Carte Cursuri Farmaco

1.
FARMACOCINETICĂ
I. ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR
Căi de administrare:
• internă
• externă
• parenterală
CALEA INTERNĂ –Un medicament se poate absorbi parţial, total sau deloc la nivelul
oricărui segment al tubului digestiv.
CALEA EXTERNĂ (tegumente şi mucoase).
CALEA PARENTERALĂ (injectare).
ABSORBŢIA LA NIVELUL CĂII INTERNE

Depinde de trei categorii de factori:
• Factori ce ţin de pacient:
- viteza tranzitului intestinal ;
- mărimea suprafeţei de absorbţie;
- pH-ul gastric sau intestinal;
- prezenţa sau absenţa bilei;
- existenţa unor eventuale obstacole în tubul digestiv (ileus, tumori etc);
- prezenţa sau absenţa alimentelor;
- prezenţa paraziţilor intestinali
• Factori ce ţin de natura chimică a medicamentului:
- hidrosolubilitate
- liposolubilitate
- polaritatea moleculei
• Factori ce ţin de forma medicamentoasă
- natura excipientului
- timpul de distribuţie
- mărimea particulelor
Stomac
• Are următoarele particularităţi:
- dependenţa de pH
▪ de exemplu: diazepamul se absoarbe slab în mediu acid
▪ substanţele cu un caracter puternic bazic (ex. Izoniazida se absoarbe
slab), moleculele mici neionizate şi liposolubile (ca etanolul) se absorb
repede.
- substanţele polipeptidice sunt inactivate de HCl
- absorbţia depinde de viteza de golire a stomacului în intestin, mărimea
suprafeţei mucoasei gastrice, calitatea vascularizaţiei gastrice.
Situaţii în care nu este necesară absorbţia:

• anestezicele locale.
• substituienţii macromolecule de plasmă (dextranii).
• administrarea aminoglicozidelor (ex. streptomicină, neomicină) pe cale orală, în
infecţii intestinale.
• antiacidele (hidroxid de aluminiu, oxid de magneziu) folosite în tratamentul ulcerului
peptic.
• terapia de substituţie a enzimelor digestive (tripsină, lipază)
• purgative
• antihelmintice
• terapia locală pentru efecte locale: colir, instilalaţii nazale; auriculare, aerosoli,
inhalaţii, etc.
Intestin
se face atât la nivelul intestinului subţire cât şi la nivelul intestinului gros.
A. INTESTINUL SUBŢIRE
• are o suprafaţă mare de absorbţie şi o bună vascularizaţie. Cele mai multe
medicamente se absorb la nivelul jejunului.
FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ ABSORBŢIA INTESTINALĂ
• viteza de golire a stomacului
- substanţele ce reduc rata de golire a stomacului cum ar fi
▪ Loperamid
▪ analgezice narcotice prelungesc şi timpul de absorbţie intestinală a
medicamentelor
• forma medicamentoasă
• natura chimică a medicamentului (liposolubilitate, etc)
• absenţa /prezenţa bilei şi/sau alimentelor
B. INTESTINUL GROS
• absorbţia rectală ocoleşte ficatul (aprox. 50%),
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ABSORBŢIA INTESTINALĂ
• Dimensiunea particulelor
suspensiile de particule microcristaline se absorb mai repede decât
particulele solide de dimensiuni mai mari
• viteza tranzitului intestinal
• gradul de ionizare a medicamentelor
• liposolubilitatea şi gradul de polarizare a moleculei de medicament
substanţele intens polare (aminoglicozidele) nu se absorb din intestin
• prezenţa alimentelor
ex: absorbţia Amoxicilinei şi a altor peniciline de semisinteză - redusă
in prezenţa alimentelor
• pH
• modificări patologice ale suprafeţei de absorbţie
rezecţii
tumori
• modificări ale vascularizaţiei intestinale
Efectul primului pasaj

• reprezintă prima trecere a medicamentelor prin ficat
• unele medicamente administrate intern şi absorbite la nivel gastric şi intestinal sunt
metabolizate în proporţie ridicată la prima trecere prin peretele intestinal sau/şi ficat,
astfel încât în circulaţia generală, ajunge doar o mică parte din doza de medicament
administrată:
• Exemple:
• propranolol;
• nitroglicerină;
• imipramină;
CALEA EXTERNĂ DE ADMINISTRARE
Absorbţia cutanată
- se face în mod inegal la nivelul tegumentului
- stratul cornos al pielii permite absorbţia unui număr mic de substanţe
- cele mai multe medicamente se absorb la nivelul foliculilor piloşi, glandelor
sebacee şi sudoripare
• Absorbţia depinde de:
- integritatea tegumentului (este mai mare în cazul tegumentului denudat)
- regiunea din tegument unde se aplică forma medicamentoasă (mai mare la nivel
retroauricular şi scrotal)
- vârstă (mai mare la copil, mai redusă la bătrân)
- natura excipientului
Absorbţia la nivelul cavităţii orale

- evitarea primului pasaj hepatic; suprafaţă de absorbţie mică
- absorbţia este în general rapidă dacă există un coeficient de partiţie lipide/apă
mare
- difuzia este rapidă pentru substanţele neionizate
- dizolvarea formelor solide în salivă
- posibilitatea ca alimentele să îndepărteze unele forme medicamentoase
plasate la nivelul cavităţii orale
- unele substanţe eliminate prin salivă ajung la nivelul mucoasei bucale şi pot fi
absorbite la acest nivel
- adm. sublinguală determină efect sistemic (Nitroglicerina).
Calea respiratorie
Include administrarea medicamentului:
A. la nivelul căilor aeriene superioare
B. La nivelul căilor aeriene inferioare
Medicamentele care acţionează:
• local (ex.: medicamente utilizate pt. tratamentul rinitelor)
• la distanţă (ex.: hormoni polipeptidici: vasopresina sau oxitocina)
La nivelul mucoasei nazale există mucus şi clearance muco-ciliar.
Avantaje
- contact direct între mucoasa nazală şi medicament în cazul afecţiunilor nazale
- posibilitatea de a se administra substanţe degradabile la pH-ul acid gastric sau
greu absorbabile pe alte căi;
- se evită efectul primului pasaj;
- administrare uşoară şi nedureroasă;
- mucoasa nazală are o bogată vascularizaţie care favorizează absorbţia.
Dezavantaje
- cantităţile de medicament ce se pot administra sunt relativ micii;
- posibilitatea în unele situaţii de a fi modificată percepţia olfactivă;.
Calea auriculară
Include administrarea medicamentelor la nivelul urechi externe (în terapia unor afecţiuni
otice).
Avantaje:
• administrarea uşoară şi nedureroasă;
• aduce substanţa activă în regiunea unde este procesul patologic;
Dezavantaje:
• cantităţile de medicament ce se pot administra pe această cale sunt relativ mici;
• soluţiile introduse în conductul auditiv trebuie să fie în prealabil încălzite la
temperatura corpului;
• uneori secreţiile patologice realizează o barieră ce împiedică absorbţia
medicamentului în regiunea bolnavă (ex.: secreţii mucopurulente care împiedică
contactul cu timpanul);
• administrarea repetat intraauricular poate genera uneori dureri;
• soluţiile introduse intraauricular determină uneori vertij.
Căile oftalmică şi nazală
CALEA PARENTERALĂ DE ADMINISTRARE

• prin această cale medicamentele se introduc direct în mediul intern al organismului
• este calea cea mai nouă de administrare şi se utilizează din secolul al XIX-lea
Avantaje:
• permite ajungerea rapidă a medicamentului la locul de acțiune
• este calea care se utilizează în urgenţe
• întreaga cantitate de medicament ajunge în mediul intern (absorbţie integrală)
• poate fi utilizată indiferent de starea pacientului (copii mici, bolnavi comatoşi, non-
cooperanţi etc.)
• volume mari de soluţie se pot administra intravascular
Dezavantaje:
• necesită existenţa instrumentarului şi a personalului medical
• absorbţia nu utilizează mecanismele de absorbţie fiziologice (risc mare de
supradozare)
• medicamentul (indiferent de forma medicamentoasă) trebuie să fie steril şi apirogen
• soluţiile (injectabile şi mai ales perfuzabile) trebuie să respecte pH-ul şi echilibrul
ionic al plasmei şi să fie filtrate
• soluţiile uleioase nu se pot administra intravascular
II. TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
• Se realizează în cea mai mare proporţie de către sânge (numai în proporţie foarte mică
de către limfă).
• Transportul medicamentelor în sânge se face:
- de către plasma sanguină
- de către elementele figurate ale sângelui
• Transportul făcut de către plasma sanguină reprezintă circa 99% din întreg transportul
medicamentului în organism.
• Medicamentele sunt transportate în plasmă:
- liber
- legate de proteinele plasmatice
Fracţiile
• libere - ajung mai repede la locul acţiunii;
- au acţiune scurtă şi rapidă
- se elimină mai repede prin filtrare glomerulară
• legate de proteinele plasmatice
- ajung tardiv la locul de acţiune (perioadă de latenţă mai mare)
- au acţiune lentă, de lungă durată şi de intensitate scăzută
- se elimină mai lent, prin mecanisme tubulare renale
Raportul dintre fracţia liberă şi cea legată a unui medicament este constantă.
În cazul reducerii fracţiei libere din diferite motive, noi cantităţi de medicament legat de
proteine devin libere libere, astfel că raportul se păstrează.
Stări patologice care modifică legarea medicamentelor de proteinele plasmatice:

I. Scade legarea medicamentelor
a) de albumine
- ciroza hepatică
- neoplasmul hepatic
- pancreatita acută
- sindromul nefrotic
- malnutriţia severă
- sindroamele de maldigestie
- fibroza chistică
b) de globulinele plasmatice
• sindromul nefrotic
II. Cresc legarea medicamentului
a) de albumine
• unele tumori benigne
• hipotiroidismul
b) de globuline
• boala celiacă
• boala Crohn
• în unele stări patologice, apar de asemenea modificări în legarea
medicamentului de proteinele plasmatice
• în sarcină – scade legarea de proteinele plasmatice
• la noul născut: legarea de albumine scade datorită existenţei albuminei
fetale care leagă, dar mai slab medicamentul
• la bătrân: creşte legarea de globulinele plasmatice
• exerciţiul fizic: uneori poate modifica legarea de proteinele plasmatice
Transportul transmembranar
1. Transport pasiv: în sensul gradientului de concentraţie, fără consum de energie.
Membrana celulară are o structură de mozaic cu:
- un strat bimolecular lipidic (traversat uşor de substanţele liposolubile, de
fracţiile neionizate cu polaritate redusă)
- proteine globulare intrinseci în lungul axului se află “pori” prin care trec
substanţele hidrosolubile, fracţiile ionizate, cu polaritate crescută.
1. Difuziunea facilitată: transport pasiv folosind molecule transportoare (ex. transportul
glucozei în celule).
2. Transport activ: - cu consum de energie, în sens contrar gradientului de concentraţie
(ex. mec. pompelor ionice)
3. Pinocitoza: molecula de medicament este înglobată într-o veziculă formată de
membrana celulei, care emite pseudopode. În interiorul celulei, vezicula eliberează
molecula de medicament. (formă de transport activ - pentru transportul moleculelor
mari - ex. sol. macromoleculare).
4. Transcitoza: formă de transport activ folosită de celulele bipolare (hepatocite).
Moleculele de medicament sunt incluse în vezicule formate de membranele celulare.
Veziculele respective străbat celula de la un pol la altul, eliberând medicamentul la
polul opus punctului de plecare.
III. DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR

Poate fi uniformă sau selectivă pentru anumite compartimente.
• În sistemul nervos central – medicamentele pătrund cu mai mare dificultate, datorită
barierei hematoencefalice. Substanţele liposolubile difuzează mai uşor în SNC.
• În ţesutul adipos sau alte locuri de depozit. Medicamentele liposolubile se
acumulează în concentraţii înalte în ţesutul adipos.
• La locurile de excreţie şi metabolism. Medicamentele hidrosolubile se acumulează
mai ales la locul de excreţie, iar cele liposolubile la locul de metabolizare (în special
în ficat).
• Placenta prezintă o imensă suprafaţă de schimb şi o barieră (relativ permeabilă) în
calea unor medicamente. Analgezicele, hipnoticele, narcoticele, hormonii şi
antibioticele trec în circulaţia fetală, fapt de care trebuie să se ţină seama (influenţa
asupra centrului respirator, acţiuni teratogene etc.) când se administrează
medicamente mamei.
• Concentrarea în lapte. Deoarece laptele este ceva mai acid decât plasma,
medicamentele bazice se vor concentra cu predilecţie în lapte (ex. penicilina,
streptomicina). În lapte pot trece şi alte toxice, precum alcoolul, nicotina, bromurile,
heroina.
IV. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR
Se poate produce în orice organ sau ţesut, dar în cea mai mare parte medicamentele se
metabolizează în:
• Ficat
• pulmon
• rinichi
• peretele intestinal.
• Biotransformarea poate modifica efectele unui

medicament în unul din următoarele moduri:
➢ Formând un metabolit inactiv dintr-un medicament activ.
➢ Formând un metabolit activ dintr-un medicament iniţial inactiv.
➢ Formând un metabolit activ dintr-un medicament iniţial activ.
➢ Formând un metabolit toxic dintr-un medicament iniţial netoxic (de ex.,
transformarea unui procent de fenacetină în anilină care dă methemoglobinemie).
• Majoritatea biotransformărilor lor se petrec la nivelul microzomilor celulelor hepatice.
În microzomi se găsesc enzimele care metabolizează majoritatea medicamentelor ce
pătrund în celulă.
• Reacţiile chimice implicate în metabolizarea medicamentului sunt:
• de oxidare
• de reducere
• de hidroliză
• de conjugare
• primele trei reacţii se mai numesc REACŢII DE FAZĂ I
• conjugarea este frecvent numită REACŢIE DE FAZĂ II.
Sub aspectul proporţiei în care sunt metabolizate, se împart în trei grupe:
• medicamente eliminate COMPLET NEMETABOLIZATE (ex. uleiul de parafină,
protoxidul de azot)
• medicamente care se METABOLIZEAZĂ PARŢIAL în organism: amoxicilină,
haloperidol
• medicamente COMPLET METABOLIZATE
Din punctul de vedere al activităţii farmacodinamice metaboliţii unui medicament pot fi:
a) Complet inactivi farmacodinamic (cei mai mulţi)
b) Activi:
mai puţin activi sau mai activi decât medicamentul din care provine
la fel de activi sau mai activi decât medicamentul din care provin
Exemple:
MEDICAMENTUL INIŢIAL METABOLITUL
amitriptilină nortriptilină
cortizon hidrocortizon
imipramină desimipramină
mefobarbital fenobarbital
• Inductoare enzimatice: sunt substanţe care asociate altor substanţe grăbesc

metabolizarea acestora prin creşterea sintezei şi activarea enzimelor microzomale
hepatice (ex. fenobarbital, spironolactonă, rifampicină).
• Inhibitoare enzimatice: sunt substanţe care asociate altor substanţe scad/inhibă
metabolizarea acestora prin inhibarea sintezei şi activarea enzimelor microzomale
hepatice (ex. cimetidină, fenilbutazonă, metronidazol).
V. ELIMINAREA MEDICAMENTULUI
Medicamentul se elimină din organism pe următoarele căi:
• digestivă
• urinară
• respiratorie
• cutanată
• lacrimală
• prin laptele matern
• prin sângele menstrual
Primele 4 căi de eliminare a medicamentului sunt mult mai importante decât ultimele trei.
Digestiv
Cuprinde 2 situaţii distincte
a) eliminarea medicamentului administrat pe cale internă şi neabsorbit
b) eliminarea medicamentului administrat pe orice cale şi care ajunge la ficat şi este
eliminat prin secreţia biliară
Eliminarea se poate face atât pentru medicamentul nemetabolizat cât şi pentru cel
modificat chimic în organism.
Există pentru unele medicamente un circuit hepato-entero-hepatic.
• medicamentul administrat pe o cale oarecare ajunge in ficat – secretat parţial în bilă;
ajunge în duoden de unde se elimină prin fecale.
• restul din cantitatea administrată, nemetabolizată, sau sub formă de metabolit activ se
reabsoarbe la nivel intestinal, trece în sânge, ajungând din nou în ficat.
• Ex. tetracicline
Renal
Este modalitatea pe care se pot elimina medicamente, indiferent de calea pe care acestea au
fost administrate.
• Medicamentele se pot elimina:
metabolizat;
nemetabolizat;
complet metabolizat.
• Medicamente eliminate renal aproape complet nemetabolizate:
Furosemid;
Acetazolamidă.
• Medicamente eliminate în proporţie predominantă (70-90%) nemetabolizate:
Digoxin;
Polimixină B.
Se poate realiza:
- prin filtrare glomerulară;
- prin secreţie tubulară;
- prin ambele mecanisme.
Pentru a putea fi posibilă eliminarea prin filtrare glomerulară, masa moleculară a
medicamentului trebuie să fie sub 40kDA.
Eliminarea renală a medicamentelor este în general direct proporţională cu clearence-ul
de creatinină.
Pe această cale, medicamentele se elimină prin filtrare glomerulară, substanţele care
circulă liber în plasmă având o eliminare mai rapidă faţă de cele care circulă legate.
Medicamentele care sunt baze slabe se elimină mai intens când urina este mai acidă.
Alcalinizarea urinei grăbeşte, însă, eliminarea substanţelor medicamentoase care sunt slab
acide, aşa cum sunt, de exemplu, sulfamidele şi acidul salicilic.
În cazul scăderii clearance-ului (IR ac., cr.), trebuie redus intervalul dintre doze.
Ex: în mod normal, intervalul dintre administrările de Amoxicilină este de 8 ore. Dacă
clearence-ul de creatinină e de 50-10 ml/min, intervalul dintre administrări creşte la 12 ore,
iar dacă clearence-ul de creatinină e sub 10 ml/min, intervalul dintre administrări creşte la 16-
24 ore.
Factori care influențează:
• vascularizaţia rinichilor;
• pH-ul urinar;
• existenţa unor obstacole la nivelul căilor urinare;
• valoarea presiunii arteriale
• starea funcţională a parenchimului renal.
Lapte matern
Este influenţată de următorii factori:
- medicamentele trec din sânge în lapte prin difuzie directă a moleculelor hidrofile prin
pori
- difuzia pasivă a moleculelor lipofile prin membrana lipidică (cele puţin sau deloc
polare)
- există şi transport activ
laptele este mai acid decât plasma, în lapte unele molecule se vor ioniza ceea ce va împiedica
revenirea lor iîn plasma.
excreţia în lapte este dependentă de legarea de proteine. Cele mai puţin legate trec mai uşor,
cele mai legate trec mai puţin.
Ex.: barbiturice (Fenobarbital), Benzodiazepine (Diazepam), Teofilină, Morfină, Nicotină,
Cafeină, antibiotice, etanol, bromuri.
Biliară
- antibiotice (aminopeniciline, peniciline antistafilococice, macrolide, tetracicline,
ciclosporine, rifampicină, quinolone generaţia a 3-a, cefalosporine generaţia a 3-a, a
4-a, aminoglicozide)
- barbiturice, benzodiazepine
- opioide (morfină, oxicodonă, hidromorfonă, heroină)
Pulmonară
- pentru alcool etilic
- doar pentru lichide puternic volatile (eter etilic), sau agenţi gazoşi (anestezice
generale volatile)
Secreție lacrimală
- Rifampicină, antiepileptice, Minociclină;
Unghii și păr
- antifungice (Ketoconazol, Itraconazol, Griseofulvină),
- Metamfetamină, Cocaină, metale grele, arsen;
Salivă
- Rifampicină, amfetamine;
- antiepileptice (Fenitoin, Carbamazepină, Acid valproic, Etosuximidă),
- Teofilină, Digoxin, Quinidină, Litium,
- Morfină, Cocaină, amfetamine,
- benzodiazepine (Diazepam, Nitrazepam);
Concetrarea medicamentelor are loc în:

• lichid cefalo-rahidian: Metotrexat, benzodiazepine, antidepresive, antiepileptice
(Carbamazepină, Fenitoin, Etosuximidă)
• secreţia bronşică: Ampicilină, Gentamicină
• în ureche:
- quinolone gen. a 3-a (Ofloxacin, Norfloxacin, Ciprofloxacin),
- opioide, Cocaină, amfetamine, derivaţi din canabis,
- antipsihotice (Haloperidol),
- Nicotină,
- metale grele;
• prostată:
- quinolone gen. a 3-a,
- sulfonamide, Trimetoprim,
• lichid seminal :
- cefalosporine, macrolide, quinolone,
- AINS,
- Propranolol, Cafeină, Nicotină.
• secreţia vaginală:
- sulfonamide, Trimetoprim,
• cartilaj, os:
- tetracicline,
- lincosamide,
- metale grele.
• Lichid amniotic, circulaţia fetală:
- Ampicilină, Azlocilină,
- antiepileptice,
- sedative - hipnotice,
- beta-blocante,
- Nicotină.
Parametri farmacocinetici esenţiali

O serie de parametri sunt consideraţi esenţiali pentru caracterizarea farmacocineticii
unui medicament şi utilizarea sa.
Concentraţia plasmatică (Cp)

• este principalul parametru farmacocinetic primar, ea obţinându-se în urma măsurării
directe, prin diverse metode (chimice, imunologice, radiochimice, etc), a concentraţiei
realizate de medicament în plasmă.
• Cp variază în timp.
Biodisponibilitatea
• este fracţia dintr-o cantitate de medicament care a fost absorbită, a scăpat de efectul
primului pasaj şi se regăseşte în sânge
• procentul de medicament din sânge (biofază, de la nivelul receptorului)
Timpul de înjumătăţire (T1/2)

• durata de timp până când concentraţia medicamentului în sânge se reduce la jumătate.
• important pentru stabilirea intervalului de administrare a medicamentului.
• medicamentele cu T1/2 scurt se vor elimina rapid din organism.
Exemplu:
- intervalul terapeutic: 20-30 mg/l
- T1/2 = 5 ore
Volumul aparent de distribuţie
Vd = D/Cp
Vd = volumul aparent de distribuţie,
D = doza administrată
Cp = concentraţia plasmatică realizată în urma administrării dozei D.
Acest parametru oferă date informative privind distribuirea medicamentului în
organism.
Volumul aparent de distribuţie calculat pe baza concentraţiei plasmatice realizată în
urma administrării i.v. a unui medicament, este o constantă pentru medicamentul şi bolnavul
respectiv.
Dacă după administrarea medicamentului pe altă cale decât cea intravenoasă, se obţin
volume de distribuţie mai mari, rezultă că medicamentul înregistrează pierderi în procesul de
absorbţie, ceea ce permite calcularea biodisponibilităţii medicamentului şi adaptarea dozelor
pentru fiecare cale de administrare.
Concentraţia steady-state
Clearance-ul unui medicament

În clinică se lucrează în mod obişnuit cu clearance-ul plasmatic al medicamentului
care reprezintă volumul de plasmă epurat complet de medicament în unitatea de timp şi se
calculează pe baza variaţiei concentraţiei plasmatice a medicamentului în timp după o
administrare unică.
Cl = D / ASC , unde
Cl = clearance-ul plasmatic
D= doza de medicament
ASC = aria de sub curba de variaţie în timp a concentraţiei plasmatice
Clearance-ul plasmatic al unui medicament permite stabilirea dozelor necesare
mentinerii constante a unei anumite concentratii plasmatice de medicament.
2. Farmacodinamie
Tipul de acţiune al medicamentului se caracterizează prin:
• acţiune principală – cea pentru care este utilizat medicamentul şi are o anumită
intensitate
• acţiune secundară– de intensitate mai mică. Poate fi benefică su adversă
• acţiune locală - pe tegument, mucoase (topic), în tubul digestiv
• acţiune generală (sistemică) - după absorbţia substanţei
• acţiune reversibilă – durează până la inactivarea/eliminarea substanţei
• acţiune ireversibilă
Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

Sunt efecte adverse ce apar în condiţiile administrării unor doze mari de
medicamente.
Aminoglicozidele, chimioterapice antibacteriene pot produce surditate la toate
persoanele, dar, pentru aceeasi doză, surditatea apare sau nu, în funcţie de sensibilitatea
individuală (expresie a variaţiei biologice), care nu poate fi măsurată anterior tratamentului.
Idiosincrazii
Aceste reacţii se produc la doze eficiente terapeutic dintr-un medicament, la pacienţii
care prezintă anomalii genetice ale unor enzime ce intervin în metabolizarea substanţei
respective.
În funcţie de deficitul genetic, aceste reacţii adverse se pot manifesta ca o intoxicaţie
medicamentoasă, deşi s-au administrat doze mici, sau se pot manifesta complet diferit de
efectele obişnuite ale medicamentului.
Idiosincrazia constă, deci, în declanşarea unor reacţii particulare ale organismului la
un anumit medicament sau o grupă de medicamente şi se manifestă prin:
- exagerarea sau diminuarea unor efecte cunoscute,
- sau prin apariţia de efecte noi, deosebite.
Efecte anormal de lungi ale medicamentului
Succinilcolina este un curarizant, cu efect de foarte scurtă durată, inactivat rapid, prin
hidroliză, sub acţiunea enzimei acilcolin-acilhidrolaza (pseudocolinesteraza) din plasmă şi
din ficat.
Un număr foarte mic de bolnavi nu-şi revin din curarizare decât după câteva ore. La
aceştia, enzima este atipică şi are o afinitate de peste 100 ori mai mică pentru Succinilcolină
decât enzima normală.
Creşterea sensibilităţii la agenţii farmacologici

La unele persoane, purtătoare de anomalii genetice, hemoglobina este diferă de cea
normală. În aceste condiţii eritrocitele au o durată mai scurtă de viaţă şi se lizează foarte uşor
în contact cu medicamentele cu potenţial methemoglobinizant.
La persoane cu astfel de anomalii genetice, doze terapeutice de sulfonamide, de
exemplu, pot provoca anemie hemolitică.
Scăderea sensibilităţii al agenţii farmacologici

Rezistenţa la anticoagulantele cumarinice este o anomalie foarte rară, cei afectaţi
având nevoie de doze de 20 de ori mai mari decât persoanele normale, pentru obţinerea
efectului farmacodinamic.
Transmiterea este autosomală şi dominantă.
Apariţia unor efecte calitativ noi ale medicamentelor

Anomalii genetice în sinteza hemului.
În acest caz, sunt provocate porfirinemii acute, uneori mortale, de către medicamente
care nu determină aceste simptome la pacienţii care au cantităţi adecvate ale acestei enzime:
barbiturice, sulfonamide, aminofenazonă.
Distribuţia anormală a agenţilor farmacologici

În boala Wilson ceruloplasmina (proteina plasmatică ce conţine cupru) este scazută
sau chiar absentă, acest aspect conducând la acumularea de cupru în ţesuturi. Boala se
transmite autosomal recesiv.
Reacţii imunologice la medicamente
Reacţiile alergice sunt independente de doză, pot apărea la doze foarte mici, deoarece
presupun o sensibilizare prealabilă a organismului.
Adevăratele alergii medicamentoase sunt responsabile pentru mai puţin de 10% din
cazurile de reacţii adverse, care duc la spitalizarea pacienţilor sau pe care aceştia le dezvolta
pe perioada internării.
S-a descris o predispoziţie care e probabil determinată genetic.
Chimioterapicele antibacteriene sunt pe primul loc în lista medicamentelor ce pot
produce reacţii alergice severe. Doar penicilina provoacă aproximativ 600 de decese anual.
Alte medicamente asociate cu reacţiile alergice sunt acid acetisalicilic sau ibuprofen, precum
şi antihipertensivele, antiepilepticele şi insulina.
Mutageneza
Mutaţiile sunt modificări ale materialului genetic celular, ceea ce are ca rezultat
modificarea constituţiei ereditare. Dacă modificarea genotipului este compatibilă cu
supravieţuirea, ea se va transmite ereditar.
Mutaţiile pot fi produse:
- spontan, prin mecanisme necunoscute;
- de către radiaţiile ionizante;
- de către unii dintre agenţii chimici (mutageni).(ex: - agenţii alchilanţi şi
antimetaboliţii folosiţi în terapia cancerului;
- nitriţii anorganici utilizaţi pentru conservarea cărnii)
Carcinogeneza
Proces multistadial şi de lungă durată, constând în transformarea unei celule normale
în celulă malignă.
Factorii cancerigeni sunt reprezentaţi de:
- radiaţiile ionizante;
- unele virusuri;
- unii agenţi chimici precum:
• hidrocarburi policiclice (de exemplu 3,4-benzpiren);
• aminele aromatice (de exemplu orto-aminonaftol, 2-naftil-hidroxilamină ce
rezultă din metabolizarea 2-naftilaminei folosită în industria coloranţilor);
• coloranţi azoici (de exemplu dimetilaminoazo benzen);
• nitrosamine;
Teratogeneza
Procesul care generează malformaţii ale fătului, proces cauzat de o serie de agenţi
teratogeni.
Mecanismele teratogenezei pot fi încadrate în două mari categorii, bazate pe etiologia
malformaţiilor congenitale determinate:
- erori în programarea genetică cauzate de devierea genotipului embrionar sau
probabilitatea scăzută pentru eroare vizând un genotip normal;
- agenţi sau factori ce interacţionează cu embrionul în timpul dezvoltării acestuia.
!!!!Cauta termeni: Toleranță, tahifilaxie, dependență, adicție( sdr

abstinență)
Efecte secundare în cursul tratamentului infecţiilor
Din microorganismele distruse în cursul administrării de chimioterapice

antiinfecţioase se eliberează toxine ce produc efecte septice, fenomen numit reacţia
Herxheimer (sau şoc endotoxinic) (de exemplu Cloramfenicol în febra tifoidă, Penicilină G în
sifilis, tuberculostatice în tuberculoză).
Medicaţia infecţiilor, în special cea cu spectru larg (tetracicline), provoacă deseori o
modificare a florei microbiene din tubul digestiv, din arborele respirator, de la nivelul
vaginului, de pe tegumente, etc. Consecinţa o constituie frecventa apariţie a micozelor şi a
suprainfecţiilor, cum ar fi care cele cu stafilococi rezistenţi la chimioterapicele antibacteriene.
3. COLINOMIMETICE
Sistemul nervos autonom (vegetativ) reprezinta o retea complexa neuronala centrala si

periferica prin care controleaza ritmul cardiac, respiratia, salivatia, transpiratia, secretia
hormonala, mictiunea, defecatia, functia sexuala. Clasic, SNV este impartit in parasimpatic
si simpatic.
SN parasimpatic se mai numește si sistemul nervos pentru odihnă și digestie.
SN simpatic pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate.
Se poate spune, într-un mod foarte simplificat, că SN parasimpatic funcționează
invers față de sistemul simpatic. Totuși, în unele țesuturi funcționează mai degraba împreuna.
Măduva spinării Ganglion Țesut ţintă
Receptori
muscarinici
Acetilcolină
Acetilcolină
Receptori
nicotinici
Generalități
Ach, eliberată din terminaţia presinaptică se poate
fixa de:
- receptorii colinergici → îi activează;
- acetilcolinesteraza → inactivarea Ach.
Există 2 tipuri de receptori colinergici:
• muscarinici (notaţi cu M);
• nicotinici (notaţi cu N);
Receptorii muscarinici
• sunt acţionaţi specific de muscarină (substanţă
toxică extrasă din Amanita muscarina);
• subtipuri de receptori muscarinici: M1, M2, M3, M4, M5;
Receptori muscarinici
Subtip Localizare
M1 SNC,
neuronii postganglionari
parasimpatici
M2 miocard, musculatură
netedă
M3 celulele glandelor
sanguine, vase
M4 SNC
M5 SNC
Receptorii nicotinici:
• sunt acţionaţi specific de nicotină;
• subtipuri de receptori nicotinici:
- Nm = Rec. de tip muscular / Rec. de placă terminală; sunt situaţi în sinapsele
neuroefectoare somatice;
- Nn = Rec. de tip neuronal / Rec. de tip ganglionar; sunt situaţi în sinapsele
interneuronale din toţi ganglionii vegetativi (parasimpatici, simpatici) şi din
medulosuprarenală.
Condiţii fiziologice normale: acţiunea Ach deschiderea can. Na+

desensibilizarea Rec. după care acesta intră în standby sau se regenerează.
Expunerea continuă la nicotină suprastimulează Rec. nicotinici (nu se produce
inactivarea de lungă durată) şi regenerarea lor e împiedicată.
Depozitarea acetilcolinei :
• acetilcolina sintetizată este înmagazinată în vezicule sinaptice care care conțin fiecare
1000-50.000 molecule de acetilcolină (echivalente cu o cuantă);
• veziculele sunt sintetizate în corpul neuronal de unde ajung în butonul terminal prin
intermediul fluxului axonal;
Eliberarea acetilcolinei: se realizează prin:
• eliberare spontană a unei cantități constante de o cuantă;
• eliberarea sincronă prin impuls nervos a peste 100 cuante de acetilcolină, proces strict
condiționat de ionul de Ca2+;
• eliberarea din veziculele sinaptice;
Bioinactivarea acetilcolinei și a esterilor de colină se realizează prin intervenția sistemului
colinesterazic, care include:
• aceticolinesteraza – prezentă în neuronii colinergici, sinapse colinergice și alte
țesuturi;
• pseudocolinesterazele – din plasmă, ficat, intestin, piele, celule gliale și alte țesuturi
• În final, rezultă colina, care este reciclată în procesul de sinteză al Ach și a acidului
acetic, care este degradat prin ciclul Krebs.
Substanțe cu acțiune asupra sistemului colinergic

Acțiunea pe sistemul colinergic se realizează la nivelul următoarelor tipuri de sinapse:
- din fibrele preganglionar și neuronii din ganglionii parasimpatici și simpatici
(postganglionari);
- dintre fibrele preganglionare și celulele cromafine din medulosuprarenală;
- colinergice din sistemul nervos central
- din axonii motoneuronilor și musculatura striată (placa motorie).
Parasimpaticomimeticele sunt substanţe care produc efecte asemănătoare stimulării

parasimpaticului şi activării sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice.
Clasificare
Parasimpaticomimetice (colinergice, agonişti colinergici) - produc efecte
asemănătoare stimulării parasimpaticului şi activării sinapselor neuroefectoare colinergice
muscarinice.
1. Cu acțiune directă pe receptorii colinergici:
a) Esteri ai colinei:
• naturali: Acetilcolina;
• sintetici: Carbacol, Betanecol, Metacolinaș
b) alți agoniști colinergici: Xanomelina, Cevimelina (Rec. M1), Avamelina, Milamelina,
Sabcomelina, Tazomelina
c) alcaloizi colinomimetici şi derivaţiii lor de sinteză
• cu acţiune pe receptori muscarinici (M)
- alcaloizi naturali: Pilocarpina, Muscarina, Arecolina
- alcaloizi sintetici: Oxotremorina (Rec. M2)
• cu acţiune pe receptori nicotinici (N)
- alcaloizi naturali: Lobelina, Nicotina
- alcaloizi sintetici: Difenilmetilpiperazina, Vareniclina
2. cu acţiune indirectă
a) reversibile
• compuşi naturali: Fisostigmina – amină terțiară
• derivaţi de semisinteză şi sinteză
- cu acţiune scurtă, cel mult 150 secunde: Edrofonium
- durată medie de acţiune 30 minute – amine cuaternare: Neostigmina,
Piridostigmina, Clorura de ambenonium Demecarium, Decametonium, Tacrin,
Galantamina, Rivastigmina, Donepezil
b) ireversibile:
• durată lungă de acţiune peste 100 ore
- Ecotiofat, Metrifonat – medicamente
- Paration, Malation – insecticide
- Sarin, Soman, Tabun – gaze toxic de luptă
PARASIMPATICOMIMETICE DIRECTE
Mecanism de acţiune: acţionează direct pe receptorii colinergici în sens agonist, îi

activează şi produc efecte caracteristice.
Esterii colinei
Prototipul: Acetilcolina, mediatorul chimic al parasimpaticului, este agonist puternic

al Rec. muscarinici şi nicotinici.
Acţiune farmacodinamică:
Ach introdusă în organism produce 2 tipuri de efecte: muscarinice şi nicotinice.
Efecte muscarinice
Sunt consecutive stimulării R colinergici de pe membrana postsinaptică a celulelor
efectoare inervate de parasimpatic; se manifestă după doze mici. Sunt antagonizate de
Atropină.
a) aparat cardiovascular: deprimare;
• deprimarea inimii: scade forţa de contracţie a atriilor (efect inotrop negativ);
bradicardie prin deprimarea nodului sinusal (cronotrop (-)); diminuarea conducerii
prin deprimarea nodului A-V şi fasciculului Hiss (dromotrop (-)).
• vase: vasodilataţie (scade TA) efect datorat eliberării de către endoteliul vascular a
factorului endotelial relaxant: oxidul nitric (NO).
b) aparat respirator:
• bronhoconstricţie;
• hipersecreţia glandelor bronşice;
• declanşarea crizei de dispnee expiratorie (la astmatici).
c) aparat digestiv:
• stimulează musculatura netedă gastro-intestinală;
• creşte secreţia glandelor tubului digestiv; hipersecreţie gastrică acidă;
• relaxează sfincterele;
• stimularea căilor biliare şi a vezicii biliare.
d) aparat excretor:
• contractă vezica urinară, relaxează sfincterul.
e) ochi:
• mioză activă (contractă muşchiul neted circular al irisului);
• scade presiunea intraoculară (în aplicare locală).
f) SNC: stimulare
g) glandele exocrine (salivare, sudoripare, lacrimale) stimulare → hipersecreţie.
Efecte nicotinice
Sunt consecutive stimulării Rec. nicotinici şi implicit a ganglionilor vegetativi şi
plăcii terminale motorii. Sunt evidente numai după doze mari (intoxicatii) şi în condiţii
experimentale.
Efectele adverse ale parasimpaticomimeticelor(administrare sistemică):

- crampe intestinale, dureri abdominale, creșterea secreției glandelor digestive;
- spasm bronșic, bronhoconstricție, creșterea secreției glandelor bronșice;
- hipotensiune arterială (până la sincopă și stop cardiac);pauză vagală (exacerbarea
fibrilației atriale și a flutter-ului, bloc A-V);
- incontinență urinară;
- adaptare scăzută la întuneric;
- hipersalivație, hipersudorație;
- grețuri, vărsături;
- diaree, defecație involuntară;
- roșeața pielii.
-
Contraindicații ale parasimpaticomimeticelor
• astm bronșic, BPOC;
• leziuni ateromatoase coronariene severe;
• hipotensiune arterială sau hipertensiune;
• fibrilație atrială sau flutter, bloc A-V;
• Insuficiență cardiacă;
• ulcer gastro-duodenal;
• hipertiroidie;
• epilepsie;
Acetilcolina
Utilizări terapeutice:
- topic - oftalmologie - colir 1% (Miochol);
- sistemic (tahicardie paroxistică supraventriculară);
- administrare intracoronariană (chirurgie cardiacă).
Contraindicații:
- astm;
- tireotoxicoză;
- ulcer peptic;
Esterii sintetici ai colinei Carbacol, Metacolina, Betanecol

Farmacocinetica:
• se hidrolizează foarte rapid: Acetilcolina (puţin utilă ca medicament);
• se hidrolizează mult mai lent: Metacolina;
• nu se hidrolizează în organism (Carbacol, Betanecol) → efect mai persistent.
Mecanism de acţiune: asemănător cu Ach.
Carbacol
Acţiune farmacodinamică
• efecte muscarinice dar şi nicotinice;
• predomină acţiunea pe: tub digestiv, vezica urinară şi ochi (şi este mai persistentă
decât a Ach).
- limitat; ca miotic în tratamentul glaucomului (aplicat local);
- atonie intestinală şi atonie vezicală postoperatorie (sistemic).
Efecte adverse: hipersecreţie gastrică puternică.
Prezentare: ISOPTO CARBACHOL, sol. oftalmică 3%.
Metacolina
Are o durată de acţiune mai mare decât Ach (se hidrolizează mai lent).
Efecte farmacodinamice:
- predomină acţiunea pe aparatul cardiovascular.
- tahicardie paroxistică supraventriculară;
- arterită;
- sindrom Raynaud.
Betanecol
Numai efecte muscarinice, predominant la nivelul aparatului digestiv şi urinar. Durata
de acţiune este relativ prelungită (rezistent la colinesterază).
Utilizări terapeutice: atonie intestinală şi vezicală (oral sau s.c)
Efecte adverse: relativ frecvent (colici abdominale, sudoraţie, dispnee, hTA).
Contraindicații: i.m., i.v.;
- nu se administrează în obstrucţia mecanică a tractului digestiv sau a căilor urinare.
Prezentare: URECHOLINE, fiole, cpr.
Pilocarpina
Este un alcaloid din frunze de Pilocarpus jaborandi.
Efecte muscarinice cu predominanţă:
• la nivelul ochiului produce mioză activă (contractă muşchiul circular al irisului şi
determină scăderea presiunii intracelulare; contractă muşchiul ciliar şi favorizează
vederea de aproape). Mioza şi contracţia muşchiului ciliar favorizează creşterea
drenării umorii apoase prin canalul Schlemm → scade presiunea intraoculară.
• hipersecreţia glandelor exocrine (salivare şi sudorale mai ales)
• glaucom (local în sacul conjunctival); efectul durează 4 - 6 ore;
• irite şi irido-ciclite;
• intoxicaţia cu Atropină (în administrare i.v.); antagonizează numai efectele periferice.
Se utilizează limitat pe cale sistemică deoarece are indice terapeutic mic.
• sialogog în litiaza glandelor salivare.
Efecte adverse:
• dureri în regiunea sprâncenelor (la începutul tratamentului în glaucom);
• poate dezvolta toleranţă la efectele oculare.
Prezentare:
DROPIL sol. oft. 2%; ISOPTO CARPINE sol. oft. 1%, 2%; PILOGEL gel oft., Unguent cu
pilocarpină nitrică, ung. oft.; OCUSERT PILO-20, OCUSERT PILO-40 (sistem terapeutic de
tip rezervor cu cedare locală controlată; efectul durează 7 zile).
Metoclopramid(colinomimetic, antidopaminergic D1, D2)

• atonie vezicală;
• retenție urinară (postoperatorie, postpartum);
• vezică neurogenă;
• atonie intestinală, gastropareze;
• ileus paralitic, intestin neurogen;
• grețuri, vărsături.
Efecte adverse:
- diaree;
- colici abdominale;
- ginecomastie, galactoree;
- pseudo-Parkinsonism.
-
Cevimelina
• xerostomie, sindrom Sjogren (după radioterapie pentru neoplasm la nivelul capului,
gâtului) – utilizare sistemică.
Vareniclina
• tratamentul dependenței la nicotină;
Lobelina
• tratamentul dependenței la nicotină, amfetamine, cocaină, alcool;
PARASIMPATICOMIMETICE CU ACŢIUNE INDIRECTĂ
(anticolinesterazice)
Clasificare
În funcţie de reversibilitatea acţiunii:
a) reversibile: Neostigmina, Fisostigmina, Piridostimina, Edrofonium;
b) ireversibile: derivaţi organo-fosforați (Ecotiopat, Fluostigmina, Paraoxon).
Mecanism de acţiune:
Anticolinesterazicele sunt substanţe care formează un complex cu acetilcolinesteraza
şi astfel îi blochează (inhibă) activitatea de hidroliză a Ach. În consecinţă se acumulează Ach,
cu efecte mai puternice şi mai prelungite.
a)Parasimpaticomimetice indirecte reversibile
Neostigmina
Este un compus cuaternar de amoniu.
Farmacocinetica:
• traversează dificil membranele biologice;
• absorbţia intestinală este redusă şi variabilă; doza orală este cu mult mai mare decât
cea injectabilă (x 15).
Mecanism de acţiune: specific grupei (blochează moderat reversibil colinesterazele).
Acţiune farmacodinamică: asemănătoare cu Ach.
• efecte muscarinice: predomină acţiunea pe tubul digestiv şi vezica urinară
(stimulează motilitatea tractului digestiv şi a vezicii urinare).
• efecte nicotinice: contractă selectiv musculatura striată (doze mici).
• atonie intestinală şi retenţie urinară (postoperatorie);
• miastenia gravis (diagnostic şi tratament);
• antidot în intoxicaţia cu curarizante (tip d-tubocurarină)
• glaucom (rar).
Efecte adverse (în supradozaj):
- greaţă, vărsături, colici abdominale,
- hipersalivaţie, hipersecreţie bronşică, sudorală.
Contraindicații:
• astm, boală Parkinson;
• obstrucţie mecanică a tractului digestiv/căilor urinare;
• de evitat la gravide.
Prezentare: MIOSTIN cpr. 15 mg, f, 0,5‰.
Fisostigmina (Ezerina)
Alcaloid extras din speciile de fasole Calabar (Africa de Vest)
Mecanism de acţiune: specific grupei (blochează moderat reversibil colinesterazele).
Acţiune farmacodinamică: asemănătoare cu Ach:
• efecte muscarinice la nivelul ochiului → mioză şi scade presiunea intraoculară;
efectul se menţine 24 - 48 ore.
• efecte nicotinice stimulatoare somatice → contractă musculatura striată.
• aplicată local în glaucom, ulcer cornean;
• administrată i.v. lent antidot în supradozarea cu medicamente cu proprietăţi
anticolinergice (atropină, fenotiazine, antidepresive triciclice).
Efecte adverse:
• iritaţie locală după administrare prelungită.
Prezentare: colir 0,5% şi 1%.
Piridostigmina
Are acţiune asemănătoare cu Fisostigmina, dar mai intensă şi mai prelungită.
• atonie intestinală postoperatorie;
• miastenia gravis.
Edrofonium
• este predominantă pe muşchii striaţi şi de scurtă durată.
• diagnosticul miasteniei gravis;
• antidot al curarizantelor (d-tubocurarină).
Tacrin, Donepezil, Risvastigmină, Xanomelină

- boala Alzheimer
Galantamină
- autism la copii
b)Parasimpaticomimetice indirecte ireversibile (compuşi organofosforici)

În funcţie de compus au efecte muscarinice şi nicotinice cu teritoriu de acţiune diferit.
Compuşii organofosforici se fixează ireversibil prin legături covalente greu
disociabile pe centrul esterazic al colinesterazelor şi le blochează (fosforilează hidoxilul
serinei din structura acestora); desprinderea din acest complex este foarte lentă, spontan
ireversibilă → anticolinesterazice ireversibile.
Eliberarea enzimei blocate se realizează cu reactivatori ai colinesterazei
(Pralidoxima, Obidoxima).
Ecotiopatul
Are efect de scădere a presiunii oculare intens şi durabil (1 - 2 săptămâni).
Efecte adverse: cataractă specifică după un tratament îndelungat, cu doze mari.
Prezentare: colir 0,03 - 0,25%.
Fluostigmina
Are proprietăţi asemănătoare ecotiopatului. Durata efectului de scădere a presiunii
oculare 1 săptămână.
Prezentare: unguent, sol. oftalmică.
Farmacotoxicologie:
Când nivelul colinesterazelor libere scade sub 30% din valoarea normală apare
intoxicaţia, prin acumulare şi exces de Ach în SNC.
Criza colinergică se manifestă prin:
• mioză; hipersecreţie salivară şi bronşică;
• greţuri, vărsături, diaree;
• bronhospasm cu tulburări respiratorii → asfixie;
• contracţii fasciculare ale musculaturii striate,
• convulsii; bradicardie, hipertensiune, apoi hipotensiune.
Dozele mari, prin deprimarea respiraţiei produc decesul.
Tratamentul intoxicaţiei cu compuşi organofosforici

• reanimare (susținerea funcțiilor vitale)
• decontaminare;
• antidot - Atropina i.v. sau s.c. repetat;
• reactivatori de colinesterază (activi în primele 6 ore după intoxicație:
Obidoximă (Toxogonin®) i.v.
Pralidoximă
• colinesterază pură ( ! scumpă)
• plasmă umană (aport de pseudocolinesterază)
4. COLINOLITICE
Parasimpaticolitice sunt substanţe care se opun efectelor muscarinice ale Ach şi efectelor
excitării parasimpaticului.
Clasificare
Compuși naturali
- Atropină
- Scopolamină
Compuși sintetici și semisintetici
- amine cuaternare - indicate ca și antispastice în:
o tulburări gastrointestinale
• Butilscopolamină, Metilscopolamină
• Propantelină, Metantelină
• Isopropamidă, Anisotropină,
• Clidinium, Glicopirolat
o antiulceroase – Telenzepină (M1)
o tulburări cu hiperactivitate vezicală: Trospium
o astm bronșic: Ipatropium, Oxitropium, Tiotropium
- amine terțiare
o afecțiuni ale tractului gastrointestinal
• Pirenzepină – antiulceros (M1)
• Mebeverină – antispastic
• Diciclomină – antispastic
• Oxifenciclimină – antispastic
o tulburări cu hiperactivitate vezicală:
• neselective: Oxibutinin, Tolterodină, Propiverină
• selective pe M3: Darifenacin,
• selective pe M1, M3: Solifenacin
o Parkinson
• Benztropină
o pseudo-parkinsonism medicamentos
• Trihexifenidil, Biperiden
• Orfenadrină, Prociclidină, Difenciclimină
o oftalmologie (midriază): Homatropină, Ciclopentolat, Tropicamidă

o spasmului localizat al musculaturii scheletice
• Ciclobenzaprină Orfenadrină, Clorfenezină
• Clorzoxazonă, Metaxolonă
• Carisoprodol, Metocarbamol
o spasmului acut localizat al musculaturii scheletice și în afecțiuni spastice
generalizate: toxina botulinică tip A și B.
Naurale
Atropina
Alcaloid din Atropa belladonna (mătragună) sau Datura stramonium (trompeta diavolului).
Farmacocinetică:
• se absoarbe rapid (oral, inj, pe mucoase);
• difuzează bine în toate organele şi ţesuturile;
• traversează BHE
• T1/2 = 2 ore
• metabolizare hepatică (parțial) → metaboliţi inactivi;
• eliminare urinară (60% nemetabolizată).
• efectele sale scad rapid în toate organele, cu excepția ochiului (efectele asupra irisului
și mușchilor ciliari persistă timp de 72 de ore).
• modificările acomodarea și reflexele pupilare se mențin timp de 7-12 zile.
• antagonist competitiv al efectelor muscarinice ale Ach.
• se fixează pe receptorii colinergici muscarinici, îi blochează şi împiedică formarea
complexului R-Ach → se opune apariţiei efectelor caracteristice ale substanţelor cu
acţiune de tip parasimpaticomimetic.
• la doze mari blochează şi RN.
➢ la nivel cardiovascular
• doza mică şi tonus vagal normal → bradicardie şi hTA (slabă);
• doza uzuală → tahicardie;
• tonus vagal crescut → tahicardie şi HTA (slabă).
➢ la nivel digestiv
• diminuă secreţia salivară (acţiunea cea mai intensă) şi hiposecreţie gastrică slabă;
• relaxează musculatura netedă gastro-intestinală → acţiune antispastică;
• antispastic moderat la nivelul aparatului biliar.
➢ la nivelul aparatului excretor renal
• diminuă tonusul şi amplitudinea contracţiilor fibrelor netede ureterale şi vezicale
→ efect antispastic moderat.
➢ la nivelul aparatului aparatul respirator
• diminuă secreţiile bronşice;
• efect bronhodilatator (relaxează musculatura bronşică);
• efect anti-bronhoconstrictor (prin inhibiţia componentei vagale a
bronhospasmului);
• stimulează respiraţia prin stimularea centrului respirator bulbar.
➢ la nivel ocular
• midriază pasivă prin paralizia fibrelor circulare ale irisului;
• cicloplegie = paralizia acomodării pentru vederea de aproape, prin relaxarea
muşchiului corpului ciliar;
• creşterea presiunii intraoculare;
• scade secreţia lacrimală.
➢ la nivelul SNC
• în doze mari, stimulează SNC (stare de agitaţie, halucinaţii, delir, paralizie bulbară
şi deces);
• în doze uzuale, Atropina prin blocarea receptorilor colinergici ai sistemului nigro-
striat poate restabili un echilibru între Dopamină şi Ach (efect favorabil în boala
Parkinson).
• preanestezie;
• antidot în intoxicaţiile cu anticolinesterazice;
• bradicardie sinusală, bloc A-V (stimulator cardiac);
• în oftalmologie:
- midriatic pentru examenul fundului de ochi
- terapeutic: irite, irido-ciclite, prolaps irian.
• antispastic în afecțiuni gastro-intestinale, ale căilor biliare şi genito-urinare, diaree
• antiemetic (pentru a scădea greţurile şi vărsăturile provocate de opioide),
• adjuvant în astmul bronşic,
• adjunvant în boala Parkinson
• hiperhidroze
• sindrom de hipertensiune intracraniană
Efecte adverse:
• uscăciunea gurii, pielii, senzație de nisip în ochi
• palpitații, tahicardie
• midriază, cicloplegie, fotofobie, vedere neclară, paralizia acomodării
• retenţie urinară
• constipaţie.
Intoxicația cu atropine
- midriază, fotofobie, tahicardie, disfagie, constipaţie, retenţie urinară (efecte
periferice);
- agitaţie, hipertermie, halucinaţii, convulsii, comă (efecte centrale).
Tratament
• specific: Fisostigmină i.v.;(lent i.v. 1-4 mg, 0,5-1,0 mg la copii), elimină rapid delirul
și coma cauzate de doze mari de atropină în cele mai multe situații.
ATENȚIE! - durată scurtă; necesită administrări repetate.
Neostigmina, Pilocarpina și Metacolina au un beneficiu real, deoarece nu traversează
BHE.
Simptomatic:
• de urgență – susținerea funcțiilor vitale (cardiovasculară, respiratorie)
• ghete cu gheață sau o pătură hipotermică (copii)
• benzodiazepine (Diazepam) în faza de excitaţ
Contraindicații
• glaucom cu unghi închis,
• hipertrofie benignă de prostată,
• ulcer peptic, stenoza pilorică.
• scleroze coronariene, tahiaritmii,
• copii sub 12 ani, vârstnici.
Prezentare: SULFAT DE ATROPINĂ fiole 1‰ şi 0,25‰ (s.c., i.m., i.v. lent); colir 1%;
Scopalamina
• efecte parasimpaticolitice asemănătoare Atropinei (de 2 ori mai intense, de durată
mai scurtă);
• predomină acţiunea pe glandele exocrine şi ochi;
• efect antiemetic (în special preventiv);
• efecte centrale: inhibă SNC, la doze terapeutice → sedativ psihomotor (somnolență,
sedare, oboseală, amnezie – de scurtă durată.
• în preanestezie (în asociere cu Hidromorfonă, Morfină);
• în rău de mişcare;
• în Parkinson (acțiune mai intensă ca Atropina asupra tremorului).
Prezentare: BROMHIDRAT DE SCOPOLAMINĂ fiole;
SCOPODERM TTS plasture aplicat retroauricular, menţinut max. 3 zile, în răul de mişcare.
Sinteză
Antisecretoare gastrice
Utilizarea parasimpaticoliticelor în tratamentul bolii ulceroase are ca scop diminuarea
influenţelor excitosecretorii vagale.
Propantelina
Are acţiune asociată antimuscarinică şi ganglioplegică (la nivelul plexurilor
intramurale) → efectele inhibitoare ale secreţiei gastrice şi motilităţii intestinale sunt mai
selective.
Utilizări terapeutice: gastrită hiperacidă; ulcer gastric.
Efecte adverse: de tip atropinic, dar mai reduse.
Prezentare: PROPANTELINA, drajeuri.
Telenzepina
• blocant M1
• parasimpaticolitic cu potenţă antisecretoare gastrică de 4 - 10 ori mai mare decât
Pirenzepina.
• reduce tonusul GI și mișcările propulsive;
• întârzie golirea gastrică;
• prelungește durata tranzitului GI
Oxifenciclimina
• acţiune antisecretoare de tip atropinic cu efect durabil (6 - 8 ore);
• relativ bine suportată.
•
Butilscopolamina
• compus cuaternar, derivat semisintetic al scopolaminei.
• anticolinergic utilizat ca antispastic.
• nu are acțiune centrală (risc redus de abuz)
Indicații:
- durere și discomfort produse de crampe abdominale, colici, dismenoree, alte activități
spastice la nivelul tractului GI (ex. sindrom de colon iritabil);
- spasme vezicale, crampe urinare, colici renale;
- colici biliare.
Prezentare:SCOBUTIL comprimate, soluție buvabilă, soluție injectabilă.
Anticolinergice midriatice
• anticolinergice cu acţiune predominant midriatică.
• produc midriază şi cicloplegie mai scurtă decât Atropina (7 zile).
- în oftalmologie pentru examenul fundului de ochi
- preoperator pentru catarctă,
- în uveite,
- ulcer cornean.
Homatropina, colir 1%
• midriaza şi cicloplegia sunt rapide şi durează 1 - 3 zile.
Ciclopentolatul, colir 1%
• midriaza şi cicloplegia durează 24 h.
Tropicamida
• midriaza şi cicloplegia se menţin ~ 6 ore.
Amine cuaternare – tratamentul astmului bronşic

➢ acţiune scurtă
• Ipratropium (efect maxim după 15 - 60 min, durată 3-6 ore)
• Oxitropium (efect maxim după 30 - 60 min, durată 6 ore)
➢ acţiune lungă
• Tiotropium (durată 35 ore)
Amine terţiare – tratamentul bolii Parkinson și a pseudo-
parkinsonismului
- eficace la persoane tinere cu b. Parkinson
- utile pentru ameliorarea sialoreei, a hipersecreției lacrimale
- în tratamentul pseudoparkinsonismului medicamentos (antipsihotice tipice, atipice,
antagoniști dopaminergici, antiemetice, blocante de canale de calciu).
➢ acţiune centrală şi periferică
• Benztropina
➢ acţiune lungă
➢ Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden, Prociclidina
Miorelaxante cu acțiune central

➢ blocante ale RM de pe neuronii intercalari medulari
• Clorzoxazona
• Ciclobenzaprina
• Carisoprodol
• Clorfenezina
Indicaţii:
- spasme localizate ale musculaturii striate (torticolis, lombosciatică, lumbago, contractura
musculaturii paravertebrale).
Toxina botulinică
Indicații (injecții locale):
- spasm local acut al musculaturii scheletice (blefarospasm, torticolis, hiperhidroză
axilară severă, acalazie)
- afecțiuni spastice generalizate (asociate cu leziuni ale SNC)
- în cosmetică.
Efecte adverse:
- modificări ale expresiei faciale (ex. ptoză palpebrală, împosibilitatea de a închide
ochii), gură uscată, cefalee (inj. în mușchii faciali).
- disfagie, paralizia corzilor vocale, slăbiciune la nivelul musculaturii gâtului (inj. la
nivelul mușchilor gâtului);
- slăbiciune locală și generală (inj. la nivelul membrelor);
- producere de anticorpi (rezistență la tratament);
- atrofie musculară.
Contraindicații
- infecții active la locul de injectare;
- miastenia gravis (alte perturbări generalizate ale activității musculare)
- sarcină, lactație.
GANGLIOPLEGICE
- substanţe care întrerup transmiterea stimulilor eferenţi (acțiunea Ach) în totalitatea
ganglionilor vegetativi: simpatici și parasimpatici (ganglioplegice)
- blocanți ai rec. nicotinici Nn
- utilizări clinice limitate
- utilizați în cercetarea experimentală
Clasificare
• compuși cuaternari de amoniu: Hexametonium, Pentolinium;
• amine terțiare: Pempidina;
• amine secundare: Mecamilamina;
• compuși monosulfați: Camsilatul de trimetafan.
• c-v: tahicardie, scade forța de contracție, vasodilatație (posturală și hTA de efort),
scade rezistența vasculară periferică și întoarcerea venoasă);
• tract GI: scade motilitatea, scade ușor secreția glandulară;
• tract genito-urinar: scade motilitatea și tonusul vezicii urinare, disfuncții sexuale:
inhibarea erecției și ejaculării;
• ochi – midriază moderată, cicloplegie;
• glande exocrine: inhibarea secreției;
• SNC:
- compușii cuaternari și Trimetafanul nu traversează BHE
- Mecamilamina traversează ușor BHE: sedare, tremor, mișcări coreiforme,
aberații mentale.
Camsilat de trimetafan
Indicații:
- producerea hipotensiunii arteriale controlate (în neurochirurgie pentru reducerea
sângerării la nivelul câmpului operator).
- în urgențe hipertensive (anevrism disecant de aortă, edem pulmonar acut);
Efecte adverse:
- hTA posturală și de efort, sincope;
- disfuncții sexuale;
- constipație, retenție urinară,
- atac de glaucom, tulburări vizuale,
- gură uscată, piele uscată;
- reacții alergice (eliberare de histamină).
MIORELAXANTE CU ACŢIUNE SINAPTICĂ

- substanţe care blochează unul/un număr limitat de ganglioni vegetativi.
- blocanţi ai receptorilor nicotinici Nm - substanţe ce reduc tonusul musculaturii striate
(curarizante).
- inhibă canalele de Na+ și potențialul postsinaptic excitator.
Clasificare:
• blocante ne-depolarizante (’’pahicurare’’) – blocarea produsă de aceste substanțe
împiedică accesul Ach la receptorii săi, prevenind astfel depolarizarea;
• blocante depolarizante (’’leptocurare’’) blocarea este produsă de un exces a unui
agonist depolarizant (ex. Ach);
BLOCANTE NE-DEPOLARIZANTE
➢ cu acțiune lungă: D-Tubocurarina, Doxacurium, Pancuronium, Pipecuronium,
Gallamina
➢ cu acțiune intermediară: Atracurium, Cisatracurium, Vecuronium, Rocuronium
➢ cu acțiune scurtă:Mivacurium
Mecanism de acțiune:
- antagoniști competitivi ai Nm. (conținând 5 subunități ce înconjoară canalul de Na+
dependent de Ach).
- închid canalele de Na+ găsite în poziție deschisă.
- Ach din terminațiile nervoase nu e capabilă să se cupleze la Nm pentru a genera
potențialul la nivelul plăcii terminale.
Indicaţii:
• obţinerea miorelaxării în intervenţii chirurgicale (permit scăderea dozelor de narcotic)
• laringoscopii, bronhoscopii, esofagoscopii
• manevre ortopedice (reducerea luxaţiilor, alinierea fragmentelor osoase în fracturi);
• terapia cu electroşoc a bolilor psihice (profilaxia rupturilor musculare, fracturilor).
! Vecuronium – nu influențează funcția cardiacă (indicat la pacienți cu afecțiuni
cardiovasculare).
Efectele acestor medicamente sunt contracarate de inhibitorii de acetilcolinesterază
(Neostigmina, Edrofoniu, Fisostigmina, Piridostigmina).
Contraindicaţii
• intervenţii chirurgicale pe globul ocular (cresc presiunea intraoculară);
• miotonie (induc paralizii spastice).
Efecte adverse:
• rash cutanat, senzație de căldură, hTA, tahicardie, brohospasm, rar reacții anafilactice
(eliberare de histamină); (moderate pentru D-Tubocurarină și Mivacurium; ușoare
pentru Atracurium și Metocurină)
• hTA (prin blocare ganglionară): D-Tubocurarină și Metocurină;
• tahicardie (blocarea și a M2): puternic - Gallamină; moderat - Pancuronium; efect
slab - Rocuronium;
• D-Tubocurarina reduce coagulabilitatea sângelui.
BLOCANTE DEPOLARIZANTE
Succinilcolina
- molecula este similară Ach, dar persistă un timp îndelungat la nivelul fantei sinaptice;
- agonist parțial al receptorilor Nm deschide canalele Na+ dependente de Ach
depolarizarea receptorilor.
- inițial se produc fasciculații ale musculaturii scheletice, dar legarea continuă de
receptori blochează transmisia impulsurilor următoare scade depolarizarea plăcii
terminale și membrana devine repolarizată.
- membrana nu poate fi ușor depolarizată din nou, deoarece este desensibilizată.
- canalele rămân în poziție închisă o perioadă îndelungată, determinând paralizie flască.
- efect rapid și de scurtă durată;
- produce o bună relaxare a glotei.
Indicații:
- i.v. adjuvant în anestezia generală(pentru facilitarea intubării endotraheale, relaxarea
musculaturii scheletice) în cursul intervențiilor chirurgicale și a ventilației mecanice;
- terapie electroconvulsivă.
Efecte adverse:
- hiperpotasemie;
- hipotensiune
- hipertermie malign
- fasciculații musculare, dureri musculare postoperatorii
- creșterea presiunii intraoculare
- depresie respiratorie, apnee;
- mioglobinurie.
Contraindicații:
- hiperpotasemie (insuficiență renală, aritmii, pareze ale musculaturii scheletice, sepsis
sever);
- glaucom;
- imobilizare prelungită;
- activitate scăzută a colinesterazei plasmatice;
- boli miotonice.
5.SIMPATOMIMETICE
Adrenalina (A) este eliberată de medulosuprarenală şi alte ţesuturi cromafine
Noradrenalina (NA) este eliberată de neuronii postganglionari simpatici periferici, neuronii
SNC şi medulosuprarenală.
Dopamina (D) este eliberată de terminaţiile vegetative periferice şi neuronii SNC.
Receptori adrenergici
R alfa (α):
α1 - postsinaptici: A, B, D, L
α2 - pre, postsinaptici: A, B, C
R beta (β):
1 – pre, postsinaptici,
2, 3 – postsinaptici.
R dopaminergici (D):
D1 – postsinaptici,
D2 – pre, postsinaptici,
D3, D4, D5 – postsinaptici.
Ţesut Subtip de receptor

cord beta 1
Țesut adipos beta 1, beta 3
Musculatură netedă vasculară beta 2
Musculatură netedă bronşică beta 2
Contracţia musculaturii netede alfa 1
Inhibiţia eliberării neurotransmiţătorului

alfa 2
Hipotensiune, vasoconstricţie
Receptori
alfa beta
vasoconstricţie vasodilataţie (beta 2)
dilatarea irisului cardio-accelerare (beta 1)
relaxare intestinală relaxare intestinală (beta 2)
contracţia sficnterului intestinal relaxarea uterului (beta 2)
contracţia sfincterului vezicii urinare bronchodilataţie (beta 2)
Receptori adrenergici postsinaptici

alfa-1 (A, B, C):
- muşchi netezi vasculari (vasoconstricţie),
- muşchi netezi genito-urinari (contracţie, efect ocitocic),
- muşchi neted radiar al irisului (contracţie, cu midriază activă),
- muşchi netezi intestinali (relaxare),
- miocard (creşterea forţei de contracţie şi a excitabilităţii, aritmii),
- ficat (glicogenoliză, hiperglicemie);
alfa-2:
- pancreas endocrin (hiposecreţie de insulină, hiperglicemie),
- trombocite (agregare plachetară);
beta-1:
- miocard (creşte frecvenţa cardiacă, forţa de contracţie, ritmicitatea, viteza de
conducere A-V),
- aparat juxtaglomerular renal (creşte secreţia de renină);
beta-2:
- - muşchi netezi vasculari, bronşici, gastrointestinali, genito- urinari (vasodilataţie,
bronhodilataţie, relaxare, efect tocolitic),
- ficat şi muşchi striat (glicogenoliză, hiperglicemie);
beta-3:
- ţesut adipos (lipoliză, hiperlipidemie).
D1
- aparat renal, vase splahnice – dilataţie,
Receptori adrenergici presinaptici

în terminaţiile nervoase adrenergice şi colinergice:
alfa-2A:
- reducerea eliberării NA în fanta sinaptică, cu scăderea tonusului simpatic;
beta-2:
- creşterea eliberării NA în fanta sinaptică, cu amplificarea tonusului simpatic.
D2:
- modulează eliberarea transmiţătorilor.
Stimularea simpaticului
Efecte farmacodinamice
➢ cord
- 1 – inotrop +
- 1 ( influxul Ca2+ în celulele cardiace)
• inotrop (+),
• creşte conducerea sino-atrială, A-V, fasc. Hiss, reţea Purkinje.
• creşte excitabilitatea şi automatismul cardiac;
• creşte necesarul de O2 al cordului.
➢ vase - R 1 şi 2 vasculari – sensibili la catecolamine:
- A • doze mici (rec. 2) - vasodilataţie şi TA;
• doze medii şi mari (rec. 1 vasculari) – TA sistolică şi diastolică.
- NA - la toate dozele TA, rezistenţa vasculară periferică (RVP), bradicardie
(prin ripostă vagală).
- A şi NA sunt contraindicate în şocul cardiogen - produc vasoconstricţie în
sectorul mezenteric şi renal, accentuând ischemia organelor.
➢ vase (1 şi 2 vasculari):
- D - vasodilataţie în teritoriul renal, mezenteric,
- scade rezistenţa periferică,
- efect inotrop (+) puternic,
- crește debitul cardiac,
!!! TA şi pulsul periferic NU SE MODIFICĂ  singura catecolamină care poste fi
indicată în şocul cardiogen.
➢ coronare (2) - dilataţie
➢ la nivelul viscerelor predomină vasoconstricţie (excepţie - vase ficat, pulmon
vasodilataţie).
➢ vase cerebrale – nu se produc modificări semnificative în comparaţie cu circulaţia
sistemică.
➢ în sectorul venos – constricţie, tonusului venos.
➢ globi oculari
- 2 – relaxare ciliară
- 2 – midriază
- nu influenţează semnificativ acomodarea vizuală.
 A indicată în glaucom (favorizează drenarea umorii apoase) – colir.
➢ musculatura netedă bronşică (rec. 2) – bronhodilataţie
➢ musculatura netedă gastro-intestinală (rec 2, 2) – relaxare.
- sfincterele tractului gastro-intestinal – contracţie (rec. 1).
- inhibă plexurile mezenterice (rec.  ).
!!! SNV simpatic nu influenţează secreţia G-I.
➢ musculatura netedă genito-urinară
- peretele vezicii urinare - relaxare (rec. 2),
- sfincterul vezical – contracţie (rec. 1);
- musculatura uterină – relaxare în timpul sarcinii (rec. 2) şi contracţie în
travaliu (rec. 1);
- stimularea ejaculării (rec. 1).
➢ metabolice
- hiperglicemie prin:
• glicogenoliză în licat,
• eliberării de glucoză în circulaţie (rec. β2)
• secreţiei de insulină (rec. α2).
• eliberării de glucagon.
- lipoliza (rec. β3)
- K+ (rec. β2) - previne hiper K+ (stres, efort).
- acidoză metabolică la doze mari.
Simpatomimetice
Simpaticomimetice  şi 
- acţiune directă - A, NA, D
- acţiune indirectă (eliberare de NA) şi directă – Efedrina
Simpaticomimetice 
- cu administrare sistemică Etilefrina, Fenilefrina, Metoxamina, Midodrine,
Metaraminol
- cu administrare locală (topică):Nafazolina, Oximetazolina, Xylometazolina,
Tetrizolina.
- agonişti α2 (neurosimpaticolitice) – agonişti  presinaptici sau/şi agonişti ai rec.
imidazolinici centrali. Clonidina, Apraclonidina, Brimonidina, Tizanidina,
Moxonidina, Rilmenidina, Dexmedetomidina.
Simpaticomimetice 
- neselective 1 şi 2 - Isoprenalina, Orciprenalina
- selective 1 – Dobutamina, Prenalterol.
- selective 2
• la nivel bronşic: Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina, Salmeterol, Formoterol,
Pirbuterol, Procarterol, Clenbuterol, Bambuterol
• la nivel uterin: Isoxuprina, Isoetarina, Ritodrine.
• la nivelul rec. 2 vasculari: Bufenina, Bametan
Eliberatoare de catecolamine:
- Amfetamina, Dextroemfetamina, Hidroxiamfetamina, Metamfetamina,
Metilfenidat, Dexmetilfenidat, Pemolina, Fenmetrazina, Fenfluramina, Metilen-
dioxi-metamfetamina.
Inhibitoare ale recaptării de neurotransmițători
- Cocaina, Sibutramina, Tiramina.
Adrenalina (agonist 1 = 2, 1 = 2 =3)

Indicaţii:
- reacții alergice tip I (şoc anafilactic),
- astm bronşic,
- asocierea cu anestezice locale,
- hemostază topică (sângerări difuze la suprafaţa
- mucoaselor şi a pielii (1/50000-1/10000),
- resuscitare cardiacă (ca alternativă terapeutică
- în stop cardiac (prima alternativă este isoproterenol),
- glaucom cu unghi deschis.
Efecte adverse:
- paloare, anxietate, palpitaţii,
- la doze mai mari aritmii, fibrilaţie ventriculară,
- HTA,
- edem pulmonar acut, hemoragii cerebrale.
Contraindicaţii:
- HTA,
- angină pectorală,
- tahiaritmii
- nu se asociază cu anestezicele locale în anestezia extremităţilor – necroză ischemică
- nu se asociază cu preparate de calciu (tahiaritmii)
Noradrenalina (agonist 1 = 2, 1  2 )
Indicații:
- asocierea cu anestezice locale,
- hemostază topică (sângerări difuze la suprafaţa mucoaselor şi a pielii (1/50000-
1/10000).
Efecte adverse și contraindicații – similare adrenalinei
Dopamina
! Este singura catecolamină indicată în șocul cardiogen.

Se administrează în perfuzie intravenoasă lentă sub supraveghere medicală.
Indicaţii:
- pentru corectarea dezechilibrelor hemodinamice prezente în:
- șoc consecutiv infarctului miocardic;
- traumatisme,
- septicemie endotoxică,
- chirurgie pe cord deschis,
- insuficiența renală,
- decompensare cardiacă cronică (IC congestivă).
Efedrina
- structură necatecolică,
- traversează bariera hematoencefalică.
- agonist 12 , β1, β2
- eliberează NA din depozite
- creşte TA sistolică şi diastolică (α1);
- tahicardie (β1);
- intensifică conducerea S-A și A-V;
- bronhodilataţie (β2);
- midriază de scurtă durată (β1);
- reduce edemul mucoaselor;
- efecte centrale (pseudo-amfetaminice).
Indicaţii
- hTA (ortostatică, în rahianestezie),
- vasoconstrictor general în stări alergice;
- bradicardie, bloc A-V;
- afecţiuni însoţite de bronhoconstricţie;
- decongestiv nazal (topic);
- se asociază cu anestezicele locale.
Efecte adverse:
- tahifilaxie,
- rinită cronică atrofică;
- HTA;
- tahicardie, tahiaritmii, fibrilație atrială;
- crize de angină pectorală;
- dependenţă psihică;
- efect pseudo-amfetaminic (anorexie, insomnie, efecte psihoanaleptice).
Contraindicații:
- HTA, tahiaritmii;
- angină pectorală;
- psihoze endogene (manii, schizofrenii);
copii sub 12 ani – colaps ( rec. α2 presinaptici).
Fenilefrina, Etilefrina (12 )

Utilizări clinice:
• diagnosticul sd. Claude-Bernard-Horner (cu leziuni pre și postganglionare)
• midriază de diagnostic (ex. fundului de ochi),
• decongestie nazală (topic)
• pentru a crește PA în stări hipotensive acute;
• TPSV;
• în asociere cu anestezice locale.
Efecte adverse:
• tahifilaxie, tahiaritmii,
• dureri anginoase, creșterea TA.
Contraindicații:
• HTA,tahiaritmie,
• angină pectorală,
• hipertiroidie.
Agoniști α
Metoxamina - (+) α1
• este folosit doar parenteral;
• produce o creștere de durată a TA (limitează utilizarea clinică);
Indicat - alternativă în tratamentul hipotensiunii arteriale.
Midodrine - (+) α1
• se administrează oral.
Indicat: tratament cronic al hTA ortostatice;
Metaraminol - (+) α1 agonist, eliberează NA

• crește TA, bradicardie;
• vasoconstricția vaselor pulmonare;
• scade fluxul sanguin renal și cerebral;
Indicații: hipotensiune arterială, tahicardie paroxistică atrială.
Nafazolina
- agonist 1 şi 2
- într-o proporţie scăzută, produce eliberarea NA din depozitele celulare.
- efecte locale;
Efecte adverse:
- administrare cronică – rinite atrofice.
- tahifilaxie.
- la copii – hTA, colaps (rec. α2 presinaptici);
- la adulţi (doze mari) – HTA, fibrilație ventriculară (rec. α2 vasculari);
Oxmietazolina, Xylometazolina, Tetrizolina

- efect decongestiv local;
- administrare topică la nivelul mucoasei nazale;
Efecte adverse:
- rinite atrofice (adm. cronică);
- tahifilaxie;
- la copii – colaps (rec. α2 presinaptici);
β stimulante
stimulante 12 Isoprenalina, Orciprenalina
- efect inotrop (+),
- cronotrop (+)
Indicaţii:
- bloc A-V complet,
- stop cardiac
- bradicardie severă care nu răspunde la atropină
- astm bronșic
Efecte secundare:
- dureri anginoase, ischemie cardiacă,
- greață, vărsături,cefalee,
- tahiaritmii, fibrilație ventriculară, palpitații.
Contraindicații:
- glaucom, migrenă,
- angină pectorală, aritmii, HTA oscilatorie,
- hipertiroidism, psihoză endogenă.
stimulante selective 1
• Dobutamina – inotrop (+),
• Prenalterol
Indicaţii:
- insuficienţă cardiacă congestivă (potențial reversibilă din cursul intervențiilor
cardiace, a șocului septic);
- şoc cardiogen.
Efecte adverse:
- dureri toracice;
- HTA;
- tahicardie, aritmii;
- greață, vărsături;
Contraindicații:
- insuficiență cardiacă
- boli cardiace ischemice (crește frecvența cardiacă, crește necesarul de O2 la nivel
cardiac).
stimulante 2 selective
• bronhodilatatoare:
✓ cu durată scurtă de acţiune
- Salbutamol, Formoterol, Terbutalină
✓ cu durată medie de acţiune
- Salmeterol, Fenoterol
✓ cu durată lungă de acţiune
- Bambuterol
Indicații:
- bronșită acută, cronică,
- BPOC, astm bronșic
• tocolitice:
- inhibitori ai contracției miometrului;
- relxează musculatura uterină.
Salbutamol, Isoxsuprina (şi antagonist 1), Isoetarina, Ritodrine
Indicaţii:
- travaliu prematur,
- iminență de avort
- hiperkinezie uterină în timpul nașterii naturale și intervenția cezariană.
• Vasodilatatoare Bufenina, Bametan
- acționează relativ selectiv pe rec. β2 vasculari;
Indicaţii:
- claudicație intermitentă;
- tromboangiită obliterană,
- arterioscleroza obliterană,
- crampe nocturne la nivelul gambelor,
- boală vasculară diabetică,
- sindrom Raynaud..
Efecte adverse ale agoniștilor β2
• tahicardie, palpitații,aritmii,
• tremor, agitație, neliniște, anxietate, insomnie
• transpirații, greață, vărsături,
• tremurături ale mâinilor
• edem pulmonar,
• ischemie miocardică,
• hipo K +, hiperglicemie (doze mari).
Contraindicații:
• Tahiaritmii, cardiopatie ischemică,
• angină pectorală, infarct de miocard,
• edem pulmonar acut.
Stimulante ale rec. α2 presinaptici şi imidazolinici I1

(neurosimpaticolitice)
• Clonidina Apraclonidina Brimonidina Dexmedetomidina Moxonidina, Rilmenidina
Tizanidina
- suprimă eliberarea de NA, renină, neuropeptid Y;
- reduc rezistența vasculară periferică,
- scad presiunea arterială;
- reduc presiunea intraoculară (Apraclonidina, Brimonidina);
- relaxarea musculaturii striate (Tizanidina);
- sedative (Dexmedetomidina).
- Clonidina poate produce bradicardie (crește semnalizarea de-a lungul nervului vag).
Indicații:
- HTA (Clonidina, Rilmenidina, Moxonidina);
- ADHD, tulburări anxioase, ticuri (Clonidina);
- sindrom de abstinență (alcool, opioide, fumat) (Clonidina);
- migrenă, diferite tipuri de durere (Clonidina);
- glaucom (Apraclonidina, Brimonidina);
- miorelaxant (scleroză multiplă, leziuni ale măduvei (Tizanidină);
- sedativ, anestezic (Dexmedetomidina);
Efecte adverse:
- sedare, amețeli, oboseală, somnolență, cefalee;
- hTA ortostatică;
- gură uscată.
Contraindicații:
- bradicardie, A-V bloc,
- sd. Raynaud,
- depresie.
Simpaticomimetice indirecte
➢ stimulatori ai eliberării de catecolamine

• amfetamine
amfetamina, dextroamfetamina, metamfetamina, metilfenidat, dexmetilfenidat,
pemolin, fenmetrazina, fenfluramina, metilen-dioxi-metamfetamina (MDMA sau
„Ecstacy”),
- folosite pentru efectele lor stimulante corticale şi anorexigene.
- în scopuri nemedicale (abuz).
• amantadina
➢ inhibitori ai recaptării de transmițători: cocaina sibutramina tiramina
Amfetamina
- centrale (efecte psihoanaleptice, anorexigene);
- periferice (efecte simpatomimetice);
! Amfetaminele au un mare potențial de abuz.
Administrarea prelungită induce apariția addicției.
Intreruperea bruscă poate provoca efecte adverse cardiovasculare și moarte subită.
Mecanism de acţiune
- la nivelul SNC eliberează NA şi D din depozitele centrale;
- acţionează direct prin stimularea formaţiunii reticulate activatoare ascendente;
- inversează direcția transportului la nivel membranar, astfel încât catecolaminele se
elibereazăla nivel sinaptic datorită acestui proces decât prin exocitoză normală;
- inhibă MAO.
Indicaţii:
- stimularea performanţelor psihomotorii,
- narcolepsie,
- sindrom hiperkinetic la copil (ADHD),
- adjuvant în boala Parkinson,
- adjuvant în crizele de epilepsie “petit mal”,
- enurezis nocturn.
Contraindicaţii:
- schizofrenie, psihoze bipolare, labilitate psihică
- HTA, tahiaritmii, scleroze coronariene, cerebrale
- sd. Tourette,
- glaucom.
Efecte adverse:
- cefalee, tulburări digestive,
- HTA, tahiaritmii,
- dureri anginoase,
- declanşarea episoadelor acute în psihozele endogene,
- dependenţă psihică, tulburări ale gândirii coerente – “psihoză amfetaminică”.
Derivații de amfetamină
Dextroamfetamină
Indicaţii : sindrom ADHD, narcolepsie
Efecte adverse:
- alterarea dezvoltării
- creierului, episoade de psihoză.
-
Metamfetamină
Efecte farmacodinamice: psihoanaleptice, halucinogene.
MDMA ("Ecstasy") - Metilen-di-oxi-metamfetamina,

DOM ("STP") - Di-metoxi-metilamfetamina, ") (Serenity, Tranquility and Peace)
- psihoanaleptice, halucinogene.
Cocaina
• din frunzele de Eritroxilon coca (Peru, Columbia, Bolivia).
• este indicată doar ca anestezic local în ORL, oftalmolgie (conc. 1-10%).
larg folosită în scopuri nemedicale.
- la doze mici blochează neselectiv membrana transportorilor pentru NA, DA, 5-HT,
inhibând recaptarea mediatorilor la nivelul terminaţiilor nervoase;
- la doze mari blochează canalele de Na+ şi de Ca2+ de tip L,
- creşte turnover-ul NA,
- midriază, tahiaritmii, HTA.
- efecte stimulante asupra SNC.
Indicaţii:
- anestezie locală (în ORL);
- amestec anestezic pentru aplicare topică în urgenţe: (’’TAC ’’ : Tetracaină,
Adrenalină, Cocaină) – pentru suturi.
Efecte adverse:
- perforaţie de sept nazal (utilizare cronică),
- dependenţă psihică.
- hipertensiune arterială, tahicardie
- midriază
- agitaţie, convulsii, hipertermie
- degradare psihică marcată
- tulburări mentale
- afectarea funcțiilor cognitive
Sibutramina
• este un inhibitor al recaptării neurotransmițătorilor: NA (73%), 5-HT (54%) și D
(16%), crescând astfel nivelul lor la nivelul fantei sinaptice, cu scăderea poftei de
mâncare;
• până în 2010, a fost comercializat pe scară largă și prescris ca supliment pentru
tratamentul obezității.
• adm. sa a fost asociată cu o creștere a evenimentelor cardiovasculare și accidentelor
vasculare cerebrale
• a fost retrasă de pe piață în mai multe țări, dar rămâne disponibilă în unele țări.
Efecte secundare
• constipație; insomnie, cefalee,
• HTA, tahicardie, aritmii cardiace,
• tulburări neurologice (parestezii, hemiplegie, tulburări de vedere),
• tulburări neuropsihice (depresie marcată, confuzie, risc de suicid),
• colecistită,
• durere de angină,
• melenă, hematemeză.
Tiramina
• blochează recaptarea de NA și produce eliberarea sa din depozite;
• se găsește în alimentele fermentate: brânzeturi fermentate (ricotta, cottage), bere, vin,
carne marinată, afumată, maturată; zmeură, avocado, banane, ananas, nucă de cocos,
alune, sos de soia, teriyaki.
• rezultă în urma metabolizării normale a tirozinei în organism;
• nu traverseazp BHE (produce doar efecte simpatomimetice periferice non-
psihoactive);
Concluzii practice:
• alimentele fermentate nu sunt permise în cursul treatmentului cu IMAO
(antidepresive) crize hipertensive.
• aceste alimente sunt contraindicate sau se consumă cu mare precauție de către
persoanele cu hipertensiune.
6.SIMPATICOLITICE
1. Blocante ale receptorilor adrenergici plus / minus ale receptorilor dopaminergici
2. Inhibitori ai sintezei de dopamină şi de noradrenalină (inhibitori ai tirozin hidrolazei)
3. Simpaticolitice cu acţiune centrală
Clasificare
α blocante
Blocante neselective α1α2
• naturale: DIHIDROERGOTOXINA, DIHIDROERGOTAMINA,
DIHIDROERGOCRISTINA, NICERGOLINA
• sintetice: FENOXIBENZAMINA, FENTOLAMINA,
TOLAZOLIN, MIANSERINA ((-) H1, 5HT)
Blocante selective α1:
• PRAZOSIN, TERAZOSIN, DOXAZOSIN,
• ALFUZOSIN, TAMSULOZIN, INDORAMIN
Blocante selective α2:
• YOHIMBINA, RAUWOLSCINĂ,
• PIPEROXAN IDAZOXAN ((-) I)
Blocante α1 postsinaptici şi stimulante α2 presinaptici:
• URAPIDIL
β blocante
Blocante neselective β1β2
• fără ASI: PROPRANOLOL, NADOLOL, TIMOLOL, SOTALOL
• cu ASI: ALPRENOLOL, OXPRENOLOL, PENBUTOLOL,PINDOLOL,
CARTEOLOL
Blocante selective β1
• fără ASI: ATENOLOL, METOPROLOL, BISOPROLOL, BETAXOLOL,
ESMOLOL, NEBIVOLOL
• cu ASI: ACEBUTOLOL, CELIPROLOL
αβ blocante
LABETALOL, CARVEDILOL, MEDROXOLOL, BUCINDOLOL
Simpaticolitice
• cu acţiune centrală: CLONIDINA, METIL DOPA
• cu acţiune periferică: GUANETIDINA, GUANFACINA,
GUANABENZ, BRETILIUM
• cu acţiune mixtă: RESERPINA
Inhibitor al sintezei de D și de NA - METIROZIN
Blocante ale receptorilor alfa adrenergici
Blocante semiselective α1 = α2
FENTOLAMINA
• antagonist competitiv α1 = α2 ;
• antagonist competitiv 5HT2;
• agonist M;
• agonist H1 şi H2;
• acţiune directă asupra musculaturii netede vasculare.
- vasodilataţie cu diminuarea PA (blocarea Rα1 postsinaptici (compensator se produce
diminuarea RVP, a întoarcerii venoase); (+) H1; acţiune directă asupra musculaturii
netede vasculare;
- blocarea α2 presinaptici
- dezinhibarea eliberării de NA la nivelul SNC;
- în periferie: efect inotrop (+) şi creșterea debitului cardiac;
- efecte parasimpaticomimetice: stimularea peristaltismului tractului digestiv;
bronhoconstricţie;
- stimularea secreţiei gastrice acide ((+) M şi H1).
- efecte antidepresive, anxiolitice, sedative.
Indicaţii:
- diagnostic, tratament pre- şi intraoperator, cazuri inoperabile de feocromocitom;
- flebite, tromboflebite;
- boli arteriale obstructive ;
- traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;
- sindrom Raynaud;
- edem pulmonar acut, unele cazuri IMA;
- şoc;
- disfuncţii erectile (în asociere cu Papaverina - înjectare în vasele peniene).
Efecte adverse:
- tahicardie, tahiaritmie (fibrilaţie ventriculară la doze mari), hTA ortostatică;
- dureri abdominale, vărsături, diaree, crize ulceroase;
- reacții alergice (tip I, II);
- administrare cronică la nivelul penisului, determină fibroză locală.
Contraindicatii:
- tratamentul cronic al HTA;
- gastrite, ulcer G-D;
- hipovolemie, hTA;
- astm bronșic.
DIHIDROERGOTOXINA
Alcaloizii de ergot
Sursă - Secara cornută (degradarea seminţelor de secară sub acţiunea Claviceps purpurea).
- antagonist parţial α1 = α2;
- antagonist competitiv 5HT2.
- efect direct pe musculatura netedă;
- vasodilataţie, hipotensiune arterială,
- bradicardie (prin mecanism central).
Indicaţii:
- adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tulburări de irigaţie cerebrală;
- tulburări circulatorii din boala Alzheimer;
- tulburării circulatorii periferice.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree,
- somnolență
- hepatotoxicitate;
- toxicitate vasculară endotelială;
- nefro-, hepatotoxicitate;
- hTA severă, accentuată de ortostatism;
- în doze mari fenomen de ergotism (forma gangrenoasă sau convulsivantă: insomnie,
halucinaţii, coşmar, delir);
- nefrotoxicitate (tratament cronic);
Contraindicaţii:
- psihoze endogene;
- sarcină, alăptare, perioada perinatală;
- adulţi tineri;
- hipotensiune;
- bradicardie;
- insuficienţă hepatică;
- insuficienţă renală.
Prazosin, Terazosin, Doxazosin, Indoramin, Tamsulozin, Alfuzosin
Mecanism de acţiune: antagoniști competitivi α1 >>>> α2.

- relaxarea musculaturii netede vasculare arteriale şi venoase;
- tahicardie moderată (compensatorie);
- TAMSULOZIN, ALFUZOSIN - relativ selective α1 de la nivelul prostatei;
Indicaţii:
- Prazosin: tratament de fond al HTA esenţiale;
- Terazosin, Doxazosin, Indoramin: tratament de fond al HTA esenţiale şi al hiperplaziei
benigne de prostată;
- TAMSULOZIN, ALFUZOSIN: hiperplazia benignă de prostată.
Efect advers: hTA severă (după prima doză).
Blocante selective α2
Yohimbina - scoarţa de Corynanthe yohimbe, Pausinystalia yohimbe din familia
Rubiaceae (vestul Africii ).
Mecanism de acţiune: antagonist competitiv α2 >>>> α1.
Indicaţii:
- analgezic în neuropatia diabetică (DZ tip 2);
- ameliorează funcţia sexuală.
- xerostomie (studii clinice),
Efecte adverse
- tahicardie;
- HTA;
- infarct miocardic acut
- anxietate;
- insomnie;
- halucinaţii;
- reacții maniacale;
- migrene;
- ameţeli.
Tolazolin
Mecanism de acţiune: antagonist competitiv α2 >>> α1.
Indicaţii:
- terapie alternativă în afecţiuni periferice vasospastice,
- sindrom Raynaud;
- hipertensiune pulmonară,
- sindrom de detresă respiratorie la nou-născut.
Blocant α1 postsinaptici şi stimulant α2 presinaptici:

Urapidil
- antagonist competitiv α1 postsinaptic;
- agonist α2 presinaptic;
- agonist 5HT1A.
- hipotensiune;
- efecte anxiolitice.
Indicaţii:
- tratamentul HTA (în Europa).
Beta blocante
Fără activitate Cu activitate

simpatomimetică simpatomimetică
Beta blocante PROPRANOLOL ALPRENOLOL

semiselective β1 β2 NADOLOL OXPRENOLOL
TIMOLOL PINDOLOL
SOTALOL PENBUTOLOL
CARTEOLOL
Beta blocante ATENOLOL CELIPROLOL

selective β1 METOPROLOL ACEBUTOLOL
BISOPROLOL
BETAXOLOL
ESMOLOL
NEBIVOLOL
Blocante semi-selective β1=β2 fără activitate simpatomimetică intrinsecă

(ASI)
PROPRANOLOL
- antagonişti semi-selectivi β1 = β2 .
Efectele farmacodinamice:
- în doze experimentale → efect anestezic local (stabilizarea membranei);
- în doze terapeutice → efecte cardio-vasculare, la nivelul aparatului respirator, la nivel
ocular, în SNC; efecte metabolice;
Efecte cardiovasculare:
• La nivelul cordului:
- deprimă conducerea sino-atrială, atrio-ventriculară (dromotrop (-));
- debitul cardiac;
- frecvenţa cardiacă (cronotrop (-));
- forţa de contracţie a cordului (inotrop (-));
- reduce consumul de O2 la nivelul miocardului;
• la nivel vascular:
- scade PA sistolică şi diastolică;
- rezistenţa vasculară periferică (compensator);
• la nivelul sistemului renină-angiotensină-aldosteron:
- nivelul plasmatic al reninei ((-) β1 presinaptic al celulelor juxtaglomerulare renale).
• la nivelul aparatului respirator:
- bronhoconstricţie.
• la nivel ocular:
- secreţia apoasă la nivelul epiteliului ciliar ((-) β1 presinaptic) → diminuă presiunea
intraoculară.
• la nivelul SNC:
- efect anxiolitic prin mecanism central ((-) β1 presinaptic) sau prin reducerea
tulburărilor circulatorii (reducerea tahicardiei induse de efort, frig, emoţii).
• efecte metabolice:
- inhibarea efectelor glicogenolitice şi lipolitice ale catecolaminelor;
- nivelului plasmatic al trigliceridelor şi reducerea HDL-colesterol) → efecte aterogene.
Indicaţii:
- angina pectorală cronică stabilă (TA normală sau HTA),
- IM asociat cu HTA;
- tahiaritmie supraventriculară / ventriculară (antiartmic de clasă II);
- HTA, feocromocitom (singur sau în asociere cu α blocate);
- anxietate, migrenă;
- tratament adjuvant în: boala Parkinson, sindrom de abstinenţă la alcool etilic, opiacee;
dependenţa la halucinogene, hipertiroidie, tireotoxicoze, schizofrenie, manie;
- hipertensiune portală – tratament de elecţie (prevenirea hemoragiilor digestive
provocate de ruptura varicelor esofagiene).
Efecte adverse:
- bradiaritmie (bloc A-V);
- agravarea IC globale;
- maschează efectele hipoglicemiante ale insulinei şi hipoglicemiantelor orale (reduce
paloarea, transpiraţia, tahicardia);
- bronhospasm;
- tulburări neuropsihice: depresie, astenie, insomnie, halucinaţii, coşmar;
- administrare cronică → surditate, diminuarea potenţei sexuale;
- rar, tulburări digestive (greţuri, vărsături, diaree / constipaţie),
- reacţii imunologice tip II (sindrom pseudo-lupoid), tip I (febră, purpură, eritem cutanat).
➢ oprirea bruscă a administrării cronice determină sindrom de abstinenţă): crize anginoase,
IM, artimii cardiace (FA, FV), insomnie, nervozitate, TA.
Contraindicatii:
- astm bronşic, bronşite spastice, BPOC;
- bradiaritmie;
- bloc A-V;
- diabet zaharat;
- dislipidemii severe;
- insuficienţă vasculară periferică;
- sindrom Raynaud;
- depresie;
- sarcina (PROPRANOLOL poate provoca încetinirea creşterii intrauterine,
hipoglicemie neonatală, bradicardie).
TIMOLOL
colir 0,25 - 0,50% în glaucom cu unghi deschis (scade presiunea intraoculară, diminuă
secreţia umorii apoase).
SOTALOL
Indicații:
- angină, tulburări de ritm, HTA.
- este un bun antiaritmic (de clasă III), dar şi un puternic aritmogen.
o Prezintă aceleaşi contraindicaţii şi efecte adverse ca şi alte betablocante β1 = β2 fără ASI.
Blocante semiselective β1 = β2 cu activitate simpatomimetică intrinsecă

(ASI):
Alprenolol, Oxprenolol, Pindolol, Penbutolol, Carteolol

Mecanisme de acţiune:
- antagonişti β1 = β2 cu ASI.
- blocantele semiselective β1 = β2 cu ASI prezintă aceleaşi indicaţii, contraindicaţii,
efecte adverse similare celorlalte blocante semiselective β1 = β2 fără ASI, dar acţiunea
deprimantă asupra cordului e foarte slabă.
- pot fi indicate în IC, bradicardie (>50 bătăi/min).
Blocante selective β1 fără ASI

- blocantele β1 fără ASI prezintă aceleaşi indicaţii, contraindicaţii, efecte adverse similare
celorlalte blocante selective β1 fără ASI, dar ele nu blochează receptorii β2.
- aceste medicamente pot fi administrate la pacienţii cu astm bronşic recent.
❖ ATENOLOL, METOPROLOL, BISOPROLOL, BETAXOLOL, ESMOLOL,
NEBIVOLOL
❖ METOPROLOL, BISOPROLOL sunt indicate în tratmentul IC.
❖ BISOPROLOL se metabolizează hepatic (50%) şi renal (50%) poate fi indicat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
❖ BETAXOLOL este indicat de elecţie în glaucom.
❖ ESMOLOL - TPSV
❖ NEBIVOLOL produce şi eliberarea de NO. Este indicat la pacienţii cu HTA/angină
pectorală şi astm bronșic vechi. Este contraindicat la pacienţi cu glaucom.
Blocante selective β1 cu ASI

Acebutolol, Celiprolol
- blocantele selective β1 cu ASI prezintă aceleaşi indicaţii, contraindicaţii, efecte adverse
similare celorlalte blocante semiselective β1 = β2 fără ASI dar acţionează selectiv asupra
receptorilor β1, nu blochează receptorii β2, iar acţiunea deprimantă asupra cordului e
foarte slabă.
- pot fi administrate la pacienţi cu astm bronşic recent, IC, bradicardie (> 50 bătăi/min).
Blocante α şi β adrenergice
Labetalol, Medroxolol, Carvedilol, Bucindolol

Mecanisme de acţiune:
- antagonişti α1 = α2 = β1 = β2;
- captează radicali liberi de O2.
Indicaţii:
- HTA la pacienţi post IM;
- LABETALOL: feocromocitom, criza de hipertensiune;
- CARVEDILOL: tratamentul IC, HTA; angina pectorală.
Efecte adverse:
- hTA ortostatică;
- tahicardie reflexă moderată.
Simpaticolitice cu acțiune centrală

Clasificare
1. cu acţiune predominant centrală
1.1. stimulante selective I1: MOXONIDINA, RILMENIDINA
1.2. stimulante α2 - presinaptice şi I1: CLONIDINA, APRACLONIDINA,
BRIMONIDINA,TIZANIDINA, DEXMEDETOMIDINA
1.3. cu mecanisme de acţiune asociate: METILDOPA, GUANFACINA,
GUANABENZ
2. cu acţiune predominant periferică: GUANETIDINA, GUANADREL,
BETANIDINA
3. cu acţiune mixtă: RESERPINA
Inhibitori ai sintezei D si NA
Metirozina
- inhibă tirozin-hidroxilaza → scade sinteza de D.
- reduce sinteza catecolaminelor → epuizează nivelurile de D, A, NA din organism.
- este utilizat în principal în cercetarea experimentală.
Utilizare terapeutică:
- feocromocitom (forme inoperabile sau metastatice) asociată cu Fenoxibenzamina;
Este contraindicată în tratamentul cronic al HTA.
Moxonidina, Rilmenidina
- stimulante selective I1;
- blochează influxul de Na+ în celulele juxtaglomerulare renale.
Efecte :
- centrale: reduc tonusul simpatic şi eliberarea de NA (nu au efecte sedative ca şi
Clonidina);
- periferice: scad eliberarea periferică de NA, reduc PA; blochează influxul de Na+ în
celulele juxtaglomerulare renale → efect natriuretic.
- provoacă efecte imediate, care se intensifică progresiv (intensitate maximă după 3-4
săptămâni).
Avantaje:
- nu provoacă efecte metabolice.
- nu sunt hepatotoxice / nefrotoxice.
- nu influenţează dinamica activităţii cardiace.
- nu provoacă hipotensiune arterială importantă.
- nu provoacă depresie.
- nu influenţează capcitatea intelectuală.
- nu influenţează activitatea sexuală.
- nu provoacă efecte sedative.
➢ se administrează în priză unică zilnică, în monoterapie sau în asociere cu diuretice, cu
blocante de canale de Ca2+, cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Indicaţii:
- HTA uşoară / moderată la tineri;
- HTAuşoară / moderată la pacienţi cu hipertrofie ventriculară stângă;
- HTA uşoară / moderată la pacienţi cu DZ;
- HTA uşoară / moderată la pacienţi cu ateroscleroză cerebrală;
- HTA uşoară / moderată la pacienţi cu IR (clearance de creatinină > 15 ml/ minut);
- HTA uşoară / moderată la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Efecte adverse (rare):
- uscăciune a gurii;
- greţuri, constipaţie;
- diminuarea libidoului; cefalee; depresie (doze mari).
Contraindicatii:
- depresii severe;
- IR severă (clearance de creatinină < 15 ml/ minut);
- sindrom Raynaud.
Precauţii:
- nu se întrerupe brusc administrarea (sd. de abstinență);
- se evită asocierea cu alcool, neuroleptice, barbiturice, antidepresive triciclice.
Metildopa
- este un analog de L-Dopa care traversează bariera hematoencefalică, apoi se
transformă în α-metil-noradrenalină şi în α-metil-dopamină;
- α-metil-noradrenalină este stocată în veziculele neuronilor adrenergici unde
înlocuieşte NA; se eliberează din aceste terminaţii având rol de mediator fals şi
interacţionează cu R adrenergici postsinaptici;
- (+) α2 presinaptici;
- blochează DOPA decarboxilaza.
- diminuarea PA (mai evidentă la pacienţii cu HTA);
- moderată a RVP;
- reducerea frecvenţei şi debitului cardiac (mai slab ca la Clonidină);
- scăderea nivelului reninei plasmatice;
- blocarea drenării umorii apoase;
- pseudo-parkinsonism, diskinezie tardivă.
Indicaţii:
- HTA esenţială (de elecţie la gravide).
Avantaje faţă de simpaticolitice cu acţiune predominant periferică:
- nu provoacă mioză, nu provoacă ptoză palpebrală;
- hTA ortostatică este minimă,
- hTA de efort este rară.
Efecte adverse:
- sedare, reducerea iniţiativei; reducerea capacităţii de concentrare, de atenţie; lentoare
a ideaţiei (administrare cronică), somnolenţă, coşmar, depresie, vertij;
- simptome extrapiramidale;
- hiperprolactinemie (atât la bărbaţi, cât şi la femei);
- inhibarea secreţiei salivare, a greţurilor şi vărsăturilor;
- scăderea apetitului alimentar;
- constipaţie;
- edeme;
- hepatotoxicitate; hepatite autoimune;
- reacţii imunologice (febră, granulocitopenie, trombocitopenie, anemie hemolitice
autoimune (tip II),
Contraindicaţii:
- primele 6 luni de sarcină;
- depresii;
- afecţiuni hepatice;
- boala Parkinson;
- feocromocitom;
- glaucom.
Guanabenz, Guanfacină
- agonişti selectivi R α2 presinaptici (α2 >>> α1).
- diminuarea PA;
- diminuarea RVP;
- diminuarea debitului cardiac;
- reducerea nivelului reninei plasmatice.
Indicaţii:
- HTA cu nivel plasmatic crescut de renină, la adultul tânăr;
- HTA la pacienţi cu leziuni coronariene;
- HTA la pacienţi cu antecedente de IM acut;
- HTA la pacienţi cu hipertrofie ventriculară stângă.
Contraindicaţii:
- sarcină;
- depresii;
- feocromocitom;
- copii sub 12 ani.
Avantaje:
- determină reducerea nivelului reninei plasmatice;
- determină reducerea nivelului catecolaminelor circulante;
- nu sunt nefrotoxice;
- nu afectează dinamica sexuală;
- nu interferă cu digitalice, anticoagulante orale, antidiabetice orale, antiinflamatoare
nesteroidiene.
Simpatomimetice cu acţiune centrală şi periferică
Reserpina
Rauwolfia sandwicensis
- blocarea recaptării şi stocării catecolaminelor în vezicule la nivelul butonilor terminali
ai neuronilor adrenergici → depleţie de NA, D, serotonină în neuronii centrali şi
periferici şi o depleţie de catecolamine în granulele enterocromafine din MSR;
- efectele asupra veziculelor adrenergice sunt ireversibile.
- la nivelul SNC: sedare, depresie, scăderea agresivităţii, somnolenţă;
- în periferie: diminuarea PA; a RVP;
- diminuarea debitului cardiac; bradicardie; deprimarea reflexelor vasculare sistemice.
- efectele optime se obţin după 2-3 săptămâni de tratament.
Indicaţii:
- HTA (alternativă, utilizată rar) la pacienți cu anxietate ușoară, cu boli psihice.
Contraindicaţii:
- UGD, gastroenterite acute, colite acute,
- depresii, epilepsie,
- boală Parkinson, pseudo-parkinsonism,
- sarcină,
- adult tânăr.
Efecte adverse:
- hipotensiune arterială marcată;
- astenie, sedare, somnolenţă, depresie mentală, pseudo-parkinsonism;
- stimularea eliberării de gastrină → hipersecreţie gastrică; stimularea apetitului
alimentar;
- creştere în greutate;
- spasme gastrointestinale;
- diaree;
- congestia mucoasei nazale;
- retenţie hidrosalină;
- impotenţă;
- perturbări ale ciclului menstrual;
- risc crescut de cancer de sân.
7.INFLUENŢAREA FARMACOLOGICĂ A
MUSCULATURII NETEDE
I. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede

1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV
2. Hormoni nonapeptidici – Vasopresina
3. Substanţe antiserotoninergice (5-HT2B, 5-HT2C) – Metisergid
4. Derivaţi polipeptidici din ergot/derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor polipeptidici din ergot (-
/+α1=α2; +/- 5-HT2) – stimulatori puternici ai musculaturii netede uterine prin alte
mecanisme Ergotamina, Dihidroergotamina, Ergometrina, Metilergometrina
5. Agonişti selectivi ai receptorilor serotoninergici 5-HT1D şi 5–HT1B Sumatriptan,
Naratriptan, Zolmitriptan, Rizatriptan.
➢ uterine
• neselectivi (nu sunt utilizaţi în practica medicală):
- Acetilcolina, agonişti alfa adrenergici, Histamina
• selectivi (utilizaţi în terapie):
- prostaglandinele – PG2, PGE2
- hormoni octapeptidici – Oxitocina
- alcaloizi naturali din secară cornută (Ergometrina, Metilergometrina)
➢ intestinale
• purgative: de volum (coloizi hidrofili, fibre nedigerabile),
• purgative iritante (uleiul de ricin, purgative antrachinonice)
➢ colecistice (colecistokinetice):
• alimentare (ulei de măsline, ulei de floarea soarelui, smântâna, peptone active),
• endogene (colecistokinina).
➢ vasoconstrictoare
 hormoni octapeptidici
- derivaţi naturali (Vasopresina)
- derivaţi de sinteză (Desmopresina, Terlipresina, Ornipresina)
 substanţe antiserotoninergice – Metisergid
 alcaloizi naturali din secară (polipeptide) Ergotamina, Dihidroergotamina
Ergotamina
- agonist 58ntiagg α1, α2.
- agonist 58ntiagg 5-HT2.
- stimularea prin alte mecanisme a fibrelor musculare netede vasculare.
- produce vasoconstricţia vaselor mari şi a vaselor cerebrale.
- Indicaţii – migrenă, alte forme de cefalee pulsatilă.
- Se administrează în monoterapie sau în asociere cu Cafeina (favorizează absorbţia şi
creşte efectul vasoconstrictor asupra vaselor cerebrale).
Contraindicaţii
- leziuni vasculare, HTA.
- sarcină, alăptare.
- septicemie, boli psihice.
- insuficienţă renală sau hepatică.
Efecte adverse
- toxicitate vasculară (stază venoasă, tromboză, gangrene ale extremităţilor).
- greţuri, vărsături, diaree.
- parestezii, “oboseală” a musculaturii membrelor.
- creşteri tensionale, stază venoasă, tromboză, flebite, tromboflebite.
- la doze mari – ergotism (halucinaţii, insomnie, halucinaţii, coşmar, delir).
Dihidroergotamina
- vasoconstricţie şi creşterea tonusului venos.
- contraindicaţiile şi efectele adverse ale Ergotaminei.
Indicaţii :
- hTA (inclusiv ortostatică – creşte tonusul venos).
- profilaxia migrenei şi a altor tipuri de cefalee pulsatilă.
- tratamentul crizei migrenoase.
- în asociere cu Heparina sodică (0,5 mg Dihidroergotamina + 5000 UI Heparină
sodică- HEPARIN – DIHYDERGOT) este indicată pentru prevenirea
tromboemboliilor postoperatorii.
Ergometrina
- agonist α1, α2.
- agonist D,
- agonist 59ntiagg 5HT2.
- stimularea prin alte mecanisme a fibrelor musculare netede uterine.
- stimularea contracţiilor uterine,
- efect prokinetic,
- efecte vasopresoare slabe, potenţial halucinogen.
Indicaţii:
- facilitarea expulziei placentei,
- involuţia completă a uterului în perioada puerperală,
- hemoragii după expulzarea placentei sau postabortum,
- adm. Intracoronariană – test în angina Prinzmetal (diagnosticul spasmului coronarian).
Contraindicaţii:
- absolute: - sarcină,
- HTA,
- IC severă
- relative:
- afecţiuni vasculare obliterante,
- insuficienţă hepatică,
- insuficienţă renală,
- colagenoze,
- psihoze.
Efecte adverse
- greţuri, vărsături, diaree,
- creşteri tensionale,
- toxicitate endotelială: stază venoasă, tromboză, flebite, tromboflebite, gangrenă a
extremităţilor, hepatotoxicitate, nefrotoxicitate,
- ergotism.
Metisergid
- agonist slab α1= α2;
- agonist parţial 5HT2;
- agonist slab D;
- acţiune slabă de stimulare a contracţiilor musculaturii netede uterine (prin alte
mecanisme).
Indicaţii
- profilaxia crizelor migrenoase.
- tratamentul de fond al migrenei şi al altor tipuri de cefalee vasculară.
- alternativă în tumori carcinoide producătoare de serotonină.
Efecte adverse – utilizare cronică
- modificări fibrotice ale venelor,
- fibroze retroperitoneale, miocardice, pleurale.
- HTA, aritmii,
- toxicitate endotelială,
- hepatotoxicitate, nefrotoxicitate,
- ergotism.
Contraindicaţii
- aceleaşi ca şi la Ergotamină.
Oxitocină
- agonist al receptorilor pentru oxitocină (creşte influxul şi concentraţia calciului
intracelular la nivelul miometrului, a celulelor mioepiteliale),
- acţiunea sa este maximă la sfârşitul sarcinii şi nu se manifestă asupra uterului negravid.
- inducerea şi menţinerea travaliului,
- ejecţia laptelui,
- creşterea uşoară a TA (vasoconstricţie slabă),
- efect slab antidiuretic.
Indicaţii
- inducerea şi menţinerea travaliului atunci când naşterea nu se declanşează spontan (i.v.,
i.m.),
- profilaxia şi tratamentul hemoragiei după naştere naturală sau prin cezariană,
- stimularea ejecţiei laptelui în cursul alăptării (spray nazal cu 5 min înainte de alăptare),
- profilaxia mastitei.
Efecte adverse
- contracţii uterine tetanice, rupturi uterine,
- HTA şi moartea gravidei sau a fătului,
- hipo sau afibrinogenemie,
- hiponatremie.
Contraindicaţii
- travaliu prematur,
- placentă previa,
- suferinţă fetală,
- HTA, preeclampsie, eclampsie,
- disproporţie făt-bazin,
- insuficienţă hepatică, renală.
Vasopresina
- agonist pe receptorii:
V1 (celulele musculaturii netede) – vasoconstricţie,
V2 (celulele tubulare renale) – 61ntiag antidiuretic,
V2–like (dispuşi extrarenal) – mediază eliberarea factorului VIIIc al coagulării şi a
factorului von Willlebrand scăderea TA şi a RVP.
Farmacocinetică
- injectabil (i.v., i.m.)
- pe mucoasa nazală (spray nazal);
- T ½ - 20 minute;
- metabolizare hepatică şi renală
- eliminare renală, 61ntiagg nemodificat.
Efecte adverse
- cefalee, greţuri, crampe abdominale, alergii tip I.
- prin supradozare, determină hiponatremie.
- vasoconstricţie coronariană (adm. Perfuzabilă).
Indicaţii
- diabet insipid hipofizar (de elecţie).
- hemoragii digestive, hemoragii produse prin 61ntiagg varicelor esofagiene sau a
diverticulelor colonului .
Desmopresină acetat –analog de sinteză cu acţiune de lungă durată, cu activitate 61ntiag

asupra receptorilor V1 şi un raport antidiuretic/61ntiag presor de 4000 ori mai mare decât cel
al Vasopresinei.
Indicații
- 61ntiaggr nocturn;
- creşterea capacităţii de concentrare renală a
- urinii după tratament de lungă durată cu litiu;
- hemofilie A;
- boala von Willebrand.
II. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede
Neselective
- blocante de canale de calciu
- metilxantine
- derivaţi izochinoleinici din opiu
- substanţe care acţionează prin intermediul SNV
Selective vasculare
- substanţe care acţionează prin intermediul SNV
- substanţe care acţionează prin alte mecanisme decât prin intermediul SNV
- alte vasodilatatoare
- inhibitori ai musculaturii netede care acţionează la diferite niveluri:

- blocante ale canalelor de calciu Nifedipina, Nimodipina, Verapamil, Diltiazem
- antispastice (spasmolitice) din grupa izochinoleinelor Papaverina, derivaţi de papaverină
(Etaverina, Eupaverina, Proxifilina, Diproxifilina.)
- metilxantine - naturale: Cafeina, Teofilina, Teobromina
- de sinteză: Pentoxifilina, Propentofilina.
➢ vasculare – vasodilatatoare
- cu acţiune prin intermediul SNV
- Fenoxibenzamina, Fentolamina
- cu acţiune directă
▪ specifici
- inhibitori de 5 fosfodiesterază: Sildenafil, Tadalafil, Vardenafil.
- derivaţi de prostaglandine: PGE1 – Alprostadil, PGE1 şi PGI2 – Epoprostenol.
- antagonişti ai rec. H1 şi eliberatori de PGE1 şi PGI2 – Cicletamina
▪ nespecifici (cu mecanism de acţiune parţial cunoscut)
- selective (arteriolo-dilatatoare) – Hidralazină, Dihidralazină, Diazoxid,
Minoxidil
- parţial selective (venodilatatoare) Molsidomin
- neselective (arteriolo- şi venodilatatoare) Nitrit de amil, Nitroglicerină, derivaţi
retard, Nitroprusiat de sodiu.
- alte vasodilatatoare – alcool etilic, acid nicotinic, derivaţi xantinici
Blocante canale de calciu

- vasculare, cardiace – Nifedipină, Nicardipină, Nitrendipină, Amlodipină, Verapamil,
Diltiazem.
- cu acţiune selectivă pe canalele de calciu vasculare – Felodipină, Isradipină, Nisoldipină,
- cu acţiune selectivă pe canalele de calciu cardiace – Bepridil
- cu acţiune selectivă pe canalele de calciu cerebrale – Nimodipină, Cinarizină.
Canale de calciu:
• tip L – durată lungă de activare (cardiomiocite, celule pacemaker cardiac,
musculaturia netedă);
• tip N – durată intermediară de activare (terminaţii nervoase);
• tip T – durată scurtă de activare (cardiomiocite, celule pacemaker cardiac,
musculaturia netedă);
După mecanismul de activare:
• canale : voltaj dependente
• canale receptor (alfa) dependente.
Activarea canalelor creşte influxul de Ca2+ intracelular. Complexul rezultat în urma
cuplării Ca2+ intracelular cu calmodulina activarea unei miozinkinaze cu lanturi uşoare ce
favorizează cuplarea actinei de miozină contracţia musculaturii netede.
Efecte farmacodinamice :
- scad TA sistolică şi diastolică; RVP, fluxul sangvin coronar; travaliul cardiac şi
consumul de O2;
- inotrop (-);
- cronotrop şi dromotrop (-) (inhibă generarea stimulului la nivelul nodului S-A şi
propagarea lui la nivelul nodului A-V);
- previn aritmiile şi noile infarctizări în teritoriile vecine zonei de infarct;
- antiaritmice de clasă IV (excepţie Felodipină, Isradipină, Nisoldipină), dar au şi
potenţial aritmogen.
- relaxează musculatura netedă vasculară (arteriolodilataţie), gastro-intestinală, uterină;
- Bronhodilataţie;
- blochează canalele Na+ (adm. Topic – efecte analgezice).
Verapamil – selectivitate crescută pentru canalele de Ca2+ cardiace scăderea
moderată a TA.
Diltiazem (pe canalele Ca2+ vasculare şi cardiace).
Nifedipina (mai puternic pe canalele Ca2+ vasculare).
Bepridil
- selectiv asupra canalelor Ca2+ cardiace şi nu influenţează deloc pe cele
vasculare (antiaritmic la persoanele cu hTA).
- şi blocant al canalelor K+ (puternic aritmogen).
Indicaţii:
- tratamentul de fond HTA (excepţie Bepridil, Nimodipină, Cinarizină).
- tahiaritmii supraventriculare pe cordul sănătos, dar şi ventriculare la pacienţi cu
insuficienţă ventriculară (influenţează conducerea la nivelul nodulului A-V, fascicului
Hiss, reţelei Purkinje).
- angină pectorală cu HTA,
- sindrom Raynaud, IC (Felodipina, Isradipina, Nisoldipina, Nicardipina ).
- tratamentul crizei hipertensive (Nifedipina- s.l.).
- prevenirea leziunilor postischemice cerebrale, post traumatisme cranio-cerebrale,
tulburări de irigaţie periferică şi cerebrală (Nimodipina, Cinarizina),
- hTA arterială, cu sau fără angină pectorală – Bepridil (este cel mai antiaritmic dintre
blocanţii de canale de Ca2+),
- cardiomiopatie hipertrofică (Bepridil).
Efecte adverse
- hTA moderată/ortostatică (foarte rar) (excepţie Bepridil, Cinarizină, Nimodipină);
- bradicardie, bloc A-V, (excepţie Felodipină, Isradipină, Nisoldipină, Nicardipină).
- potenţial aritmogen (excepţie Felodipină, Isradipină, Nisoldipină).
- edeme;
- cefalee, vertij, greţuri, constipaţie.
- reacţii alergice tip I (roşeaţă tranzitorie a feţei),
- sedare, somnolenţă, tulburări gastro-intestinale (Cinarizina).
- hiperglicemie – Verapamil (inhibă eliberarea de insulină).
Substanțe care inhibă contracția musculaturii netede

Papaverina/ Etaverina, Eupaverina
- derivat izochinoleinic din opiu (Papaver somniferum).
- inhibă neselectiv fosfodiesterazele (PDE-5, PDE-6),
- determină relaxarea musculaturii netede.
Indicaţii:
- colici reno-ureterale, digestive, biliare (asociere cu anticolinergice);
- vasospasme (contraindicat în obstrucţii arteriale – “furt vascular”);
- preclampsie, eclampsie.
- disfuncţii sexuale masculine (adm. Intracavernoasă – asociere cu Fentolamina).
Efecte adverse
- “chinidin-like” (i.v. rapid): bradicardie, bloc A-V, aritmii.
- hepatotoxicitate (adm. Cronică, doze mari).
- fenomen de ’’furt vascular’’.
Contraindicaţii
- IC,
- bradicardie, bloc A-V, aritmii cardiace.
- insuficienţă 64ntiaggr, renală,
- leziuni obstructive arteriale.
Metilxantine
• naturale: Teofilină, Teobromină, Cafeină
• de sinteză: Pentoxifilina (65ntiaggr de sinteză al Cafeinei).
- antagonişti competitivi rec. Adenozinici (A1, A2)
- inhibitori neselectivi ai fosfodiesterazelor (dependent de doză).
- traversează BHE (eliberează NA la nivel central).
-musculatura netedă bronşică (în special Teofilina)
- bronhodilataţie,
- 65ntiag antiinflamator şi imunosupresor (imunitatea celulară: acţionează în
special asupra LT, inhibă producţia de IL-2, IL-4, IL-5, IL-13, IFNγ).
- muşchi 65ntiaggregant
- ameliorează mişcările diafragmului,
- cresc capacitatea vitală pulmonară,
- ameliorează simptomatologia în BPOC.
- la nivel gastric (Cafeina)
- cresc secreţia acidă gastrică.
- SNC (Cafeina)
- efecte psihoanaleptice,
- la doze mari: nervozitate, tremor, convulsii.
- cardiovascular
- inotrop, cronotrop (+) (eficiente în tratamentul Epac, IC, dar pot determina
tahiaritmii severe).
- vasodilatator (excepţie vasele cerebrale – vasoconstricţie prin dezinhibarea
eliberării de NA şi Ach).
- consumul 65ntiagg şi crescut de cafea creşterea RVP şi HTA.
- renal (Cafeina):
- cresc filtrarea glomerulară (efect diuretic);
- reduc reabsorbţia tubulară de Na+ (slab).
- la nivel sangvin (Pentoxifilina):
- reduc vâscozitatea,
- cresc plasticitatea hematiilor,
- scad tendinţa de aglutinare a hematiilor (indicate în mielom multiplu);
- reduc agregabilitatea plachetelor.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, dureri abdominale, reflux gastro-esofagian,
- tulburări hemoragice,
- palpitaţii, iritabilitate, insomnie,
- anxietate, cefalee, tremurături, convulsii,
- efecte imunosupresoare (adm. Cronică).
Contraindicaţii:
- ulcer peptic,
- IM, tahiaritmii, tromboembolii,
- epilepsii, persoane labile psihic, insomnie,
- stări de imunosupresie,
- afecţiuni herpetice,
- asociere cu antiagregante plachetare, chinolone, psihostimulante (cresc concentratia
plasmatică a metilxantinelor, convulsii).
Indicaţii:
Teofilină
- astm bronşic,BPOC, Epac,
- apnee la nou-născut,
- adjuvant în tratmentul IC,
Pentoxifilină
- arteriopatii obstructive, claudicaţie intermitentă,
- sd. Raynaud,
- flebite, tromboflebite (venoase, hemoroidale), ulcere trofice,
- mielom multiplu, policitemie.
Cafeină
- psihoanaleptic
Gen VIAGRA
- acţiune selectivă la nivel vascular
Inhibitori de 5-fosfodiesterază – Sildenafil, Tadanafil, Vardenafil
Indicaţii:
- disfuncţii sexuale erectile,
- hipertensiune pulmonară,
- sd. Raynaud,
Se folosesc și în scop recreativ – afrodisiac.
Contraindicaţii
- IM recent,
- HTA,
- insuficienţă hepatică, renală,
- afecţiuni degenerative retiniene.
Efecte adverse:
• grave:
- hTA gravă (la pacienţii tratați cu nitraţi);
- IM, aritmii,
- accidente vasculare cerebrale, moarte subită.
• moderate:
- roşeaţă a feţei, cefalee, palpitaţii,
- fotofobie, tulburări de percepţie a culorilor,
- greţuri, vărsături.
Vasodilatatoare selective arteriolare
Hidralazină, Diazoxid, Minoxidil

- efect inotrop, cronotrop, dromotrop (-) (scad RVP, cresc debitul cardiac, forţa de
contracţie a cordului, intensifică conducerea S-A, A-V);
- acţiunea pe cord pare a fi şi prin mecanism direct;
- stimulează producţia de renină plasmatică, stimulează SRAA, cresc retenţia de Na+.
Hidralazina
Indicaţii
- HTA (tratament de fond),
- 67ntiaggrega de terapie adjuvantă în IC.
Efecte adverse
- polinevrite,
- fenomene de tip autoimun (LES),
- edeme,
- inhibarea măduvei hepatopoetice,
- cefalee, vertij,
- hipersecreţie gastrointestinală, spasme intestinale, diaree,
- crize anginoase la coronarieni,
- lăcrimare, rinoree, conjunctivite.
Contraindicaţii: sarcină, alăptare, leziuni coronariene, insuficienţă renală, polinevrite,
epilepsii, ulcer, anemii.
Minoxidil
– deschide şi activează canalele de K+
- vasodilatator selectiv arteriolar
- creşte concentraţia reninei plasmatice,
- retenţie hidrosalină,
- stimulează creşterea firelor de păr.
Indicaţii
- HTA severă (ultima alternativă),
- HTA la pacienţi cu insuficienţă renală, care nu răspund la Hidralazină (efect 24 ore
după o singură adm.).
- alopecie (adm. Topic).
Efecte adverse
- cefalee, palpitaţii, transpiraţii,
- retenţie hidrosalină,
- hipertrihoză.
Diazoxid
Indicaţii
- tratamentul urgenţelor HTA (i.v., efectul în 5 minute, durată 4-12 ore).
- scade TA,
- creşte debitul cardiac,
- produce tahicardie 67ntiagg;
- determină retenţie hidrosalină;
- creşte nivelul reninei plasmatice,
Efecte adverse
- hTA,
- edeme,
- hipertricoză.
Nitriți și nitrați
Indicaţii:
- tratamentul crizei HTA, feocromocitom – Nitroprusiat de sodiu
- tratamentul anginei pectorale
- în criză: Nitroglicerină, Nitrit de amil
- de fond: Nitroglicerină, ISMN, ISDN, PETN,
Alte structuri:
- Molsidomin, Nicorandil
- vasodilatatoare neselective, arterio-venoase.

- sunt esteri ai polialcoolilor cu acizii nitric sau nitros.
- variază ca formă de prezentare de la lichide foarte volatile (Nitrit de amil), lichide
moderat volatile (Nitroglicerină), la solide (ISDN, PETN).
- Nitroglicerina – prototip
- biodisponibilitate foarte redusă (sub 10%) după adm. Orală (inactivare de către
reductaza hepatică).
- biodisponibilitate transdermică 40-90%
- în urgenţe (sublingual, parenteral).
Nitroglicerina – sublingual, efect rapid: 2-3 min (cefalee), durată de acţiune de 15-30
minute.
Contraindicaţii
- 68ntiaggr cu unghi închis,
- anemie, hTA 68ntiaggreg, IM acut.
- stimulează eliberarea de PGI2, 68ntiag 68ntiaggregant plachetar (necesită atenţie la
asocierea cu Acid acetilsalicilic, în doză antiagregantă).
Nitroprusiat de sodiu
Indicaţii:
- urgenţe HTA (feocromocitom),
- obţinerea hTA controlate în chirurgia cardiovasculară.
Efecte adverse:
- hTA importantă,
- cefalee,
- anxietate,
- transpiraţii,
- greţuri.
Molsidomin:
- activează guanilat-ciclazei,
- stimulează eliberarea de NO(vasodilatație).
Nicorandil:
- activarea canalelor de K+ găsite în poziţie deschisă,
- stimulează eliberarea de NO (vasodilatație).
Indicaţii:
- tratamentul de fond al anginei pectorale (alternativă la administrarea nitraţilor).
8. Farmacologia Autacoizilor
Caracteristici:
- sunt eliberaţi din ţesuturile pe care şi acţionează;
- fac parte din categoria mesagerilor primari;
- se deosebesc de hormoni prin aceea că sunt produşi de mai multe categorii de ţesuturi
altele decât glandele endocrine;
- au durată scurtă de acţiune.
Clasificare:
 amine biologic active:
- Histamina
- Serotonina
 polipeptide:
- Angiotensina,
- Bradikinina
- Neurotensina,
- VIP,
- Substanţa P.
 substanţe derivate din endoteliu:
- NO,
- endoteline
 lipide biologic active:
- prostaglandine,
- prostacicline
- leukotriene,
- tromboxani,
- factor activator plachetar
Histamina
 1910 – descoperirea histaminei,
 1937 – sintetizarea primelor antihistaminice,
 1942 – introducerea antihistaminicelor în utilizare clinică,
 1943 – raportarea primului efect nervos central al antiH,
 1955 – descrierea efectului antialergic,
 1981 – introducerea antiH de generaţia a II-a,
 1986 – raportarea efectelor cardiotoxice ale antiH,
 1991 – clonarea receptorului H2 uman,
 1998 – descrierea polimorfismului receptorului H1,
 2000 – clonarea receptorului H4 uman.
- se produce în plante, bacterii, venin.

- locul de depozitare – mastocite - predominant sub formă legată a histaminei (HIS).
- concentraţia HIS e mare în ţesuturile de contact cu mediul extern (piele, mucoasa
bronşică).
- cantitatea de HIS sub formă legată în organism e mare => dacă s-ar elibera toată odată
=> moartea organismului.
- origine endogenă
- origine exogenă - din alimente.
- trece din formă legată în formă liberă sub influenţa unor factori:
- fizici (traumatisme, arsuri, radiaţii solare)
- chimici (D-Tubocurarina, Morfina, peniciline, aminoglicozide, antimalarice,
veninuri, detergenţi)
- biologici (reacţii de tip Ag-Ac, inflamaţii).
Locuri de stocare:
o ţesutul perivascular – mastocite (forma legată)
o în circulaţie – granulocitele bazofile
o alte ţesuturi – tractul G-I, plămâni, piele, cord, ficat, ţesutul neural, mucoasa
organelor reproductive, ţesuturile cu creştere rapidă.
o
- acţionează pe: muşchi netezi, vase, glande secretorii.
R histaminergici
• H1, H2, H3, H4 (cuplaţi intracelular cu proteina G)
• RH3 – presinaptici – în creier, plexul mienteric (activarea lor eliberarea HIS, NA,
Ach, prin influxului de Ca2+ prin canalele de tip N).
RH1, RH2 (postsinaptici)
• activarea Rec. H1 (celule endoteliale, muşchi netezi, nervi senzitivi, SNC -
IP3, DAG .
• activarea Rec. H2 (mucoasa gastrică, miocard, mastocite, în anumite celule imune
(LT)) acţionează prin AMPc intracelular.
• activarea Rec. H3 (presinaptici) – creier, plexul mienteric - influxul de Ca2+,
• elib. NA, Ach, 5HT
- stimulează muşchii netezi viscerali din bronhii (bronhoconstricţie), stomac, intestin

(diaree - doze mari), uter.
- vasodilataţie arteriole şi capilare -> vasodilataţie cu hTA (Rec. H1), tahicardie reflexă
şi directă (Rec. H2 miocardici);
- piele roşie, caldă (edem cu hemoconcentraţie),
- cefalee pulsatilă (dilataţia vaselor cerebrale cu hipertensiune în LCR);
- stimulează secreţiile glandelor salivare, gastrice (HCl, pepsină), intestinale.
- stimulează terminaţiile nervoase (Rec. H1):

când se elimină în epiderm = prurit,
dacă se eliberează în derm = durere.
 administrată i.d. ’’tripla reacţie Lewis’’ (triplul răspuns vascular):
- roşeaţă (vasodilataţie capilară),
- papulă cu areolă purpurie (prin reflex de axon)
- durere.
Utilizări – limitate
- scop diagnostic (testarea capacităţii secretorii gastrice) – s.c.: diagnosticul aclorhidriei
histamino-refractare, testul maximal cu HIS),
- testarea hiperactivităţii bronşice la astmatici (aerosoli),
- testarea integrităţii funcţionale (sd. Raynaud) şi organice (lepră) a nervilor periferici
(prin tripla reacţie Lewis).
Efecte adverse:
- roşeata pielii, senzaţie de căldură,
- hTA ortostatică, tahicardie,
- cefalee, bronhoconstricţie
Contraindicaţii:
- astm bronşic,
- ulcer activ,
- IC, hTA,
- boli alergice.
Agoniști histaminergici
Betahistidina
- analog histaminergic şi agonist H1

- utilizat ca vasodilatator
Utilizare clinică
- ca antivertiginos în sd. Meniere
Efecte adverse:
- greţuri
- scăderea poftei de mâncare
- reacţii alergice
- cefalee
Betazol
- agonist H2
- derivat de pirazol cu acţiuni asemănătoare HIS;
- utilizat uneori ca alternativă pentru testarea capacitătii secretorii gastrice (s.c., i.v.);
- efecte adverse similare HIS.
2 Metilhistamină (agonist H1)

Impromidină (agonist H2, antagonist H3)
Dimaprit (agonist H2)
Imetit (agonist H3)
Utilizări clinice:
- testarea hiperactivităţii bronşice la astmatici;
- testarea capacitătii secretorii gastrice;
Inhibitori ai eliberării de histamină

Eliberarea histaminei din mastocite poate fi redusă sau blocată prin:
- glucocorticosteroizi;
- agonişti H2 şi H3;
- unii antagonişti H1 (Ketotifen, Azelastin);
- agonişti ai Rec cuplaţi cu adenilat-ciclaza ( concentraţiei intracelulare a AMPc);
- inhibitori ai degranulării mastocitare (Cromoglicat de sodiu, Nedocromil).
Inhibitori ai degranulării mastocitare
- inhibitori ai eliberării mediatorilor mastocitari;
- stabilizatori ai membranei celulare mastocitare;
- stabilizatori ai mastocitelor.
Se utilizeazã în tratamentul astmului bronşic şi al altor boli alergice (rinite,

keratoconjunctivite, alergii alimentare).
Nu au efecte antiinflamatorii intrinseci. Efectul lor antiinflamator este indirect prin
inhibarea eliberării factorilor sintetizaţi în cursul reacţiilor alergice (anafilactice).
Au doar efecte preventive
- în administrare acută blochează reacţiile imediate prin expunere la antigeni;
- în bolile alergice cronice beneficiul terapeutic apare lent, progresiv, în săptămâni de
zile.
- efectul este mai evident şi rapid în condiţiile evitării expunerii la antigeni;
- sunt ineficace în manifestările paroxistice ale bolilor alergice (criza de astm);
 Cromoglicat de sodiu, Nedocromil,

 Ketotifen
 Tacromil, Evicromil, Terbucromil,
 Ambicromil, Minocromil
 Acid xanoxic, Tixanox, Sudexanox
 Bufrolina sodică
 Amlexanox, Traxanox
- acţiune 4-6 ore;
- blochează degranularea mastocitară prin interferarea mecanismelor calcice;
- împiedică recrutarea neutrofilelor şi eozinofilelor în focarul inflamator;
- blochează efectul PAF pe eozinofile;
- antagonizează efectele tahikininelor (subst. P) şi capsaicinei pe fibrele senzitive
(suprimând reflexele neuronale exagerate);
- inhibă fosfodiesteraza;
- nu interferează cu testele cutanate de sensibilitate la alergeni;
-
Indicaţii:
- rinită alergică, conjunctivite alergice, alergii alimentare.
- dermatită herpetiformă, dermatită atopică,
- astm bronşic; alergic, de efort, la (aer) rece, la substanţe iritante, uneori bronhospasm
la Acid salicilic
În astmul alergic cronic, efectul se instalează lent:
- se ameliorează funcţia pulmonară;
- scade frecvenţa şi gravitatea crizelor;
- sunt prevenite crizele de dispnee prin expunere la antigeni;
- efectul deplin se observă după 2-6 săptămâni (uneori chiar după 8-12 săptămâni);
- hiperactivitatea bronşică diminuă după 2-3 luni;
- permite reducerea dozelor de bronhodilatatoare şi glucocorticoizi, chiar renunţarea
temporară la acestea;
Sunt mai eficace în astmul bronşic la copil (mai ales cel atopic) decât la adult (adm.
inhalatorie).
Antihistaminice H1:
▪ Generaţia a I-a:
➢ etanolamine
• Difenhidramina
• Dimenhidrinat
• Doxilamina
➢ etilamin-diamine: Pirilamina, Mepiramina, Piranezamina
➢ piperazine
Hidroxizin, Ciclizina, Meclizin
➢ alchilamine
• Clorfeniramin
• Bromfeniramin
• Feniramin
➢ fenotiazine
• Prometazina
➢ altele
• Ciproheptadina
▪ Generația 2
➢ Loratadina
➢ Astemizol
➢ Acrivastina
➢ Fexofenadina
Terfenadina
➢ Cetirizin
Hidroxizin
- efect slab pe RH3, neglijabil pe RH2.

- acţiune relativ scurtă (4-6 ore) (excepție: Ciclizina, Meclizina)
Efecte:
- antialergic,
- sedare de intensitate variabilă în funcţie de produs (la copii -fenomene de excitaţie).
- acţiune antiemetică (Rec. M),
- htA ortostatică (blocarea Rec. α1),
- acţiune anestezică locală (blocarea canalelor Na+): Prometazina, Difenhidramina.
- blochează unii Rec. 5-HT.
-
Generaţia I: - traversează BHE
Dimenhidrina - sedativ puternic (în profilaxia răului de mişcare).

Pirilamina - sedativ moderat (ajută la instalarea somnului).
Ciclizina, Meclizina - sedative slabe, cu durată lungă (folosite şi pentru profilaxia răului
de mişcare);
Clorfeniramin - sedativ slab, antialergic puternic (folosit în asociaţii medicamentoase);
Prometazina - sedativ, efectul antihistaminic se instalează lent şi este durabil (12 ore).
-
efect antiemetic eficace.
acţiune anticolinergică şi antiserotoninergică;
-
este anestezic local şi analgezic (medicaţie preanestezică, ca sedativ,
-
hipnotic),
Ciproheptadina - are cea mai marcată acţiune antiserotoninergică.
Generaţia II – nu traversează BHE
Astemizol
- efect prelungit (o adm./zi);
- nu are efecte sedative sau anticolinergice.
Terfenadină- efect instalat rapid, durată lungă.
Loratadină - efect de lungă durată.
Cetirizin
Indicaţii:
- reacţii alergice - de primă alegere pentru profilaxia şi tratamentul reacţiilor alergice
slabe şi moderate (rinite alergice, în astm bronşic nu se administrează antihistaminice
H1 pentru că au efect foarte slabe).
- dermatite atopice - efecte sedativ şi antipruriginoase (în terapiile de lungă durată,
efectul poate să scadă).
- rău de mişcare (profilaxie, cele de gen. I: Dimenhidrina, Prometazina);
- afecţiuni vestibulare (sindrom Meniere);
- insomnie;
- psihoze bipolare (faza maniacală), schizofrenie.
- cistita interstițiară (Hidroxizin).
Efecte adverse:
- în special cele de gen. I: sedare, agitatie (copii), nervozitate, delir, tremor;
- incoordonare motorie, halucinaţii, convulsii (copii);
- greţuri, vărsături, anorexie, discomfort abdominal;
- uscăciune a gurii, dificultăţi de înghiţire, de respiraţie, tulburări vizuale, constipaţie,
retenţie urinară (efecte anticolinergice);
- cefalee;
- jenă precordială, palpitaţii, hTA, aritmii (cetirizine cu sucul de grapefruit);
- leucopenie, agranulocitoză;
- efect teratogenic;
- sunt inductoare enzimatice (Hidroxizin).
Atihistamninice anti H2:
Cimetidina
Ranitidina
Famotidina
Nizatidina
Efecte adverse:
- hepatotoxicitate, icter colestatic,
- reducerea spermatogenezei,
- ginecomastie şi galactoree (adm. cronică).
- tulburări neurologice (la vârstnic, la cei cu funcția renală alterată)
! Cimetidina – inhibitor enzimatic
Indicaţii:
- ulcer duodenal, gastric (efect mai slab),
- sd. Zollinger-Ellison (doze mari, adm. parenterală);
- reflux gastro-esofagian;
- hipersecreție acidă (mastocitoze, leucemii cu bazofile).
! Avantaje faţă de antiacide:
- administrare comodă,
- nu influenţează tranzitul intestinal,
- nu produc fenomen de rebound acid,
- previn recurenţa.
Prostaglandine
➢ Musculatura netedă
- vasculară
• PGE2 şi PGI2 relaxează musculatura netedă arterială
• PGF2 - vasoconstrictor în special pe vene.
- gastro-intestinală
• PGE2 şi PGF2 contractă musculatura longitudinală a tractului gastro-
intestinal.
• PGI2 şi PGF2 contractă musculatura netedă circulară a tractului G-I.
• PGE2 relaxează musculatura netedă circulară a tractului G-I.
• administrarea PGE2, PGI2 → crampe, colici abdominale.
- căile respiratorii
• musculatura netedă a căilor respiratorii este relaxată de PGE1, PGE2 şi
PGI2 şi contractată de PGF2
➢ tractul genital
- organele genitale feminine
• PGE2 şi PGF2 - acţiune oxitocică, iniţiază şi stimulează travaliul.
- organele genitale masculine
• Sursa majoră a PG o constituie veziculele seminale.
• Prostata şi testiculele sintetizează doar cantităţi mici de PG.
➢ plachete
• PGE1 şi în special, PGI2 inhibă agregarea plachetară
➢ SN central şi periferic
• PGE1 şi PGE2 cresc temperatura corpului (administrate intraventricular).
• neurotransmisia Compușii de PGE inhibă eliberarea de NA din
terminaţiile nervoase simpatice presinaptice.
➢ sistemul neuroendocrin
- PGE promovează eliberarea hormonului de creştere, a prolactinei, a TSH,
ACTH, FSH şi a LH.
Indicații:
▪ Obstetrică – ginecologie:
- inducerea avortului (I, II trimestru de sarcină):
- hemoragie post-partum;
Derivaţi de PGF
• Carboprost (i.m., i.v.)
• Dinoprost (intraamniotic);
Derivaţi de PGE1 - Gemeprost
Derivaţi de PGE2 - Dinoprostone (globule vaginale)
Efecte adverse:
- vărsături, diaree,
- hipertermie,
- bronhoconstricţie ( derivați de PGF2).
- tahiaritmii (derivați de PGE);
- colapsul cardiovascular (adm. intraamniotică).
- șoc anafilactic şi hipertensiune pulmonară severă.
▪ Sistemul cardiovascular
- Alprostadil: persistența de canal arterial la nou-născut; boala arterială obliterativă
periferică; sd.Raynaud;
- Prostin: disfuncție erectilă;
- Epoprostenol: boală arterială periferică
- Iloprost: boală arterială periferică, sd. Raynaud.
Efecte adverse:
- HTA;
- tahiaritmii.
▪ Impotenţa sau disfuncţia erectilă
- injectarea intracavernoasă de Alprostadil (derivat PGE1) este eficientă în tratamentul
impotenţei,
- Alprostadil poate fi utilizat în monoterapie sau în combinaţie cu Papaverina sau
Fentolamina.
▪ Sistemul respirator
- derivaţii de PGE2, administraţi sub formă de aerosoli, produc bronhodilataţie. Efect
advers: promovarea tusei
- glucocorticosteroizii inhibă sintezele de eicosanoizi.
- Cromoglicatul de sodiu inhibă eliberarea eicosanoizilor şi a altor mediatori, cum ar
fi Histamina şi PAF.
Derivați de prostaglandine
▪ Sistemul gastro – intestinal

- derivaţii de PGE1 (Misoprostol) şi derivaţii PGE2 (Arbaprostil, Rioprostil,
Enprostil) - efect citoprotector gastrointestinal, inhibitor al secreţiei acide.
Efecte adverse:
- isconfort abdominal, diaree (rar), stimulează contracţiile uterine.
Indicaţii:
- UGD, asociere în terapie cu AINS, în schemele de tratament pentru H. pylori
- ! Avantajele derivaţilor de PGE2: eficacitate superioară, comparabilă cu cea a
Ranitidinei.
▪ Globii oculari
- Derivaţii de PGE şi PGF scad presiunea intraoculară (cresc drenarea umorii apoase
din camera anterioară)
- Latanoprost, Travoprost (derivați de PGF2 ) - glaucom (colir).
-
Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
Producerea de renină este stimulată de:
- hemoragii masive (hipovolemii, hTA)
- ortostatism
- deshidratare
Medicamente folosite în tratamentul HTA, care cresc nivelul reninei plasmatice

- Diuretice
• trazidice
• osmotice
• de ansă
- Hidralazina
- Diazonid
- Minoxidil
Medicamente care scad nivelul reninei plasmatice
- neurosimpaticolitice cu acţiune predominant centrală,
- blocante (neselective, cu / fără ASI)
- anticoncepţionale orale  nivelul de angiotensinogen.
➢ stimulat de → Angiotensina sintetică

Indicaţii: - şoc, hipovolemie, colaps.
Efecte: favorizează tahiaritmiile, stimulează producţia de aldosteron.
➢ inhibat de:
 antagonişti competitivi ai receptorilor pentru angiotensină

- neselectivi → Saralazin
Indicaţie: diagnosticul HTA cu / fără hipertermii
- selectivi ai R pentru AT1
Valsartan, Losartan, Candesartan, Telmisartan,
Eprosartan
 inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) ai angiotensinei
Captopril, Enalapril, Lisinopril, Fosinopril, Ramipril, Moexipril,
Quinapril, Perindopril, Trandolapril
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

Indicaţii:
- HTA esenţială cu / fără IC, tînăr, vârstnic, IC, post IM
Efecte adverse:
- leziuni renale (cu excepţia Fosinopril, Moexipril care nu se elimină primar la
nivel renal) → trebuie reduse dozele în IR cronică medie / uşoară → contraindicat
în IR gravă
- tuse, răguşeală (mai reduse la Fosinopril, Moexipril),
- angioedem
- rush cutanat
- scade sensibilitatea tactilă
- hiperkalemie → efecte nefrotoxice
- teratogenitate
- cresc nivelul acidului uric (adm. cronică)
- hTA
Contraindicaţii:
- stenoză arteră renală uni / bilaterală
- sarcină,
- atenţie la DZ (hipoglicemie),
- asociere cu AINS (scad PG),
- asociere cu medicaţia antialdosteronică (doze diuretice),
- digitalice,
Efectul optim al IECA – 2 săptămâni de la administrare.
Sistemul kinină-kalicreină
Kinina:
- mediază nocicepţia
- vasodilaţie
- creşte permiabilitatea capilară
- reglează echilibrul hidroelectrolitic
- reduc contracţiile tractului GI
- stimulează sinteza de PG
Este produsă de către leziunea tisulară, infecţii virale, reacţii alergice, inflamaţii.
Receptori
 B1 mediază vasoconstricţia,
 B2 mediază vasodilataţia, permeabilitatea, contracţia musculaturii netede, durere
 B3 mediază contracţia traheală la cobai - experimental (nu este blocată de către
antagonişti ai rec. B1 sau B2)
Derivaţi de Kalicreină - Padutin

Indicaţii:
- tratamentul gangrenei diabetice
- degerături
- obstrucţii arteriale periferice, DZ
- tratamentul plăgilor cu tendinţă redusă la vindecare.
Antagonişti de Kalicreină - Aprotinină

Indicaţii:
- antifibrinolitice
- pancreatite hemoragice
- şoc hemoragic,
- postcolecistectomie.
Serotonina
 Receptori: 5HT1-5HT7
 Efecte farmacodinamice:
- cardiovasculare: vasoconstricţie (excepţie: muşchii scheletici, cord-
vasodilataţie), agregare plachetară.
- gastro-intestinale: efect prokinetic, inhibarea secreţiilor gastro-intestinale (slab),
- respirarorii: bronhoconstricţie, hiperventilaţie reflexă,
- nervos-centrale:
- stimularea terminaţiilor nervoase senzitive,
- halucinaţii, modificări de comportament,
- somnolenţă,
- emetizant.
Agoniști serotoninergici
• neselectivi 5HT1B, 5HT1D :Sumatriptan, Naratriptan, Zolmitriptan, Rizatriptan

(migrenă)
• selectivi 5HT1A: Buspironă, Tandospironă, Gespironă - anxiolitice
• parţiali 5HT1 şi 5HT2 - alcaloizii din ergot
• selectivi 5HT4: Cisaprid, Norcisaprid, Prucaloprid – sd. colon iritabil cu
constipaţie
• parţiali 5HT4 : Tegaserod - sd. colon iritabil.
- neselectivi 5HT2A/5HT2C
- Trazodon, Nefazodon, Mirtrazapin - antidepresive
- neselectivi 5HT1C/5HT2: Ketanserină
- selectivi 5HT3
- antiemetice:
▪ Ondasetron, Granisetron, Tropisetron, Dolasetron
Cilansetron - sd. colon iritabil
- prokinetice: Alosetron, Cilansetron
- selectivi 5HT2:
- antiagregant - Ritanserină,
- antimigrenos - Metisergid,
- neuroleptice
- antagonist 5HT2 şi antagonist H1: Ciproheptadină
- antialergic, stimulează apetitul alimentar,
- indicat în tumori carcinoide.
Inhibitori ai recaptării serotoninei

 Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
- Fluoxetină, Fluvoxamină, Paroxetină, Citalopram, Escitalopram,
Sertralină,
- antidepresive,
 Inhibitori ai recaptării serotoninei şi NA
- Venlafaxină, Bupropionă - antidepresive
 Inhibitori ai eliberării se serotonină
- Fenfluramină, Dexfenfluramină
- tratamentul obezităţii
9. Medicația sistemului cardiovascular
I. Cardiotonice
• glicozizi cardiotonici (digitalice),
• amine simpatomimetice (Dobutamină, Prenalterol, Isoproterenol),
• biperidine (Inamrinonă, Milrinonă)
• inhibitori neselectivi de fosfodiesterază (Teofilină, Cafeină)
• glucagon (hormon pancreatic).
Glicozizi cardiotonici
• frunzele de Digitalis purpurea (Degeţelul roşu) şi Digitalis lanata (Degeţelul lânos)
(Europa, Asia),
• de oleandru galben (Thevetia peruviana),
• de lăcrămioare,
• din seminţele de Strophantus kombé şi Strophantus gratus (Africa).
• inhibă Na+,K+-ATPaza membranară a celulei miocardice (se leagă de situsul specific
al subunităţii α de pe faţa extracelulară a Na+,K+,ATP-azei, echivalentul enzimatic al
pompei de Na celular).
• scade rata de expulzare activă a Na+, creste Na+ citoplasmatic, cu intrarea Ca2+
intracelular în timpul repolarizării reticolulul sarcoplasmatic,
• creste cantitatea de Ca2+ disponibilă pentru elementele contractile în timpul
depolarizării celulare ulterioare, creste contractilitatea miocardică.
Farmacocinetică
➢ absorbţia după adm. orală:

• Lanatozid C – foarte scăzută;
• Digoxin - 50%;
• Digitoxin - 90%;
• Strofantina G – se adm. doar i.v.
➢ distribuţia: ficat, rinichi, muşchi scheletici,
- doar 1% se acumulează în cord;
➢ legarea de proteinele plasmatice:
• Strofantina G nu se leagă;
• Lanatozid C – în mică măsură;
• Digoxin - 50%;
• Digitoxin – în mare proporţie;
➢ metabolizare hepatică:
• Digoxin - 10%;
• Digitoxin - 90%;
• digitalicele prezintă circuit enterohepatic;
➢ eliminare: renală
• Digoxin - 90%;
• Digitoxin -10%;
Digitalicele pot prezenta fenomen de cumulare, efectul persistând după ultima doză:
• scurt timp după Strofantina G şi Lanatozid C;
• 6 - 7 zile pentru Digoxin,
• 14 zile pentru Digitoxin.
Factori ce influențează farmacocinetica
• vârsta pacientului
• afectarea renală – Digoxin
• afectarea hepatică – Digitoxin
• hipopotasemie - ↑ toxicităţii (necesită KCl – oral, i.v.)
• hipomagneziemie – tulburări de ritm
• hipercalcemie - creşterea toxicităţii
• hipotiroidism – scade toleranţa la digitalice
• alcaloizi – efect proaritmogen
La concentraţii plasmatice terapeutice (1-2 ng/ml):

• scad automatismul şi cresc potenţialul membranar terminal diastolic maxim în atrii şi
nodulul S-A (datorat creşterii tonusului vagal şi scăderii activităţii SNV simpatic),
• prelungesc perioada refractară efectivă,
• scad viteza de conducere în nodulul A-V.
Farmacodinamie
➢ cardiace
• inotrop pozitiv
- cresc forţa de contracţie, viteza de contracţie a cordului,
- scurtează durata sistolei, alungesc diastola,
- scad dilataţia inimii şi consumul de oxigen al miocardului.
• tonotrop pozitiv
• batmotrop pozitiv (parasimpaticomimetic), cresc excitabilitatea cordului (efect
mascat la dozele terapeutice),
• cronotrop negativ (scad conducerea SA),
• dromotrop negativ (scad conducerea A-V - alungirea intervalului PR pe EKG).
➢ extracardiace
• vasculare – scad tonusul vascular
- la doze terapeutice determină normalizarea TA:
- la pacienţi cu HTA reduc rezistenţele vasculare periferice.
• renale
- efect diuretic mai bine exprimat la bolnavii cu edeme şi semne evidente de
decompensare cardiacă.
- cresc filtrarea glomerulară, inhibă reabsorbţia tubulară Na+
- scad hiperaldosteronismul secundar din IC.
EKG
•  frecvenţa cardiacă
•  intervalului PR
•  intervalului QT
• subdenivelare ST,
• aplatizarea undei sau inversiunea undei T
• efectul clasic al Digoxinului pe EKG
’’semnul bătăii inverse’’.
Efecet adverse
➢ cardiace
- bradicardie (sub 60/min)
- bloc AV parţial sau total
- tahicardie ventriculară
- bigeminism
- tahicardie atrială cu bloc AV
- tahicardie nodală
- fibrilaţie ventriculară.
➢ digestive
- anorexie, greţuri, vărsături,
- dureri abdominale, diaree.
➢ renale
- oligurie, anurie,
➢ endocrine
- ginecomastie, galactoree (acţiune estrogenică directă sau stimulare hipotalamică),
➢ nervos centrale
- cefalee, ameţeli, somnolenţă, oboseală,
- dezorientare, halucinaţii,
- linii în “zig-zag” în câmpul vizual,
- nevralgii de trigemen,
- parestezii/dureri ale membrelor
Indicații
- IC congestivă globală,
- fibrilaţie atrială cu/fără IC,
- flutter atrial cu/fără IC,
- TPSV (medicaţie alternativă).
Contraindicații
- tahicardie ventriculară,
- bloc A-V,
- pericardită constrictivă,
- stenoză mitrală,
- miocardită acută,
- insuficienţă hepatică şi renală.
Interacțiuni
• cu agenţi antibacterieni (Eritromicină) → efecte toxice prin creşterea
biodisponibilităţii (Eritromicina distruge o parte din flora intestinală, care în mod
normal catabolizează o parte din Digoxin, determinând creşterea biodisponibilităţii
Digoxinului);
• administrarea concomitentă a Colestiraminei sau a antiacidelor determină scăderea
absorbţiei Digoxinului;
• asocieri contraindicate:
- betablocante şi blocante ale canalelor de calciu accentuează
efectele inotrop pozitive;
- IECA, diuretice economisitoare de K (hiperpotasemie)
- diuretice tiazidice (hipopotasemie)
- Amiodaronă, Propafenonă reduc eliminare digitalicelor
- compuşi cu calciu (blochează cordul).
Intoxicația digitalică
• IT =1 - 2 – 3
• frecvenţa efectelor adverse: 2% - 20%
• factori de agravare:
- doze inadecvate
- boli cardiace vechi: doze terapeutice-> toxice
- vârsta înaintată
- hipopotasemie
➢ semne cardiace:
- aritmii (fibrilaţie, flutter)
- bloc AV
- tahicardie ventriculară
➢ semne extracardiace:
- hiperpotasemie
- anorexie
- greţuri, vărsături
- tulburări de motilitate GI, durere abdominală
- tulburări neuro-senzoriale,
- halucinaţii,
- agitatie,
- convulsii.
Tratament
➢ întreruperea administrării Digoxinului;.

➢ spălătura gastrică şi adm. de cărbune activat;
➢ diureză forţată (Furosemid)
➢ anticorpi antidigitalici (Fab) – Digibid – indicaţi în:
- aritmii periculoase: tahicardie ventriculară / fibrilaţie ventriculară, asistolie, bloc AV de
grad înalt sau complet, bradicardie simptomatică.
- afectare a organelor (insuficienţă renală, hepatică, alterarea statusului mental).
- hiperpotasemie semnificativă (nivelul seric al potasiului > 5.5 mmol/l).
• Clorură de potasiu - oral, i.v. (în aritmii produse prin hipopotasemie)
• Fenitoin, Lidocaină (antiaritmice de clasă IB), betablocante (în aritmii ventriculare),
• Edetamin sodic (în hipercalcemii),
• Atropină (în bradicardii accentuate),
• Colestiramină, Colestipol (captarea şi eliminarea glicozizilor din intestin, întrerupând
circuitul enterohepatic).
Amine simpatomimetice
Dobutamina
- amină simpatomimetică sintetică
- efect puternic inotrop (+)
- efect vascular slab (1, 1).
În condiţii normale (2,5g/kg/min - iv lent):
• stimulează contracţia miocardului
• provoacă tahicardie moderată,
• creşte conducerea A-V,
• ridică uşor presiunea arterială.
În prezenţa IC:
- dublează debitul cardiac,
- scade presiunea de umplere a Vstg,
- scade rezistenţa arterelor pulmonare şi presiunea în capilare pulmonare,
- scade tonusul simpatic (crescut compensator în IC),
- creşte diureza (prin creşterea debitului cardiac),
- creşte fluxul sangvin renal,
- creşte fluxul coronarian (prin creşterea debitului cardiac),
- ameliorează raportul între aportul şi consumul de oxigen la nivelul inimii (în infarct).
Indicații
➢ IC stângă din:
infarctul de miocard,
intervenţii chirurgicale pe cord după bypass cardio-pulmonar
coronarieni,
cardiomiopatii.
➢ EPA care nu a răspuns la medicaţia clasică.
Contraindicații
• stenoză hipertrofică subaortică,
• fibrilaţie atrială,
• tahicardii supraventriculare (poate creşte frecvenţa ventriculară).
Biperidine
Amrinona
- inhibă specific fosfodiesteraza 3 care degradează adenilatul ciclic în celulele
miocardice, crește AMPc intracelular, deschide canalele de calciu membranare
crește influxul Ca2+, care crește contracţia miocardică.
- vasodilataţie, scade rezistenţa periferică, scade presiunea venoasă (prin relaxarea
directă a musculaturii netede arteriolare şi venoase),
- crește consumul de oxigen al miocardului (poate accentua ischemia la anginoşi sau la
cei cu infarct de miocard).
Indicații
• tratamentul de scurtă durată al IC cronice (clasa IV HYHA) refractare la tratamentul
clasic digitalo-diuretic-vasodilatator
(i.v. - 10 mg/kgc/zi),
! Nu se foloseşte în administrare îndelungată sau oral, din cauza reacţiilor adverse grave
(ischemie miocardică).
Efecte adverse
• trombocitopenie, purpură, accidente hemoragice,
• greţuri, vărsături, dureri abdominale, anorexie,
• hTA
• aritmii ventriculare şi supraventriculare,
• afectare toxică a ficatului,
• dureri toracice,
• pericardită, pleurită, infiltraţie pulmonară,
• vasculită.
Milrinona
- efect inotrop (+) şi vasodilatator (similare Inamrinonei).
- poate fi adm. oral în cure prelungite asigurând beneficii clinice şi hemodinamice
durabile în IC gravă.
- este mai bine tolerată decât Inamrinona.
- reacţii adverse rare (aritmii – doze mari).
Contraindicații (Mirinona, Inamrinona)

- afecţiuni valvulare severe,
Efecte adverse:
• aritmii atriale şi ventriculare,
• hipotensiune,
• trombocitopenie,
• nefrotoxicitate,
• hepatotoxicitate reversibilă,
• diminuarea sensibilităţii gustative şi olfactive.
II. Antiartimice
Curba potențialului de acțiune
Faza 0 (depolarizare - 90 + 30 mV)

• Faza 1 (scădere bruscă)
• Faza 2 (repolarizare lentă)
• Faza 3 (repolarizare rapidă)
• Faza 4 (revenirea la repolarizarea diastolică).
Clasificare
➢ Clasa I – compuşi care inhibă canalele
rapide Na+
- I A – creşterea duratei PA
- I B – scăderea duratei PA
- I C – fără efecte asupra PA
➢ Clasa II – compuşi care inhibă sistemul simpato-adrenergic
➢ Clasa III – compuşi care prelungesc PA
➢ Clasa IV – compuşi care inhibă influxul lent Ca2+
I. CLASA I – blocante de canale de Na:

I.A: cresc durata potenţialului de acţiune (PA):
• CHINIDINĂ,
• PROCAINAMIDĂ
• DISOPIRAMIDĂ
I.B: scad durata PA:
• LIDOCAINĂ
• PHENITOIN
• MEXILETIN
• TOCAINIDĂ
I.C: nu influenţează durata PA:

• FLECAINIDĂ
• ENCAINIDĂ
• PROPAFENONĂ
Atiaritmice neclasificate
Indicații:
Clasa I
Grupa I A
Chinidina – scade viteza fazei 0,
Procainamida – prelungeşte PA,
Disopiramida – scade viteza de conducere
• tahiaritmii atriale, atrio-ventriculare, joncţionale, ventriculare.
Grupa I B
Lidocaina – scade durata PA
Mexiletin - scurtează faza 3 (de repolarizare)
Tocainida
• tahicardie ventriculară (Lidocaina) – previne FV în infarct
• tahicardie ventriculară, aritmie ventriculară cronică.
Clasa II
Propranolol
- deprimă panta fazei 4 (deprimă automatismul, scade frecvenţa şi contractilitatea),
Metoprolol
Pindolol
Timolol
• tahiaritmii prin predominenţă simpato-adrenergică (inclusiv din infarct)
• fibrilaţie atrială
• flutter atrial
Clasa III
Sotalol
- prelungeşte faza 3 de repolarizare (durata PA, perioada refractară efectivă).
Bretilium
Amiodarona
• tulburări de ritm post IM sau din ischemie (Sotalol)
• aritmie ventriculară cu risc vital, FV (Bretilium)
• tahiaritmii ventriculare sau supraventriculare (Amiodarona – toxicitate mare).
Clasa VI
Verapamil
- scade depolarizarea spontană (faza 4),
Diltiazem
- scade viteza de conducere AV,
- scurtează durata PA.
• tahicardie paroxistică supraventriculară (Verapamil)

• pentru scăderea frecvenţei ventriculare în FA.
Efecte adverse
Contraindicații
Selecția clinică a antiaritmicelor

- pot genera o nouă aritmie,
- cresc posibilitatea morţii subite, (la pacienţii cu risc de fibrilaţie ventriculară)
- proaritmii generate prin mai multe mecanisme.
Asocieri recomandate:
Clasa I B ( canale de Na+ inactivate) + Clasa I A (canale de Na+ activate)
Mexiletin + Chinidină, Mexiletin + Procainamidă
Frecvent Clasa I + beta-blocant
Alte asocieri:
Propranolol + Flecainidă - este diminuat efectul proaritmic al Flecainidei dar este
redus şi inotropismul.
Mexiletin sau Procainamidă + Sotalol sau Amiodaronă
Clasa I A + Sotalol (date clinice incomplete).
Mexiletin + Propranolol
Chinidină + Verapamil (hipotensiune !!!)
Verapamil + Disopiramidă
Propafenonă + Chinidină / Procainamidă
Asocieri nerecomandate:
- antiaritmice I A + antiaritmice I C
- pentru intervalul QT prelungit, nu se adaugă:
- antiaritmice I A sau Amiodaronă sau Sotalol
- NU se asociază Amiodaronă cu beta-blocante (efecte beta-blocante aditive).
III. MEDICAMENTE CARE REGLEAZĂ

METABOLISMUL LIPIDIC
Clasificare
1. Inhibitori ai absorbţiei colesterolului:

• sechestranţi ai acizilor biliari:
Colestiramină, Colestipol;
• inhibitori ai absorbţiei intestinale a colesterolului: Ezetimib.
2. inhibitori ai biosintezei colesterolului:
• inhibitori de HMG-CoA reductază:
Simvastatin, Atorvastatin, Rosuvastatin, Fluvastatin, Pravastatin, Lovastatin;
• fibraţi: Clofibrat, Fenofibrat, Bezafibrat, Gemfibrozil, Ciprofibrat, Tocofibrat,
Simfibrat;
• niacină (acid nicotinic), Nicotinamidă, Xantinol nicotinat.
3. alte substanţe: acizi graşi omega 3 polinesaturaţi
COLESTIRAMINĂ, COLESTIPOL
- răşini schimbătoare de ioni, capabile să lege unele medicamente din tractul GI,
întârziind sau reducând absorbţia lor;
- inhibă absorbţia colesterolului deoarece eliberează Cl- şi absorb acizii biliari din
intestin formând un complex neabsorbabil care e eliminat prin scaun;
- scad nivelul plasmatic al colesterolului total şi al LDL;
- cresc moderat concentraţiia trigliceridelor plasmatice (e baza creşterii moderate a
nivelului VLDL)
- cresc slab nivelurile HDL.
Indicaţii:
- hipercolesterolemie primară, ca adjuvant la terapia dietetică, pentru reducerea
nivelurilor serice crescute ale colesterolului total şi LDL (hiperlipidemie tip IIa, IIb);
- prurit asociat colestazei parţiale;
- tratament adjuvant al intoxicaţiei digitalice (pentru a reduce absorbţia iniţială a
glicozizilor cardiotonici).
Efecte adverse:
- constipaţie (frecvent),
- discomfort abdominal, durere,
- distensie abdominală, balonări, flatulenţă,
- greţuri, vărsături, anorexie, indigestie,
- colică biliară, steatoree.
Contraindicaţii:
- sarcină,
- asocierea cu:
• glicozizi cardiotonici, diuretice tiazidice,
• tetracicline
• Fenilbutazonă,
• Acid acetilsalicilic.
EZETIMIB
- inhibă absorbţia colesterolului şi a sterolilor din plante, produce scăderea eliberării
colesterolului intestinal la nivelul ficatului, reducerea depozitelor hepatice de
colesterol, determină creşterea recaptării colesterolului din circulaţia sistemică
(compensator) şi cresterea clearance-ului sistemic al colesterolului.
- se pare că nu inhibă absorbţia trigliceridelor, a acizilor graşi şi a acizilor biliari.
Indicaţii:
- tratmentul hipercolesterolemiei în asociere cu statine
- adjuvant la terapia dietetică în hipercolesterolemia primară şi dislipidemia mixtă;
Contraindicaţii:
- afecţiuni hepatice active,
- sarcină, alăptare.
Efecte adverse:
- creşterea nivelurilor transaminazelor serice
- creşterea nivelurilor creatinkinazelor serice
- diaree, durere abdominală
- oboseală.
SIMVASTATIN, FLUVASTATIN, ATORVASTATIN, ROSUVASTATIN
• inhibarea HMG-CoA reductazei, enzimă ce catalizează conversia HMG-CoA în acid
mevalonic, un precursor primar al colesterolului.
- scad concentraţiile serice ale colesterolului, LDL, VLDL;
- reduc moderat concentraţiile serice ale trigliceridelor;
- cresc slab concentraţiile HDL colesterol;
- efecte antiaterogenice;
- efecte antiinflamatorii.
Indicații:
- hipercolesterolemie primară
- dislipidemie mixtă,
- hipertrigliceridemie
- boli coronariene (prevenirea afecţiunilor cardiace)
Contraindicaţii:
- boli hepatice active;
- sarcină, alăptare,
- copii.
Efecte adverse:
- diaree, durere abdominală, flatulenţă, anorexie, greţuri,
- hepatotoxicitate,
- miopatie, rabdomioliză - după adm. de doze mari de statine sau după asocierea
statinelor cu: macrolide, antifungice (ketoconazol, itraconazol),
- rash cutanat, prurit;
- cefalee, astenie, fatigabilitate, ameţeli.
CLOFIBRAT, FENOFIBRAT, GEMFIBROZIL
- stimularea activităţii lipoprotein-lipazei;
- inhibarea sintezei hepatice de VLDL.
- scăderea concentraţiilor crescute de trigliceride
- scăderea concentraţiilor crescute de: colesterol total, LDL, VLDL,
- creşterea concentraţiilor serice de HDL.
- efecte antiaterogenice.
Fenofibrat – scade nivelurile serice de acid uric.
Indicaţii:
- hipercolesterolemie primară, dislipidemie mixtă,
- boli coronariene.
Contraindicaţii:
- afecţiuni biliare preexistente,
- afectare hepatică (inclusiv ciroză biliară primară)
- afectare renală;
- sarcină, alăptare,
- copii,
- asociere cu alcool.
Efecte adverse:
- durere epigastrică
- dispepsie
- hepatotoxicitate
- scăderea uşoară a valorilor Hb, Ht, a numărului leucocitelor
- colelitiază (pe baza creşterii excreţiei de colesterol în bilă)
- miozită, miopatie,
- rabdomioliză.
NIACINĂ (ACID NICOTINIC), NICOTINAMIDĂ, XANTINOL

NICOTINAT
- inhibarea parţială a eliberării acizilor graşi liberi din ţesutul adipos,
- reducerea eliberării acizilor graşi liberi în ficat, scăderea sintezei trigliceridelor şi a
transportului VLDL.
Efecte:
- reducerea nivelurilor colesterolului, trigliceridelor, LDL, VLDL,
- creşterea nivelurilor HDL
- antiaterogene
- vasodialtaţie cutanată
- activează sistemul fibrinolitic.
Indicaţii:
- hipercolesterolemie, hiypertrigliceridemie,
- hiperlipoproteinemie
- afecţiuni coronariene
Niacina în combinaţie cu un:
- sechestrant al acizilor biliari – adjuvant la terapia dietetică pentru scăderea nivelurilor
colesterolului total, LDL;
- Lovastatin – hipercolesterolemie primară, dislipidemie mixtă;
- inhibitor de HMG-CoA reductază – tratament de elecţie al hipercolesterolemiei cu
valori crescute a LDL.
Efecte adverse:
- diaree, greţuri, vărsături,
- dureri abdominale, dispepsie, anorexie,
- prurit,
- cefalee
- hepatotoxicitate
- creşterea nivelului glucozei sangvine,
- creşterea nivelului sagvin al acidului uric.
Contraindicaţii:
- afecţiuni hepatice active,
- sarcină, lactaţie,
- ulcer peptic activ.
ACIZI OMEGA 3 POLINESATURAŢI
- acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung,

- se obţin în principal din surse marine (somon)
- inhibă diacilglicerol O-aciltransferaza
- creşte oxidarea peroxizomal
- reduc nivelurile serice ale trigliceridelor şi VLDL
Indicaţii:
- boli coronariene
Efecte adverse:
- hepatotoxicitate
- prelungirea timpului de sângerare.
10.1 DIURETICE
- cresc eliminarea de urină.
- majoritatea au proprietăți natriuretice (excreție crescută de Na+).
- acționează mai ales pe partea luminală a tubilor renali, blocând transportul ionilor.
- inhibă canalele de Na+ la nivel tubular renal;
- unele diuretice au efecte extra-renale semnificative:
• utilizare terapeutică - efect vasodilatator (direct/indirect);
• efecte adverse - metabolice.
- toate stimulează diureza (creșterea volumului urinar datorită creșterii producției de
urină) și a excreției apei și a electroliților.
- diferențele dintre efectele lor farmacodinamice se bazează pe blocarea diferitelor
canale ionice
Clasificare
• tiazidice;
• de ansă;
• economisitoare de K+;
• inhibitori de anhidrază carbonică;
• osmotice;
• alte substanțe: metilxantine, digitalice;
Antidiuretice - antagoniști ai ADH.
Diuretice tiazidice:
• benzotiazine (tiazide):Hidroclorotiazidă, Clorotiazidă,
• politiazide:Benztiazidă, Hidroflumetiazidă, Bendroflumetiazidă, Ciclopentiazidă
• analogi de tiazide:Indapamidă, Clortalidonă, Metolazonă, Quinetazonă,
Clopamidă, Xipamidă.
Mecanism de acțiune
• inhibă cotransportul Na+/Cl- al segmentului proximal al tubului contort distal;
• Indapamida stimulează producerea prostaglandinelor vasodilatatoare (PGE-1, PGE-2,
PGI-2);
• cresc fluxului sanguin renal;
• scad PA (utilizare cronică).
- intensitate moderată;
- efect diuretic (cresc excreția de Na+, Cl-, K+ și apă);
- retenție de acid uric, Ca2+;
- efecte metabolice:
• hiperglicemie (reduc utilizarea glucozei în periferie);
• hiperlipidemie: cresc nivelul plasmatic al colesterolului total și al LDL;
Indapamida - vasodilatator (în doze mai mici decât cele cu efect diuretic).
• Durată moderată: Hidroclorotiazidă, Clorotiazidă, Bendroflumetiazidă,
Hidroflumetiazidă, Benztiazidă, Ciclotiazidă, Ciclopentiazidă, Metilclotiazidă,
Butiazidă;
• Durată lungă: Indapamidă, Clortalidonă, Clopamidă, Politiazidă.
Indicații
- HTA;
- IC cronică;
- IR (clearance > 30 ml/min);
- hipercalciurie idiopatică;
- diabet insipid indus de litiu (tiazidele reduc eliminarea litiului).
Efecte adverse
- alcaloză metabolică hipokalemică;
- hiponatremie, hipokalemie,
- hipercalcemie, hiperfosfaturie;
- hiperuricemie; litiază urică;
- hiperglicemie, glicozurie (la pacienții cu diabet zaharat);
- creșterea rezistenței la insulină;
- hiperlipidemie (creșterea colesterolului total și a LDL);
- parestezii, fatigabilitate;
- tulburări sexuale;
- reacții imunologice de tip I (erupții cutanate, prurit), II (anemie hemolitică,
trombocitopenie), III (sd. Stevens-Johnson).
Contraindicații
- diabet zaharat;
- dislipidemie;
- ciroză hepatică;
- IC asociată cu ciroza hepatică;
- IC asociată cu IR (excepție: Indapamidă);
- guta.
Diuretice de ansă
➢ derivați sulfonamidici:Furosemid și analogii săi (Bumetanid, Piretanid);Torsemid
(derivat de sulfoniluree);
➢ derivați de acid fenoxiacetic: Acid etacrinic și analogii săi: Indacrinonă, Ticrinafen.
- inhibarea co-transportorului Na+/K+/2Cl- în ramul ascendent al ansei Henle;
- creșterea producției de prostaglandine vasodilatatoare (PGE-1, PGE-2, PGI-2).
- rapide, foarte intense și pe termen scurt (i.v.).
- efectul vasodilatator apare înainte de efectul diuretic;
- rată crescută de filtrare glomerulară;
- cresc excreția de Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, apă și fosfați.
Indicații
Furosemid
- criză HTA;
- edeme de diverse etiologii:
- IC acută (EPac);
- IC cronică (edem refractar la tratament diuretic și la dietele cu lipsă de Na+);
- ciroză hepatică (cu ascită);
- sd. nefrotic, IR acută, cronică;
- hipercalcemie;
- tulburări electrolitice (hiperkalemie).
Acid etacrinic - glaucom;
Indacrinonă, Ticrinafen - gută.
Contraindicații
- hipersensibilitate la sulfonamide;
- deshidratare masivă;
- cancer pulmonar.
Precauții:- administrarea de Furosemid, Torsemid la pacienții cu ciroză hepatică asociată
cu IR sau IC (tulburări electrolitice).
Efecte adverse:
- hipokalemie, hiponatremie, hipocalcemie, hipomagnezemie;
- hipercalciurie, hiperglicemie,
- hiperuricemie; (cu excepția: Indacrinonă și Ticrinafen - uricozurice);
- hipovolemie , produce hTA
- deshidratare extracelulară;
- IR funcțională;
- grețuri, vărsături;
- reacții imunologice tip I (erupții cutanate), II (purpură trombocitopenică), III
(nefropatie interstițială acută);
- creșterea reninei plasmatice.
Diuretice economisitoare de K+
- antagoniști ai aldosteronului:
• neselectivi (rec. pentru aldosteron, rec. pentru h. steroidieni): Spironolactonă,
Prorenonă
• selectivi (rec. pentru aldosteron): Eplerenonă
- antagoniști fiziologici (acțiune directă):Amilorid, Triamteren;
- antagoniști competitivi ai rec. pentru aldosteron (tubul contort distal) - blochează
Na+/K+ -ATP-ază în membrana celulei țintă blochează reabsorbția Na+ și secreția
de K+ și H+.
- antagoniști fiziologici ai aldosteronului - blochează canalele Na+ în canalul colector al
nefronului schimbul Na+/K (independent prin prezența aldosteronului).
- stimulează reabsorbția H+ și K+;
- cresc eliminarea Na+, Cl-, bicarbonaților și a apei;
- blochează remodelarea miocardică (efect antifibroză);
- efecte antiandrogenice (numai pentru antagoniști neselectivi).
- Durata medie: Amilorid, Triamteren;
- Durată lungă: Spironolactonă, Prorenonă, Eplerenonă.
Indicații
- în combinație cu un diuretic tiazidic sau de ansă (pentru a preveni excreția K+ indusă
de aceste medicamente);
- hipokalemie în cursul tratamentului edemului refractar din ciroza hepatică, IC, sd.
nefrotic (menținerea nivelului K+);
- Spironolactona: IC congestivă, hiperaldosteronism primar și secundar;
Efecte adverse
- hiperkaliemie, hiponatremie;
- Spironolactona: efecte metabolice (acțiune antiandrogenică): ginecomastie, tulburări
menstruale, sexuale, hipertrofie benignă de prostate
- Triamteren: anemie megaloblastică la pacienții cu ciroză hepatică;
- Amilorid: hiperamonemie, scăderea toleranței la glucoză.
Contraindicații
- hiperkalemie cu sau fără simptome clinice (tulburări de conducere A-V);
- acidoză de etiologie diversă;
- IR cronică severă;
- sd. hepato-renal;
- alăptare.
Inhibitori de anhidrază carbonică

Acetazolamidă, Dorzolamidă, Metazolamida, Brinzolamida
- inhibă anhidraza carbonică (ochi, SNC, rinichi, în special în tubulul proximal contort,
mucoasa gastrică, pancreas, eritrocite → blochează formarea bicarbonaților și a H+.
- moderate și de durată scurtă;
- renale: inhibarea activității anhidrazei carbonice reduce reabsorbția bicarbonatului în
tubul contort proxiamal și inhibă schimbul ionilor H+ cu Na+:
• în urină se elimină: Na+, K+, bicarbonat, fosfat, apă (creșterea diurezei);
• în sânge cresc nivelul: H+ și Cl-;
- ochi: reduc presiunea intraoculară în glaucom (scad rata de formare a umorii apoase);
- SNC (acidoză locală):
• efecte anticonvulsivante, reducerea edemului cerebral și reglarea impulsurilor
nervoase în zonele corticale și subcorticale;
• reducerea hipercapneei;
- mucoasa gastrică: reduc aciditatea gastrică.
Indicații
- glaucom: Acetazolamidă (intern), Dorzolamidă (colir);
- diuretice: pentru alcalinizarea urinii (creșterea excreției renale a acizilor slabi);
- creșterea excreției urinare de fosfați (hiperfosfatemie severă);
- prevenirea răului de ascensiune (peste 3000 m: edem pulmonar sau cerebral) - adm. cu
o zi înainte.
- ulcer peptic;
- corectarea alcalozei metabolice;
- alternativă sau adjuvante la medicamentele de primă linie în tratmentul epilepsiei.
Efecte adverse
- dezvoltă rapid toleranță;
- acidoză metabolică hipercloremică;
- litiază renală;
- eliminarea renală a K+;
- amețeli, oboseală, somnolență;
- deprimarea SNC (doze mari);
- reacții de hipersensibilitate(febră, prurit, nefrită interstițială).
Diuretice osmotice
Manitol
- cresc presiunea osmotică în lumenul vaselor și a nefronilor;
- acționează în special în tubul contort proximal, tubul colector, ramul descendent al
ansei Henle (foarte permeabil la apă).
- intensitate moderată și durată scurtă;
- cresc rata de filtrare glomerulară;
- diuretice (eliminarea crescută a apei, K+, bicarbonaților, fosfaților, Ca2+, Mg2+).
Efecte adverse:
- creșterea importantă a volumului extracelular;
- hipernatremie severă;
- deshidratare celulară.
Indicații
- hipertensiune intracraniană;
- în oftalmologie (pentru reducerea presiunii intraoculare);
- cresc volumul de urină, când hemodinamica renală este compromisă (IR);
- sindroame asociate cu hipersecreția de ADH.
10.2 ANTIDIURETICE
- agenți care reduc volumul urinar, în special în cazurile de diabet insipid.
- naturali: Vasopresină (ADH);
- sintetici: Desmopresină, Terlipresină;
• Vasopresină (ADH) - un hormon polipeptidic secretat de neuronii nucleilor
supraoptici și paraventriculari ai hipotalamusului și depozitat în glanda pituitară
posterioară.
• Desmopresină, Terlipresină - analogi sintetici ai vasopresinei (eficacitate similară,
efecte adverse reduse).
Rec. vasopresinei:
• • V1 (vasoconstricție);
• • V2 (efect antidiuretic);
• • V3 (V2-like- stimulează eliberarea factorului VIII și a factorului von Willebrand);
• - agonist V1, V2, V2-like (Vasopresină, Terlipresină).
• - agonist V2, V2-like (Desmopresină).
Vasopresină, Terlipresină
- vasoconstricție intensă (capilară și în arteriolele mici, (rec. V1);
- Terlipresină - vasoconstrictor preferențial splahnic;
- efect antidiuretic (menținerea osmolalității serice la nivel normal) (rec. V2);
Desmopresină
- efect antidiuretic puternic;
- stimulează eliberarea factorului VIII (antihemofilic) și a factorului von Willebrand
(rec. V2-like)
- adm. intranazal (absorbție foarte bună), parenteral (Vasopresină, Desmopresină), oral
(Desmopresină).
T1/2:
Vasopresină: 10-20 min.,
Desmopresină: 8 - 24 ore.
Indicații
Vasopresină
- diabet insipid (medicament de primă alegere) cauzat de deficiență endogenă de ADH;
- hemoragie gastro-intestinală (varice esofagiene, diverticuloză a colonului, perforație
intestinală);
- stop cardiac (poate înlocui prima sau a doua doză de Adrenalină în FV, tahicardia
ventriculară).
Desmopresină
- diabet insipid prin deficiență endogenă de ADH (medicament de primă alegere);
- enurezis nocturn primar;
- evaluarea capacitatății rinichilor de a concentra urina;
- hemofilie A și boală von Willebrand.
Efecte adverse
- hiponatremie severă („intoxicație cu apă” - suprahidratare la sugari și copii): cefalee,
confuzie, anurie, creștere în greutate;
Vasopresină, Terlipresină
- paloare;
- HTA, ischemie,
- IM, infarct mezentericș
- bradicardie;
- grețuri, vărsături, crampe abdominale;
- reacții alergice de tip I.
Contraindicații
- sarcină, IR, HTA, boli coronariene
10.3 Medicamente utilizate
în tulburări de coagulare
Clasificare
Hemostatice
• locale pentru tratarea compresibilă a sângerărilor active;
• sistemice pentru prevenirea sau tratarea necompresibilă a sângerărilor;
Indicații: sângerare ușoară și moderată (capilare și vene mici)
Antitrombotice
Anticoagulante
Antiagregante antiplachetare
Fibrinolitice
Hemostatice cu aplicare topică

- vasoconstrictoare: Adrenalină, Noradrenalină,
- hemostatice absorbante: Gelatină (poate absorbi de mai multe ori greutatea sa din
sânge);
Indicaţii:
- Adrenalină: hemostatică în hemoragii superficiale ale pielii sau mucoaselor;
- Gelatină: hemostatică în timpul intervențiilor chirurgicale (sub formă de film / burete
absorbabil).
Hemostatice inductoare a coagulării

- biotransformarea fibrinogenului în fibrină (accelerarea formării fibrinei din trombină
exogenă și fibrinogen): Trombină, Fibrină;
- matrice pentru coagulare: Celuloză (aplicată pe o suprafață de sângerare, se umflă
pentru a produce o masă gelatinoasă care contribuie la formarea unui cheag).
Indicaţii:
- controlul hemoragiei capilare și a venelor mici în timpul intervențiilor chirurgicale.
Peroxid de hidrogen
- un agent oxidant care eliberează O2 atunci când este aplicat pe țesuturi (efectul
durează doar atâta timp cât este eliberat O2).
- durata scurtă de acțiune.
- efectul antimicrobian al O2 eliberat este redus în prezența materiei organice.
- antiseptic, dezinfectant;
- activitate antibacteriană, inclusiv asupra virușilor, inclusiv HIV);
- ușoară acțiune hemostatică;
- efectul mecanic al efervescenței este probabil mai util pentru curățarea rănilor decât
acțiunea antimicrobiană.
Indicaţii
- curățarea rănilor (concentrații de până la 6%);
- apa de gură (tratamentul stomatitei acute - soluție de 1,5%);
- îndepărtarea cerumenului din urechi;
- dezinfectarea lentilele de contact moi;
Efecte adverse:
- „arsuri” iritante pe piele și mucoaselor;
- ulcerații ale gurii (la concentații de 3%).
Hemostatice sistemice
Clasifire
Medicamente eficiente pentru coagularea sângelui: Vitamina K, Sulfat de protamină,
fracții ale factorilor: VIII, IX, I, XIII;
Medicamente care cresc rezistența capilară: Etamsilat, calciu;
Antifibrinolitice (inhibă dizolvarea fibrinei): Acid tranexamic, Acidul epsilon-
aminocaproic, Aprotinină.
Vitamina K
Surse:
- legume: vitamina K1 (Fitomenadionă);
- flora intestinală: vitamina K2 (Menaquinonă);
- sintetice: vitamina K3 (Menadion[).
- vitamina K este redusă în vitamin-K-epoxid, ce acționează ca și cofactor în sinteza
hepatică a factorilor de coagulare II (protrombină), VII (proconvertină), IX (globulina
antihemofilică B) și X (factor Stuart-Prower).
- ulterior, sub acțiunea epoxid-reductazei, vitamina K este regenerată.
Indicații
- deficiență de vitamina K (rezecție intestinală, antibioterapie prelungită, sd. de
malabsorbție);
- prevenirea sângerărilor la sugarii prematuri;
- antidot la supradozaj cu anticoagulante orale (vit. K1 și K2).
Efecte adverse:
- hemoliză (la pacienții cu deficit de G6PDH);
- dispnee, durere retrosternală;
- methemoglobinemie.
Contraindicații:
- tromboflebită; tromboembolism.
Sulfat de protamină
- inactivarea heparinei (mecanism fizico-chimic).
Indicaţii:
- antidot la supradozajul cu heparină;
- intervenții chirurgicale cu un by-pass cardiopulmonar.
Efecte adverse:
- dispnee;
- bradicardie;
- hTA.
Etamsilat
- creșterea rezistenței vasculare prin reducerea permeabilității capilare.
Indicaţii:
- sângerări datorate fragilității capilare;
- menoragie, metroragie.
Efecte adverse:
- hTA tranzitorie,
- cefalee,
- erupții cutanate.
Acide epsilon amino-caproic

- inhibarea factorului activator al plasminogenului;
- efect antiinflamator.
Indicaţii:
- tratament adjuvant în hemofilie;
- profilaxie: sângerare după extracții dentare sau în anevrisme intracraniene;
- după o prostatectomie;
- boala hepatică.
Efecte adverse:
- hTA,
- dureri abdominale, diaree,
- aritmii.
Aprotinină
- inhibarea enzimelor proteolitice(chemotripsină, calikreină, plasmină, tripsină);
Indicaţii:
- hemoragie care pune în pericol viața cauzată de concentrații plasmatice crescute de
plasmină;
- reducerea pierderilor de sânge la pacienții operați (chirurgie cardiacă);
Efecte adverse:
- bronhospasm,
- afecțiuni gastro-intestinale,
- erupții cutanate,
- tahicardie,
- anafilaxie.
Antitrombotice, Anticoagulante
➢ Inhibitori indirecti ai trombinei
• anticoagulante parenterale:
- heparine
- heparinoizi și hirudine
• anticoagulante orale:
- derivați de cumarină: Warfarină, Acenocoumarol, Etilbiscumacetat,
Tioclomarol, Fenprocumon;
- derivați indan-1,3-dione: Phenindionă, Difenadionă, Anisindionă, Bromindionă,
Fluindiononă;
➢ Inhibitori direcți ai trombinei:
• iv: lepirudină (hirudină recombinantă), bivalirudină, argatroban,
• sc: desirudină (hirudină recombinantă), Melagatran,
• intern: Dabigatran, Ximelagatran
Anticoagulante parenterale
• Heparine nefracțioante: Heparină, Calciparină
• Heparine cu greutate moleculară mică: Enoxaparină, Dalteparină, Fraxiparină,
Nadroparină, Tinzaparină,
• Heparinoide și hirudine:Lepirudină, Hialuronidază, Danaparoid
Heparină
Mecanismul de acțiune:
- heparina se leagă de complexul de antitrombină III, care inhibă factorii de
coagulare II, IX, X, XI, XIII;
- activarea lipoproteinei lipază;
- inhibarea hialuronidazei;
- inhibarea complementului seric;
- inhibarea producției de aldosteron;
- scăderea activității antitrombinei III (adm. cronică).
Indicaţii:
- tratamentul de elecție în tromboza venoasă profundă, embolie (pulmonară,
arterială), infarct miocardic;
- profilaxie: postoperator (prevenirea trombozei venoase).
Efecte secundare:
- sângerare prin supradozaj;
- trombocitopenie;
- osteoporoză;fracturi spontane;
- alopecie reversibilă tranzitorie;
- reacții alergice.
Contra-indicații:
- adm. i.m.;
- hemofilie, trombocitopenie;
- HTA; hipertensiune intracraniană;
- endocardită;
- tuberculoză activă;
- cancer hepatic, insuficiență hepatică;
- leziuni ulcerative gastro-intestinale.
Monitorizarea tratamentului - evaluarea aPTT (timp de tromboplastină parțial activat).
Antidotul în supradozarea cu heparină este sulfatul de protamină.
Heparine cu greutate moleculară mica

- inhibă doar coagularea activată de către factorul X.
Indicații, contraindicații, efecte adverse:
- similare cu cele ale heparinei;
- se adm. numai s.c.
Avantaje:
- timpul de acțiune este lung;
- risc scăzut de osteoporoză;
- reacțiile alergice sunt rare;
- nu necesită monitorizarea aPTT.
Anticoagulante orale
- inhibarea epoxid reductazei (enzimă implicată în regenerarea vitaminei K)
producerea factorilor de coagulare inactivi.
- Efectul anticoagulant apare după o perioadă de latență (8-12 ore), iar efectul
terapeutic este atins după 36 de ore de la administrare.
- Supravegherea tratamentului: monitorizarea indicelui de protrombină (INR).
Warfarină, Acenocumarol
Indicații:
- proteze valvulare;
- embolie pulmonară cronică;
- embolie în FA cronică;
- sindroame post-trombotice;
- prevenție secundară în cazul accidentelor cerebrovasculare și a FA;
- imobilizare postoperatorie;
- cancere.
Efecte adverse:
- sângerare în cazul supradozajului;
- erupții cutanate;
- efecte teratogene;
Warfarina: bronhodilatație, alopecie;
În caz de supradozaj cu anticoagulante orale - antidot: vitamina K1 sau K2.
Contraindicații:
- sarcină;
- alăptare;
- hemofilie;
- HTAgravă;
- accident vascular cerebral hemoragic acut.
Interacțiuni medicamentoase
➢ cresc efectul anticoagulant:
• Fenilbutazona (și alte AINS), vitamina E (le deplasează de pe proteinele
plasmatice);
• Cimetidină, Ketoconazol, Eritromicină (inhibitori enzimatici);
• antiagregante plachetare (efect sinergic);
➢ scad efectul anticoagulant:
• Colestiramina (reduce absorbția);
• barbiturice, Carbamazepină, Rifampicină (inductori enzimatici).
Antiagregante plachetare
Clasificare
• efect antiagregant plachetar în funcție de doză sau ca efect secundar: Acid
acetilsalicilic,Dipiridamol,Flurbiprofen, Sulfinpyrasone,derivați de
prostaglandină: PGI2 (Epoprostenol), - PGE1 (Alprostadil).
• antagoniști ai receptorilor plachetari ai fibrinogenului: Ticlopidină, Clopidogrel;
• antagoniști ai glicoproteinei IIb / IIIa: Abciximab, Eptifibatide, Tirofiban,
Optifiban;
- Acid acetilsalicilic: inhibă tromboxan sintetazei, producând inhibarea eliberării
tromboxanului A2. Efectul antiplachetar apare numai în doze mici (80 până la 325
mg/zi, fiind absent la doze mai mari) și se menține între 5 și 7 zile după ultima
doză.
- Dipiridamol: inhibă adeziunea plachetelor pe suprafețele trombogene, inhibarea
activității fosfodiesterazei.
- antagoniștii rec. plachetari ai fibrinogenului (Ticlopidină, Clopidogrel):
- antagoniști ai rec. trombocite GP-IIb / IIIa (Abciximab, Eptifibatide):blochează
rec. pentru integrinele trombocitare și pentru alte substanțe pro-agregate.
- reducerea agregabilității plachetare.
Indicaţii:
- prevenirea evenimentelor tromboembolice sau ischemice tranzitorii la pacienții cu
risc trombotic crescut (infarct miocardic, angină instabilă, accident vascular
cerebral).
Efecte adverse: hemoragii.
Ticlopidină:
- leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică;
- creșterea transaminazelor, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie;
- reacții cutanate.
Contraindicații:
- accident vascular cerebral hemoragic acut;
- trombocitopenie.
Fibrinolitice
Clasificare
- enzimă proteolitică produsă de streptococul beta-hemolitic: Streptokinaza;
- enzimă sintetizată în rinichii umani: Urokinaza;
- activatori ai plasminogen de tip tisular:Alteplaza, Reteplaza, Tenecteplaza;
- complex activator al plasminogen streptokinazei: Anistreplază;
Indicaţii:(fibrinoliticele sunt eficiente în primele 6 ore de la formarea trombusului):
- infarct miocardic acut;
- tromboembolism pulmonar multiplu;
- boli vasculare periferice;
- sindromul venă cavă superioară.
Contraindicații:
- alergii în antecedente.
Efecte adverse:
- sângerări;
- reacții alergice, febră;
- mobilizarea fragmentelor de trombus;
- aritmii de reperfuzie;
Streptokinaza are proprietăți antigenice puternice.
În supradozarea cu medicamente fibrinolitice se adm. acid epsilon-aminocaproic.
11. CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE
!!Vezi curs teoria medic rău prescribe antibiotice cand nu e necesar.
De cele mai multe ori se indică monoterapia cu antibiotic. Doar în cazuri speciale se
alege asocierea de antibiotice:
1. pentru tratamentului iniţial de “acoperire” bacteriologică: septicemii, endocardite,
bronhopneumonii, peritonite.
2. pentru sterilizarea focarelor greu accesibile: TBC, endocardite.
3. . În bolile transmisibile grave cu potenţial de cronicizare: Pestă, Tularemia, bruceloză
4. Pentru prevenirea candidozelor post antibiotice
5. La bolnavii cu factori de risc: imunodeprimaţi, supuşi intervenţiilor chirurgicale.
REGULI DE ASOCIERE
DA !
• efect SINERGIC BACTERICID: betalactamină + aminoglicozid
• infecţii “mixte” cu 2 - 3 germeni
• infecţii intraspitaliceşti cu germeni “de spital”
NU !
• asocieri antagoniste Penicilină G + Tetraciclină, Penicilină G + Cloramfenicol
• ATB din aceeaşi grupă sau grupe asemănătoare:Kanamicină + Gentamicină,
Gentamicină + Vancomicină
• ATB cu spectru larg: Tetracicilină + Cloramfenicol
CAUZELE UTILIZĂRII IRAŢIONALE A ATB
➢ ABSENŢA DIAGNOSTICULUI
• febra → supoziţia unei infecţii => ATB. Eşec terapeutic => poate modifica
evoluţia clinice a bolii.
• tratament “la intâmplare” sau “pe încercate”.
➢ INTERPRETAREA GREŞITĂ A PARAMETRILOR DE LABORATOR
• necunoaşterea noţiunilor elementare de bacteriologie,
• admininstrarea de ATB înainte de recoltarea probelor sau a examenelor
paraclinice,
• nerespectarea sensibilităţii la ATB a germenului,
• germeni saprofiţi consideraţi a fi patologici.
➢ PRESCRIEREA GREŞITĂ A ATB
• nerespectarea (necunoaşterea) spectrului microbian,
• nefolosirea ATB de elecţie,
• ATB uzuale în infecţii “de spital”,
• nerespectarea contraindicaţiilor
• asocieri inutile “şablon” în boli curabile prin monoterapie (Penicilină G +
Gentamicină)
• asocierea de ATB cu efecte antagoniste (Penicilină G + Tetracicline)
➢ Adm în situaţii care reprezintă CONTRAINDICAŢII:
• stări febrile neinfectioase (boli de colagen, neoplasme, boli sistemice),
• boli infecţioase cu AGENŢI INSENSIBILI la ATB (viroze, gripă, candidoze),
• boli bacteriene benigne, spontan curabile prin măsuri simple (enterocolite banale,
toxiinfecţii alimentare).
➢ CONDUITĂ GREŞITĂ A TRATAMENTULUI
• DOZAJ excesiv sau insuficient
• DURATA insuficientă sau prelungită inutil
• INTERVALUL ÎNTRE doze
• SCHIMBAREA frecventă a ATB
➢ ERORI ALE TEHNICILOR DE ADMINISTRARE
• nerespectarea MODULUI DE ADMINISTRARE (solvenţi, amestecuri
incompatibile),
• nerespectarea ASEPSIEI la injectare
• lipsa trusei de urgenţă pentru terapia şocului anafilactic.
REZISTENŢA MICROORGANISMELOR LA AGENŢI ANTIBACTERIENI

Mecanisme
➢ modificarea organismului care produce enzime ce inactivează antibioticul.
Ex: - betalactamazele inactivează penicilinele,
- acetilazele inactivează aminoglicozidele.
➢ modificarea organismului astfel că penetrarea medicamentului este redusă sau el este
pompat afară cu viteza mai mare decât cea cu care intră.
Ex: - absenţa proteinei membranare (tip D2) la tulpinile rezistente de Pseudomonas
aeruginosa previne penetrarea betalactaminelor (IMIPENEM).
➢ modificări structurale în moleculele ţintă pentru agenţi antibacterieni
Ex: afinitatea scăzută pentru proteina bacteriană care leagă penicilinele la peretele
bacterian, la tulpine rezistente de enterococi, scade legarea cefalosporinelor la aceşti
receptori.
➢ producerea unei căi derivate anulează efectul agenţilor antibacterieni
Ex: organisme care dezvoltă forme mutante de dehidrofolat-reductază rezistente la efectul
inhibitor al TRIMETOPRIMULUI.
Clasificare
După STRUCTURA CHIMICĂ:
• BETALACTAMINE • GLICOPEPTIDE
• AMINOGLICOZIDE •POLIPEPTIDE CICLICE
• MACROLIDE • CICLINE
• LINCOSAMIDE • RIFAMPICINE
După SPECTRUL ANTIMICROBIAN:
• ATB cu spectru ÎNGUST;
• ATB cu spectru LARG;
• ATB cu spectru ULTRALARG.
După ACŢIUNE:
• ATB BACTERICIDE (ucid germenii);
• ATB BACTERIOSTATICE (împiedică multiplicarea germenilor).
După ACŢIUNEA SELECTIVĂ ÎN INFECŢII LOCALIZATE:
• ATB intestinale (neabsorbabile);
• chimioterapice urinare.
După mecanismul de acțiune:
➢ agenţi care inhibă sinteza peretelui bacterian sau activează enzimele care rup peretele
bacterian. Ex. antibioticele beta lactamice
➢ agenţi care acţionează direct pe membrana celulară şi afectează permeabilitatea ei
ducând la pierderea constituenţilor intracelulari. Ex. polimixinele
➢ agenţi care alterează funcţia rizobomilor cauzând inhibarea ireversibilă a sintezei
proteice. Ex. aminoglicozide, macrolide.
➢ agenţi care blochează căi metabolice esenţiale pentru supravieţuirea bacteriei. Ex.
Trimetoprim
➢ agenţi care influenţează replicarea ARN-ului bacterian, interferând cu helicarea ADN-
ului. Ex. quinolone
Clasificarea betalactaminelor
• monobactami: aztreonam
• dibactami: - penami (peniciline)
- carbapenemi
- cefeme (cefalosporine)
- carbacefeme
• tribactami: sanfetrinem
Penami (peniciline)
1. Peniciline naturale
• Benzilpenicilina – penicilina g.
• Fenoximetipenicilina – penicilina v – comprimate .
• Procain-penicilina – efitard (semidepozit).
• Benzatin-penicilina – moldamin (depozit).
Spectru antibacterian:
- coci gram +;
- coci gram -;
- bacili gram -.
Mecanism acţiune: inhibă sinteza peretelui bacterian (PBP).
2. Peniciline anti stafilococice
• Meticilina, Oxacilina, Cloxacilina, Dicloxacilina, Nafcilina
Spectru antibacterian: stafilococi meticilino-sensibili producători de betalactamază
Utilizare terapeutică:
- infecţii stafilococice ca monoterapie,
- infecţii stafilococice grave (endocardite septice) în
- asociere cu aminoglicozide.
3. Aminopeniciline
• Ampicilina
• Amoxicilina
- se concentrează biliar, urinar
- coci gram +;
- coci gram -;
- bacili gram -.
4. Carboxipenicilinele
• Carbenicilina
• Ticarcilina
Spectru antibacterian: Piocianic, Proteus, Enterobacter, Seratia.
5. Ureidopenicilinele
• Mezlocilina
• Azlocilina
• Piperacilina
- Piocianic, Proteus, Enterobacter, Seratia,
- enterococi.
- infecţii severe urinare, biliare, osoase,
- meningite.
Inhibitori de betalactamază: Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam
Produse comerciale (betalactamine + inhibitori de betalactamază)

1. Acid clavulanic + Amoxicilină (Augumentin, amoxiklav)
2. Acid clavulanic + Ticarcilină
3. Sulbactam + Ampicilina
Efectele adverse ale penicilinelor

• reacţii de hipersensibilitate (tip I, III) alergii.
• rash, febră, vasculită, boala serului, şoc anafilactic, sindromul Stevens-Johnson
• neutropenie, euzinofilie la doze mari (reversibile)
• crize epileptice la doze mari (în caz de concentraţie crescută a penicilinei în lichidul
cefalorahidian).
• diaree (prin distrugerea florei intestinale normale) în special la penicilinele cu
spectrul larg.
• reacţia Herxheimer
PENEME
Carbapenem
Ritipenem
Imipenemi– cilastatina : tienem
Spectru antibacterian: “ultra-larg” – toate bacteriile
Mecanism acţiune:
• PBP2 → efect bactericid rapid şi intens, difuzează bine în ţesuturi, LCR (90%), urină.
CEFALOSPORINE
Structura - acid 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel dihidrotiazinic condensat cu un
inel beta lactamic.
• sunt rezistente la penicilinază, dar sensibile la cefalosporază.
• spectru larg de acţiune: germeni gram-pozitivi (Stafilococ, Streptococ, Pneumococ,
bacilul difteric) şi gram-negativi (Nisseria gonoree, Haemophilus influenzae, E. coli,
Proteus, Klebsiella).
• se administrează în infecţii urinare acute, respiratorii, cutanate, în septicemii,
endocardite.
GENERAŢIA 1
Cefalexin, Cefadroxil, Cefazolin, Cefazedon, Cefalotin, Cefapirin
Spectru “lărgit” asemănător Ampicilinei, Oxacilinei.
• sunt active pe:
- stafilicoci,
- streptococi (cu excepţia enterococilor),
• nu traversează BHE.
• nu realizează concentraţii sistemice eficiente.
GENERAŢIA a 2-a
Cefaclor, Cefuroxim, Cefamandol, Cefotiam, Cefotem
Spectru “larg” include și spectrul Gentamicinei, Metronidazolului.
• sunt active, în plus pe:
- bacterii gram negative (specii de Haemophilus),
• nu traversează BHE (excepţie: CEFUROXIM),
• realizează concentraţii sistemice eficiente,
• CEFAMANDOL se concentrează biliar,
• sunt foarte nefrotoxice,
• se administrează oral şi parenteral.
GENERAŢIA a 3-a
Cefotaxim, Ceftazidim, Ceftriaxon, Cefixim, Cefoperazonă
Spectru “ultra-larg”, ce include și spectrul Ticarcilinei.
• traversează BHE,
• se concentrează biliar.
• activitate antibacteriană împotriva bacteriilor gram negative (inclusiv Proteus,
Klebsiella) - Ceftazidim.
• Ceftriaxon – tratament de elecție în gonoree;
GENERAŢIA a 4-a
Cefpiroma , Cefepim
Spectrul “foarte larg” ce include şi enterococul.
• traversează bariera hemato-encefalică,
• se concentrează biliar.
• activitate antibacteriană împotriva bacteriilor gram negative (inclusiv Proteus,
Klebsiella).
GENERAŢIA a 5-a
Ceftarolin, Ceftobiprol
- active pe bacterii rezistente la alte antibiotice, în special tulpini de Stafilococcus
aureus meticilino-rezistenți, Streptococcus pneumonia, Streptococcus pyogenes, E.
coli, H. influenzae.
- Ceftobiprol – activ și pe Pseudomonas aeruginosa.
- se administrează doar parenteral;
- Ceftarolin se poate asocia cu aminoglicozide în infecții severe cu germeni gram (-).
Efectele adverse ale cefalosporinelor

• manifestări alergice (rash cutanat, erupţii)
• tulburări digestive
• anemie hemolitică
• nefrotoxicitate
• rar bronhospasm, şoc anafilactic
• hipovitaminoză K - cu sângerări (cefalosporine gen. a III-a)
• dismicrobism intestinal
Indicații
• sunt antibiotice de rezervă.
• gen. 1 - alternativă la tratamentul cu peniciline (în infecţii cu germeni gram pozitivi).
• gen. a 2-a:
- profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiacă,
- profilaxia infecţiilor stafilococice în chirurgia osteo-articulară,
- profilaxia şi tratamentul infecţiilor ginecologice,
- tratamentul infecţiilor stafilococice profunde ale oaselor,
- al infecţiilor pulmonare cu H. influenzae, Stafilococus aureus (în caz de infecţii
intraspitaliceşti se asociază cu un aminoglicozide).
• gen. a 3-a: septicemii, meningite, infecţii osteo-articulare, pneumonii, infecţii
urinare, ginecologice (mai ales cu germeni gram-negativi).
• gen. a 4-a: tratamentul infecţiilor intraspitaliceşti, infecţii cu bacili gram-negativi
aerobi şi bacterii gram-pozitive, iar în asociere cu aminoglicozide, în infecţiile grave
cu Pseudomonas aeruginosa.
• gen. a 5-a: infecții ale pielii și ale căilor respiratorii cu germeni aerobi și anaerobi
Gram (+), aerobi Gram (-).
CARBAPENEME
- sunt rezistente la beta-lactamază, dar sunt inactivate de metalo-beta-lactamazele sau de
dehidropeptidzele tubulare renale .
Asociere: imipenem + cilastatină (inhibitor al dehidropeptidazei)
Mecanismul de acțiune: inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Efect bactericid.
Spectru antibacterian - larg (foarte activ pe anaerobi):
- Gram cocci (+): cu excepția stafilococilor rezistenți la meticilină;
- bacili Gram (+): Lysteria;
- bacili Gram (-): Pseudomonas, Enterobacter, H. influenzae.
Indicații: infecții polimicrobiene sau cu bacterii rezistente la beta-lactamine.
Efecte adverse:
- reacții imunologice de tip I (alergii),
- reacții locale (flebite, tromboflebite, eritem),
- greață, vărsături,
- HTA, transpirație, vertij,
- nefrotoxicitate,
- convulsii (neurotoxicitate) la vârstnici, alcoolici și la pacienți cu IR cronică.
MONOBACTAMI
Aztreonam
- rezistente la beta-lactamaze.
Efect bactericid.
Mecanism de acțiune: inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Spectrul antibacterian este îngust:
- numai bacterii active aerobe Gram (-) (inclusiv Pseudomonas, Serratia,
Enterobacter, H. influenzae).
- ineficiente împotriva bacteriilor Gram (+) și anaerobe.
Indicații:
- infecții cu bacterii G (-) rezistente la alte chimioterapii antibacteriene (tract
respirator, piele, osteomielită);
- alternativă pentru pacienții alergici la peniciline sau cefalosporine.
Efecte adverse:
- nefrotoxicitate;
- neurotoxicitate;
- creșterea transaminazelor serice;
- superinfecție cu stafilococi, enterococi.
GLICOPEPTIDE: VANCOMICINĂ, TEICOPLANIN

Mecanism de acțiune: inhibarea sintezei peptidoglicanilor din peretele bacterian.
Spectrul antibacterian:
- bacterii Gram (+): stafilococi (incluzând S. aureus și S. epidermidis rezistente la
meticilină), streptococi, enterococi, Clostridia.
Efect bactericid.
Farmacocinetica:
- Realizează concentrații scăzute în SNC (numai atunci când meningele este
inflamate).
- excreție prin filtrare glomerulară.
- Efect sinergic cu aminoglicozide.
Indicații:
- de elecție pentru infecții cu stafilococi rezistenți la meticilină sau cu specii
rezistente de Streptoccocus;
- de elecție pentru pseudocolita membranoasă produsă de Clostridium difficile;
- infecții cu bacterii Gram (+) rezistente la alte chimioterapice antibacteriene;
- infecții cu stafilococ la persoanele cu alergii la penicilină și cefalosporină.
Efecte adverse:
- eritem la nivelul gâtului (sindrom de „gât roșu”),
- nefrotoxicitate,
- ototoxicitate - poate potența agenți ototoxici cunoscuți,
- flebite la locul injectării.
FOSFOMICINA
Efect bactericid.
- inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Spectru antibacterian: spectru larg - bacterii Gram (+) și Gram (-).
Indicații:
- infecții ale tractului urinar inferior fără complicații;
- infecții ORL,
Contraindicații:
- IR;
- alăptarea.
CICLOSERINA
chimioterapice antibacteriane produse de Streptomyces orchidaeus.
Efect bactericid.
- inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Spectrul antibacterian:
M. tuberculosis, bacterii Gram (+) și Gram (-).
Indicații: tratamentul tuberculozei (în caz de rezistență la tratamentul anti-tuberculoză de
primă linie).
Efecte adverse:
- neurotoxicitate (în funcție de doză): cefalee, tremor, psihoză acută, convulsii.
Polipeptide antibacteriene - BACITRACINA

Produs de către Bacillus subtillis.
Efect bactericid.
Mecanism de acțiune: inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Spectru antibacterian: bacterii Gram (+) și Gram (-), inclusiv Neisseria.
Indicații
- numai pentru utilizare topică (datorită toxicității sistemice):
- leziuni cutanate sau mucoase suprainfectate (unguente - în combinație cu neomicină
sau polimixină);
- irigarea articulațiilor, rănilor sau cavității pleurale.
Efecte adverse:
- nefrotoxicitate: proteinurie, hematurie, retenție de azot;
- reacții imunologice de tip I.
Polimixine- COLISTIN
- e leagă de fosfolipidele membranei bacteriene alterând permeabilitatea la K+, Na+.
Bariera osmotică celulară se alterează şi organismul devine susceptibil la liză.
Spectrul de activitate
- Efect bactericid pe bacterii Gram negative (Pseudomonas), dar este inactiv pe
bacterii gram pozitive şi fungi.
Indicaţii:
- leziuni cutanate necomplicate, leziuni infecțioase cutanate superficiale.- e
Farmacocinetică
- este foarte slab absorbit din intestin şi obişnuit se administrează prin inhalare
sau topic pe piele.
- penetrarea în spaţiul articular sau lichid cefalorahidian este slabă.
- se excretă nemodificat prin rinichi.
- uneori se administrează oral pentru sterilizarea intestinului.
Efecte adverse:
- nefrotoxicitate, neurotoxicitate, convulsii, parestezii
Adevărat/Fals
Toate infecţiile se tratează cu antibiotice. F
Antibioticele distrug flora bacteriană benefică în intestin. A
Pot provocă alergii la copiii mici. A
Febra mare scade cu antibiotice. F
Majoritatea sunt interzise în timpul alăptării. A
Tratamentele îndelungate cu antibiotice creează bacterii rezistente. A
Odată întrerupt tratamentul cu antibiotice nu mai e eficient. A
Antibioticele scad imunitatea. A
E bine ca antibioticele sa fie luate cu iaurt pentru a contracara din efectele negative. F
PRO
➢ uneori sunt singura soluţie de tratament.
➢ în alte situaţii, în care sistemul imunitar e deprimat, pot fi de folos pentru a preveni
eventualele infecţii care ar putea pune viaţa în pericol (boli cardiace, intervenţii
chirurgicale).
➢ au o acţiune importantă în:
-tuberculoză;
-unele tipuri de pneumonie;
-infecţii ginecologice şi urinare (gonoree, sifilis etc.);
-unele infecţii dentare;
-infecţii renale;
-salmoneloză;
-anumite tipuri de meningită;
-boli tropicale (dizenterie, malarie, febră tifoidă)
-alte infecţii bacteriene grave, septicemii.
CONTRA
➢ efecte adverse
➢ toxicitate hepatică sau renală
➢ unii bolnavi sunt alergici la anumite antibiotice.
➢ copiii cărora li se dau antibiotice în primul an de viaţă riscă să dezvolte astm.
➢ antibioticele nu distrug doar bacteriile nocive pentru organism, ci şi pe acelea care
trăiesc în mod obişnuit în corpul nostru şi care ne asigură starea de sănătate.
➢ cel mai mic risc toxic îl au penicilinele şi cefalosporinele, pe când aminoglicozidele
au un risc crescut.
➢ în cazuri rare, antibioticele pot duce la formarea litiazei renale (sulfonamidele) sau a
trombilor (cefalosporinele).
Antibiotice și sarcina
➢ risc de malformaţii ale fătului (malformaţii cardiace).
➢ tetraciclinele - sunt interzise (din trimestrul II - până la sfârşitul sarcinii).
➢ sunt interzise – sulfamidele (mai ales după 34 de săptămâni)
➢ toate aminoglicozidele sunt ototoxice (afectează auzul şi echilibrul) şi nefrotoxice

(afectează dezvoltarea rinichilor fetali).
Curs 12. AGENŢI CE AFECTEAZĂ AND-ul BACTERIAN
1. QUINOLONE (FLUOROQUINOLONE)
CIPROFLOXACIN, NORFLOXACIN, LEVOFLOXACI
- inhibă replicarea ADN-ului bacterian
- blochează activitatea ADN-girazei bacteriene, esenţială pentru replicarea ADN sau
repararea lui.
- efectul este bactericid.
- spectrul larg pe mai multe organisme rezistente la peniciline, cefalosporine şi
aminoglicozide;
- bacterii gram-negative inclusiv: Haemophilus influenza, Pseudomonas
aeruginosa, Nisseria gonorrheae, enterobacterii, Camphylobacter
- are efect slab pe streptococi şi stafilococi.
Farmacocinetică
- absorbţia orală a ciprofloxacinei este variabilă dar suficientă. Este larg distribuit în
ţesături şi fluide.
- penetrarea în lichidul cefalorahidian este slabă dacă meningele nu este inflamat.
- aproape tot medicamentul se elimină nemodificat prin rinichi, prin secreţie tubulară,
20% se elimină prin bilă.
- există şi forme pentru administrare parenterală (i.v.);
- timpul de înjumătăţire este scurt.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree
- ameţeli, cefalee,
- tremor, convulsii
- fotosensibilizare cutanată
2. METRONIDAZOL, TINIDAZOL
Mecanismul de acţiune
Metronidazolul este bactericid numai după ce este degradat într-un produs
intermediar tranzitar, care inhibă sinteza ADN bacterian şi îl distruge pe cel existent.
Numai unele bacterii Gram negative şi unele protozoare conţin nitroreductază care
converteşte metronidazolul în derivaţi antibacterieni.
Metaboliţii intermediari nu se produc în celulele umane sau în bacteriile aerobe.
- bacterii anaerobe şi protozoare, inclusiv: Bacteroides, clostridii, Helicobacter
pylori, Trichomonas vaginalis, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica.
Este un medicament important pentru tratamentul colitei incluse de antibiotic
(colită pseudomembranoasă) cauzată de Clostridium difficile. Poate fi utilizaţi
profilactic anterior intervenţiilor chirurgicale.
Farmacocinetică
- este bine absorbit pe cale orală şi poate de asemenea, fi administrat pe cale
intravenoasă, precum şi ca ovule sau supozitoare.
- absorbţia rectală este mare
- penetrează bine în fluidele corpului şi traversează bariera hematoplachetară.
- este mai ales metabolizat în ficat.
Efecte adverse:
- simptome gastrointestinale uşoare,
- gust metalic
- efect disulfiram-like
- rash cutanat
3. NITROFURANTOIN
- produce metaboliţi instabili în interiorul bacteriei, producând ruperea ADN
- are efect bactericid mai ales pe microorganismele din urina acidă.
- germeni gram pozitivi – coci
- Escherichia coli
- Proteus
Farmacocinetică:
- se absoarbe foarte bine din intestin.
- timpul de înjumătăţire este scurt
- nu realizează concentraţii plasmatice eficient.
- se excretă nemodificat prin urină atât prin filtrare glomerulară cât şi prin secreţie
tubulară, dar apare şi în bilă.
- concentraţiile urinare sunt suficient de mari pentru a trata infecţiile tractului
genitourinar.
Efecte adverse:
- anorexie,
- greaţă,vărsături
- fibroză intestinală cronică
AGENŢI CARE AFECTEAZĂ SINTEZA PROTEINELOR BACTERIENE

1. MACROLIDE
ERITROMICINĂ, CLARITROMICINĂ, AZITROMICINĂ, ROXITROMICINĂ
Mecanismul de acţiune:
- macrolidele interferă cu sinteza proteinelor bacteriene, prin legarea ireversibilă la
subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, efectul este bacteriostatic.
Spectrul de activitate:
- asemănător cu cel al penicilinelor
- germeni gram pozitiv
- slab activ pe H influenzae
- Legionella
- Mycoplasme
- Chlamydia
- Mycrobacterii
- Campylobacter, Helicobacter pylori
- Bordetella pertusis
- la doze mari au efect bactericid pentru speciile gram pozitive (streptococi gr. A,
pneumococi).
Farmacocinetică:
- este distrusă la ph acid, de aceea este condiţionată sub formă de comprimate
enterosolubile, stabile în mediul acid.
- este metabolizată hepatic
- Eritromicina are timp de înjumătăţire scurt, Azitromicina lung.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree (Azitromicina este mai bine tolerate).
- rash cutanat
- icter colestatic după 2 săptămâni de tratament cu eritromicină
- alungirea Q-T, aritmii ventriculare
- este inhibitor enzimatic al metabolizării hepatice a medicamentelor.
2. AMINOGLICOZIDE
GENTAMICINA, KANAMICINA, STREPTOMICINA, NEOMICINA,
TOBRAMICINA, AMIKACINA
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea ireversibilă la subunitatea 30 S a
ribozomilor.
- inhibă translaţia ARNm şi creşte frecvenţa greşelilor citirii codului genetic.
- bactericide
- bacterii gram negative (inclusiv Pseudomonas)
- unele bacterii gram pozitive
- sunt inactive asupra anaerobilor
Aminoglicozidele sunt utile mai ales în infecţii severe cu gram negative.
Gentamicina este aminoglicozidul cel mai frecvent folosit.
Streptomicina este mai ales utilizată pentru tratamentul infecţiei cu Microbacterium
tuberculosis.
Farmacocinetică
- nu se absorb din intestin → se administrează parenteral
- au timp de înjumătăţire scurt, se elimină prin urină.
- nu traversează bariera hematoencefalică
- nu traversează ţesutul de fibroză din jurul abceselor
- nu se concentrază în os
- traversează placenta
Efecte nedorite: sunt corelate cu doza
- ototoxicitate. Netilmicina are efect ototoxic scăzut
- leziuni renale prin retenţia aminoglicozidului în celulele tubulare proximale renale,
reversibil
- efect de tip curarizant (în asociere cu anestezicele sau miorelaxante neuro-
musculare).
3. TETRACICLINELE
TETRACICLINA, OXITETRACICLINA, DOXICICLINA, MINOCICLINA
- au efect bacteriostatic
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilităţii la subunitatea 30 S a
ribozomilor.
Spectrul de activitate - larg
- bacterii gram positive şi gram negative
- rickettiae, amoebae
- chlamydia psitaci şi trachomatis
- vibrionul holeric, mycoplasme
- Legionella, Brucellae
- sunt utile în tratamentul acneei.
Farmacocinetică
- sunt incomplet absorbite în intestin, mai ales dacă sunt luate cu
alimente. Absorbţia scade în caz de asociere cu lapte, săruri de
aluminiu (antiacide), calciu, magneziu fier.
- difuzează bine în spută, urină, fluid peritoneal, pleural şi placentă.
- au timp de înjumătăţire lung.
- se concentrează în ficat, se elimină prin bilă.
- se elimină nemodificate prin urină, cu excepţia doxicilinei care se
elimină prin bilă.
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, dureri epigastrice
- colorarea galben – cenuşie a dinţilor la copii
- uremie la pacienţii cu insuficienţă renală
- hipertensiune intracraniană
- cefalee, tulburări vizuale
4. CLORAMFENICOL
- inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea reversibilă la subunitatea 50S a
ribozomilor bacterieni
Spectrul de activitate - larg
- coci gram pozitivi (aerobi şi anaerobi), unii stafilococi şi streptococi
- germeni gram-negativi
- E. coli, H.influenzae
- N. meningitidis
- Bordetela pertusis
- Salmonella, Shigella
- Vibrionul holeric, specii de Bacteroides
Datorită toxicităţii sale, cloramfenicolul este rezervat pentru tratamentul
infecţiilor cu H-influenzae şi în febra tifoidă. Se administrează topic în conjuctivită.
Farmacocinetica:
- absorbţie bună după administrare orală
- se preferă parenteral pe cale i.v.
- se distribuie larg în ţesături, se elimină prin lapte
- este metabolizat în ficat
- are timp de înjumătăţire scurt.
Efecte adverse:
- toxicitate medulară: anemie, trombocitopenie, neutropenie, în caz de
administrări prelungite.
- la copii prematuri, sugari, din cauza imaturităţii enzimatice hepatice,
→”sindrom cenuşiu” (depunere în unele zone din creier, cu convulsii,
insuficienţă respiratorii, coloraţia cenuşie a pielii, deces)
- cianoză, hipotermie,
- colaps,
- coloraţie cenuşie a pielii.
AGENŢI CARE AFECTEAZĂ METABOLISMUL BACTERIAN
1. SULFAMIDELE
SULFADIAZINA, SULFAMETOXAZOL
Importanţa sulfamidelor a scăzut datorită spectrului îngust şi a instalării rapide

a rezistenţei bacteriene.
Au indicaţii limitate (în general în combinaţie cu trimetoprim).
- sulfamidele sunt structural asemănătoare cu acidul paraaminobenzoic bacterian
(PABA)
PABA bacterian
Sulfamide
(analogi PABA)
ACID DIHIDROFOLIC
Trimetoprim
dihidrofolat Antimalarice
reductază
ACID TETRAHIDROFOLIC
PURINE PIRIMIDINE
SINTEZA ADN bacterian
- au acţiune bacteriostatică
- germeni - gram-pozitivi şi gram-negativi
- Toxoplasme
- Chlamydii
- Nocardia.
- pentru că se dezvoltă rezistenţa, sulfamidele se administrează singure
numai în nocardioză şi toxoplasmoză.
Farmacocinetică:
- sunt bine absorbite oral
- sunt larg distribuite în organism
- traversează bariera hemato-encefalică şi placentară
- sunt metabolizate în ficat.
- au excreţie renală
Efecte adverse:
- reacţii de hipersensibilitate rash, vasculită, sindrom Stevens Johnson
- cristalurie la doze crescute şi în caz de ph acid al urinii
- se evită în ultimul trimestru de sarcină şi la nou-născuţi pentru că
competiţionează cu bilirubina la proteinele de legare plasmatice (albumina).
Cresc bilirubina neconjugată producând icter nuclear.
-
2. TRIMETOPRIM
- se administrează combinat cu sulfametoxazol în medicamentul Co-trimoxazol
(Biseptol).
- inhibă dihidrofolat reductaza care converteşte dihidrofolatul în tetradihidrofolat.
- combinarea cu sulfametoxazolul are efect sinergic în prevenirea sintezei de folat
de către bacterii.
- are efect bacteristatic – spectrul larg
- bacterii gram positive şi gram negative
- Pneumocistis carinii (care cauzează pneumonia la pacienţi imunodeprimaţi; ex. cu
SIDA)  indicaţie majoră
- infecţii urinare
- infecţii respiratorii
Farmacocinetică:
- are absorbţie bună din intestin
- este excretat renal nemodificat
Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, diaree
- rash cutanat
- deficienţă de folat → anemie megaloblastică (rară).
- deprimarea măduvei → agranulocitoză.
13. CHIMOTERAPIA ANTIFUNGICĂ
Clasificarea antifungicelor
1. Polienele: Amfotericină B, Natamicină, Nistatină

2. Benzofuranone: Griseofulvină
3. Azoli:
- derivați de imidazol: Ketoconazol, Miconazol, Clotrimazol,
- derivați de triazol: Fluconazol, Itraconazol.
4. Alilamine: Terbinafină
Amfotericina B
Mecanism de acțiune: legarea sterolului la membrana fungică → formarea porilor

membranari → pierderea conținutului celular.
Spectru antifungic (larg):

- Candida albicans, Cryptococcus neoformans, Blastomyces dermatidis, Histoplasma
capsulatum, Sporotrix schenckii, Coccidioides immitis, Paracoccioides brasiliensis,
Aspergillus fumigatus, Penicillium marneffrei;
- nu este eficientă asupra bacteriilor, dar este activ în meningoencefalita Naegleria;
Rezistență fungică: aceasta se realizează prin reducerea ergosterolului sau prin modificarea
membranei fungice.
Farmacocinetică:
- absorbție: scăzută, după administrare orală;
- distribuție largă;
- traversează cu dificultate barierele fiziologice (realizează concentrații scăzute în lichidul
cefalorahidian; motiv pentru care se administrează intratecal la pacienții cu meningită
fungică).
Indicații: micoze sistemice, meningită fungică.
Efecte adverse:
- imediate (după administrare intravenoasă): febră, frisoane, spasme musculare, greață,
cefalee, hipotensiune arterială;
- tardive: hepatotoxicitate, nefrotoxicitate (acidoză tubulară renală, perturbări ale nivelului
seric al potasiului, al magneziului), anemie, neurotoxicitate (după administrarea intratecală:
convulsii, arahnoidită).
Natamicina - are atât acțiune sistemică, cât și locală.
Spectru antifungic (larg): levuri, dermatofites, specii de Aspergillus, de Trichomonas.
Indicații: candidoză; trichomoniaza; cheratită fungică; micoze respiratorii.

Efecte adverse: greață, vărsături, diaree, iritații locale.
Nistatina
Mecanism de acțiune: legarea sterolului la membrana fungică → formarea porilor
membranari→ pierderea conținutului celular.
Spectru antifungic (spectru restrâns):

- Candida albicans, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Microsporum
audouini, specii de Epidermophyton, de Tricophyton.
Farmacocinetică:
- după administrarea orală, medicamentul nu realizează nivele terapeutice eficiente;
- după administrare pe piele sau mucoase → medicamentul nu este absorbit;
- medicamentul nu este inactivat în tractul digestiv;
- medicamentul este excretat neschimbat de fecale.
Indicații: micoze cutanate; infecții fungice la nivelul mucoaselor (mucoasa vaginală,

mucoasa intestinală).
Griseofulvina – se administrează sistemic.
Mecanism de acțiune: legarea microtubulului pe fusul mitotic → blocarea mitozei fungice

(blocarea polimerizării tubulului cu microtubuli).
Spectru antifungic (spectru restrâns):

- specii de Microsporum, de Epidermophyton, de Tricophyton.
Rezistență fungică: absența sistemului dependent de energie care săasigure intrarea în celula
fungică.
Farmacocinetică:
- absorbția este crescută cu prezența grăsimilor;
- distribuția este largă;
- se depozitează în stratul de cheratină al pielii sau în stratul cornos al unghiei, în stratul
cornos al pielii;
- eliminarea este renală, parțial nemodificată.
Indicații:
- micoza părului (durata tratamentului → câteva săptămâni);
- onicomicoza (durata tratamentului → mâini, 3-5 luni, picioare, 8-12 luni);
- infecții fungice cutanate (durata tratamentului → câteva săptămâni).
Efecte secundare:
- reacții toxice directe: dureri de cap, greață, vărsături, diaree, hepatotoxicitate,
fotosensibilizare, stare confuzională;
- reacții imunologice (erupții cutanate, leucopenie);
- teratogenitate, carcinogenitate;
- efectul de tip disulfiram.
Interacțiuni medicamentoase:
- scade acțiunea anticoagulantelor orale, contraceptive;
- barbituricele reduc acțiunea griseofulvinei prin inducție enzimatică.
Azoli
Mecanismul de acțiune:
- inhibarea C-14 alfa - steroid metilaza → blochează transformarea lanosterolului în
ergosterol (steroidul esențial al membranei fungice).
- dependent de doză sunt fungicizi sau fungistatici.
Spectru antifungic (larg):

- Candida (albicans, tropicalis, glabrata, neoformans), Blastomyces dermatidis,
Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis, Pracoccioides brasiliensis, specii de
Tricophyton, de Epidermophyton, Malassezia (Microsporum) furfur, Corynebacterium
minutissium;
- mai puțin sensibile: Aspergillus fumigatus, Spirotrichum schenckii;
- Miconazol, Clotrimazol → bacterii Gram (+);
Farmacocinetica:
- derivații de azol sunt inhibitori enzimatici ai metabolizării medicamentelor (citocromul
P450);
- se concentrază în stratul cornos, unde rămân câteva zile.
Ketoconazol:
- absorbția este crescută la pH acid; scade în prezența alimentelor, a antiacidelor;
- distribuția este limitată → nu se concentrază în lichidul cefalorahidian (nu este eficient în
cazul meningitei fungice);
- atinge concentrații mari în secrețiile vaginale;
- prezintă metabolism hepatic;
- eliminarea se face predominant la nivel biliară; o proporție mică la nivel renal.
Indicațiile:
- micoze sistemice;
- candidoza orofaringiană și candidoza gastrointestinală;
- infecții fungice cutanate (ketoconazol este eficient și pentru dermatita seboreică,
Miconazol e eficient și asupra bacteriilor Gram +), infecții ale mucoaselor, la nivelul
părului;
- Clotrimazol → micoze epidermoide; candidoza orofaringiană și candidoza vaginală.
Efecte adverse:
Ketoconazol:
- hepatotoxicitate;
- reacții alergice;
- tulburări digestive (greață, vărsături, dureri abdominale);
- ginecomastie, impotență, tulburări menstruale;
Miconazol: eritem local, prurit;
Miconazol (p.o.): greață, diaree; (i.v.): durere anginoasă, hiperlipidemie, inhibarea agregării
plachetare;
Clotrimazol: iritație locală, erupții cutanate.
Contraindicații: sarcină, alăptare, insuficiență hepatică.
Interacțiunile:
- Ketoconazol crește concentrația plasmatică a anticoagulantelor orale, a antidiabeticelor
orali;
- Ketoconazol crește toxicitatea ciclosporinei, fenitoinei, terfenadinei, astemizolului;
- Rifampicina scade concentrația plasmatică a ketoconazolului;
- Cimetidină, antiacidele reduc absorbția ketoconazolului.
Fluconazol, Itraconazol
Farmacocinetică:
- absorbția fluconazolului nu este influențată de alimente / antiacide;
- absorbția itraconazolului sub formă de capsule este crescută în prezența alimentelor;
- absorbția itraconazolului sub formă de soluție este diminuată de prezența alimentelor, a
antiacidelor și a agenților antisecretori gastrici;
- distribuția este largă → fluconazolul atinge concentrații mari în lichidul cefalorahidian,
salivă, spută, secreții vaginale; itraconazol nu realizează concentrații active în lichidul
cefalorahidian;
- eliminarea este renală;
Fluconazolul nu inhibă citocromul P450 și nu deprimă sistemul imunitar.
Indicații:
Fluconazol:
- meningită cu Coccidioides spp. (tratament de elecție);
- candidoză digestivă, vaginală;
- profilaxia infecțiilor fungice la persoanele imunodeprimate;
Itraconazol:
- dermatofitoză și onicomicoză (tratamentul de elecție);
- meningita criptococică;
- infecții cu Aspergillus spp., Histoplasma spp., Blastomyces spp., Sporothrix spp.
Efecte adverse:
- greață, vărsături, diaree,
-,dureri abdominale;
- creșterea transaminazelor;
- sindrom Stevens Johnson;
- alopecie;
- Fluconazol: erupții cutanate;
- Itraconazol: neurite periferice.
Alylamines:
Terbinafina – cu administrare sistemică și topică.
- inhibarea squalen 2,3 – epoxidazei fungice → inhibarea sintezei ergosterolilor fungici.
Spectrul antifungic:
- foarte activă pe dermatofite; mai puțin activ față de specii de Candida.
Farmacocinetică:
- absorbție ușoară după administrarea orală;
- suferă intens efectul primului pasaj hepatic;
- realizează concentrații eficiente în: piele, sebum, transpirație, unghii;
- metabolizare hepatică;
- eliminarea renală.
Indicații:
- dermatofitoză,
- pitriazis versicolor,
- candidoză cutanată.
Efecte adverse:
- tulburări digestive;
- cefalee;
- erupții cutanate;
- rar, hepatotoxicitate,
- neutropenie severă,
- sindrom Stevens Johnson,
- necroză epidermică toxică.
CHIMIOTERAPIA ANTIPARAZITARĂ
Indicațiile chimioterapicelor antiparazitare
1.Tratamentulinfecțiilor produse de protozoare
1.1. Amibiaza:
Derivați ai dicloroacetamidei: Diloxanid-furoat, Iodoquinol;
• nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol;
• alte structuri: Clorquinaldol, Cloroquina.
1.2. Leishmanioza:
• Pentamidină;
• Stibogluconat de sodiu;
• Antimoniu meglumin;
• alte structuri: Amfotericina B, Metronidazol, Allopurinol.
1.3. Malarie:
• 4-aminochinoline: Cloroquina, Hidroxicloroquina;
• quinoline-metanoli: Chinina, Mefloquina;
• fenantril-carbinoli: Halofantrină;
• diamino-pirimidine: Pirimetamină;
• 8-amino-quinoline: Primaquină;
• derivați biguanidici: Proguanil;
1.4. Pneumocistoză: Atovaquonă
1.5. Toxoplasmoză:
• sulfonamide + pirimetamină → tratament de elecție;
• Spiramicină, Azitromicină, sulfonamide + trimetoprim, pentamidină.
1.6. Trichomoniază:
• Nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol.
1.7. Tripanosomiază:
• Diamide aromatice: Pentamidină, Propamidină, Stilbamidină,;
• Melarsaprol;
2. Helmintiaze:
2.1. derivați de benzimidazol: Albendazol, Mebendazol, Tiabendazol;
2.2. alte structuri: Ivermectină; Levamisol; Praziquantel.
- promedicamentul este activat prin reducerea grupării „nitro” de către fier-redoxină la nivelul
bacteriilor anaerobe și a protozoarelor sensibile → compuși care reacționează la diferite
macromolecule din interiorul bacteriilor sau a protozoarelor → efectul „cid”;
Metronidazol → are efect antiinflamator.
- protozoare: Entamoeba histolytica; Trichomonas vaginalis, Giardia lamblia;
- bacili anaerobi Gram (-): specii de Bacteroides, H. pylori;
- cocci anaerobi Gram (-): specii de Peptostreptococcus, Clostridii.
Farmacocinetica:
- absorbția este rapidă după administrare orală;
- se leagă slab de proteinele plasmatice;
- se distribuie larg în țesuturi → lichid cefalorahidian, creier, bilă, lichid seminal, secreții
vaginale, în alveolele osoase, salivă, abcese hepatice;
- se elimină în laptele matern;
- se metabolizează hepatic;
- se elimină renal.
Metronidazol este inhibitor enzimatic al metabolizării medicamentelor.
Indicațiile:
- amoebiaza intestinală și extraintestinală; trichomoniaza → tratament de elecție;
- giardiază, infecții cu germeni anaerobi, diaree cu Clostridium difficile, balantidioze,
infecții cu Gardenella vaginalis, cu specii de Fusobacterium (tratament alternativ).
Efecte adverse:
- gust metalic, glosită, candidoză orală; greață, vărsături, diaree;
- cefalee;
- culorarea roșu-maro a urinii;
- efect de tip disulfiram;
- parestezii, nevrite periferice, neuropatie periferică;
- ataxie, tulburări mentale, convulsii;
- pancreatită,
- leucopenie;
- efecte mutagene, cancerigene.
Contraindicații: sarcină, alăptare, copii mici.
Precauții:
- insuficiență hepatică severă;
- tulburări organice cerebrale;
- discrazii sangvine.
Interacțiuni medicamentoase:
- cresc efectele anticoagulantelor orale cumarinice;
- Metronidazol crește toxicitatea litiului;
- Fenitoin și fenobarbital accelerează eliminarea Metronidazolului;
- Cimetidina scade clearance-ul plasmatic al metronidazolului.
ANTIVIRALE – ACICLOVIR
- este un analog aciclic sintetic al unui nucleozid purinic.
- interferă cu ADN polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral.
- Herpes simplex tip 1 şi 2,
- Varicella zoster,
- Epstein-Barr
- citomegalovirus.
Indicaţii:
- infecţiile diseminate ale nou-născuţilor, genitale,
- encefalită cu Herpes simplex,
- herpesul muco-cutanat,
- herpes zoster,
- varicella.
- keratitele şi alte afecţiuni oftalmice provocate de Herpes simplex.
- profilaxia recidivelor de Herpes simplex la pacienţii imunodeprimaţi.
Efecte adverse:
- greaţă, vărsături, diaree, colici intestinale,
- erupţii cutanate,
- cefalee, oboseală,
- creşterea tranzitorie a transaminazelor hepatice, bilirubinei şi creatininei în sânge.
- în aplicarea pe conjunctivă - iritaţie locală, keratopatie, blefarită, conjunctivită;
- în aplicarea pe piele iritaţie, durere acută, descuamaţie, eritem.
Contraindicaţii:
- afecţiuni neurologice,
- la copii mai mici de 3 luni
- precauţii în afecţiuni renale, copii şi la bătrânii cu clearance-ul creatininei scăzut.
Aprindeți o lumânare și pentru mine în sesiune!
Spor la examene!

Carte Cursuri Farmaco

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Cursuri Farmaco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

ABSORBŢIA LA NIVELUL CĂII INTERNE

Situaţii în care nu este necesară absorbţia:

Efectul primului pasaj

CALEA EXTERNĂ DE ADMINISTRARE

Absorbţia la nivelul cavităţii orale

Căile oftalmică şi nazală

CALEA PARENTERALĂ DE ADMINISTRARE

Stări patologice care modifică legarea medicamentelor de proteinele plasmatice:

III. DISTRIBUȚIA MEDICAMENTELOR

• Biotransformarea poate modifica efectele unui

MEDICAMENTUL INIŢIAL METABOLITUL

• Inductoare enzimatice: sunt substanţe care asociate altor substanţe grăbesc

Concetrarea medicamentelor are loc în:

Parametri farmacocinetici esenţiali

Concentraţia plasmatică (Cp)

Timpul de înjumătăţire (T1/2)

Clearance-ul unui medicament

Efectele toxice cu simptome similare celor din supradozare

Efecte anormal de lungi ale medicamentului

Creşterea sensibilităţii la agenţii farmacologici

Scăderea sensibilităţii al agenţii farmacologici

Apariţia unor efecte calitativ noi ale medicamentelor

Distribuţia anormală a agenţilor farmacologici

Reacţii imunologice la medicamente

!!!!Cauta termeni: Toleranță, tahifilaxie, dependență, adicție( sdr

Efecte secundare în cursul tratamentului infecţiilor

Din microorganismele distruse în cursul administrării de chimioterapice

Sistemul nervos autonom (vegetativ) reprezinta o retea complexa neuronala centrala si

Măduva spinării Ganglion Țesut ţintă

Condiţii fiziologice normale: acţiunea Ach deschiderea can. Na+

Substanțe cu acțiune asupra sistemului colinergic

Parasimpaticomimeticele sunt substanţe care produc efecte asemănătoare stimulării

Mecanism de acţiune: acţionează direct pe receptorii colinergici în sens agonist, îi

Prototipul: Acetilcolina, mediatorul chimic al parasimpaticului, este agonist puternic

Efectele adverse ale parasimpaticomimeticelor(administrare sistemică):

Esterii sintetici ai colinei Carbacol, Metacolina, Betanecol

Metoclopramid(colinomimetic, antidopaminergic D1, D2)

a)Parasimpaticomimetice indirecte reversibile

Tacrin, Donepezil, Risvastigmină, Xanomelină

b)Parasimpaticomimetice indirecte ireversibile (compuşi organofosforici)

Tratamentul intoxicaţiei cu compuşi organofosforici

o oftalmologie (midriază): Homatropină, Ciclopentolat, Tropicamidă

Amine cuaternare – tratamentul astmului bronşic

Miorelaxante cu acțiune central

MIORELAXANTE CU ACŢIUNE SINAPTICĂ

Ţesut Subtip de receptor

Inhibiţia eliberării neurotransmiţătorului

vasoconstricţie vasodilataţie (beta 2)

dilatarea irisului cardio-accelerare (beta 1)

relaxare intestinală relaxare intestinală (beta 2)

contracţia sficnterului intestinal relaxarea uterului (beta 2)

contracţia sfincterului vezicii urinare bronchodilataţie (beta 2)

Receptori adrenergici postsinaptici

Receptori adrenergici presinaptici

Adrenalina (agonist 1 = 2, 1 = 2 =3)

Noradrenalina (agonist 1 = 2, 1  2 )

! Este singura catecolamină indicată în șocul cardiogen.

Fenilefrina, Etilefrina (12 )

Metaraminol - (+) α1 agonist, eliberează NA

Oxmietazolina, Xylometazolina, Tetrizolina

Stimulante ale rec. α2 presinaptici şi imidazolinici I1

➢ stimulatori ai eliberării de catecolamine