Materiale şi metode de cercetare:

Studiul a fost realizat în cadrul clinicii USMF „N.Testemițanu“, Catedra Odontologie,

Parodontologie și Patologia Orală, cuprinzînd un studiu clinic la 10 pacienți cu
vârsta cuprinsă între 22-70 ani, dintre care 6 femei și 4 bărbați cu forme cronice de
parodontită marginală.
După locul de reședință eșantionul total studiat de pacienți a fost reprezentat de 8 subiecți
(80%) din mediul urban și 2 subiecți(20%) din mediul rural.
Indicii de evaluare a igienei bucale și stării de îmbolnăvire
parodontală:
Indicele de inflamație PMA- pune în evidență inflamația gingivală colorând diferite zone ale
gingiei cu sol.Iodo-iodurată Lugol: P-colorația papilei Interdentare; M- gingia marginală; A-
gingia atașată. Rezultate obținute:
1.inflamația papilei interdentare;
2.inflamația gingiei marginale;
3.inflamația gingiei atașate.
Valorile obținute la examinarea fiecărui dinte au fost adunate și calculate după formula:
PMA= suma valorilor obținute la fiecare dinte/nr.dinților examinați x 100%.
Indicele CPITN — se examinează starea de sănătate a parodonțiului marginal și distrucția osoasă
în fiecare din cele 6 sextante ce cuprind următorii dinți: 17-14, 13-23, 24-27, 47-44, 43-33, 34-
37. S-a efectuat sondarea fără presiune, direcționată pe axa dintelui, cu evidențierea următoarelor
valori: s-a depistat gingivoragie,tartru dentar și pungi parodontale cu profunzimea
de 3-4 mm, deci conform indicelui CPITN (1+2+3) este necesar detartraj și tratament complex.
Parodontometria — realizată cu sonda parodontală.Se introduce sonda parodontală marcată
milimetric cu o presiune de 25 g la maxilarul superiorși fără presiune la maxilarul inferior(doar
greutatea sondei), între dinte și gingie în toate cele patru direcții: lingual sau palatinal, distal,
mezial, vestibular.În calcul se va lua suprafața cu dimensiunea cea mai mare a pungii.
Se estimează rezultatele după codificarea:
• Cod 0 — nici un semn de îmbolnăvire parodontală (nu necesită tratament);
• Cod 1 — sîngerare gingivală la atingere cu sonda (necesită îmbunătățirea igienei orale);
• Cod 2 — tartru supra și subgingival (necesită igienă bucală, detartraj);
• Cod 3 — pungi parodontale cu adîncime de 4-4,5 mm (detartraj, tratament antimicrobian);
• Cod 4 — pungi parodontale cu adîncime de 6 mm și mai mult (toate enumerate mai sus
asociat cu tratament chirurgical și de reechilibrare funcțională, ocluzală, biostimulare).
2.2.1 Examene complementare
♦ Evidenţa plăcii bacteriene se efectua zilnic prin clătirea gurii timp de 30 de secunde cu apă
în care se dizolva o pastilă de ,,Dinal” (Rusia), soluţie de fuxină.

♦ Examenul radiologic a avut scopul de a stabili starea tesuturilor parodontale

şi de a evalua procesul de restabilire a structurii osului după tratament. A fost studiată înălţimea
septurilor interdentare, grosimea stratului spongios şi a lamei compacte; starea fantei
periodontale. În acest scop a fost aplicată ortopantomografia prin intermediul aparatului
“ORTHOPHOS- 3”.
Pentru determinarea stării ţesutului osos al apofizelor alveolare se folosea indicele osal
„Fuchs”, care ne permite să apreciem resorbţia ţesutului osos faţă de lungimea
rădăcinii.Rădăcina dintelui se împarte convenţional în 3 părţi. Nivelul distrucţiei osoase se
apreciază în raport cu aceste părţi după sistemul de 4 puncte:
4 – dispariţia osului nu se atestă sau dintele a fost extras în urma complicaţiilor cariei;
3 – distrucţia osului până la 1/3 din lungimea rădăcinii;
2 – distrucţia osului de la 1/3 la 2/3 ale rădăcinii;
1 – distrucţia osului mai mult de 2/3 din lungimea rădăcinii;
0 – dintele se află în afara osului sau a fost extras în urma afecţiunilor parodontale.
Se calculează suma indicilor tuturor dinţilor sau a sextantului supus operaţiei şi se împarte la
numărul care trebuie să corespundă parodonţiului sănătos în regiunea dinţilor examinaţi.
Examenul radiologic se efectua până la tratament, peste 3, 6, 12, 24 luni după tratament,
pentru a determina dinamica recuperării procesului.
♦ Fotografii clinice ale ţesuturilor parodontale, care permit o apreciere a statusului gingival
înainte şi după tratament.
♦ Rezultatele explorărilor se înregistrau în fişa de observaţie a pacientului. În caz de
necesitate, el era consultat de alţi specialişti (internist, cardiolog, neuropatolog,
endocrinolog, hematolog).
♦ Pentru formularea diagnosticului a fost folosită clasificarea afecţiunilor parodontale,
adoptată la plenara a XVI-a a Societăţii Ştiinţifice a Stomatologilor în 1983 cu unele
modificări.
♦ Analiza clinică a sângelui
Metodele de cercetare biochimică a markerilor remodelării osoase în serul sangvin
Cercetările au fost întreprinse în Laboratorul biochimie al LCCŞ a USMF ,,Nicolae
Testemiţanu”.
1. Determinarea activităţii fosfatazei alcaline totale şi a fracţiei ei termolabile – markerul
formării osoase – s-a efectuat cu ajutorul seturilor de reagenţi ai firmei ,,Elitech” (Franţa)
conform instrucţiunii anexate. Principiul metodei se bazează pe capacitatea enzimei de a cataliza
hidroliza p42 nitrofenilfosfatului cu eliberarea p-nitrofenolului. Viteza de formare a p-
nitrofenolului este direct proporţională cu activitatea enzimei în proba cercetată.
Pentru determinarea fosfatazei alcaline de origine osoasă probele cercetate mai întâi au fost
supuse preincubării la temperatura de 56oC timp de 10 min. Apoi în aceste probe s-a determinat
activitatea enzimei, ceea ce corespunde fracţiei termorezistente a fosfatazei alcaline. Fosfataza
alcalină termolabilă de origine osoasă s-a estimat după diferenţa dintre fosfataza alcalină totală şi
fracţia ei termorezistentă. Gradul de activitate a fosfatazei alcaline se exprimă în nmol pe
secundă la 1 litru ser sangvin (nmol/s/l).
2. Concentraţia de osteocalcină – cel mai specific marker al formării osoase (osteogenezei) –
s-a dozat utilizând seturile de reagenţi produse de firma „Diagnostic Sistems Laboratories INC.”
(SUA), conform instrucţiunii anexate.
3. Nivelul funcţional al fosfatazei acide totale şi al fosfatazei acide tartratrezistente (markerul
resorbţiei osoase) a fost estimat prin metoda cinetică, folosind chiturile de analiză ale firmei
,,Elitech”(Franţa). Principiul metodei se bazează pe capacitatea enzimei de a hidroliza
alfanaftilfosfatul cu eliberarea α-naftolului şi fosfatului anorganic. Alfa-naftolul reacţionează cu
diazo-2-cloro-5-toluolul (Fast Red Tr salt) cu formarea unui compus colorat în roşu, intensitatea
căruia este direct proporţională cu activitatea enzimei. În prezenţa tartratului se determină
activitatea fosfatazei de origine osoasă şi se exprimă în nmol pe secundă la 1 litru ser sangvin
(nmol/s/l).
Datele au fost prelucrate statistic, folosindu-se criteriile „T-Student”.