Bilanţul contabil reprezintă o noţiune de bază, deosebit de importantă, cu care se

operează frecvent în teoria şi practica contabilităţii. Este principala sursă de informaţii pentru
analiza situaţiei patrimoniale a unei întreprinderi la un moment dat.
În activul bilanţului sunt înregistrate toate drepturile de proprietate şi de creanţă ale
întreprinderii în ordinea inversă a lichidităţii (capacitatea posturilor de active de a se transforma
în numerar), iar în pasiv toate obligaţiile, respectiv angajamentele asumate, aranjate în ordinea
crescătoare a exigibilităţii (timpul cât sursa respectivă rămâne la dispoziţia întreprinderii). Astfel,
pasivul apare ca o sinteză a angajamentelor contractate (optica juridică), sau ca o inventariere a
surselor de finanţare (optica financiară), în timp ce elementele înscrise în active corespund unor
drepturi patrimoniale (sub aspect juridic), sau unor alocări de fonduri pentru achiziţionarea
acestor drepturi (sub aspect financiar).
Dubla prezentare a posturilor de active şi pasive din bilanţul unei întreprinderi este
prezentată în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1. Dubla reprezentare a patrimoniului
Prezentarea bilanţului Elementele patrimoniului
 Contabilă Activ Pasiv
 Juridică Drepturi: Angajamente faţă de:
 De proprietate  Proprietari (capitaluri
 De creanţă proprii)
 Terţi (datorii)
 Financiară Utilizarea fondurilor Sursele fondurilor gestionate
gestionate de întreprindere de întreprindere
NEVOI RESURSE

Indiferent de momentul la care se încheie bilanţul, menţinerea egalităţii între sumele

totale înscrise în activul şi pasivul bilanţului, constituie o regulă ce trebuie strict respectată la
întocmirea bilanţului, ea reprezentând, de fapt, principiul finaciar fundamental care susţine
constituirea patrimoniului unei întreprinderi. Egalitatea bilanţieră este necesară deoarece activul
şi pasivul sunt două reprezentări ale aceleaşi mărimi economice. Pasivul reflectă sursele
fondurilor întreprinderii, iar activul constituie utilizările cărora le sunt alocate aceste fonduri,
deci nici o sursă nu poate rămâne fără alocare, după cum nici o nevoie de finanţare nu poate
exista fără surse de fonduri.
Bilanţul contabil asigură sintetizarea şi generalizarea datelor cu privire la situaţia
patrimoniului şi rezultatele obţinute, fiind o oglindă economică a activităţii unităţilor
patrimoniale, care asigură prezentarea în formă generalizată, la un moment dat, a elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor activităţii. Pentru a îndeplini funcţia de prezentare generală a
activităţii, bilanţul trebuie să fie real, sincer, clar, corect, complet şi întocmit la timp.
În conformitate cu prevederile legii contabilităţii nr. 82/1991, bilanţul contabil se
întocmeşte obligatoriu anual, precum şi în situaţii de fuziune sau încetare a activităţii,
respectându-se următoarele reguli: