Cultura antreprenorială

Etica - este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin
moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul, cum trebuie să ne
comportăm

Etica profesională este un domeniu al cunoaşterii ştiinţifice/filosofice, în care este actualizată şi

valorificată dimensiunea profesională/pragmatică a eticii, a filosofiei practice. Crizele caracteristice lumii
contemporane, situaţia critică din Republica Moldova, comportamentul unor funcţionari, conducători ai
instituţiilor politice de stat

Antreprenoriatul înseamnă capacitatea de a crea şi conduce o organizaţie.

Principalii factori care influenţează activitatea antreprenorială sunt factori interni şi factori
externi.
Factorii interni depind de: mărimea întreprinderii, tipul şi specificul activităţii, personalitatea şi
pregătirea întreprinzătorului şi nivelul de pregătire al persoanelor implicate şi cultura firmei. Aceşti
factori au un impact mult mai mare asupra performanţelor întreprinderii.
Factorii externi depind de: caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic, conjunctura
economiei naţionale şi piaţa pe care firma acţionează. Aceşti factori, datorită conţinutului favorizant sau
defavorizant, pot avea un impact major asupra iniţiativelor antreprenoriale.
Cultura antreprenorială prezintă 5 caracteristici:

acordă atenţie maximă şi prioritate activităţii antreprenoriale;

pune accent pe iniţiativa individuală şi colectivă;
valorifică perseverenţa şi hotărârea întreprinzătorului;
promovează realizarea unui echilibru între securitatea şi riscul personal al
întreprinzătorului;
urmăreşte realizarea unui echilibru între stabilitate şi schimbare în cadrul firmei.

Codul etic și profesional al omului de afacere.

Etica și profesional al omului de afacere este o disciplină nouă care oferă un teren deosebit de fertil pentru
dezbateri publice, forumuri, articole, dizertaţii etc.

Codul Etic și profesional al omului de afacere defineşte un sistem de principii, valori, norme şi
coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând
obligativitatea respectării lor. În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează valorile
morale ca atare, deşi, acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate
obiectivelor afacerii.
Etica omului de afacere este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest adevăr este
probat atât din perspectivă macroeconomică, cât şi din cea

Strategii,metode și tehnici de integrare și adaptare a tânărului specialist la locul de muncă specifice

domeniului de activitate.

Integrarea și adaptatrea a tânărului specialist la locul de muncă specifice domeniului de activitate-

a fost elaborat în scopul acordării unui ajutor metodologic serviciilor resurse umane din cadrul
autorităţilor publice centrale şi locale privitor la acţiunile pe care urmează să le întreprindă în procesul de
încadrare a noilor angajaţi în activitatea autorităţii publice.

Se poate intocmi o lista de informatii care sa fie prezentata noului angajat de catre fiecare
responsabil cu integrarea profesionala.

Pozitia noului angajat Domeniile la care se refera informatiile

Noul angajat in cadrul intreprinderii - organizatia si compartimentul in care va lucra;

- persoanele cu care va colabora;

- relatiile cu noii sefi si subordonati

Incadrarea pe un post nou in acelasi - atributiile noului post;
compartiment
- persoanele cu care va colabora;

- relatiile cu noii sefi si subalterni.

Incadrarea pe un post nou in alt compartiment - atributiile noului compartiment;
din aceeasi unitate
- persoanele cu care va colabora

- relatiile cu noii sefi si subalterni

Integrarea tanarului specialist la locul de munca reprezintă procesul de asimilare a unei

persoane în mediul profesional, de adaptare a acesteia la cerinţele de muncă şi comportament ale
colectivului în cadrul căruia lucrează.

Scopul integrării profesionale:

 asimilarea noului angajat în mediul profesional;

 acomodarea noului angajat la tradiţiile echipei de lucru;
 adaptarea la noile sarcini de muncă şi comportament ale colectivului în cadrul căreia
lucrează;
 cunoaşterea specificului şi a exigenţelor administraţiei publice;
 acumularea succesivă a deprinderilor practice pînă cînd randamentul activităţii noului
angajat este conform cerinţelor.

Din punct de vedere al eficienţei, perioada de integrare a noului angajat poate fi divizată în trei
etape:

a) etapa de informare. Este etapa cînd noul angajat:

 se familiarizează cu activităţile specifice postului pe care îl ocupă;
 studiază materialele existente referitor la activitatea subdiviziunii;
 face cunoştinţă cu persoanele cu care urmează să colaboreze în plan profesional etc.;
b) etapa de însuşire a sarcinilor de bază ale funcţiei. Este etapa cînd noul angajat:
 începe să efectueze activităţi specifice postului pentru care este angajat;
 demonstrează treptat o creştere a eficienţei activităţii sale;
c) etapa de contribuţie personală în activitatea autorităţii publice. Este etapa în care noul angajat:
 este ,,stăpîn” pe postul sau;
 îşi corectează eventualele erori profesionale;
 contribuie din plin la activitatea autorităţii, conform cerinţelor funcţiei deţinute.