Iftime (Moroșanu)Iuliana Alexandra

Facultatrea de Istorie Geografie –Consiliere și administrare în resurse umane Anul I

REFERAT

RECRUTAREA RESURSELOR UMANE

Conceptul de recrutare
Una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii este reprezentată de
resursele umane, rezultatele acestui fapt devenind tot mai evidente în timp. Instituţiile cheltuiesc
sume importante cu angajarea iar datorită costurilor ridicate atât remunerarea personalului cât şi
angajarea şi dezvoltarea acestuia reprezintă, unul dintre cele mai evidente investiţii în resurse
umane.
Unul dintre cele mai importante elemente al politicii de resurse umane îl constituie
demersul recrutării. Prin intermediul recrutării poate fi întinerită forţa de muncă dintr-o
organizaţie sau poate fi ameliorat sau ajustat nivelul mediu de competenţă profesională.
Luând în considerare ideea că în bună măsură realizarea deciziilor organizaţionale, a progresului
economic şi social depind de calitatea tuturor activităţilor care se desfăşoară este de înţeles şi
atenţia deosebită acordată de unii specialişti înţelegerii particularităţilor acestui proces de către o
serie de specialişti din domeniul resurselor umane. În lucrarea “Managementul resurselor
umane”1 Cindrea Ioan, analizează acest concept şi consideră recrutarea ca fiind ,, prima parte din
procesul de ocupare a unui loc de muncă vacant şi include examinarea atentă a locului de muncă
şi a cerinţelor sale, pentru a se putea identifica sursa adecvată de candidaţi şi modul în care
aceştia pot fi atraşi să candideze”. În ceea ce priveşte ţara noastră, recrutarea personalului se face
în cea mai mare măsura după tehnicile deja cunoscute utilizându-se mai puţin practicile existente
nivel modial. Majoritatea companiilor se confruntă astăzi cu climatul social-economic instabil,
locurile de muncă sunt puţine iar pentru cele disponibile nu se aplică nici o tehnică adecvată de
recrutare. Responsabilitatea oricărei organizaţii derivă din finalitatea activităţii sale. Pentru a-şi
atinge această finalitate (satisfacerea utilizatorului final) sau chiar şi numai pentru a supravieţui
aceasta trebuie să se îngrijească de împlinirea următoarele deziderate:
a) în primul rând trebuie să asigure o identificare a aptitudinilor şi a calităţilor
candidaţilor pentru a putea alege pe aceia care corespund cel mai bine cerinţelor postului;
b) trebuie să asigure utilizarea unor metode de recrutare cât mai adecvate pentru identificarea
candidaţilor cei mai competitivi;
c) în tot acest timp trebuie să asigure respectarea legislaţiei în ceea ce priveşte acordarea de
oportunităţi egale candidaţilor, fără să recurgă la practici discriminatorii.
Reuşita procesului de recrutarea depinde în mare măsură de rezolvarea cu succes a
problemelor de acest gen. Recrutarea angajaţilor devine o activitate costisitoare, o activitate
independentă şi complexă atât prin volumul mare de muncă pe care îl atrage cât şi prin
importanţa pe care o are pentru întreaga organizaţie.
Iftime (Moroșanu)Iuliana Alexandra
Facultatrea de Istorie Geografie –Consiliere și administrare în resurse umane Anul I

REFERAT

RECRUTAREA RESURSELOR UMANE

Conceptul de recrutare
Una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii este reprezentată de
resursele umane, rezultatele acestui fapt devenind tot mai evidente în timp. Instituţiile cheltuiesc
sume importante cu angajarea iar datorită costurilor ridicate atât remunerarea personalului cât şi
angajarea şi dezvoltarea acestuia reprezintă, unul dintre cele mai evidente investiţii în resurse
umane.
Unul dintre cele mai importante elemente al politicii de resurse umane îl constituie
demersul recrutării. Prin intermediul recrutării poate fi întinerită forţa de muncă dintr-o
organizaţie sau poate fi ameliorat sau ajustat nivelul mediu de competenţă profesională.
Luând în considerare ideea că în bună măsură realizarea deciziilor organizaţionale, a progresului
economic şi social depind de calitatea tuturor activităţilor care se desfăşoară este de înţeles şi
atenţia deosebită acordată de unii specialişti înţelegerii particularităţilor acestui proces de către o
serie de specialişti din domeniul resurselor umane. În lucrarea “Managementul resurselor
umane”2 Cindrea Ioan, analizează acest concept şi consideră recrutarea ca fiind ,, prima parte din
procesul de ocupare a unui loc de muncă vacant şi include examinarea atentă a locului de muncă
şi a cerinţelor sale, pentru a se putea identifica sursa adecvată de candidaţi şi modul în care
aceştia pot fi atraşi să candideze”. În ceea ce priveşte ţara noastră, recrutarea personalului se face
în cea mai mare măsura după tehnicile deja cunoscute utilizându-se mai puţin practicile existente
nivel modial. Majoritatea companiilor se confruntă astăzi cu climatul social-economic instabil,
locurile de muncă sunt puţine iar pentru cele disponibile nu se aplică nici o tehnică adecvată de
recrutare. Responsabilitatea oricărei organizaţii derivă din finalitatea activităţii sale. Pentru a-şi
atinge această finalitate (satisfacerea utilizatorului final) sau chiar şi numai pentru a supravieţui
aceasta trebuie să se îngrijească de împlinirea următoarele deziderate:
a) în primul rând trebuie să asigure o identificare a aptitudinilor şi a calităţilor
candidaţilor pentru a putea alege pe aceia care corespund cel mai bine cerinţelor postului;
b) trebuie să asigure utilizarea unor metode de recrutare cât mai adecvate pentru identificarea
candidaţilor cei mai competitivi;
c) în tot acest timp trebuie să asigure respectarea legislaţiei în ceea ce priveşte acordarea de
oportunităţi egale candidaţilor, fără să recurgă la practici discriminatorii.
Reuşita procesului de recrutarea depinde în mare măsură de rezolvarea cu succes a
problemelor de acest gen. Recrutarea angajaţilor devine o activitate costisitoare, o activitate
independentă şi complexă atât prin volumul mare de muncă pe care îl atrage cât şi prin
importanţa pe care o are pentru întreaga organizaţie.