Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IC Notes Bianca
IC Notes Bianca
Comunicarea paradoxala
-Conceptul cheie al scolii de la palo alto este dubla constangere, care ia nastere din observarea
comportamentului uman in situatii paradoxale.
-Exista, spun Watzlawick si colaboratorii sai, trei tipuri de paradoxuri: paradoxurile logice (sau
antinomiile), definitiile paradoxale (sau antinomiile
semantice) si paradoxurile pragmatice (sau injonctiunile si previziunile paradoxale),
corespunzând palierelor logic, semantic si pragmatic ale teoriei comunicarii.
-B Russell, prin teoria tipurilor logice, spune ca ceea ce cuprinde toate elementele unei colectii,
nu poate sa fie un element al colectiei
Russel propune o axioma care a rezolvat, de altfel, multe dintre impasurile in care se afla
matematica la inceputul secolului trecut: Nici o clasa nu poate fi membra a ei insesi
(-Paradoxurile pragmatice:
Povestea barbierului: Pentru a putea întelege paradoxurile pragmatice, sã trecem în revistã un
ultim paradox semantic, de asemenea celebru: paradoxul bãrbierului. În esentã, paradoxul este
urmãtorul: într-un sat trãieste un bãrbier care îi bãrbiereste pe toti oamenii din sat care nu se
bãrbieresc singuri. Paradoxul constã în imposibilitatea de a-l clasa pe bãrbierul însusi,
presupunând cã se bãrbiereste, la rândul lui: face parte dintre cei care se bãrbieresc singuri sau
dintre cei bãrbieriti de el? O deductie riguroasã ajunge la concluzia cã un astfel de bãrbier nu
poate exista. )
9. Teoria dublei constrangeri
-Teoria dublei constrângeri a luat nastere în urma unei cercetãri privind efectele paradoxurilor
pragmatice în interactiunile umane.
(-Conturarea dublei constrângeri are ca punct de pornire teoria tipurilor logice a lui Russell
(discutatã mai sus în cadrul paradoxurilor logice), care afirmã cã existã o discontinuitate între
clase si membrii lor: clasa nu poate fi membrã a ei însesi, dupã cum nici unul dintre membrii
unei clase nu poate fi clasa în sine, deoarece termenul folosit pentru clasã nu se situeazã la
acelasi nivel de abstractizare precum cel folosit pentru membrii sãi.)
-Ingredientele necesare:
Doua sau mai mult persoane: X si victima
Experienta repetata: presupune un model comportamental recurent
Un prim ordin negativ: “Nu face asta, sau o sa te pedepsesc!”
Un al doilea ordin care intra in contradictie cu primul: „Nu o lua ca pe o pedeapsa!”
Un al treilea ordin care ii interzice victimei sa scape: cuprins la nivelul celor 2 ordine
(Poveste de spus: Un copil îsi vede pãrintele nervos. Pãrintele neagã cã ar fi nervos si insistã
ca si copilul sã nege la rândul lui. Ce ar trebui sã facã în acest caz copilul? Sã îsi creadã
simþurile sau pãrintele? Practic are de ales între douã „rele“: fie îsi pierde simtul realitãtii, fie îsi
pierde relatia cu pãrintele. Iesirea dintr-o astfel de situatie se poate face numai
metacomunicând; de pildã, un enunt de genul „Îmi transmiti mesaje contradictorii?“.
Schizofrenicul, însã, este cel care si-a pierdut capacitatea de a metacomunica, el se vede prins
într-o situaþie paradoxalã fãrã iesire. )