A Trăi Dintr-o Postură Letting Go

01.02.2020 by Cosmin // 18 Comments

Anul 2019, a fost după mulți ani anul în care nu am ales niciun obiectiv și nicio intenție.
Realizând că acțiunile, gândurile și deciziile apar spontan și prin ele însele, la început de
2019 singura chestiune propusă a fost aceea de a adoptare a unei posturi Letting go.

Într-o lume care aleargă haotic după îndeplinirea de obiective, o astfel de postură poate
părea un nonsens. Iar mintea oricum refuză și opune rezistență, fiindcă minții îți plac
obiectivele fiindcă aceleași minți îi place controlul și separarea.

Neavând niciun obiectiv și având drept unică idee aplicarea tehnicii Letting go, anul 2019
a fost totuși anul cu cele mai multe împliniri pe toate planurile de până acum.

Trăind pur și simplu Viața și cedând orice formă de dorință personală(a ego-ului) direct în
mâinile Divinului pentru împlinirea celui mai armonios potențial, experiențele de viață au
curs cum nu se poate mai armonios. Fiindcă oricum numai ceea ce este cel mai armonios
poate deveni potențial actual la un moment dat. Fiindcă dacă ar exista un alt potențial
„mai potrivit” spre a deveni actual, acel potențial „mai potrivit” ar fi fost actual, și nu cel
experimentat acum. Aceasta este însă o chestiune oarecum teoretică. În fapt, în fiecare
instanță a singurului timp ACUM, este experimentată perfecțiunea infinită a Divinului și
a Universului.

Eficiența posturii Letting go, care este de fapt o ancorare și recunoaștere ca fiind câmpul
Conștiinței însăși, este ceva foarte simplu. Dar pe cât este de simplu, pe atât de neînțeles
pare. Și există două motive principale pentru care ideea de postură Letting go pare atât de
greu de înțeles:

1. Primul motiv este acela că o astfel de postură nu prezintă familiaritate în literatura

de dezvoltare personală și spiritualitate. În 99,99% din cazuri se vorbește despre
obiective și intenții pentru a experimenta o realitate armonioasă. Dacă apare
sugestia: „Recunoaște-te drept câmpul Conștiinței și permite-i realității să curgă
recunoscând fiecare instanță a lui ACUM ca fiind perfectă”, așa ceva nu prea are
legătură cu ceva citit deja sau cunoscut deja. Pe lângă faptul că nu prezintă
familiaritate, este greu să găsești alte persoane în jur care să adopte o postură
asemănătoare. Așa că dacă nu se leagă de nimic deja citit și nu există nimeni în jur
care să facă ceva asemănător, atunci sugestia tinde spre a fi respinsă. Există și un
fel de reticență în cazul oamenilor interesați de evoluție spirituală și dezvoltare
personală. O ancorare într-un sistem de gândire și atașamentul de acel sistem de
gândire, conduc de cele mai multe ori la respingerea a orice nu se pliază pe ceea
ce este știut deja. Aceasta fiind o mare capcană pentru studentul spiritual. Capcana
de a transforma ceea ce învață în: „cunoașterea mea”. Când de fapt, evoluția
 spirituală conduce la conștientizarea că nu există cu adevărat niciun „eu” și niciun
„tu”. Deci a cărui „mea” să fie cunoașterea?
2. Al doilea motiv pentru care adoptarea unei posturi de viață Letting go este
respinsă, este acela că mintea nu își poate explica logic cum dacă aducerea de
potențiale în actualitate este doar observată, realitatea se armonizează. Iar mintea
și ego-ul interpretează eronat ideea de martor al aducerii de potențiale în
actualitate, interpretând că se recomandă: „statul cu burta la soare”. În fapt nu
este deloc așa. Postura Letting go presupune experimentarea unor gânduri și
executarea unor acțiuni. Nu e nimic diferit la suprafață. Diferența este una de
substrat. Fiindcă una este să te duci la prășit, la cumpărături sau la sala de forță
crezând că există un tu care prășește, face cumpărături sau trage de fiare și face
mișcare. Și cu totul altceva este ca exact aceleași lucruri să fie făcute din
Conștiința faptului că acțiunile care presupun mișcarea sapei apar singure,
gesturile și acțiunile asociate cumpărăturilor apar prin ele însele, iar trasul de fiare
se produce impersonal fără să fie implicat niciun tu acolo. După câte se poate
observa, la suprafață, la nivel de acțiuni, ele sunt aceleași. Numai că în prima
situație se crede că există un tu care le face. În a doua situație aceleași acțiuni sunt
făcute, dar ele sunt mai degrabă mărturisite și recunoscute ca apărând prin ele
însele. Iar postura Letting go face apel fix la această recunoaștere a faptului că
evoluția Vieții dinspre acest moment perfect înspre următorul moment perfect este
un proces impersonal.

De fapt însă, adoptarea unei posturi Letting go, dacă nu se cade în mrejele celor două
posibile blocaje detaliate mai sus, conduce mai devreme sau târziu la experimentarea
realității și recunoașterea aceleași realități ca fiind infinit armonioasă.

De cele mai multe ori obiectivele și intențiile sunt alese din ego și nu fac decât să aducă
frustrare. Iar dacă sunt împlinite, dat fiind faptul că ego-ul nu este în rezonanță cu fluxul
Divin al Vieții, se poate ca un obiectiv împlinit să nu aducă de fapt niciun fel de
satisfacție profundă. Ego-ul se va mândri câteva zile cu ceea ce i se pare că el a realizat.
Iar asta va fi tot. Pe când încrederea în faptul că Divinul livrează de fiecare dată spre
experimentare cele mai armonioase potențiale, și recunoașterea ca fiind chiar acest Divin
care observă aducerea de potențiale în actualitate, are asociată o stare de împlinire
autentică.

Acesta nu este însă un articol care să îți spună ce să faci sau ce să nu faci în 2020. Nu este
un text care să îți spună să îți setezi sau nu obiective și intenții.

Dacă obiectivele și intențiile sunt necesare pentru împlinirea celui mai armonios
potențial, aceleași obiective și intenții vor apărea și vor fi alese spontan și impersonal.

Rolul acestui text este acela de a invita esența a ceea ce ești spre apropiere de adevăr și
iubire. Conștiința își adresează sieși un mesaj prin intermediul acestui text.

Pentru sporirea clarității cu privire la ce înseamnă totuși Letting go, acest citat poate avea
rol de clarificare: „Letting go-ul implică a fi conștient de o emoție, a-i permite acesteia să
apară, a sta cu aceasta, și a permite acesteia să își urmeze cursul fără a vrea să o faci
diferită și fără a vrea să faci ceva cu privire la ea. Înseamnă ca pur și simplu să lași
emoția să fie acolo și să te focusezi pe a permite să iasă în afară energiei din spatele
acesteia. Primul pas este să îți dai voie să ai emoția fără a-i rezista, a o ventila, a te teme
de ea, a o condamna, sau a moraliza cu privire la ea. Înseamnă să renunți la judecată și să
vezi că este doar o emoție. Tehnica presupune să fii cu emoția și să renunți la toate
eforturile de a o modifica în orice fel. Renunță la dorința de a rezista emoției. Rezistența
este cea care face ca emoția să persiste. Când renunți la a rezista sau la a încerca să
modifici emoția, aceasta va produce o shiftare spre următoarea emoție și va fi
acompaniată de o senzație de ușurare. O emoție căreia nu i se opune rezistență va
dispărea în timp ce energia din spatele ei se disipă. ” – David R. Hawkins

Descrierea de mai sus este pentru o emoție. Același lucru este valabil însă pentru orice
experiență de viață care apare din vidul cuantic și curge prin ea însăși înspre manifestare.
Asta înseamnă să adopți o postură de viață Letting go.

În cazul în care ți se pare că sună bine ceea ce ai citit aici, simte-te liber să te aliniezi
acestor principii în 2020 spre experimentarea unei înșiruiri de potențiale așa cum este.
Adică o înșiruire perfectă!

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu