Efectele benefice

ale curei cu supă de varză

Dragii mei, nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc momente
surprinzătoare din viaţa mea! Întâlneşti oameni minunaţi care
sunt întotdeauna la locul potrivit, în momentul potrivit...
Sunt într-o permanentă luptă cu kilogramele - habar n-am de
unde vin, da’ ştiu că se depuuuun!... Soţul meu nu m-a bruftuluit
niciodată că s-ar putea să rup cântarul, este un om bun,
înţelegător, răbdător, are ochi numai pentru mine - dar nu se ştie
niciodată ce aduce ziua de mâine! Aşa că am tot încercat cure
peste cure, poate-poate voi da jos câteva kilograme. Vezi să nu!
Şi aşa am ajuns şi la mult-lăudata supă de varză! Cunoaşteţi
reţeta, nu? Ciorbă cu toate „neamurile” din grădină, cu multă
varză, fără sare, fără ulei, mmmm!!!
O bunătate!!! Ţi-e foame? Mănânci o
porţie zdravănă! Iar ţi-e foame? Mai
mănânci una! Îţi chiorăie maţele în
mijlocul unei şedinţe de lucru? Fugi
la vestiar şi sorbi cuminte cu lingura
din sufertaş! Ce bunătăţi! Morcovi,
ardei, ţelină, ceapă (multă ceapă!),
varză (multă, multă varză)! Şi să nu
uităm de apa în care se îmbăiază acest amestec de vitamine,
zeama ce va raşcheta grăsimea de şolduri, burtă, de sub bărbie şi
de pe fălcuţe...
Cămara mea gemea de tot felul de legume fără calorii. Când se
terminau, fugeam la supermarket să fac din nou plinul. Apoi oala
bolborosea iar cuminte pe foc.
Şi iaca aşa, a venit iar ziua când stam la rând, cuminte, să
plătesc la casă mormanul de vegetale din cărucior. De o
săptămână mă tot îndopam cu fermecata supă de varză, aşa că
prin maţe simţeam tot timpul curenţi, vârtejuri, trosnete şi, tot mai
des, prindeam momentul când eram singură şi dădeam drumul la
supapă, bubuia de speriam câţelul şi mai ieşea şi energia negativă
din mine...
Mă apropiam de casa de plată cu căruciorul plin cu multe
verze rotunde şi îndesate, când, culmea nenorocirii! simţii un
junghi puternic în maţe. „Super! gândii eu, sper să rezist până
ajung la vreo toaletă!” Intestinele mele începură însă să
şerpuiască, bulele de aer o luară pe tobogan spre ieşire, eu ţineam
bine de poartă să nu cumva să se deschidă şi burta începu să mi
se umfle! Ce durere, dragii mei!!!
Mă uitai cu disperare în jur: soţul mă aştepta cuminte în
maşină (unde îl plantasem eu!), până sa fac plata mai erau vreo
două babe la rând, iar în spatele meu se adunase o echipă de
fotbal ce mergea în deplasare, aveau domnii cărucioare pline-ochi
cu bere, alune şi apă minerală, toţi băieţi unu-şi-unu’ !
Situaţia mea era împuţită rău - ce bine se potriveşte expresia!
În burta mea se hârjoneau pisicile, ţopăiau şi se muşcau nişte
căţeluşi drăgălaşi, se auzeau miorlăiturile şi lătrăturile lor. Eu
eram roşie ca racul - şi nu ştiu de ce, poate de ruşinea rândului de
testosteron din spatele meu, sau de durere, sau că mă forţam să
nu las să-şi facă de cap şi tunul cu gaze letale!
Aşa că, disperată, înşfăcai poşeta de pe grămada de varză,
abandonai căruciorul cu bomba de vitamine şi răzuitorul de
grăsime şi o luai la sănătoasa către maşina noastră din parcare.
Naiba ştia unde o fi toaleta ăstora, aşa
că salvarea mi-era lângă soţiorul meu
mult iubit, în maşinuţa noastră dragă!
Mă suii cu viteză pe scaun lângă şofer
şi trăsei o bombă sănătoasă - da’
sănătoasă rău! Bine-ar fi de s-ar duce
pe pustie şi kilogramele alea nenorocite,
cum s-a dus şi duhoarea asta de varză
clocită!
Calmată, mă uitai smerită către cel ce jurase în faţa altarului
să fie alături de mine, la bine şi la rău - şi... înlemnii!!! La volan
statea un bărbat străin - mă urcasem în altă maşină! Deh! excesul
de viteză!
N-am ştiut că pot să ţâşnesc vreodată atât de iute dintr-o
maşină! Am luat-o la sănătoasa în parcare, mi-am reperat (corect!)
bunurile, adică maşinuţa şi bărbatul de la volan, m-am suit
grăbită şi am urlat:
- Dă-i drumul! Dă-i drumul acasă!
Iubitul meu soţ mă privea cu stupoare. Nu l-am lăsat să
deschidă gura:
- Nu întreba nimic! Vreau acasă! Bagă viteză!
Ascultător, făcu ce îi zisei. La semafor se uită plin de vinovăţie
la mine, că apucaserăm culoarea roşie, de parcă ar fi fost vina lui...
Aşteptam verdele când îmi aruncai ochii în oglinda
retrovizoare. Şoferul din spatele maşinii noastre s-a dat jos şi se
apropie de portiera soţului meu. Bărbatul meu dădu jos geamul şi
înăuntru îşi băgă capul - cine credeţi? Tocmai domnul pe care îl
procopsisem cu duhoarea ciorbelor de varză trecute.
- Nuuuu!!! Închide geamul, iubitule! urlai eu.
Însă era prea târziu! Iubitul meu soţ întoarse capul spre mine,
foarte-foarte uimit, apoi iar spre nefericitul de lângă portieră.
Acesta îmi aruncă o privire (dar, ah! ce privire!), apoi întinse pe
geam o mână înăuntru spre mine, avea ceva în mână („Doamne,
mă rugai în gând, sper să nu fie un pistol!” şi închisei ochii) - şi
spuse calm:
- Doamnă, v-aţi uitat poşeta în maşina mea!
Eh! După cum spuneam la începutul eseului meu, acesta a
fost un moment surprinzător în viaţa mea. Am întâlnit acest domn
minunat care s-a aflat la locul potrivit, în momentul potrivit. Altul
nu mi-ar fi înapoiat poşeta. Şi-a sacrificat din preţiosu-i timp liber
şi ne-a urmărit maşina, şi-a riscat viaţa la semafor - doar să-mi
înapoieze acest obiect personal. Om de caracter, ce mai!
Şi dacă eu nu făceam minunata cură de slăbire cu gustoasa
supă de varză, mai apucam eu să cunosc o asemenea persoană?!
Vedeţi? Acesta este un alt efect benefic al dietei cu supă de
brassica oleracea.