentru demersul meu de cercetare o

5
inventariere a studiilor şi modelelor teoretice explicative care evidenţiază această influenţă. Acesta
a permis încă o aproximare a relaţiei posibile dintre cele două comportamente deviante.
În continuare am dorit să estimez amploarea fenomenului consumului de alcool şi droguri pe
plan internaţional şi naţional şi tendinţele acestora pe baza datelor statistice disponible prezentând
pentru comparaţie detalii cu privire la consumurile specifice în cadrul diferitelor categorii de risc
printre care adolescenţii, delincvenţii, minorităţile sexuale şi în cazul persoanelor care practică sexul
comercial. Der asemenea am prezentat tot din raţiuni de comparaţie şi tendinţele delincvenţei
juvenile pentru perioada postdecembristă.
Dacă în subcapitolul anterior am prezentat dimensiunea fenomenului consumului de alcool
şi droguri şi criminalităţii şi tendinţele acestuia, în continuare am prezentat reacţia socială faţă de
aceste fenomene, respectiv politicile sociale şi programele de prevenire şi combatere a criminalităţii
legate de acest consum atât pe plan internaţional cât şi intern. Astfel am realizat o trecere în revistă
a politicilor publice şi a programelor dezvoltate în Uniunea Europeană, dezbaterile şi dilemele
legate de acest subiect dar şi evoluţiile legislative şi instituţionale produse în România.
În partea a doua a lucrării am introdus partea metodologică în cadrul căreia am descris
problema abordată în cadrul cercetării care se referă la modul în care fenomenul consumului de
alcool şi droguri este conectat cu criminalitatea juvenilă în contextul societăţii româneşti şi
modalităţile alese de a explora această legătură. Scopul urmărit în cadrul acestei cercetări a fost
acela de a examina relaţia dintre consumul de alcool şi droguri din diferite unghiuri de vedere
folosind un set de indicatori care îl pot descrie. Astfel am folosit indicatori precum starea de
intoxicaţie în momentul comiterii infracţiunii, motivaţia declarată a respondenţilor cu privire la
iniţierea actului infracţional, reprezentările respondenţilor cu privire la influenţa consumului de
alcool şi droguri asupra carierei lor infracţionale. Am analizat corelaţia dintre trecutul infracţional şi
comportamentul infracţional prezent al respondenţilor şi consumul trecut şi prezent al
respondenţilor de alcool şi droguri. De asemenea am examinat relaţia temporală dintre iniţierea şi
instalarea comportamentului de consum de alcool şi droguri şi antecedentele penale şi debutul
carierei infracţionale a tinerilor încarceraţi. În continuare am evaluat influenţa unor factori de risc
asupra comportamentelor de substanţe psihoactive şi infracţionale a minorilor şi tinerilor
încarceraţi.
Metoda utilizată pentru colectarea informaţiilor a fost ancheta sociologică iar ca instrument,
chestionarul. În plus pentru a explora motivaţiile, atitudinile şi semnificaţia consumului şi a actelor
infracţionale am utilizat şi interviul ghidat de un ghid de interviu semistructurat. Tehnica de
intervievare utilizată a fost cea faţă în faţă şi a necesitat intervenţia unor operatori de interviu care
au fost prezenţi în unităţile de deţinere pentru minori. Astfel pe de o parte datele calitative obţinute
astfel mi-au permis să stabilesc mai bine legătura dintre o serie de experienţe de viaţă ale tinerilor şi
6
comportamentul de consum şi cel infracţional al acestora pe de altă parte. Universul cercetării a fost
reprezentat de către tinerii între 14 şi 21 de ani din centrele de reeducare pentru minori şi
penitecniarele pentru minori din România iar eşantionul în volum de 246 de persoane a fost
reprezentativ pentru populaţia de deţinuţi tineri din România.
Pornind de la datele statistice disponibile în România şi pe plan internaţional cu privire la
consumul de alcool şi droguri şi comportamentul infracţional al tinerilor am căutat indicii mai
sigure cu privire la relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi criminalitate în populaţia carcerală
şi am încecat să determin într-un mod mai clar sensul şi intensitatea acestei relaţii. Mai mult chiar
am încercat să determin un model relaţional care să exprime conexiunea dintre cele două fenomene
deviante. Acest demers de cercetare fiind unul singular a întâmpinat o serie de dificultăţi care au
afectat calitatea datelor şi au limitat nivelul lor de încredere. Astfel de limitări ale cercetării au venit
din zona acurateţei datelor oficiale culese de instanţele de control social, a lipsei unor date dar şi a
încrederii în unele date datorită contextului în care a fost culese acestea şi de metodele utilizate.
Astfel dorinţa tinerilor deţinuţi de a se proteja de consecinţele dezvăluirii unor fapte de natură
penală necunoscute de către poliţie, a putut determina neînregistrarea unei părţi din activitatea lor
infracţională. În plus relatările deţinuţilor cu privire la activitatea infracţională, comportamentul de
consumator de alcool şi drog sau alte aspecte urmărite în cadrul cercetării au putut fi afectate de
acurateţea memoriei, capacitatea de autodezvăluire limitată şi anticiparea unor rezultate pozitive
pentru participarea la studiu.
Cu toate acestea îndrăznesc să apreciez că adunarea unor date sistematice cu privire la
consumul de alcool şi droguri şi conexiunea acestuia cu comportamentul infracţional al tinerilor
încarceraţi, este utilă pentru mai buna înţelegerea a conexiunii dintre consumul de substanţe
psihoactive şi comportamentul infracţional şi împreună cu experienţa acumulată în cadrul acestui
demers de cercetare poate sta la baza unor viitoare cercetări mai bine ţintite şi mai corect întocmite
care să aducă date mai relevante şi mai precise prin intermediul cărora să poată fi determinat
mecanismul acestei relaţii.

Importanţa şi actualitatea temei studiate

Infracţionalitatea legată de consumul de alcool şi droguri a devenit o problemă importantă
pe agenda decidenţilor şi a profesioniştilor din domeniul justiţei şi a serviciilor sociale şi medicale
odată cu constituirea şi în România a unei pieţe a drogului în perioada anilor 90. Consumul de
substanţe psihotrope şi comportamentele deviante asociate cu acest consum au însă o istorie mai
lungă. Astfel aşa cum arată dovezile arheologice, oamenii au selectat din cele mai vechi timpuri
plante care aveau capacitatea de a influenţa stările psihice şi pe care le foloseau în cadrul diferitelor
ritualuri, pentru plăcere sau în scopuri terapeutice. Pe teritoriul României, consumul de droguri este
7
menţionat încă din perioada dacilor când populaţia de pe acest teritoriu fuma ierburi cu efecte
afrodisiace şi inhala fumul produs de arderea plantelor de cânepă (Drăgan, 1996). Dacă în perioada
evului mediu producţia de alcool era limitată iar intoxicaţiile cu alcool aveau un caracter episodic
prilejuite îndeosebi de sărbători iar consumul de droguri nu era cunoscut în spaţiul european, în
perioada modernă producţia de alcool a crescut devenind o marfă ieftină bine vândută. În România
consumul problematic de alcool începe să fie menţionat în perioada interbelică când au fost fondată
şi mişcarea antialcoolică (Societatea „Temperanţa”). Potrivit unui ziar românesc din 1925,
„Patima”, existau în acel an 168. 000 de localuri unde se vindea alcool, 200 000 ha de vie şi 150
000 de producători de ţuică. Consumul mediu de vin menţionat era de 42 l vin pe cap de locuitor şi
5,9 de ţuică. Conform acestui ziar circa 400 000 de morţi pe an pot fi atribuite consumului de alcool
în România (Rotar, 2009). Acurateţea acestor date din presă este evident discutabilă dar evidenţiază
existenţa unui consum de masă şi o serie de probleme asociate printre care şi criminalitatea. În acest
context se adoptă în 1903 şi 1908 primele măsuri legislative împotriva consumului de droguri şi de
restricţionare a consumului de alcool (1).
Instaurarea unui regim totalitar în România în a doua jumătate a secolului XX conduce la
instituirea unui control social foarte strict care împiedică accesul reţelelor de traficanţi de droguri la
piaţa românească de potenţiali consumatori. În acelaşi timp consumul de alcool era licit şi asociat
adesea cu comportamente antisociale. Nu există însă pentru această perioadă cercetări sistematice
cu privire la rolul consumului de alcool în producerea de comportamente antisociale şi de
infracţiuni.
În perioada de după 1989, schimbările politice, sociale şi economici cât şi şi contextul
regional au permis accesul în România al reţelelor internaţionale de trafic de droguri şi constituirea
unei pieţe româneşti a drogurilor. Acest lucru s-a produs gradual de la situaţia de zonă de tranzit a
drogurilor la aceea de zonă de depozitare, consum şi chiar producere a drogurilor. Fenomenul
consumului de droguri a fost influenţat de două categorii de factori care se potenţeză reciproc:
1. Dezvoltarea traficului de droguri ca urmare a includerii României în traseele traficului ilicit
de droguri, respectiv ruta balcanică, itinerarul nordic: (Turcia – Bulgaria – România - Ungaria –
Austria – Germania – Olanda), (Turcia – România – Ungaria – Slovacia - Cehia – Germania
Olanda), (Turcia – Bulgaria – România – Ucraina – Polonia – Germania); ruta Africană: (Egipt,
Iran, Irak, Turcia, România); ruta asiatică: (China, Rusia, Ucraina, Republica moldova, România);
şi calea sudamericană: (Columbia, Brazilia, România) (Cărăuşu, 2004). Traficul de droguri din
România a fost favorizat în primul rând de desfinţarea vechilor structuri de control social,
liberalizarea circulaţiei persoanelor şi mărfurilor şi nu în ultimul rând de starea de anomie provocată

1 Ordinul Ministerial1125 din 24 aprilie 1903, Lege pentru monopolul vânzării băuturilor spirtoase în comunele rurale
şi măsuri contra beţiei din 8 martie 1908;

8
de schimbarea socială în care un nou sistem viabil de valori nu s-a constituit iar cel vechi şi-a
pierdut capacitatea de constrângere. În acest context, al lipsei unor repere morale clare şi al unei
stări de pauperitate resimţite ca un handicap de către generaţiile tinere care aspiră la un standard de
viaţă ridicat, implicarea în activităţi infracţionale printre care şi traficul de droguri care oferă
posibilitatea unor câştiguri substanţiale rapide, a luat o amploare fără precedent.
2. Intensificarea unor probleme sociale în contextul tranziţiei economice. Dificultăţile
determinate de procesul de tranziţie de la un sistem politic, social şi economic la un altul au condus
la intensificarea unor probleme sociale care au o influenţă importantă asupra ordinii sociale şi a
siguranţei publice. Astfel şomajul, violenţa pe stadioane, violenţa în şcoli, violenţa domestică,
criminalitatea juvenilă, prostituţia etc. sunt la rândul lor influenţate de consumul de droguri
(fenomen nou) şi consumul abuziv de alcool (fenomen vechi). Administrarea acestor probleme
sociale şi asigurarea ordinii şi siguranţei publice necesită politici publice care să ţină cont de toate
aceste influenţe reciproce şi să se adreseze tuturor factorilor implicaţi.
Apariţia şi dezvoltarea fenomenului consumului de droguri în România a găsit societatea
românească nepregătită. Astfel România nu a dispus de un cadru instituţional, legal şi de politici
publice care să raspundă adecvat acestei evoluţii. Acest lucru a permis agravarea fenomenului
consumului de droguri şi implicit şi a fenomenelor influenţate de acesta. Oferta de servicii sociale şi
asistenţă pentru persoanele consumatoare de droguri s-a dezvoltat încet şi incoerent fiind limitată în
perioada anilor 1990-1997 la servicii de dexintoxicare furnizate de către centrele constituite la
nivelul secţiilor pilot pentru toxicomani existente la nivelul spitalelor judeţene.
Pregătirea aderării României la Uniunea Europeană a declanşat un proces de aliniere la
normele şi politicile europene inclusiv în ceea ce priveşte controlul traficului de droguri şi politicile
de combatere şi prevenire a criminalităţii. Astfel în 2002 a fost infiinţată prima structură
specializată din România cu atribuţii în domeniul coordonării acţiunilor de elaborare şi
implementare a politicilor şi strategiilor antidrog în România, Agenţia Naţională Antidrog.
În elaborarea politicilor şi planurilor de acţiune în domeniul combaterii şi prevenirii
consumului de drog şi a consecinţelor sociale ale acestuia, cercetarea a fost declarată de către
guvern punctul principal de sprijin. Acest lucru s-a reflectat în H.G. 1873/2006 pentru completarea
şi modificarea H.G. nr. 1489/2002 care prevedea constituirea unui Consiliu Ştiinţific cu rol de
coordonare a activităţilor de cercetare, validare din punct de vedere metodologic a cercetărilor
realizate şi în stabilirea ariilor şi temelor de cercetare astfel încât fenomenul consumului de alcool şi
droguri şi implicaţiile sale să fie cât mai bine cunoscute iar activităţile de prevenire şi combatere
bine fundamentate. Cu toate acestea, numărul cercetărilor realizate este limitat iar aria problematică
abordată foarte redusă. Astfel au fost realizate doar studii cu privire la estimarea nivelului
consumului problematic de drog în ţară şi municipiul Bucureşti (ESPAD, 1999, UNICEF, 1998;
9
ESPAD, 2003, GPS, 2004;) prevalenţa consumului de droguri în rândul populaţiei penitenciare
(ANA, 2004), evaluarea efectelor terapiei de substituţie (ANA, 2004), prevalenţa consumului de
substanţe în rândul grupurilor de risc (ARAS, 2005; IMSS;2004, ESPAD 1999, ESPAD, 2003).
Studii care să aibă ca obiectiv principal evaluarea influenţei consumului de alcool şi droguri asupra
comportamentelor infracţionale nu au fost realizate până în prezent în România, singurele demersuri
în această direcţie fiind limitate la analiza unor date statistice sau a celor rezultate din cercetarea
prevalenţei consumului de alcool şi droguri în populaţia generală, a tinerilor sau asupra deţinuţilor
şi prostituatelor.
Aşadar, datorită dimensiunilor şi implicaţiilor sale în plan social şi economic cu deosebire în
privinţa influenţei sale asupra infracţionalităţii, fenomenul consumului de alcool şi droguri a devenit
o temă de mare interes pentru specialişti şi decidenţi. Astfel cunoaşterea relaţiei complexe dintre
consumul de alcool şi droguri şi mai ales a mecanismelor prin care se produce acestă influenţă
reprezintă o necesitate pentru mai buna fundamentare a politicilor publice şi a programelor de
prevenire şi combatere a consumului şi a consecinţelor sale. Schimbarea urmărită este aceea de a
creşte eficacitatea politicilor publice prin ţintirea tuturor factorilor implicaţi.
În acest context se situeză şi lucrarea de faţă care acoperă un aspect al problematicii
consecinţelor în plan social ale consumului de alcool şi droguri explorând relaţia dintre acesta şi
delincvenţa juvenilă.

Modele teoretice cu privire la relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi

delincvenţă
Cercetările realizate asupra relaţiei dintre consumul de droguri şi comiterea de infracţiuni au
angajat multiple perspective teoretice şi au formulat şi testat diverse modele explicative. Potrivit
literaturii de specialitatea majoritatea demersurilor investigative se circumscriu câtorva modele
explicative de bază:
1) Consumul de droguri conduce la comiterea de infracţiuni;
2) Implicarea în activităţi infracţionale conduce la consumul de droguri;
3) Relaţia concordantă dintre consumul de droguri şi comiterea de infracţiuni este o
coincidenţă sau rezultatul unor cauze comune.
Fiecare dintre aceste modele a fost aplicat unor categorii diferite de indivizi implicaţi în activităţii
infracţionale sau statisticilor referitoare la ratele infracţionalităţii şi consumului de droguri. În cele
ce urmează voi descrie pe scurt aceste modele precum şi datele empirice care le susţin sau le
contestă.

Consumul de droguri conduce la comiterea de infracţiuni

10
 În cadrul acestui model explicativ se încadrează mai multe tipuri de explicaţii cauzale
corespunzătoare modelelor: psihifarmacologic, motivaţiei economice şi sistemic.

Modelul psihofarmacologic

Potrivit modelului psihofarmacologic, efectele intoxicaţiei cu drog: starea de dezinhibiţie,

distorsiunile perceptiv-cognitive, deficitul de atenţie, judecăţile greşite şi schimbările neuro-chimice
sunt responsabile de geneza comportamentelor infracţionale (în special cele comise cu violenţă). În
plus stările de sevraj determinate de întreruperea administrării drogului în cazurile de dependenţă,
deprivarea de somn, afectarea funcţiilor neuropsihice, deficitele nutriţionale sau întărirea unor
trăsături de personalitate de natură psihopatologică pot contribuii suplimentar la apariţia unor
violenţe sau comportamente infracţionale (Virkkunen, Linnoila, 1993). Acest model explicativ a
primit suport solid din partea unor studii de laborator realizate pe animale şi oameni care au
demonstrat că doze mici şi moderate de alcool cresc agresivitatea (White şi Gorman, 2000). Aceste
studii au descoperit faptul că intoxicaţia acută cu alcool este relaţionată cu agresivitatea in situaţiile
în care subiectul este provocat (Bushman 1997, Dinamic, 184). De asemenea studiile au mai
evidenţiat faptul că relaţia dintre consumul de alcool şi agresivitate este mediată de o serie de
caracteristici ale subiectului: (genul, tendinţe agresive, abilităţi cognitive); caracteristici situaţionale
(situaţii provocatoare, existenţa unor răspunsuri nonagresive alternative, presiunea grupului,
standarde normative) sau caracteristici ale băuturii (cantitatea, tipul) (Gustafson, 1993).

În concluzie cercetările realizate asupra relaţiei dintre consumul de droguri şi delincvenţă au

adus argumente care confirmă într-o anumită măsură modelul explicativ psihofarmacologic în cazul
consumului de alcool şi în acelaşi timp infirmă valabilitatea acestui model în cazul consumului altor
categorii de droguri.

Modelul motivaţiei economice

Multe din cercetările care au investigat relaţia dintre consumul de droguri şi comportamentul
infracţional au plecat de la presupunerea că infracţiunile sunt generate de nevoia consumatorilor de
aşi asigura banii necesari susţinerii consumului de drog. Rezultatele obţinute de unele cercetări
susţin modelul explicativ al motivaţiei economice. Astfel o cercetare efectuată asupra
consumatorilor de heroină (Chaiken şi Chaiken, 1990), a constatat că reducerea / creşterea
consumului de drog în rândul dependenţilor se asociază cu reducerea / creşterea frecvenţei
infracţiunilor.

Evaluările realizate asupra programelor de tratament şi asistare socială a persoanelor

dependente de drog au adus noi dovezi în favoarea modelului motivaţiei economice. Astfel,
programele sociale care au avut ca obiectiv promovarea sobrietăţii (abţinerea de la consumul de

11
drog) au avut ca rezultat nu numai reducerea consumului de drog dar în acelaşi timp şi reducerea
ratei infracţionalităţii în cadrul grupului ţintă vizat de program (Inciardi, şi Pottieger, 1998). Alţi
autori (Anglin şi Perrochet, 1998) au ajuns şi ei la concluzia că tratamentul acordat delincvenţilor
reduce frecvenţa infracţiunilor motivate de dorinţa de obţinere a resurselor necesare întreţinerii
consumului mai mult decât pentru oricare alt tip de infracţiuni.

Alte cercetări au indicat că instalarea dependenţei de drog creşte substanţial frecvenţa

infracţiunilor în rândul consumatorilor (Nurco, 1998). Deşii debutul consumului de droguri nu
determină şi iniţierea în activităţi infracţionale, reprezintă totuşi un factor amplificator al
activităţilor infracţionale în cazul în care consumatorul şi-a început cariera infracţională înaintea
celei de consumator de drog (Chaiken şi Chaiken, 1990).

Modelul sistemic

Modelul sistemic oferă cercetătorilor o nouă modalitate de înţelegere şi de testare a relaţiei

dintre consumul de droguri şi infracţionalitate. Potrivit acestui model teoretic, infracţionalitatea este
rezultatul conflictelor generate de comerţul cu droguri. Această perspectivă teoretică a fost utilizată
de o serie ce cercetări care au avut ca obiectiv principal investigarea violenţelor şi în special a
omuciderilor legate de comerţul cu droguri (Goldstein, 1997, White, 1990, Moore, 1990). Astfel
într-o cercetare realizată în oraşul New-York, trei pătrimi din infracţiunile de omor relaţionate cu
consumul de droguri erau concordante cu modelul sistemic (Goldstein, 1989). Acelaşi autor
constată că violenţa sistemică pentru un moment anume este asociată cu drogul cel mai popular
pentru acel moment. El descrie natura ciclică a acestei corelaţii: atunci când un drog devine popular
pe piaţă, violenţa este scăzută deoarece există o cerere mare pe care distribuitorii nu o pot satisface
în acel moment şi competiţia pentru clienţi este redusă. Din momentul în care numărul utilizatorilor
nu mai creşte şi se stabilizează în condiţiile în care oferta este mai mare decât cererea începe
competiţia pentru teritorii şi violenţa începe să crească. Distribuitorii de droguri devin mai
conştienţi de furturile de bani şi droguri comise de subordonaţi sau de încălcările de teritorii sau de
reguli comise alţi distribuitorii şi conflictele violente se declanşează. Distribuitorii de drog pot
deveni victimele atacurilor, jafurilor, omorurilor etc. Alte victime potenţiale ale violenţi sistemice
pot fi poliţiştii, martorii, informatorii poliţiei etc. Violenţa este facilitată de obişnuinţa
distribuitorilor de drog de a purta arme de foc şi de a utiliza aceste arme pentru uciderea rivalilor
sau a subordonaţilor care încalcă regulile. Violenţele se pot diminua dacă distribuitorii ajung la nişte
înţelegeri iar normele comunităţii resping comportamentele excesive referitoare la consumul şi
distribuţia drogului. Cercetările care au testat valabilitatea modelului sistemic au adus dovezi
împotriva modelului psihofarmacologic şi al motivaţiei economice. Astfel s-a constatat că foarte
puţine dintre violenţe au fost comise de indivizi aflaţi în stare de intoxicare cu drog sau care

12
urmăreau obţinerea de resurse necesare susţinerii consumului propriu de drog (Goldstein, 1989). Pe
de altă parte alţi autorii au argumentat că nici modelul sistemic nu se confirmă în totalitate multe
din jafurile, atacurile sau omuciderile comise au pur şi simplu o motivaţie economică şi nu sunt
concordante cu acest model (Parker şi Auehan, 1999).

Concluzia generală desprinsă din studiile care au testat modelul sistemic în domeniul
relaţiei dintre consumul de droguri şi infracţionalitate sugerează că indivizii devianţi sunt atraşi de
comerţul cu droguri şi nu această activitate generează devianţa deşii contribuie la întărirea
comportamentelor deviante (infracţionale).

Infracţionalitatea determină consumul de droguri

Acest model explicativ are la bază ideea că indivizii devianţi au o mai mare probabilitate
decât cei nondevianţi de a alege sau de a fi forţaţi să aleagă situaţii şi contexte sociale sau subculturi
care acceptă şi încurajează consumul de droguri. Conform acestui model explicativ implicarea într-
o subcultură delincventă furnizează indivizilor contextul, grupul de referinţă şi modalitatea de
definire a situaţiei care determină în timp angajarea în consumul de droguri. Indivizii care comit
infracţiuni dobândesc venituri suplimentare care permit achiziţionarea de droguri şi care în acelaşi
timp îi introduc în grupuri sociale care valorizează consumul de droguri. De asemenea stilul de viaţă
infracţional caracterizat de „munca” periodică, împărţirea între diferite activităţi, statutul de
necăsătorit, schimbarea frecventă a domiciliului, apetenţa pentru distracţie, înclinaţia spre risc, etc.
favorizează consumul abuziv de drog . În plus unii autori mai adaugă că delincvenţii consumă
droguri pentru aşi scuza comportamentul delincvent (Collins,1993).

Infracţionalitatea şi consumul de droguri au cauze comune

Acest model explicativ postulează faptul că între infracţionalitate şi consumul de droguri nu

există o legătură cauzală. Agregarea celor două tipuri de comportamente deviante se explică prin
existenţa unor cauze comune cum ar fi: deficienţe genetice, caracteristici psihologice, personalitate
antisocială, alcoolismul în rândul părinţilor, relaţionarea defectuoasă cu părinţii etc. Astfel
statisticile arată faptul că adolescenţii (băieţii) înregistrează în egală măsură o rată mare a
infracţionalităţii şi a consumului de droguri. Acest lucru sugerează că elementul comun care este
apartenenţa la sexul masculin explică prin intermediul factorilor biologici sau sociali ambele
fenomene. (exp. subculturile tinerilor promovează deopotrivă consumul de droguri şi implicarea în
anumite activităţi infracţionale considerându-le modalităţi de dovedire a bărbăţie (White, 1995). În
plus mediul şi contexte sociale specifice influenţează în egală măsură infracţionalitatea şi consumul
13
de droguri. Astfel cercetările arată că ratele delincvenţei şi în speciale infracţiunile violente
înregistrează rate mari în comunităţile (cartierele) sărace, intens populate, segregate rasial şi locuite
de persoane care se mută frecvent ca şi consumul de droguri (Bursik, 1988, Dinamic, 175).
Dezorganizarea socială şi lipsa capitalului social par să fie mecanismele cheie care leagă aceste
caracteristici structurale ale infracţionalităţii. Expunerea la consumul de drog şi încurajarea
consumului sunt mai frecvente în asemenea comunităţi deoarece în aceste zone se concentrează de
obicei piaţa drogurilor (Esmingern Anthony şi Mc Cord, 1997). Natura acestei relaţii şi modul în
care infracţionalitatea, consumul de droguri şi deprivarea socială interacţionează nu sunt clar
specificate dar majoritatea autorilor sunt de acord că aceste fenomene se influenţează şi potenţează
reciproc. Există de asemenea tipuri de locuri şi situaţii care generează frecvenţe mari ale
consumului de droguri cum sunt de exemplu barurile. Se argumentează că aceste spaţii reunesc
potenţiali infractori motivaţi ( în special tineri), şi potenţiale victime în condiţii în care controlul
social este slab. Factori situaţionali ca locaţia barului, accesul şi tipul de clienţi sunt determinanţi
pentru relaţia dintre consumul de drog (alcool) şi infracţionalitate.

Obiectivele şi ipotezele cercetării

Demersul de cercetare prezentat în cadrul acestei lucrări a fost orientat asupra populaţiei
carcerale juvenile reprezentate de către adolescenţii şi tinerii aflaţi în penitenciarele şi Centrele de
Reeducare din România.
Obiectivul general al studiului a fost acela de a explora relaţia dintre consumul de alcool şi
droguri în rândul deţinuţilor adolescenţi şi tineri şi comportamentul infracţional al acestora şi de a
determina procentul de infracţiuni care pot fi atribuite în mod direct acestui consum. Din acest
obiectiv general al demersului investigativ se desprind obiectivele operaţionale ale cercetării:
 Determinarea prevalenţei consumului abuziv / dependenţei de alcool şi droguri în rândul
tinerilor deţinuţi,
 Determinarea măsurii în care consumul de alcool şi droguri este prezent în rândul deţinuţilor
adolescenţi şi tineri condamnaţi pentru diferite tipuri de infracţiuni,
 Determinarea prevalenţei stării de intoxicare în momentul comiterii infracţiunii în rândul
adolescenţilor şi tinerilor deţinuţi,
 Identificarea măsurii în care tinerii atribuie consumului de alcool şi droguri comiterea
infracţiunii curente,
 Identificarea măsurii în care adolescenţii şi tinerii atribuie consumului de alcool şi droguri
un rol în dezvoltarea comportamentului lor infracţional,

14
  Determinarea relaţiei temporale dintre iniţierea consumului de alcool şi droguri şi cea a
comportamentul infracţional,
 Determinarea influenţei unor factori de risc asupra comportamentului infracţional şi asupra
comportamentului de consumator de alcool şi droguri, în cazul minorilor şi tinerilor deţinuţi.
Analiza studiilor realizate asupra relaţiei dintre consumul de substanţe psihoactive şi
infracţionalitate realizate începând cu a doua jumătate a secolului XX până în prezent ne permite
identificarea a două constante asupra cărora există un relativ consens în rândul unui număr
important de specialişti:
 Alcoolul este substanţa psihoactivă cel mai puternic asociată cu comportamentele
infracţionale, violente sau patrimoniale (Pernanen, 1981; Dawkins, 1997);
 Consumul de alcool este asociat semnificativ în mai mare măsură cu infracţiunile violente (
Harper & Hawkins, 1977; Gary, 1980; Pernanen, 1981; Collins 1988, Dawkins, 1997);
 Consumul de droguri este asociat semnificativ în mai mare măsură cu infracţiunile
patrimoniale (Nurco, 1984; Dawkins, 1997);
 Dependenţa de alcool sau droguri este un amplificator sau catalizator care intensifică
comportamentele infracţionale (Backenheimer, 1998; Prichard & Payne, 2005).
Pentru a completa tabloul, trebuie să precizăm că studiile realizate au evidenţiat de asemenea o
asociere semnificativă între consumul de droguri tari cum este cocaina şi heroina şi infracţiunile
violente (Dawkins, 1997) pe de o parte şi între drogurile uşoare (marijuana şi alcool) şi infracţiunile
împotriva proprietăţii. Referitor la legătură dintre drogurile tari şi infracţiunile violente s-a
evidenţiat faptul că acestea sunt în special infracţiuni legate de violenţa generată de disputele pentru
controlul pieţelor de desfacere a drogurilor (Goldstein, 1985). Apreciem că în România nu există
acest gen de violenţă deoarece, conform informaţiilor furnizate de către Agenţia Naţională Antidrog
nu există încă o piaţă a drogurilor dezvoltată la un nivel comparabil cu al Statelor Unite sau al
ţărilor occidentale unde reţelele de distribuţie s-au dezvoltat până la acoperirea cererii, ci mai
degrabă una în curs de extindere care nu a reuşit să furnizeze droguri tuturor clienţilor potenţiali
astfel că încă există loc pentru noi reţele de distribuţie şi astfel competiţia între distribuitori nu îşi
are încă obiectul.
Pornind de la concluziile acestor studii asupra relaţiei dintre consumul de alcool şi droguri şi
infracţionalitate, în cadrul demersului investigativ prezent mi-am propus testarea următoarelor
ipoteze:
 Consumul abuziv de alcool este mai răspândit în cazul adolescenţilor şi tinerilor care au comis
infracţiuni cu violenţă comparativ cu cei care au comis infracţiuni de tip patrimonial;

15
 Adoptarea consumul regulat de alcool precede comportamentul infracţional, şi contribuie la
intensificarea acestuia din urmă;
 Consumul de alcool şi droguri şi infracţionalitatea juvenilă au cauze comune fiind influenţate de
factori de risc comuni.

Populaţia, metodele, instrumentele şi tehnicile utilizate în cadrul demersului de

cercetare
În cadrul acestei cercetări am utilizat două categorii de date: cantitative, obţinute prin
intermediul unei anchete sociologice şi calitative obţinute în cadrul unor interviuri realizate cu 21 de
subiecţi. Ancheta sociologică şi interviurile au fost realizate în 3 centre de reeducare şi 2
penitenciare pentru minori şi tineri din România în perioada 15 mai – 14 august 2010.
Universul cercetării a fost reprezentat de minorii şi tinerii condamnaţi având vârsta de 15-
21 ani din centrele de reeducare şi penitenciarele pentru minori. Pentru a îndeplini obiectivele
cercetării, au fost chestionaţi un număr de 240 de deţinuţi din 4 centre de deţinere. Suplimentar un
număr de 21 de adolescenţi şi tineri au fost intervievaţi. Intervalul de vârstă al persoanelor
intervievate a fost de 15-21 de ani. Motivul pentru care tinerii încarceraţi se află în acest interval de
vârstă este faptul că acesta este intervalul de vârstă între care se situează adolescenţii şi tinerii care
îşi ispăşesc pedeapsa în Centrele de Reeducare şi Penitenciarele pentru Minori din România.
Eşantionul de deţinuţi este reprezentativ pentru populaţia juvenilă aflată după gratii în
termeni de categorii de vârstă, etnie şi sex, mediul de rezidenţă, de asemenea în ceea ce priveşte
tipul de infracţiuni comise şi consumul de alcool şi droguri şi a fost obţinut urmând căţiva paşi: Mai
întâi au fost selectate 5 centre de deţinere situate în principalele regiuni ale României, Transilvania,
Banat, Oltenia, Muntenia şi Moldova. În cadrul fiecărui centru de deţinere am ales un eşantion de
deţinuţi într-un volum proporţional cu ponderea deţinuţilor din respectivul centru în populaţia
penitenciară totală. În selectarea respondenţilor s-a ţinut cont de capacitatea acestora de a furniza
informaţii relevante pentru obiectivele studiului. Astfel o serie de tineri au fost excluşi de la
includerea în eşantion: cei analfabeţi, tinerii cu probleme comportamentale, vulnerabili din punct de
vedere emoţional, cei care au refuzat participarea, cei incapabili din oricare alte motive de a furniza
informaţii corecte etc.
Pentru studiul cantitativ chestionarul (vezi anexa 1) a conţinut un set de secţiuni referitoare
la:
 Consumul de alcool şi droguri al adolescenţilor şi tinerilor;
 Comportamentul infracţional;
 Starea de intoxicare în momentul comiterii infracţiunii;

16
  Motive pentru comiterea de infracţiuni;
 Percepţia impactului consumului de alcool şi droguri asupra comportamentului infracţional;
 Factori de risc pentru consumul de droguri şi comiterea de infracţiuni;
 Experienţa şcolară şi performanţa şcolară;
 Date demografice: sex, vârstă, etnie, statusul părinţilor, situaţia familială, etc.
Pentru măsurarea dependenţei de alcool şi droguri am utilizat un instrument standardizat
creat de Hoffman (2003). Instrumentul conţine o scală formată din 6 întrebări şi se aplică separat
pentru alcool şi droguri. Întrebările prezente în scală sunt următoarele:
În ultimele 6 luni înaintea arestării:
 Aţi petrecut mai mult timp consumând băuturi alcoolice/droguri decât aţi intenţionat?
 S-a întâmplat să nu faceţi anumite lucruri din cauza consumului de alcool/droguri?
 Vi s-a întâmplat să vă doriţi să vă lăsaţi de consumul de alcool/droguri?
 S-a întâmplat ca cineva să se plângă sau să se îngrijoreze de consumul dumneavoastră de
alcool sau droguri?
 Vi s-a întâmplat să să vă gândiţi la consumul dvs. de alcool / droguri?
 Vi s-a întâmplat să consumaţi alcool/droguri pentru că sunteţi plictisiţi, mânioşi sau pentru a
vă simţi mai bine?
Această scală care măsoară dependenţa de alcool şi droguri a fost dezvoltată de Hoffman în
cadrul unui studiu realizat pe o cohortă de deţinuţi bărbaţi şi femei. Potrivit autorului, răspunsul
pozitiv la cel puţin 3 întrebări din scală, indică dependenţa de alcool sau droguri. Testele realizate
de către autor arată că instrumentul este valid.

Reprezentativitatea
Participanţii la studiu sunt reprezentativi pentru populaţia peniteciară în termeni de categorii
de vârstă, etnie şi sex, mediul de rezidenţă. De asemenea în ceea ce priveşte tipul de infracţiuni
comise şi consumul de alcool şi droguri.

Cercetarea calitativă
Pentru completarea informaţiilor obţinute în cadrul cercetării cantitative şi mai ales pentru
cunoaşterea mai în profunzime a diferitelor aspecte ale problematicii raporturilor dintre consumul
de alcool şi droguri am realizat o serie de interviuri cu minori deţinuţi în penitenciarele şi centrele
de reeducare.
În urma consultării literaturii de specialitate am ales ca mijloc de culegere a informaţiilor
tipul de interviu semistandardizat. Acest tip de interviu se bazează pe o cunoaştere prealabilă a

17
problemei studiate iar ghidul de interviu a fost întocmit astfel încât să fie posibilă explorarea
temelor din perspectiva minorilor în special prin oferirea oportunităţii de rememorare a experienţei
de viaţă a minorului şi formularea întrebărilor într-un limbaj familiar acestora. Temele abordate în
cadrul interviului au fost:
 Motivele pentru care a ajuns în penitenciar, condiţiile şi contextul în care au comis
infracţiunea pentru care au fost condamnaţi,
 Trecutul infracţional al acestora (inclusiv comportamentele deviante nepedepsite),
 Consumul de alcool şi droguri al acestora şi al familiilor de origine,
 Modalităţile de petrecere a timpului liber cu prietenii şi anturajul,
 Motivaţii pentru comiterea de infracţiuni,
 Comunitatea din care provin,
 Experienţa vieţii de familie sau grupului substitut de familie,
 Experienţa vieţii de şcolar,
 Alte experienţe relevante de viaţă.
Considerente deontologice
În cadrul procesului de intervievare au am ţinut cont de asemenea de aceleaşi reguli
deontologice:
- Persoanele intervievate au fost informate despre conţinuturile discuţiei şi le-a fost făcut cunoscut
faptul că pot refuza participarea,
- Persoanele intervievate au fost informate cu privire la condiţiile de confidenţialitate şi la faptul că
aceasta poate fi întreruptă în cazul în care apar informaţii despre posibile vătămări ale
intervievatului sau ale altor persoane.

Participanţii la interviu
Au fost intervievaţi 21 de adolescenţi şi tineri din peniteciarele Târgu Mureş, Craiova şi din
Centrele de Reeducare Buziaş şi Găeşti. Participanţii la interviu au fost aleşi astfel încât să
îndeplinească câteva criterii: să fie comunicativi, să poată furniza informaţii relevante, să provină
atât din mediul rural cât şi din mediul urban, să fi comis atât infracţiuni asupra persoanei cât şi
infracţiuni contra proprietăţii, să provină atât din familii complete cât şi din familii monoparentale
sau instituţii de ocrotire, să acopere toată diversitatea etnică şi religioasă a populaţiei carcerale
pentru categoria de vârstă 15-21 de ani. Pentru a determina numărul de interviuri necesare în cadrul
acestei cercetări am construit un tabel care conţinea pe verticală toate variabilele importante pentru
cercetare: etnie, tipul de infracţiune comisă, mediul de rezidenţă, mediul familial, religia, experienţa
abuzului fizic şi/sau emoţional, consumul de alcool şi drog iar pe orizontală categoriile de vârstă.

18
Atunci când am completat cu 1-2 persoane intervievate fiecare căsuţă din tabelul astfel construit am
considerat că am atins toate situaţiile posibile. Culegerea de informaţii din interviuri a arătat de
asemenea că din acest punct nu mai apăreau informaţii noi.

Metoda de înregistrare a informaţiilor

Deoarece conform regulamentelor de funcţionare a untităţilor penitenciare utilizarea oricăror
mijloace de transmitere şi stocare electronică a informaţiilor este interzisă, am notat răspunsurile
oferite de către intervievaţi în timpul realizării acestuia şi imediat după încheiere am completat
informaţiile cu ceea ce am observat sau reţinut în timpul derulării acestuia. Interviurile au fost
realizate în cadrul cabinetelor psihologice sau în sala de activităţi a centrului de deţinere.
Interviurile au durat între 1 oră şi o oră jumătate.

Analiza informaţiilor
Abordarea globală în analiza rezultatelor interviurilor a fost analiza conţinutului (Berg,
1989) care a vizat descoperirea temelor comune şi a regularităţilor din răspunsurile intervievaţilor.
Analiza a început cu recitirea întregii transcrieri, corectarea datelor şi realizarea unor interpretări
preliminare şi codificarea ideilor principale ce rezultau din informaţii. Ulterior am construit
categoriile de răspunsuri şi am determinat importanţa fiecăruia.

Concluziile cercetării
Rezultatele obţinute în cercetarea de faţă realizată în rîndul adolescenţilor şi tinerilor
încarceraţi ne arată în primul rând faptul că această categorie socială se diferenţiază de populaţia
generală similară printr-o serie de elemente ce ţin de caracteristici demografice şi stilul de viaţă. Din
punct de vedere al trăsăturilor demografice populaţia de adolescenţi şi tineri încarceraţi se
caracterizează printr-o suprareprezentare a etniei roma, categorie socială cu un nivel scăzut de
integrare în viaţa socială convenţională şi unde fenomenul infracţional se manifestă cu intensitate
mai mare decât în cadrul populaţiei majoritare. Din acest motiv ca şi în cazul adulţilor, etnia roma
are o contribuţie importantă la fenomenul delincvenţei juvenile. Această contribuţie este
determinată aşa cum sugerează datele obţinute în cadrul cercetării, de manifestarea mai intensă în
cadrul acestei comunităţi a unor factori de risc (eşecul şcolar, experienţa infracţională a familiei,
consumul problematic de alcool şi droguri) dar şi de discriminarea cu care se confruntă romii în
diferite domenii ale vieţii sociale şi fără a exclude atitudinea discriminatorie a diferitelor instanţe de
control social (poliţia, şcoala, instanţele de judecată) care au tendinţa de aresta şi condamna mai
frecvent membrii acestei etnii care dispun în acelaşi timp de resurse mai scăzute pentru a se apăra în
justiţie. Această din urmă apreciere a fost sugerată de informaţiile obţinute în cadrul interviurilor şi
19
rămâne la statutul de ipoteză până la confirmarea ei convingătoare de către datele empirice în
viitoare studii, cercetarea curentă neurmărind şi acest obiectiv.
Alte caracteristică importantă a populaţiei de adolescenţi şi tineri încarceraţi prin care se
distinge de populaţia generală similară este proporţia mare (44,4 %) de tineri care nu locuiau cu
familia în momentul comiterii infracţiunii pentru care au fost condamnaţi. Acest fapt sugerează o
slăbire a controlului familial asupra acestora.
În ce priveşte stilul de viaţă al adolescenţilor şi tinerilor încarceraţi, datele obţinute ne arată
un debut mai precoce al consumului de alcool şi droguri în medie cu 1,3 ani şi o prevalenţă
semnificativ mai mare a consumului. În ciuda vârstei fragede în rândul consumatorilor de alcool şi
droguri avem un număr semnificativ mai mare de consumatori problematici decât în populaţia
generală.
Referitor la comportamentul infracţional cea mai mare parte a adolescenţilor şi tinerilor
încarceraţi au comis infracţiuni împotriva proprietăţi (59,7 %), în special furturi. O proporţie
importantă din infracţiunile comise de adolescenţii şi tinerii încarceraţi sunt infracţiunile contra
persoanei (35,6 %). Rezultatele cercetării au arătat de asemenea că probabilitatea de implicare în
infracţiuni violente creşte odată cu vârsta.
Datele empirice obţinute în cadrul cercetării de faţă dovedesc existenţa unei conexiuni între
consumul de alcool şi droguri şi comportamentele infracţionale ale adolescenţilor şi tinerilor
încarceraţi. Astfel proporţii importante dintre adolescenţii şi tinerii intervievaţi au declarat că se
aflau sub influenţa alcoolului (52 %) în momentul comiterii infracţiuni, a drogurilor (9 %), de
asemenea că obiceiul consumului de alcool şi droguri a jucat un rol important în geneza carierei lor
infracţionale (65 %) şi alte proporţii însemnate explică infracţiunile comise (curente sau potenţiale)
prin influenţa alcoolului şi drogului. De asemenea delincvenţii intervievaţi înregistrează procente
semnificativ mai mari de consumatori dependenţi/problematici de alcool şi drog (53-17 %) decât în
populaţia generală similară de tineri. Totuşi datele nu arată o relaţie cauzală directă între consumul
de alcool şi droguri şi comiterea de infracţiuni.
Pentru a determina rolul jucat de consumul de alcool şi droguri în împlicarea în activităţi
infracţionale am utilizat un model de analiză conceput de către Makkai şi Payne (2003) care conţine
o serie de indicatori subiectivi şi obiectivi ai relaţiei dintre consumul de alcool şi droguri şi
infracţionalitate. Astfel pentru a evalua această relaţie am luat în considerare trei categorii de
indicatori:
 Declaraţia adolescenţilor şi tinerilor cu privire la starea de intoxicare cu alcool şi drog în
momentul comiterii infracţiunii pentru care au fost condamnaţi;
 Explicaţia adolescenţilor şi tinerilor cu privire la motivele pentru care au comis infracţiunea
pentru care au fost condamnaţi,
20
  Declaraţia tinerilor cu privire la tipul de conumator de alcool şi drog din care fac parte
(problematic/dependent, social sau abstinent).
Suplimentar am utilizat şi percepţia consumului de alcool şi droguri asupra carierei
infracţionale a tinerilor. Pentru a putea aprecia măsura în care alcoolul sau drogul a jucat un rol în
comiterea de infracţiuni am încercat să determinăm procentul de infracţiuni care poate fi atribuit în
mod direct consumului de alcool şi droguri urmând doi paşi:
1. Determinarea procentului de infracţiuni a căror comitere a fost comisă în condiţiile
intoxicării cu alcool şi droguri (indicator obiectiv) şi
2. Determinarea procentului de cazuri de infracţiuni care pot fi atribuite consumului de
alcool şi droguri prin scăderea din prima categorie a celor care nu au atribuit consumului de alcool
şi droguri explicaţia pentru comiterea infracţiunii (indicator subiectiv).
Astfel din întregul eşantion de adolescenţi şi tineri investigaţi o proporţie de 52 % au
răspuns pozitiv la întrebarea dacă au fost sub influenţa alcoolului în timpul comiterii infracţiunii
pentru care au fost condamnaţi iar 18,42 % dintre aceştia au explicat în acelaşi timp infracţiunea
comisă prin consumul de alcool. O parte dintre cei care au declat că au fost intoxicaţi cu alcool în
timpul comiterii infracţiuni (2,60) au explicat comiterea infracţiuni prin faptul că au fost sub
influenţa drogurilor. Intoxicaţia cu drog şi alcool în acelaşi timp a fost explicaţia pentru comiterea
infracţiunii pentru 0,80 % dintre respondenţi.
Tabelul 41 Model explicativ privind atribuirea comiterii infracţiuni în cazul
intoxicaţilor/neintoxicaţiilor cu alcool
Explicaţii privind motivele Intoxicat cu alcool în momentul Neintoxicat cu alcool în
comiterii infracţiunii comiterii infracţiunii momentul comiterii acţiunii
Intoxicat cu alcool 18,42 % 1,75 %
Intoxicat cu drog 2,60 % 1,75 %
Intoxicat cu alcool şi drog 0,80 % 0,00 %
Alte motive 30,30 % 45,50 %
Total 52,30 % 47,80 %
Total general 100 %
Intoxicaţi cu droguri în momentul comiterii infracţiunii
Explicaţii privind motivele Intoxicat cu drog în momentul Neintoxicat cu drog în
comiterii infracţiunii comiterii infracţiunii momentul comiterii acţiunii
Intoxicat cu alcool 1,88 % 17,92 %

Intoxicat cu drog 2,83 % 0,94 %

Intoxicat cu alcool şi drog 0,94 % 0,00 %

21
 Alte motive 2,83% 72,64 %

Total 8,48 % 91,50 %

Total general 100 %

În cazul celor care au răspuns la întrebarea dacă au fost sub influenţa drogurilor în momentul
comiterii infracţiunii (8,48 %), 1,88 % au explicat comiterea infracţiunii prin influenţa consumului
de alcool iar 2,83 % au motivat prin faptul că se aflau sub influenţa drogurilor. Efectul cumulat al
drogurilor şi alcoolului a fost declarat ca fiind motivul comiterii infracţiunii de către 0,94 % dintre
respondenţi în timp ce 2,83 % au declarat alte motive. Analizând datele de mai sus putem estima
proporţia infracţiunilor care pot fi atribuite direct consumului de alcool şi droguri la 21-22% dintre
cazurile de infracţiuni comise de adolescenţii şi tinerii încarceraţi şi pentru care aceştia au fost
condamnaţi. Acest lucru indică faptul că utilizarea substanţelor psihoactive joacă un rol
semnificativ în geneza comportamentelor infracţionale. Prin comparaţie cu proporţia infracţiunilor
ce pot fi atribuite consumului de alcool şi droguri 78-79 % dintre infracţiunile comise de
adolescenţii şi tinerii încarceraţi nu pot fi atribuite direct consumului de alcool şi droguri.
Rezultatele obţinute în cadrul acestei cercetări sunt comparabile cu cele realizate pe această temă de
către Makkai şi Payne (2003) în Australia unde pe baza unei metodologii de cercetare similare cu
cea utilizată în cadrul cercetării de faţă, 29 % dintre infracţiuni au putut fi atribuite consumului de
alcool şi droguri. De asemenea altă cercetare asupra relaţiei dintre consumul de alcool şi droguri şi
infracţionalitate cum este cea realizată de Holly Jhonson (2004) asupra femeilor încarcerate din
Australia au arătat o proporţie de 35 % de infracţiuni care pot fi atribuite direct consumului de
alcool şi droguri. Mai aproape de timpul prezent, cercetarea asupra adolescenţilor şi tinerilor
încarceraţi condusă de către Jason şi Prichard în 2005 în centrele de deţinere pentru adolescenţi şi
tineri din Australia, a relevat o proporţie de 33 % infracţiuni ce pot fi atribuite direct consumului de
alcool şi droguri. Toate aceste rezultate ne arată procente sensibil mai mari de infracţiuni care pot fi
atribuite în mod direct consumului de alcool şi droguri comparatic cu rezultatele cercetării de faţă
realizată în România. Apreciem că această diferenţă care arată un rol mai important jucat de
consumul de substanţe psihoactive poate fi pusă pe seama faptului că în Australia unde au fost
realizate studiile menţionate mai sus, prevalenţa consumului de droguri este mai mare în mod
semnificativ comparativ cu România. Cu toate acestea datele obţinute în cercetarea de faţă ne arată
destul de convingător că şi la noi consumul de substanţe psihoactive joacă un rol important în

22
implicarea tinerilor în comportamente infracţionale şi că măsura în care se realizează această
influenţă este proporţională cu prevalenţa consumului.
Dacă luăm în considerare evaluările impactului consumului de alcool şi droguri asupra
propriei lor cariere infracţionale unde mai mult de 65 % dintre tineri apreciază că alcoolul şi
drogurile au jucat un rol important în dezvoltarea carierei lor infracţionale şi faptul că consumul
problematic de alcool sau droguri şi dependenţa se instalează după debutul problemelor cu legea dar
înaintea comiterii infracţiunii pentru care au fost condamnaţi, putem considera cu titlu de ipoteză că
utilizarea substanţelor psihoactive joacă un rol de intensificare al comportamentului infracţional în
timp ce o serie de alţi factori intervin conjugat în geneza unor astfel de comportamente. Rămâne ca
cercetări ulterioare să exploreze această ipoteză, să adune date şi să clarifice mai bine rolul jucat de
substanţele psihoactive în geneza comportamentelor infracţionale şi mecanismele implicate.

Concluzii de ansamblu ale demersului de cercetare

După cum am precizat în partea introductivă, studiul de faţă a încercat să răspundă unei
nevoi de acumulare de date empirice cu privire la relaţia dintre consumul de alcool şi droguri şi
delincvenţa juvenilă în societatea românească şi totodată să testeze pe subiecţii români câteva dintre
elaborările teoretice realizate în alte spaţii culturale. Astfel pe baza analizei datelor cantitative şi
calitative obţinute în cadrul demersului investigativ de faţă am desprins următoarele concluzii
generale:
 Adolescenţi şi tinerii încarceraţi aparţin în mare măsură unor categorii sociale în care se
manifestă cu mare intensitate o serie de factori de risc precum: sărăcia, abuzul de alcool,
experienţa infracţională a unui membru al familiei, disrupţia parentală, eşecul şcolar, abuzul şi
supravegherea inadecvată. Tipul mediu al tânărului încarcerat are potrivit datelor cercetării
următoarele caracteristici cu o mare probabilitate: este de sex masculin, provine dintr-o familie
incompletă, a abandonat şcoala, a fost abuzat fizic sau psihic în copilărie, este de etnie rroma,
are un membru de familie care consumă abuziv alcool sau care a avut probleme cu legea, a fost
supravegheat inadecvat.
 Consumul abuziv de alcool sau dependenţa de alcool se întâlneşte mai frecvent în cazul
tinerilor care au comis infracţiuni împotriva proprietăţii şi în măsură semnificativ mai mică
împotriva persoanei. Potrivit datelor obţinute în cadrul interviurilor efectul farmacologic,
dezinhibant a fost prezent dar nu a determinat în mod direct comiterea de acte violente ci a
funcţionat ca un „stimulent” pentru a trece la acţiune (furturi din locuinţe în special sau din
autoturisme). Aşadar ipoteza formulată potrivit căreiea consumul de alcool şi dependenţa de
alcool sunt asociate mai frecvent cu infracţiunile caracterizate de violenţă nu se confirmă.

23
  Adoptarea consumului regulat de alcool precede în mai mare măsură debutul problemelor cu
legea dar este anterioară debutului carierei infracţionale (prima condamnare) iar diferenţele sunt
semnificative statistic ceea ce sugerează faptul că alcoolul joacă un rol de intensificare a
comportamentului infracţional. Potrivit datelor calitative obţinute în cadrul interviurilor
explicaţia acestei influenţe constă în faptul că cele mai multe cazuri tinerii care au avut
probleme cu legea sunt respinşi în măsură semnificativă din grupurile convenţionale (colegi de
la şcoală, familia) părăsesc şcoala şi petrec o mare parte din timp în compania unor prieteni care
au aceiaşi probleme (tineri „problemă”) şi care adoptă un stil de viaţă hedonist care implică o
serie de comportamente de risc: consum de alcool, distracţii, jocuri de noroc, etc. Putem spune
că ipoteza pe propusă conform căreia adoptarea consumului regulat de alcool precede
comportamentul infracţional şi contribuie la intensificarea acestuia se confirmă.
 Datele obţinute în cadrul cercetării de faţă nu indică o influenţă directă clară a consumului
de alcool şi droguri asupra iniţierii comportamentului infracţional chiar dacă o proporţie
semnificativă dintre respondenţi au astfel de reprezentări ci mai mult aşa cum arată rezultatele
prezentate în capitolul referitor la impactul unor factori de risc asupra comportamentelor de
consumator de substanţe psihoactive şi a celor infracţionale sugerează faptul că ambele sunt
produsul unor factori comuni şi, consumul de alcool joacă rolul de intensificator al
comportamentului infracţional.
Rezultatele obţinute în cercetarea realizată asupra adolescenţilor şi tinerilor încarceraţi cu
privire la influenţa consumului de alcool şi droguri asupra comportamentului infracţional aduce
informaţii care sunt în mare măsură concordante cu datele empirice şi cu modelele teoretice
elaborate în spaţiul cultural occidental dar care prezintă anumite particularităţi specifice
societăţii româneşti. Astfel raportându-ne la principalele modele teoretice care explică relaţia
dintre consumul de alcool şi droguri şi criminalitatea în rândul tinerilor putem face o apreciere
asupra măsurii în care datele cercetării de faţă oferă susţinere unora sau altora dintre acestea.
Astfel în concordanţă cu datele obţinute putem susţine că acestea oferă sau nu suport:
1. Modelului farmacologic: declaraţiile respondenţilor confirmă faptul că consumul de alcool a
jucat în multe cazuri rolul de stimulant al implicării în comportamente infracţionale („mi-a dat curaj
să intru în casă şi să fur”) în cea mai mare parte infracţiuni împotriva proprietăţi şi nu infracţiuni
violente. Concluzia este similară altor cercetări cum sunt cele realizate de Jeffrey Fagan (1990),
Goldstein, 1995).
2. Modelul economic compulsiv: Într-un număr semnificativ dintre cazurile analizate, comiterea de
infracţiuni a fost motivată de nevoia de a obţine bani pentru alcool sau droguri dar în mai mare
măsură pentru jocuri de noroc (aparate) şi distracţie, diferite forme de petrecere a timpului liber:

24
ieşiri în oraş la pizza sau altceva, excursii etc. Aceasta este în concordanţă cu o serie de alte
cercetări cum sunt cele efectuate de Chaiken and Chaiken, 1990, Goldstein, 1995, Charlles, 1991);
3. Modelul sistemic: rezultatele obţinute nu oferă date care să susţină acest model, în rândul tinerilor
investigaţi nu există un număr important de persoane care să facă parte din bande implicate în
traficul de droguri şi dispute între bande. De asemenea nu am obţinut date relevante despre
implicarea tinerilor investigaţi în: furturi de droguri, recuperarea datoriilor, prostituţie, comerţ cu
arme, protecţie, spălarea de bani sau alte infracţiuni economice legate de comerţul cu droguri.
4. Teoriile subculturale: rezultatele obţinute nu oferă date relevante care să suţină acest model
explicativ. Categoria de vârstă analizată nu a permis analiza situaţiilor de după implicarea în
activităţi infracţionale, majoritatea tinerilor investigaţi se află la prima condamnare şi se găsesc în
detenţie.
5. Teoriile controlului situaţional: Nici în acest caz nu am obţinut date relevante care să susţină
acest model explicativ.
6. Modelul originii comune: pentru acest model explicativ am obţinut o serie de date în cadrul
cercetării care par să îl susţină. Astfel atât consumul de alcool şi droguri cât şi comportamentul
infracţional se produc în cazul unor tineri care aparţin uor categorii sociale caracterizate de impactul
unor factori de risc: sărăcie, experienţă infracţională în familie, consum abuziv de alcool, abuz şi
supraveghere inadecvată, minorităţi etnice etc. De asemenea datele privind influenţa acestor factori
de risc asupra comportamentelor de consum de substanţe psihoactive şi a celui criminal au
arătat un impact semnificativ în ambele cazuri. Această concluzie este în concordanţă cu rezultatele
unor cercetări cum sunt Youth Lifestyle Survey (2002), Farrington, 1997), Flood and Page, 2000).
În final pot conchide că datele obţinute în cadrul cercetării de faţă evidenţiază faptul că
consumul de alcool şi droguri are o influenţă semnificativă asupra iniţierii comportamentelor
infracţionale dar că în acelaşi timp ambele comportamente deviante se produc în condiţiile acţiunii
unor factori de risc comuni şi a prezenţei tinerilor în contexte sociale caracterizate de o slăbire a
controlului social şi de influenţă a unor valori şi norme sociale care încurajează comportamente de
risc.

25
 Bibliografie
Akers, R. (1998), Social learning and social structure: A general theory of crime and deviance,
Boston Northeastern University Press, Boston.
ANA, (Agenţia Naţională Antidrog)(2007), „Raport de evaluare privind stadiul realizării
activităţilor prevăzute pentru anul 2006” în Planul de Acţiune în vederea implementării Strategiei
naţionale antidrog în perioada 2005-2008, Editura Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti.
ANA (Agenţia Naţională Antidrog)(2008), Consumul de droguri în rândul femeilor care practică
sexul comercial, Raport de Cercetare.
*** (2001), „Alcohol per capita consumption, patterns of drinking and abstention worlwide after
1995. Appendix 2”, European Adiction Research, 7 (3) pp. 155-157.
Anglin, M. Douglas, and George Speckart (1986), „Narcotics Use, Property Crime, and Dealing:
Structural Dynamics across the Addiction Career”, Journal of Quantitative Criminology, 2.
ARAS (Asociaţia Română Anti-SIDA), (2005), Consumul de droguri în rândul femeilor care
practică sexul comercia, Raport de cercetare.
Azjen, I. şi Fishbein, M. (1980), Understanding Atitudes and Predicting Social Behavior, Prentice
Hall.
Babbie, Earl (2010), Practica cercetării sociale, Editura Polirom, Iaşi.
Bandura, A. (1977), Social Learning Theory, Prentice Hall, Ney York.
Blumer, Herbert. 1969, Symbolic Interactionism: Perspective and Method, Englewood Cliffs, NJ:
Prentice-Hall.
Brennan, Patricia, Sarnoff, A. Mednick (1990), „A reply to Walters and White: Heredity and
Crime”, Criminology, 28, pp. 657-661.
Brook, Judith S., Martin Whiteman, şi Patricia Cohen (1995), „Stage of drugs use, agression, and
theftt / vandalism: Shared and unshared risks” în Helene Raskin White şi D.M. Gorman, (2000),
„Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Browstein, H.H., şi Crossland, C. (2002), „Introduction in Drug and Crime Research”, în Philip
Bean (2004), Drugs and crime, second edition, William Publishing, Devon.
Buchanan, David R., and Lawrence Wallackk (1998), „This is the partnership for Drug Free
America: Any Questions?”, Journal of Drug Issues, 28, pp. 329-366.
Burges Ernest, (1967), The Growt of The City: An Introduction to a Research Project, în
Robert E. Park and Ernest W. Burgess (eds.), (1925) The City, University of Chicago Press, pp. 47–
62.
Bursik Robert, (1984), Urban Dynamics and Ecological Studies of Delinquency, Social Forces n.
63, p. 393-413.
Burt, Cyril (1964), Young Delinquents, fourth edition, University of London Press, London.
26
Bushman, Brad J. (1997), „Effects of alcohol on human agresion: Validity of proposed
explanations” în Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime
relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Bursik, Robert (1988), „Social disorganization ant theories of crime and delinquency: Problems
and Prospects”, în Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime
relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Boudon, Raymond (1992), Sociologie, Humanitas, Bucureşti.
Carpenter, C. Barry Glassner, Bruce D. Jhonson and Loughlin, (1988), „Kids drugs and crime” în
Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal
Justice, vol 1.
Casey, Pamela, Ingo, Keilitz (1990), „Estimating the Prevalence of Learning Disabled and Mentally
Retarded Juvenile Offenders: A Meta-Analysis”, în Peter E. Leone (ed.) Understanding Troubled and
Troubling Youth, Calif Sage, Newbury Park.
Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Dependenţei de Droguri (CEMDDD), (2002),
Raport Ştiinţific. Protocolul standard pentru statele membre UE privind colectarea şi raportarea
datelor pentru indicatorul epidemiologic cheie decese ca urmare a consumului de droguri.
Cressey, R. Donald (1960), A Sociological Theory of Criminal Behavior, University of California
Press.
Chaiken, Jan M. and Marcia R. Chaiken (1990), „Drugs and predatory crime” în Tonry M şi
Wilson J. Q. (eds.) Drugs and Crime, University of Chicago.
Chaiken, Marcia R. (1993), „Can drugs epidemics can be anticipated?” în Helene Raskin White şi
D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Chaiken M. Jan, Chaiken R. Marcia (1989), Redefining the Career Criminal: Priority Prosecution
of High Rate Dangerous Offenders, National Institute of Justice, Washington D.C.
Comisia Internaţională pentru Controlul Stupefiantelor (CICS), (2008), Raportul privind controlul
internaţional al stupefiantelor pentru anul 2007.
Charles, N., (1998), Public Perceptions of Drug Related Crime, Research Findings 67., Research
and Development Statistics Directorate, Home Office, London.
Cloward, A. Richard, şi Lloyd E. Ohlin (1960), Delinquecy and Opportunity: A Theory of
Delinquent Gangs, Glencoe Free Press.
Cohen, K. Albert (1955), Delinquent boys, The Free Press, Glencoe.
Collins, James J. (1993), „Drinking and violence: An individual offender focus”, în Helene Raskin
White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.

27
Collins, James J. and Pamela M. Messrschmidt (2000), Epidemiology of alcohol related violence în
Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal
Justice, vol 1.
Davies, J.B., (1993), The Myth of Addiction, Harwood Academic Press, London.
Dean, A. (1997), Chaos and Intoxication: Complexity and Adaptation in the Structure of Human
nature, Routledge, London.
De la Rossa, Mario R., and Luis H. Caris, (1993), The drug use and crime connections among
hispanics: an overview of research findings în Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002),
„Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Dembo, Richard, Mark Washburn, Eric D. Wish, Horatio Yeung, Alan Getreu, Estrellita Berry, and
William R. Blount (1987), „Heavy Marijuana Use and Crime among Youths Entering a Juvenile
Detention Center”, Journal of Psychoactive Drugs, 19, pp. 47-56.
Denison, M. Elena, Alfonso Paredes, and Jenia Bober Booth, (2000), „Alcohol and cocaine
interactions and agressive behaviors”, în Helene Raskin White şi D.M. Gorman, (2000), Criminal
Justice vol. 1, pp. 151-218;
Drăgan, Jenică (1996), Drogurile în viaţa românilor, editura Magicart Design, Bucureşti.
Durkheim, Emile (1993), Despre sinucidere, Editura Institutului European, Iaşi.
Durkheim, Emile (1933), The Division of Labour in Society, The Free Pres of Glencoe, London.
Edwards, G. Şi Gross, M. (1976), „Alcohol dependence: provisional description of a clinical
syndrome”, British Medical Journal 1, pp. 1958-1961.
Elliott, Delbert S., and David Huizinga. (1985), "The Relationship between Delinquent Behavior
and ADM Problems." Proceedings of the Alcohol, Drug Abuse, and Mental Health Administration
Office of Juvenile Justice and Delinquency Prevention Research Conference on Juvenile Offenders
with Serious Drug, Alcohol, and Mental Health Problems, Washington, D.C.
Elliot, Delbert., David Huizinga, and Scot Menard (1989), „Multiple problem youth: Delinquency,
substance use, and mental health problems”, în Helene Raskin White şi D.M. Gorman (2002),
„Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Erickson, Patricia G., and Valerie A. Watson., (1990), „Women, ilicit drugs and crime” în Helene
Raskin White şi D.M. Gorman (2002), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal
Justice, vol 1.
European Schoool Survey Project on Alcohol and other Drugs (ESPAD), (1999), „Consumul de
alcool şi alte droguri în rândul tinerilor în 30 de ţări europene”, Raport de cercetare.
Fagan Jffrey, Joseph G. Weis, and Yu Te Cheng (1988), „Delinquency and substance use among
inner city students”, Criminal Justice Agency, New York.

28
Fagan, Jeffrey, and Joseph G. Weis (1990), Drug Use and Delinquency among Inner City Youth,
Springer-Verlag, New York.
Farrington, D., (1997), „Human Development and Criminal Careers”, în Maguire, M., et. all. (eds.)
The Oxford Handbook of Criminology., Oxford University Press, Oxford.
Fendrich, Michael, Mary Ellen Mackesy-Amiti, Paul Goldstein, Barry Spunt, and Henry
Brownstein (1995), „Substance involvement among juvenile murderers: Comparisons with older
offenders based on interviews with prison inmates”, International Journal of the Addictions, 30,
pp.1363–1382.
Flood – Page, C. Campbell, S., Harrington, V., and Miller J. (2000) Youth Crime: findings from the
1998/1999 Youth Lifestyle Survey, HORS 209, Home Office, London.
Friedman, Alfred S., Shirley Kramer, Cheryl Kreisher, and Samuel Granick (1996), „The
relationships of substance abuse to illegal and violent behavior, in a comunity sample of young
adults African American men and women”, Journal of Substance abuse, 4.
Garfinkel, Harold, (1967), Studies in Ethnomethodology, Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
Gandossy, Robert P., Jay R. Williams, and Hendrick J. Harwood, (1980), „Drugs and Crime: A
Survey and Analysys of the Literature”. Washington, D.C.: U . S . Department of Justice, National
Institute of Justice.
Goffman, Erving. (1958), The Presentation of Self in Everyday Life, Edinburgh: University of
Edinburgh, Social Sciences Research Centre.
Goldstein, Paul J. (1985), „The dug/violence nexus: A tripartite conceptual framework”, Journal of
Drug Issues 15 (fall): 493-506.
Gusfield, Joseph, (1963), „Symbolic Crusade: Status Politics and The American Temperance
Movment”, Urbana, University of Illinois Press.
Global Status Report on Alcohol (2004), Geneva, Department of Mental Health and Substance
Abuse, organizaţia Mondială a Sănătăţii, p.1.
Hansen, Glen, Ventrelli, J. Peter, Fleckenstei, Annette, (2006), „Drugs and Society”, Wiliam
Publishing.
Hanson, Bill, George Beschner, James M. Walter, Eliot Bovele, (1985), Life with heroine: Voice from the
Inner City, Lenxington Books;
Harris, R. Judith, (1998), „The Norture Assumption: Why Children Turn Out The Way They Do”, New York
Free Press;
Harrison, Lana D. (1992), „Trends in illicit drug use in the United States: Conflicting results from
national surveys”, International Journal of the Addictions, 27, pp. 817–847.
Harrison, Lana D., and Michael Backenheimer, (1998), „Evolving insights into drug-crime nexus”,
Substance use and misuse 33 (Jully) 1763-1777;

29
Harrison L. D.E. and Backenheimer, M., (1998) Research Careers in unraveling the drug-crime
nexus in the U.S. Substance Use and Misuse, 33 (9), p.1763-2003.
Hartstone, Eliot and Karen V. Hansen (1984), „The violent juvenile offender: An empirical portrait”
în Helene Raskin White şi D.M. Gorman, „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal
Justice, vol 1.
Hasanov, E., (2007), „Drug Related crime and the Fight Against Addictions in the European
Union”, Policy and Legislation Handbook, Fundaţia Ideea Europeană.
Hawkins, J. David, Lishner M. Denise; (1992), „Schooling and Delinquency”, p. 179-221 în Elmer
J. Jhonson (ed.), Handbook on Crime and Delinquency Prevention, Greenwood Press, Westport.
Hawley Amos, (1981), Urban Society: An Ecological Approach, ed . 2., Willey, New York.
Henslin, M. James, (1990), Social problems, second edition, Prentice Hall, New Jersey.
P. Marvin, (1997), „Drug use and violent crime among adolescents”. Adolecens, 32, pp. 126.
Henslin, M. James, (1990), „Social problems”, second edition, New Jersey, Englewood Clifs,
Prentice Hall, p.118.
Hibell B., et all. (1999), The ESPAD Report: „The European School Survey on Alcohol and Other
Drugs: Alcohol and other drugs Use Among Students in 30 European Countries”, Council of
Europe, Stockholm.
Hirschi Travis, (1969), Causes of Delinquency, University of California Press, Berkeley.
Howar Becker, (1973), Outsiders: Studies in The Sociology of Deviance, Free Press, New York.
Hunt, Dana E. (1990), „Drugs and consensual crime: Drug dealing and prostitution” în Michael
Tonry and James Q. Wilson, (ed.), (1994), „Drugs and crime”, în „Crime & Delinquency” October,
vol. 40 no. 4, p. 475-494;
Vol. 13 of Crime and justice: A review of research. Chicago: University of Chicago Press;
Innes, Christopher A. (1988), „Profile of state Prison Inmates”, Special report. Bureau of Justice
Statistics, Washington.
Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2008;
Kandel, D. B., (1980), „Drug and drinking behavior among youth”, Annual Reviw of Sociology pp.
235-85.
Inciardi, James A. (1987a), "Exploring the Drugs-Crime Connection." University of Delaware,
Division of Criminal Justice, Newark.
Inciardi, James A. (1987b), "Beyond Cocaine: Basuco, Crack, and Other Coca Products", Paper
presented at the annual meeting of the Criminal Justice Sciences Association, St. Louis, March.
Jhonson Bruce., Eric Wish, (1986),”Crime rates among drug abusings offender. Dynamic of the
drug-crime relationships”, în Helene Raskin White şi D.M. Gorman, „Dynamic of the drug-crime
relationships”, Criminal Justice, vol 1.
30
Jhonston, Lloyd, Patrick O`Malley, Bachman, Gerald (1985), „Use of Licit and Ilicit Drugs by
America`s High School Students”, 1974-84, Rocksville, National Institut of Drug Abuse.
Jürgen Rehma–c, Nina Rehnd, Robin Roome, Maristela Monteirof, Gerhard Gmelg, David
Jerniganh, Ulrich Fricki, (2003), „The Global Distribution of Average Volume of Alcohol
Consumption and Patterns of Drinking”, European Adiction Research, vol 9, No. 4, Zurich.
Lipton, Douglas (1998), „Smack crak and score: Two decades of NIDA- funded drugs and crime
research”, în Helene Raskin White şi D.M. Gorman, „Dynamic of the drug-crime relationships”,
Criminal Justice, vol 1.
Lipsey, M.W., D.B. Wilson (1998), “Effective Intervention for Serious Juvenile Offenders: A
Synthesis of Research,” în R. Loeber and D.P. Farrington, (eds,) Serious & Violent Juvenile
Offenders: Risk Factors and Successful Interventions, pp. 313-345, Sage Publications, 1998, 313–
345, Farrington, Thousand Oaks.
Lipsey, Mark W., David B. Wilson, Mark A. Cohen, and James H. Derzon (1997), „Is there a causal
relationship between alcohol use and violence? A synthesis of evidence”, în Marc Galanter, (ed.),
(1998), „Recent developments in alcoholism, Plenum Press, New York.
Martin C., şi Otter C., (1996), „Locus of control and adictive behavior”, în A. Bonner şi J.
Waterhouse, J., Adictive behavior: Molecules to mankind. Perspective on the nature of Addiction,
Hampshire Macmillan Press, New York.
Matza, David and Sykes, Gresham, (1961), Juvenile Delinquency and Subterranean Values,
American Sociological Review. 26(5). 712-719.
Matza, David, Gresham M. Sykes, (1957), „Techniques of neutralization: A theory of
Delinquency”, Bobbs-Merrill College Division, Indianapolis.
McKeganey, N., Barnard, M. (1992), „AIDS, Drugs and Sexual Risks”, Buckingham Open
University Press.
McMurran, M., (1994), „The Psychology of Addiction”, Taylor & Francis, London.
Merton K. Robert, (1938), Social Structure and Anomie, American Scociological Review, 3-672-
682.
Mead G., Herbert, (1934), Mind Self and Society from The Stand Point of a Social Behaviorist,
University of Chicago Press, Chicago.
Miczek, Klaus. A., (1994), „Understanding and preventing violence”, în Helene Raskin White şi
D.M. Gorman (2000), „Dynamic of the drug-crime relationships”, Criminal Justice, vol 1.
Miczek, Klaus A., J.F. DeBold, M. Haney, J. Tidey, J. Vivian, and E.M. Weerts (1994), „Alcohol,
drugs of abuse, aggression, and violence” în Albert J. Reiss and Jeffrey A. Roth (eds),
Understanding and preventing violence, Vol. 3. National Academy Press, Washington, D.C.

31
Mieczkowski, Thomas (1986), "Geeking Up and Throwing Down: Heroin Street Life in Detroit."
Criminology, 24, pp. 645-66.
Milkman H, Sunderwirth S. (1983), „The Chemistry of Craving”, Psychology Today, p. 36-44.
Miller, Walter (1958), Lower Class Culture as a Generating Milieu of Gang Delinquency Journal of
Social Issues 14 (3): 5–20.
Milner L., Mouzos J.J. and Makkai T. (2004), „Drug use monitoring in Australia: 2003 annual
report on use among detainees”, Research on public policy series, 58, Australian Institut of
Criminology, Canberra.
Moore, H. Mark, (1990), „Gangs, drugs and violence” în De la Rosa, Mario, Lambert Elizabeth şi
Gropper Bernard, (1991), Drugs and violence: causes, correlates, and consequences, Research
Monograph 103, US Department of Health and Human Services, National Institute of Drug Abuse,
Rockville, Maryland.
Morris Terence, (1958), The Criminal Area: A Study in Social Ecology Routledge and Kegan Paul,
New York.
Mosher, F., James; Jernigan, H., David, (1988), „Public Actions and Awareness to Reduce Alcohol-
Related Problems: A Plan of Actions”, Journal of Public Health Policy, 1 pp. 18.
Nathan, P.E., (1988), „The addictive personality is the behavior of the addict”, Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 56, 183-8.
National Institute on Drug Abuse, (NIDA), (2004), „Drug Facts: High School and Youth Trends”,
United States Department of Health and Human Services, National Institute of Health.
Newcomb, M., & Harlow, L. (1986), „Life events and substance use among adolescents:
Medicating effects of perceived loss of control and meaninglessness in life”, în Journal of
Personality and Social Psychology, 51, 564– 577.
Nils Bejerot, (1979), „Addiction to pleasure: A Biological and Social Psychological Theory of
Addiction”, în Dan, J. Letieri Mollie Sayers Helen Walenstein Pearson (eds), (1980), Theories on
Drug Abuse Selected Contemporary Perspective, National Institute on drug Abuse Research
Monograph 30 March, pp. 13.
Nurco, David., (1998), „Differential criminal patterns of narcotics addicts over an adiction career”,
Criminology, 26 (August), pp. 407-423.
Observatorul Român pentru Droguri şi Toxicomanii, (2005), Raport Anual, pp.37, Bucureşti.
Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanii (O.E.D.T), (2009), „Situaţia Drogurilor în
Europa”, Raport Anual.
Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanii (O.E.D.T), (2006), „Situaţia Drogurilor în
Europa”, Raport Anual.

32
Ogburn, William (1957), „Cultural Lag as Theory", în Rădulescu, M. Sorin, Grecu Florentina
(2003), Delincvenţa juvenilă în societatea contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi
România, Editura Lumina Lex, Bucureşt.
Osgood D. Wayne, Jeff M. Chambers, (200), Social Dezorganization Outside The Metropolis: An
Analysis of Rural Youth Violence, Criminology, n. 38, p.81-116.
Otter, C şi Martin, C., (1996), „Personality and addictive behaviours” în A. Bonner and Waterhouse
A. (ed.) Addictive Behaviours: Molecules to Mankind. Perspectives on the Nature of the
Addictions, Hampshire McMillan.
Parker, Robert N., and Kathleen Auerhan (1999), „Drugs, alcohol, and homicide: Issues in theory
and research” în M.D. Smith and M.A. Zahn, (eds.), A sourcebook of social research, Sage
Publications, Beverly Hills.
Peterson, M Braiker H, Polich SM., (1980), „Doing crime: a survey of California prison inmates”,
Rand Publication Series R-2200DOJ, Santa Monica.
Pittman, J. David (1997), „Society, Culture, and Drinking Patterns Reexamined”, Rutgers Center
for Alcohol Studies, New Brunswik.
Preda, Vasile (1998), Delincvenţa juvenilă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ramsay M., Spiller, J. (1996), Drug Missuse Declared: Results of the 1976 British Crime Survey,
Home Office, London.
Rădulescu, M. Sorin, Grecu Florentina (2003), Delincvenţa juvenilă în societatea contemporană.
Studiu comparativ între Statele Unite şi România, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
Rădulescu I. Gabriela (coord), (2007), Dimensiunile naţionale şi internaţionale ale fenomenului
drogurilor, Ed. Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti.
Reiss, Albert, J., Rhodes, A. Lewis (1964), „An Empirical Test of Differential Association Theory”,
Journal of Research in Crime and Delinquency, 1, pp. 5-18.
Reuter, P. (1998), Sealing the Borders, California Rand, Santa Monica.
Robins, Lee N., Darlene H. Davis, and Eric Wish (1980), Vietnam Veterans Three Years after
Vietnam: How Our Study Changed Our View of Her-oin, In Yearbook ofsubstance Abuse, edited by
L. Brill and C. Winick, New York: Human Sciences Press.
Roizen, Judith, (1993), „Issues in the epidemiology of alcohol and violence”, în Susan E. (ed.),
Alcohol and interpersonal violence: Fostering multidisciplinary perspectives, U. S. Department of
Health and Human Services, Rockville.
Rotar, M. (2009), „Propagandă şi acţiuni antialcoolice în România Interbelică”, Lucrările
Conferinţei Internaţionale: Alcoholism: Historical and Social Issues, pp. 76, Alba Iulia.
Schur, Edwin (1980), „Labelling Devian Behavior”, în Rădulescu M. Sorin şi Dâmbeanu Cristina,
(2006), Sociologia Consumului şi Abuzului de Droguri, Editura Lumina Lex, Bucureşti, pp. 218.
33
Simcha-Fagan, şi Joseph E. Schwartz (1986), „Neighborhood and Delinquency: an Assessment of
Contextual Effects”, Criminology, 24, pp. 667-95.
Sher, K. J. (1995), „Stress response dampening”, în H.T. Blane Şi K. E., Leonard (eds),
Psychological Theories of Drinking and Alcoholism, New York: Guilford Press, pp. 227-271.
Shoemaker, D. J. (2005), Theories of Delinquency, Oxford University Press, Fifth edition.
Snow P., Powell M. (2004), „Interviewing juvenile offenders: the importance of oral language”,
Current issues in criminal justice, 290, pp. 128.
Show Clifford, Mc Kay Henry, (1942), Juvenile Delinquency and Urban Areas, University of
Chicago Press, Chicago.
Solomon, R.L. (1980), „The opponent process theory of aquired motivation: the affective dynamics
of addictions”, American Psychologist, 35, pp. 619-712.
Spooner, Catherine (1999), „Causes and corelates of adolescents drug abuse and implications for
treatment”, Drugs and Alcohol Reviw, 18, p. 453-475.
Spunt, Barry J., Paul J. Goldstein, Patricia A. Bellucci, and Thomas Miller (1990), „Race / ethnicity
and gender differences in the drugs-violence relationship”, Journal of Psychoactive Drugs, 22, pp.
293–303.
Stark, Rodney (1987), „Deviant places: A theory of the ecology of crime”, Criminology, 25
(November): 893–909.
Strategia Naţională Antidrog 2003-2004, adoptată prin H.G. nr. 154/2003, Monitorul Oficial nr.
111/21.02.2003.
Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, adoptată prin H.G. nr. 73/2005, Monitorul Oficial nr.
112/03.02.2005.
Steinberg, L, Fletcher, A şi Darling N. (1994), „Parental monitoring and peer influences on
adolescent substance use”, Paediatrics, 93, pp.1060-1064.
Susser, B. (1994), „Process approaches in ESL/EFL writing instruction”, „Journal of Second
Language Writing”, 3, pp. 31-47.
Sutherland, Edwin H., and Donald Cressey (1970), „Criminology”, în Criminal Careers and
Career Criminals, vol. 2, edited by Alfred Blumstein, Jacqueline Cohen, Jeffrey A. Roth, and
Christy A. Visher, National Academy Press, Washington D.C.
Sutherland, Edwin H. (1947), Principles of criminology, Chicago Lippincot Company, pp.77-80.
Salvaţi Copii (2005), Consumul de droguri în rândul tinerilor din România. Raport de cercetare,
Speed Promotion, Bucureşti.
Salvaţi Copiii (2003), Consumul de droguri în rândul copiilor şi tinerilor din stradă, Editura
Expert, Bucureşti.
Tannenbaum Franck, (1938), Crime and The Comunity, Gin and Company, New York.
34
Thomas William, Znaniecki William (1927), The Polish Peasant in Europe and in America, Alfred
A. Knopf, New York.
Tinklerberg, Jared., R. (1981), „Drugs and criminal assaults by adolescents: A repliction study”,
Journal of Psyhoactive Drugs, 13, 277-287.
Tolman, E.G. (1932), Purposive Behavior in Animals and Men, Appleton Century Crofts, New
York.
United Nations Office on Drugs and Crime (2005), World Drug Raport-Analysis, pp. 27.
Vanyukov, R. E., (ed.) Kirisci, M., Reynolds, L. Clark, D. B. (2006), „Predictors of Marijuana Use
in Adolescents Before and After Licit Drug Use: Examination of the Gateway Hypothesis”,
American Journal of Psychiatry, 163 (12), pp. 213–240.
Virkkunen, Matti. (1977), „Arests for drunkness and recidivism in juvenile delinquent”, British
Journal of Adictions, 72, (September): pp. 201-204.
Visher, Cristy (1986), „The Rand Second Inmate Survey: A Reanalysis” în Alfred Blumstein,
Jaquelline Cohen, Jefrey A. Roth, and Cristy A. Visher, Criminal Careers and Career Criminals
vol 2, National Academic Press, Washington D.C.
Volkow N and Li Ting-Kai (2004), „Drug addiction: the neurobiology of behaviour”, Nature
Reviews Neuroscience, 5, pp. 963-970.
Warr, Mark (1993), „Age Peers and Delinquency”, Criminology, 31, pp. 40.
Wells L.E., şi Rankin, J.H. (1991), „Families and delinquency: a meta analysis of the impact of broken
homes”, Social Problems, nr. 38, p. 71-93.
Weis, G. Joseph (1980), Jurisdictions and the Elusive Staus Offender, Washington, D.C., U.S.
Printing Office.
White, A.M., şi Swartzwelder, H.S. (2004), „Age-related effects of alcohol on memory and
memory-related brain function in adolescents and adults” în: Galanter, M., (ed.) Recent
Developments in Alcoholism, Vol. 17: Alcohol Problems in Adolescents and Young Adults:
Epidemiology, Neurobiology, Prevention, Treatment, New York: Springer, 2005. pp. 161-176.
Williams, R. Murphy (1951), American society; a sociological interpretation, New York, Knopf.
Williams R., Nowatski N. (2005), „Validity of adolescent self-report of substance use”, Substance
use and misuse no. 40 pp. 299-311.
Wolfram Schultz, Christopher D. Fiorillo, Philippe N. Tobler (2003), Discrete Coding of Reward
Probability and Uncertainty by Dopamine Neurons, Science 299 (5614): p. 1898-1902.
World Health Organization (1969), Sixtenth Raport of WHO Expert Committtee on Drugs
Dependence, Technical Raport Series, No. 47, WHO: Geneva.
Yamaguchi, K., şi Kandel, D. (1984), „Patterns of drug use from adolescence to young adulthood.
Sequences of progression”, American Journal of Public Health 74, pp. 668-772.

35
Zuckerman, M. (1979), Sensation Seeking: Beyond the Optimal Level of Arousal, Jhon Willey and
Sons, New York.
OEDT (2007), „Drugs and Crime: a complex relationship”, în Focus nr. 16, Observatorul
European pentru Droguri şi Toxicomanie, Lisabona.

36