Referat procedura fiscala

Procedura medierii prevazuta de legea 192/2006 si procedura medierii fiscale

prevazuta de ordinul 1757/2019 al ANAF
Asemanari si deosebiri

Asemanari

In primul rand, aceste doua proceduri se aseamana prin faptul ca beneficiari ai

acestora pot fi atat persoanel fizice cat si persoanele juridice. Astfel in cazul medierii
fiscale, pot depune notificaea privind intentia de mediere atat persoane fizice cat si
persoane juridice, iar in cazul medierii obisnuite prevazute de legea 192/2006 atat
persoanele fizice cat si perosnale juridice pot incheia un contract de mediere pentru
solutionarea conflictelor pe cale amiabila.
O alta asemanare intre cele doua proceduri o constituie obiectul acestora. Astfel,
pe calea procedurii medierii fiscale se urmareste stingerea ogligatiilor fiscale aferente
debitorului prin identificarea unor solutii optime si chiar inlesnirea unor obligatii ale
debitorului. Pe de alta parte pe calea medierii obisnuite se urmareste solutionarea unor
conflicte de orice fel intre parti. Observam astfel ca ambele proceduri urmaresc
solutionarea unor diferende ale partilor participante la mediere.
In ceea ce priveste promovarea procedurii medierii obisnuite dupa ce conflictul a
fost dedus judecati, judecata este suspendata la cererea partilor pe durata medierii. De
asemenea, in cazul procedurii medierii fiscale, introducerea de catre debitor a notificarii
privind intentia de mediere, suspenda executarea silita promovata de organul fiscal in
vederea recuperarii creantelor la care debitorul este obligat.
La inchiderea ambelor proceduri de mediere se intocmeste un proces verbal, de
catre mediator in cazul medierii obisnuite si de catre organul fiscal in cazul medierii
fiscale.
Atunci cand debitorul in cazul medierii fiscale sau partile din cadrul medierii nu se
prezinta in vederea desfasurarii procedurii de mediere de doua ori la ora si locul stabilite,
atat medierea obisnuita cat si medierea fiscala se considera refuzate. In cazul medierii
fiscale este continuata procedura de executare silita impotriva debitorului, iar in cazul
medierii, aceasta se considera neacceptata.
 Deosebiri

O prima deosebire intre procedura medierii obisnuite si cea fiscala este faptul ca
in cazul medierii fiscale un dintre parti este statul prin organul fiscal, care ca scop
colectarea esalonata a impozitelor, taxelor sau amenzilor de la debitor sau chiar inlesnirea
acestora, in timp ce in cazul medierii participantii sunt pe de-o parte partile aflate in
conflict si mediatorul, care in exercitarea profesiei liberale urmareste solutionarea
diferendelor dintre parti.
Spre deosebire de medierea reglementata de legea 192/2006 care presupune
pentru inceperea procedurii propriu-zise incheierea unui contract intre partile aflatein
conflic pe de-o parte si mediator pe de alta parte,procedura medierii fiscale necesita
pentru a lua nastere doar notificarea debitorului facuta catre organul fiscal. Din aceasta
comparatie desprindem faptul ca medierea obisnuita necesita o exercitare de vointa
bilaterala in timp ce procedura medierii fiscale ia nastere prin voita unilaterala a
debitorului.
In ceea ce priveste reprezentarea in procedura de mediere, apreciem faptul ca in
cazul medierii obisnuite partile aflate in conflict pot fi asistate de un avocat sau chiar pot
fi reprezentate prin mandat sau procura speciala de catre o alta persoana, in timp ce in
cazul procedurii de mediere fiscala, debitorul nu poate fi reprezentat.