DOMENIUL OCEANIC - Relieful fundului oceanic este strâns legat de evoluţia plăcilor litosferice, a

zonelor de convergenţă şi de extensiune.

MARILE DOMENII DOMENIUL CONTINENTAL- Sub raport morfostructural este foarte diversificat, incluzând cele mai
vechi teritorii, formate odată cu individualizarea crustei acum circa 1,5 - 3,8 miliarde ani, dar şi cele
mai recente suprafeţe de uscat care au apărut în ultimele milioane de ani.
Bazinele oceanice - deţin cea mai mare pondere din suprafaţa
totală a Pământului. Sunt caracterizate de un relief şters pe
MORFOSTRUCTURALE TERESTRE Scuturile - sunt unităţi morfostructurale foarte vechi, stabile din punct de Scutul Canadian
care apar protuberanţe de forma unor coline abisale cu o Scoarţa Pământului, în cei peste 4 miliarde ani de evoluţie, a suferit vedere tectonic, cu un relief şters (câmpii şi podişuri de eroziune),
altitudine relativă de până la câteva sute de metri, dar şi munţi transformări succesive, dominate în ultimii 200 milioane ani de dinamica plăcilor alcătuite din roci precambriene (0,5 - 3,8 miliarde ani) aflate la zi (scutul
submarini de natură vulcanică. Prezintă o stabilitate tectonică litosferice. Această evoluţie a fost controlată de: Baltic, scutul Canadian, scutul Brazilian, scutul African).
relativă, grosimea medie a scoarţei fiind de circa 7 km. Siberia
! procesele orogenice, localizate în zonele de convergenţă a plăcilor şi care au
Dorsalele medio-oceanice - sunt aliniamente active de mare pus în loc marile lanţuri muntoase pericontinentale, intracontinentale şi arcuri
amploare cu o lungime totală de circa 80.000 km, separând insulare; Platformele - sunt unităţi morfostructurale stabile tectonic, cu un fundament
plăcile litosferice în zonele de acreţie. Au aspectul unor lanţuri alcătuit din acelaşi tip de roci ca şi scuturile, peste care sunt depuse roci
montane, fragmentate în zona centrală de o vale de rift cu o ! procesele magmatice, localizate cu precădere în lungul aliniamentelor de sedimentare post-cambriene cu grosimi ce pot depăşi 4000 de metri şi care pot
lăţime de circa 2 km. Sunt foarte instabile din punct de vedere acreţie a plăcilor, în urma cărora au rezultat dorsalele oceanice şi insulele izolate aparţine unuia sau mai multor cicluri de sedimentare (platforma Siberiană,
tectonic, cu o activitate magmatică bogată în lungul rifturilor. din cuprinsul bazinelor oceanice; platforma Est-Europeană, platforma Guyanelor etc.). Grosimea scoarţei la nivelul
platformelor este în medie de 40 km.
Fosele oceanice - sunt imense “şanţuri” tectonice cu adâncimi de peste 5 km ! procesele epirogenice, de înălţare şi coborâre, care au permis succesiv
asociate zonelor de subducţie, marcate de numeroase cutremure de mare sedimentarea sau erodarea teritoriilor mai coborâte sau mai ridicate ale Catenele orogenice paleozoice - se întind pe multe mii de kilometri lungime şi M. Appalachi
intensitate. Uneori, adâncimea absolută a acestora poate depăşi 10 km (ex: Pământului; lăţimi de sute sau mii de kilometri, fiind alcătuite din roci metamorfice şi
fosa Marianelor - 11.034 metri). Sunt umplute cu sedimente provenite din sedimentare, intens cutate şi faliate, cu intruziuni de roci vulcanice specifice
spaţiile continentale şi din arcurile insulare din apropiere. ! procesele complexe de eroziune, care au produs nivelarea şi uniformizarea aliniamentelor de convergenţă. Relieful este specific munţilor vechi, cu înălţimi
până la peneplenare a vechilor sisteme orogenice, sau diversificarea reliefului mai modeste şi culmi puţin spectaculoase ca urmare a timpului îndelungat în care au
recent. fost supuse eroziunii.

Bazinele marine marginale - sunt dezvoltate pe crustă oceanică cu o grosime Suprafaţa Pământului este alcătuită din două mari domenii morfostructurale - Catenele orogenice tinere (mezozoice şi neozoice) - formate odată cu începutul
medie de 9 km, parţial active tectonic, frecvent întâlnite în partea vestică a domeniul oceanic şi domeniul continental - în interiorul cărora se asamblează cretacicului (140 milioane ani), reprezintă o trăsătură principală a Pământului,
Oceanului Pacific. Sunt situate între două arcuri insulare (M. Filipinelor) sau unităţi morfostructurale complexe de diferite ordine, cu tendinţe evolutive relativ având o importanţă deosebită fizico-geografică şi ocupând 6 % din suprafaţa
între un arc insular şi un continent (M. Japoniei, M. Bering, M. Caraibilor etc.). proprii. acestuia. Din punct de vedere tectonic sunt active şi au un relief accidentat, iar ca
poziţionare, sunt dispuse la periferia platformelor, fiind formate în zonele de
Bazinele marine interne - sunt înconjurate complet (M. convergenţă a plăcilor tectonice.
Caspică) sau aproape complet de continente (M. Neagră, M. Rifturile continentale - sunt unităţi morfostructurale tinere (mai
Roşie) sau asociate cu sisteme de arcuri insulare (Golful puţin de 30 milioane ani), foarte active din punct de vedere tectonic
Mexicului), iar din punct de vedere tectonic se remarcă printr-o şi vulcanic. Au aspectul unor fracturi situate în interiorul sau la
stabilitate relativă. Cuvertura sedimentară este foarte groasă, marginea continentelor cu lungimi de sute sau mii de kilometri
dominând sedimentele fine de tipul mâlurilor, iar depozitele de (Marele Graben Est-African - peste 6500 km) şi lăţimi ce uneori
sare sunt antrenate frecvent în fenomenul de diapirism. depăşesc 70 km, fiind o succesiune de grabene uneori în asociaţie
cu horsturi rezultate în urma unui proces de distensie. În urma
acestui proces, scoarţa continentală se diminuează în detrimentul
Insulele vulcanice - sunt formate în urma activităţilor vulcanice scoarţei oceanice recente.
submarine prin acumularea materialului magmatic Arcurile insulare - se dezvoltă deasupra aliniamentelor de
predominant bazic. Geneza lor este strâns legată de activitatea subducţie unde o placă oceanică intră sub o altă placă de aceeaşi
magmatică din lungul dorsalelor (Islanda, Insula Ascension, natură, fiind caracterizate de o intensă activitate seismică şi
Insula Paştelui) sau de cea a “punctelor calde” din manta vulcanică. Au aspectul unor arhipelaguri curbate alcătuite din insule
(Hawaii ş.a.). Majoritatea se remarcă printr-o instabilitate de dimensiuni diferite, cu lungimi de mii de km (arh. Japoniei, arh.
tectonică accentuată. Aleutine, arh. Indoneziei etc.)

Poster realizat de: Conf. univ. dr. Marian ENE