Dezvoltarea ştiinţei a demonstrat că progresele cele mai spectaculoase se obţin prin

cercetare pluridisciplinară, situată la graniţa dintre diferite discipline. Cu cât numărul acestor
discipline concurente este mai mare, cu atât este mai rapidă dezvoltarea noii ştiinţe iar impactul
pe care îl va avea asupra societăţii va fi mai mare.

Nanotehnologia este un domeniu multidisciplinar care adună marile realizări științifice

din Fizică, Chimie, Biologie, Matematică și Stiința Materialelor pentru a construi cu atomi și
molecule materiale la scală nanometrică cu inteligență artificială, structuri biocompatibile, surse
de energie neconvenționale, nanoroboți pentru medicină, cipuri cu densitate mare a
componentelor și biomateriale auto-replicabile.

Nanotehnologia este acea ramură a ştiinţei care permite crearea de materiale, de

dispozitive şi de sisteme la scară nanometrică (1-100 nm), prin manipularea materiei la această
scară, precum şi prin exploatarea noilor proprietăţi ce rezultă la scară nanometrică, având un
puternic impact asupra numeroaselor aplicaţii comerciale, militare şi spaţiale.

Pentru a construi structuri pornind de la atomi și molecule este necesară inventarea de

dispozitive de asamblare la scală nanometrică. Rolul lor este de a asambla atomii și moleculele în
miliarde de configurații specifice unei structuri nanometrice. Capacitatea ansamblurilor de a se
autoreplica este una din cerințele de bază a instrumentelor nanometrice. Fiecare nanoinstrument
va trebui să opereze în mod propriu și să fie programabil.

Nanotehnologia se poate defini şi ca fiind abilitatea de a transforma materia ordonând cu

precizie atom după atom şi moleculă după moleculă, pentru ca în final să se producă
nanostructuri din care să se poată forma nanoproduse, adică dispozitive şi maşini. Această
metodă este cunoscută sub denumirea “de la bază în sus”.

Nanomaterialele sunt substanțe chimice sau materiale ale căror particule au cel puțin o
dimensiune între 1 și 100 de nanometri (nm).