"Am dat copilul de mic la grădiniță la grupă de limba germană.

Apoi, la școala generală l-am

înscris tot la germană. Acum este în clasa a VIII-a și vorbește perfect limba germană. A
început din clasa a II-a să învețe și limba engleză. Cu al doilea copil am făcut la fel și deja
este în clasa a IV-a. Suntem foarte fericiți că sunt copii cuminți și amândoi învață foarte bine.
Noi suntem simpli muncitori, dar ne dorim din tot sufletul ca ei să ajungă mai bine ca noi. Îi
pregătim pentru EXPORT…" (Roxana și George, 40 și 42 ani, Sibiu).

Migrația internațională este unul dintre cele mai vechi fenomene sociale, are un
caracter extern prin faptul că deplasarea migranților se face dintr-o țară în alta, dintr-o regiune
geografică în alta și de pe un continent pe altul. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că, pe
lângă fertilitate și mortalitate, mobilitatea spațială a migranților reprezintă „al treilea factor
decisiv al evoluției populației” (Faist, 2000). După cum afirma demograful român Vladimir
Trebici (1916-1999), imigrările au aceeași semnificație cu nașterile, iar emigrările reprezintă
pierderi (Trebici, 1991).
Teoriile clasice ale migrației au fost abordate de mercantilism, școala clasică și
marxism. Mercantilismul (secolele XVI - XVIII) se baza pe ideea că o țară era cu atât mai
bogată și prosperă cu cât acumula mai multe metale prețioase. Această politică naționalistă
favoriza exporturile, defavoriza importurile și stimula emigrarea către colonii, iar mâna de
lucru trebuia să fie ieftină și abundentă. Nicholas Barbon (1640–1698) a criticat
mercantilismul și a afirmat că importul înseamnă de fapt cumpărarea de mână de lucru
externă, iar exportul vânzarea de mână de lucru internă. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea,
apar noi teorii economice cu caracter mai liberal, concentrate pe avantajele comerțului
(Barbon, 1690).
Migrația românilor spre alte meleaguri nu este un fenomen nou, ci din contră, acesta s-
a amplificat odată cu trecerea timpului. În perioada 1899 – 1989 (în decursul a 90 ani) în jur
de 1,2 milioane de români au părăsit legal sau ilegal România. Datele ONU arată că în anul
2016 (1 ianuarie) locuiau în afara țării 3,4 milioane de migranți români. Prin urmare, în doar
26 de ani (1990-2016), numărul românilor care sunt înregistrați legal în alte țări s-a triplat,
față de perioada anterioară (numărul celor care nu sunt înregistrați este necunoscut).
Cunoașterea motivațiilor de emigrare a românilor dar și a strategiilor folosite pentru a
pleca din România, ne poate oferi o imagine de ansamblu a fenomenului migrației, cu toată
varietatea pe care o îmbracă. Aceste strategii au fost adaptate în funcție de perioada în care s-a
migrat, dar și în funcție de posibilitățile fiecărui individ în parte. Până în anul 2014, strategiile
folosite erau: migrația permanentă (stabilă), migrația circulară, migrația internă, migrația de
întoarcere și migrația dublă (remigrația). După anul 2015, s-a conturat o nouă orientare
(migrația multiplă), determinată în mod deosebit de faptul că acești migranți nu s-au putut
adapta în locurile unde s-au restabilit. Aceste zone reprezentau, fie România, fie alte locuri
din țările care aparțin Uniunii Europene. Itinerariul migrator și rețelele sociale argumentează
existența capitalului social necesar pentru obținerea proiectului migrator. Fenomenul
migrațional care s-a dezvoltat între România și Spania, în mare măsură se poate considera
pozitiv, însă acest fenomen poate avea și consecințe negative: datorită migrației femeilor cu
vârste fertile; datorită faptului că migranții nu sunt doar cei care au un nivel mediu de studii,
ci și o parte importantă a capitalului intelectual; datorită accentuării depopulării în mediul
rural din România (consecință vizibilă a migrației), care s-a accentuat mai ales în ultimele
două decenii.
În ceea ce privește impactul migrației la locul de plecare, Haas (2010) argumentează
faptul că rezultatul cercetărilor realizate oscilează între optimism (creșterea nivelului de trai,
diminuarea sărăciei, tehnologii și idei noi aduse de migranții, spiritul antreprenorial) și
pesimism (pierdere de capital uman, creșterea inegalităților între gospodării, de motivarea
1
populației față de muncă și creșterea consumului de bunuri importate). Efectele pozitive
(tab.20) ale migrației internaționale sunt descrise de Kofi Annan (fost Secretar General al
Națiunilor Unite în perioada 1997-2006), astfel: „migranții sporesc cererea de bunuri și
servicii, consolidează producția națională și, în general, aduc un venit mai mare statului, prin
impozite, decât primesc prin ajutoarele sociale” (Rotaru, 2009). Remitențele sunt considerate
efecte pozitive și sunt definite ca "sume de bani trimise de migranți din țara gazdă rudelor din
țara nativă" (IER*).

Principalele limbi de origine latină sunt: italiană, franceză, portugueză, spaniolă,

catalană și română. Limba catalană se vorbește în patru țări: Andorra (limba oficială), Franța
(Russillon - sudul Franței), Italia (Algueres – insula Sardinia), Spania: Catalonia, Insulele
Baleare (mallorquin), Valencia (valenciană), Murcia (în regiunea Carxe). "Cazul românilor
este destul de special, deoarece limba este latină și este destul de ușor de învățat atât castiliană
cât și catalană, deși inițial se optează pentru prima.a" (Pajares, 2006). Deoarece limba
catalană și limba româna au aceeași rădăcină lingvistică, între cele două limbi există mai mult
de 300 de cuvinte identice și aproape 3000 de cuvinte asemănătoare; verificând dicționarul
limbii catalane în internet pe pagina web http://www.diccionari.cat, am identificat 180 cuvinte
identice (tab.24). Mulți migranți români au observat "numărul mare de cuvinte identice ce
există între catalană și românăb" (Pajares 2006: 168), chiar dacă majoritate dintre ei, au
descoperit acest lucru în momentul în care au ajuns în Catalonia. Alții au declarat: "... mi-ar fi
plăcut să învăț prima dată catalană, pentru că este mai asemănătoare cu limba română, dar nu
am putut face acest lucru pentru că toată lumea îmi vorbea în castilianăc" (Pajares 2006: 380).

Faptul că în Spania se găsește una dintre cele mai mari comunități de români a
favorizat formarea unor rețele instituționale solide și de amploare, care susțin și promovează
valorile culturii românești. Asociațiile, activitățile (culturale, sociale și economice), religia,
valorile comune/apropiate (originea latină a limbilor, gastronomia și sărbătorile) și mass-
media au favorizat integrarea și cunoașterea culturii, obiceiurilor, religiilor și practicilor
gastronomice românești. Menținerea legăturii cu țara a fost facilitată prin deschiderea de
filiale ale firmelor de transmitere TV prin Cablu (Digi TV, Dolce TV), dar și prin ofertele de
telefonie foarte accesibile (Digi Mobil), pentru facilitarea comunicării cu cei din țară (multe
minute și mult mai ieftin). Migrația românilor în Spania nu ar trebui considerată ca un
fenomen temporar, deoarece, un sfert din această populație o reprezintă persoanele cu vârsta
cuprinsă între 0-14 ani, ceea ce înseamnă ca majoritatea copiilor s-au născut în Spania, iar
acești copii reprezintă "a doua generație" de migranți români, care sunt și se vor educa în
Spania. Este important ca acestei noi generații să i se ofere posibilitatea să-și cunoască
rădăcinile, cultura, obiceiurile, gastronomia, religia, pentru a putea face diferența între propria
cultura și cea a Spaniei.

2
- Strategia pentru românii de pretutindeni este un document care vizează perioada 2017-
2020. A fost întocmit de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, aprobat prin
Hotărâre de Guvern.

În document se notează că românii care pleacă la muncă în străinătate au tendința de a-și

stabili acolo domiciliul și de a nu se mai întoarce în țară. Ca atare, obiectivele relației dintre
statul român şi diaspora pentru următorii 3 ani, așa cum au fost decise de Executivul de la
București, sunt următoarele:

 sprijinirea predării limbii române în comunități;

 finanțarea și promovarea unei componente culturale și spirituale, manifestată, în
general, prin sprijin financiar acordat bisericilor românești din străinătate;
 suport pentru integrarea românilor în comunitățile în care ajung.

3
Esența măsurilor anunțate se desprinde din acest fragment:

„Este necesară dezvoltarea unui sistem de predare a limbii române atractiv, relevant, de
bună calitate și care să permită o cât mai largă participare a comunității.

În ceea ce privește mass-media, este necesară stimularea dialogului cu autoritățile statelor de

reședință/cetățenie pe acest palier, precum și a cooperării dintre mass-media din România și
cele de limbă română din afara granițelor, concomitent cu menținerea direcției anterioare de
finanțare a mass-mediei din comunitățile românești.

În al doilea rând, va fi susținută componenta spirituală a comunităților românești,

apartenența religioasă fiind, alături de învățământ, a doua componentă de păstrare a
identității naționale, ambele funcționând cu succes ca elemente de coagulare și prezervare a
comunităților românești din timpul Vechiului Regat și până în prezent”.

Înființarea unor instituții de presă în țările cu importante comunități românești va fi

dublată de posibilitatea de a trimite „în mobilitate” jurnaliști de la Televiziunea sau Radioul
de stat, care ar urma să-i instruiască pe viitorii jurnaliști din diaspora.

Printre instituțiile pe care se bazează Guvernul în această acțiune se află Institutul

Cultural Român (ICR), Biserica Ortodoxă Română, Televiziunea Română, Radioul public,
Ministerul Educației, Ministerul Culturii, ambasadele României sau asociațiile românilor de
pretutindeni.

Strategia elaborată de Guvern este împănată cu expresii de tipul „intensificarea

colaborării”, „consolidare și eficientizare instituțională”, „creșterea coeziunii” sau
„cooperare structurată”.

Strategia stimulează dezvoltarea asociațiilor de români din diaspora pe modelul

partidelor politice, prin înființarea unor organizații de femei și de tineri în interiorul asociației-
mamă.

4
Bibliografie:
- Alexe, I., Păunescu, B., 2011, Studiu asupra fenomenului imigrației în România.
Integrarea străinilor în societatea românească. Fundația Soros.
- Bădescu C. I., Bădescu I. D., 2014, Conversiunea sistemelor: pustiul postmodern și
deformările lumii: probleme epistemologice ale teoriei conversiunii, Editura Mica
Valahie, București.
- Haas, H., 2005, International migration, remittances and development: Myths and facts.
Third World Quarterly, 26, 8, 1269-1284.