Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
cele patru specii ale genului Panthera. Este cel mai mare reprezentant
al subfamiliei Pantherinae și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun).
Dimensiunile unui tigru siberian la vârsta de 6 luni sunt comparabile cu cele ale
unui leopard adult.
Tigrilor le sunt caracteristice dungile de culoare închisă, amplasarea cărora variază de la un
individ la altul. Corpul este adaptat pentru vânătoare, fiind dotat cu colți lungi
și maxilare puternice, vedere nocturnă de șase ori mai bună decât a omului și musculatură
dezvoltată, fiind capabil să sară la o înălțime de până la doi metri cu 50 kg de carne în dinți.
Tigrii se hrănesc îndeosebi cu copitate, dar pot vâna și maimuțe, păsări, pești și chiar
alte răpitoare, ca lupii, leoparzii și crocodilii. Au un comportament solitar și veghează în
singurătate teritorii de până la 1.000 km²; acestea pot cuprinde diferite landșafturi: la sud păduri
tropicale și savane, iar la nord semideșerturi și taiga.
Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului (toate pe teritoriul Asiei), dintre care către
începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 3.200 indivizi; cea mai
numeroasă este a tigrului bengalez, a cărei populație alcătuiește aprox. 1.700 de specimene. Pe
parcursul secolului al XX-lea, populația tigrilor a scăzut cu 93%, astfel încât către sfârșitul
secolului, specia a fost inclusă în Lista roșie a IUCN și în documente similare ale unor țări. În
prezent, vânătoarea sau capturarea tigrilor este interzisă în toată lumea.
Tigrul reprezintă un simbol al puterii și monarhiei în cultura asiatică. Unele zeități indiene sunt
ilustrate călare pe tigri, demonstrându-și astfel superioritatea. Tigrul este unul dintre cele
12 simboluri de animale din calendarul chinezesc. Rolul său în cultura mondială este reflectat în
recunoașterea sa ca simbol național al Malaeziei, Indiei, Bangladeshului și Republicii Coreea și
ca cel mai iubit animal de pe Pământ, în urma unui sondaj realizat de Animal Planet.
Cuprins
1Studiere și clasificare
o 1.1Istoricul studierii
o 1.2Evoluție
o 1.3Subspecii
1.3.1Subspecii dispărute
o 1.4Hibrizi
2Morfologie externă
o 2.1Dimensiuni
o 2.2Construcția corpului
o 2.3Blana
2.3.1Variații ale coloritului
3Anatomie internă
4Răspândire
5Comportament
o 5.1Comportament individual
o 5.2Comportament social
o 5.3Alimentație
o 5.4Vânătoarea
o 5.5Reproducere
6Aspecte ecologice
o 6.1Statutul populațiilor
o 6.2Măsuri de conservare
o 6.3Cercetări
7Interacțiunea cu omul
o 7.1Vânătoarea de tigri
o 7.2Ținerea în captivitate
o 7.3Medicina tradițională orientală
o 7.4Cazuri de omucid
8Rolul în cultură
o 8.1Mitologie și simbolism
o 8.2Artă plastică
o 8.3Cinematografie și muzică
o 8.4Heraldică
o 8.5Animalul favorit
9Referințe
10Legături externe
Scheletul tigrului
Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei
rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare.
În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a speciei se găsește
în Asia de est.
Studierea osemintelor scoase la suprafață este dificilă din mai multe puncte de vedere.
Descoperirile paleontologice nu sunt numeroase și sunt puternic fragmentate. Osemintele sunt
expuse la poluare cu material genetic străin și, în genere, vechimea lor este greu de determinat.
Cele mai vechi rămășițe ale unui schelet de tigru au fost scoase la suprafață în nordul Chinei și
în insula Java.[11] Strămoșul tigrului, Panthera palaeosinensis (Zdansky, 1924),[12] este destul de
asemănător acestuia, dar de dimensiuni mai mici, care a trăit în provincia Henan din China de
nord de la sfârșitul pliocenului până la începutul pleistocenului. Clasificarea acestei specii este, la
moment, ambiguă.[13]
Aproximativ 2 milioane de ani în urmă, la începutul pleistocenului, tigrul era răspândit în estul
Asiei, populând și insule precum Borneo și Palawan.[14] Au fost scoase la suprafață, în număr
mare, oseminte din pleistocen, în China, Sumatra și Java. În India, Altai și Siberia, tigrii n-au
apărut decât la sfârșitul pleistocenului. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale unor așa-
zise pisici mari, clasificate la tigri, în nord-estul extrem al Siberiei. Pe continentele americane n-
au fost făcute niciun fel de descoperiri în ce privește tigrul.
Conform analizelor anatomice comparative, dimensiunile medii ale tigrului s-au micșorat din
pleistocen până în prezent (excepție face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este
caracteristic mamiferelor din pleistocen și oferă informații despre scăderea bioproductivității
sezoniere a mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul
răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo.[14] Colții de
tigru aflați în posesia băștinașilor din Borneo au fost, după spusele acestora, ai unor tigri sălbatici
pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4–7 generații mai înainte, ceea ce indică faptul că tigrul din
Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai evidentă dovadă este recenta descoperire
a unui fragment de dinte printre sedimentele neolitice dintr-o peșteră din partea malaeziană a
insulei (Sarawak).[13]
Datele molecularo-filogenice confirmă relațiile strânse de rudenie între speciile
genului Panthera și demonstrează că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de
ani mai devreme decât leul, leopardul și jaguarul.[14]
Subspecii[modificare | modificare sursă]
Nomenclatură
Subspecie Autoritate Prima mențiune
binară
Panthera tigris Temminck, În 1844, zoologul olandez Coenraad Jacob Temminck descrie două
Tigru siberian
altaica 1844[15] unul javaian.[15]
În 1758, zoologul suedez Carolus Linnaeus descrie, în Systema Nat
Panthera tigris
Tigru bengalez Pocock, 1929[17] clasificat ca Felis tigris[4] și care mai apoi avea să fie identificat ca
tigris
Thomas.[6]
Tigru Panthera tigris În 1968, biologul ceh Vratislav Mazák studiază 19 cranii și 13 piei
Mazák, 1968[19]
indochinez corbetti prezintă deosebiri față de celelalte subspecii.[19]
Panthera tigris Luo et al., În 2004, s-a constatat, în baza unor analize genetico-moleculare, că
Tigru malaezian
jacksoni 2004[20] subspecie distinctă.[20]
Tigrul chinez de sud, sumatrian și cel balinez au fost recunoscuți ca
Tigru chinez de Panthera tigris Hilzheimer,
începutul secolului al XX-lea, în urma studierii cadavrelor unor ind
sud amoyensis 1905[21]
respective.[21]
Panthera tigris
Tigru sumatrian Pocock, 1929[17] vezi tigrul chinez de sud[17]
sumatrae
Panthera tigris Schwarz,
Tigru balinez vezi tigrul chinez de sud[22]
balica 1912[22]
Panthera tigris Temminck,
Tigru javaian vezi tigrul siberian
sondaica 1844[15]
În 1815, zoologul german Johann Karl Wilhelm Illiger a studiat cât
Panthera tigris
Tigru caspic Illiger, 1815[23] urma cercetărilor, a fost găsită o nouă subspecie de tigru, aceasta fi
virgata
nouă.[23]
Tigru siberian
Tigru bengalez
Tigru indochinez
Tigru malaezian
Tigru sumatrian
Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt dispărute din cauza factorului
antropogen. Clasificarea curentă a subspeciilor nu este larg acceptată în rândul oamenilor de
știință, deoarece ea a fost făcută după caracteristici comune, ca dimensiunile, lungimea blănii,
arealul de viețuire ș.a., în timp ce analizele de ordin genetico-molecular sugerează că
diversitatea tigrilor nu este atât de mare încât să impună repartizarea lor în atât de multe
subspecii.[24]
Tigrul siberian (Panthera tigris altaica), cunoscut și ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau
chinez de nord,[25] populează, în general, ținuturile Primorsk și Habarovsk și, într-un număr
redus, nord-estul Chinei (provinciile Heilongjiang[26] și Jilin[27]) și Coreea de Nord. Ultimele două
recensăminte (1996 și 2005) au scos la iveală o populație de 480–520 indivizi, care trăiesc într-
un areal neexplorat — aceasta fiind cea mai mare populație de tigri din lume[28][29] (360,
conform IUCN[30]). Subspecia se deosebește printr-o blană relativ densă, lungă și pufoasă, cu o
nuanță de roșu șters și cu dungi mai puține. De asemenea, e cea mai mare felină[31][32][33][34] —
dimensiunile unui tigrișor de 6 luni sunt comparabile cu ale unui leopard adult.
Tigrul bengalez sau bengalez regal (Panthera tigris tigris) — subspecia nominală a tigrului —
trăiește pe teritoriul Indiei, Bangladeshului, Nepalului, Bhutanului, populează un spectru larg
de biotopuri, de la păduri tropicale umede până la savane uscate și mangrove.[35] Conform
informațiilor puse la dispoziție de organele indiene de profil, numărul de exemplare este de
3.100–4.500, din care cca 3.000 populează teritoriul Indiei,[36] însă mulți specialiști indieni se
îndoiesc de veridicitatea acestor date,[37] susținând că sunt exagerate, iar numărul tigrilor n-ar
depăși 2.000. IUCN anunță cifra de 1706 tigri pentru anul 2010.[38] Deși este cea mai numeroasă
subspecie, tigrul bengalez este amenințat cu dispariția, din cauza braconajului și a distrugerii
mediului de viață, factori care au și cauzat micșorarea numărului de indivizi de la 40.000 în
1947.[39] În 1972 a fost dat startul unui proiect de proporții, supranumit „Proiectul tigrului”, al cărui
scop de bază este de a conserva subspecia tigrului bengalez pe teritoriul Indiei.[35] Datorită
acestui proiect, numărul de exemplare a crescut de la 1200 în anii 1970 până la 3000 în anii
1990.[40] Karnataka este statul indian cu cea mai mare populație de tigri, aproximativ 300
exemplare, la nivelul anului 2010.[39] Masculii bengalezi cântăresc între 172 și 238 kg, iar
femelele — 125–147 kg.[35] Tigrii din nordul Indiei și Nepal sunt mai mari decât cei din sudul
subcontinentului indian.
Tigrul indochinez (Panthera tigris corbetti), sau tigrul lui Corbett, populează Cambodgia, sudul
Chinei (provinciile Yunnan și Guangxi[27][41]), Laos, Thailanda și Malaezia. Numărul de indivizi ai
acestei specii variază, după diferite surse, între 1200 și 1800 exemplare.[42]. Cele mai numeroase
populații viețuiesc în Thailanda.[43] Datorită măsurilor aspre întreprinse de către autorități, tigrii
din această zonă nu au avut de suferit din cauza braconajului, în schimb sunt amenințați de
fragmentarea arealului și de inbriding.[44] În Vietnam circa trei sferturi din tigri au fost
uciși[42] pentru organele lor, folosite în medicina tradițională chinezească.[45] Blana indochinezilor
este de o nuanță mai închisă. Masculii cântăresc 150–195 kg, iar femelele — 100–130 kg.[43]
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) poate fi întâlnit doar în regiunea de sud (malaeziană)
a peninsulei Malacca. A fost definit ca subspecie distinctă în 2004 (până atunci era considerat
indochinez).[46] Conform ultimei evidențe a tigrilor malaezieni, numărul lor este de 600–800, astfel
încât aceasta este a treia subspecie după numărul de exemplare.[47]
Tigrul sumatran (Panthera tigris sumatrae) populează numai insula Sumatra din arhipelagul
indonezian. Numărul indivizilor sălbatici este estimat la 400–500 exemplare,[48] din care
majoritatea viețuiesc în parcuri naționale și rezervații naturale. Cercetări recente în domeniul
geneticii au descoperit în genotipul subspeciei caracteristici unice;[49] aceasta înseamnă că,
treptat, tigrul sumatrian poate evolua într-o specie aparte. Cea mai serioasă amenințare pentru el
este distrugerea mediului de viață[48] (defrișarea pădurilor are loc chiar și în teritorii ocrotite de
lege). Între 1998 și 2000, 66 de tigri (20% din întreaga populație) au fost uciși de
braconieri.[50] Aceasta este subspecia cu cele mai reduse dimensiuni: greutatea unui mascul
alcătuiește 100–173 kg, iar a unei femele — 81–100 kg.[48]
Tigrul chinez de sud (Panthera tigris amoyensis) este subspecia cu cea mai proastă situație
ecologică, care, probabil, nu mai există în sălbăticie.[51] Numărul foarte scăzut al indivizilor
acestei subspecii e responsabilitatea lui Mao Zedong, care a declarat în 1959 tigrul chinez de
sud drept specie dăunătoare.[52] Legea care interzicea vânătoarea acestor tigri a venit abia în
1977, când numărul acestora era deja de cca 400,[53] dar vânătoarea a continuat pentru că
oamenii încă vedeau în tigru un animal dăunător,[52] astfel încât numărul lor a ajuns la 20–30 în
1994.[27][54] Începând cu anul 2008, autoritățile chineze întreprind măsuri operative pentru
reintroducerea tigrilor chinezi de sud în mediul lor de viață[55] și pentru creșterea varietății
genetice (s-a constatat că toți cei aprox. 100[56] tigri chinezi de sud rămași în viață sunt
înrudiți[57]). Chinezii de sud sunt unii din cei mai mici tigri: masculii au lungimea corpului de 2,3–
2,6 m, iar femelele 2,2–2,4 m.[58]
Subspecii dispărute[modificare | modificare sursă]
Tigrul balinez (Panthera tigris balica) a populat insula Bali. De dispariția lui se fac vinovați
vânătorii, care au ucis ultimul reprezentant al subspeciei (o femelă adultă) în partea de vest a
insulei, pe 27 septembrie 1937.[59] Tigrii balinezi nu au fost niciodată ținuți în captivitate. Cu toate
că a dispărut, reprezentanții subspeciei încă mai joacă un rol important în hinduismul balinez.
Este cel mai mic tigru dintre toate cele nouă subspecii.[60]
Tigrul caspic (Panthera tigris virgata), numit și persan sau turanic, a dispărut la sfârșitul anilor
'50; ultimul individ ar fi fost împușcat în anul 1959, însă după unele date specia a dispărut
prin 1970 în sud-estul Turciei.[61][62] Arealul istoric
cuprinde Afganistanul, Mongolia, Iranul, Turcia și regiuni asiatice de sud ale Rusiei.[63] Caspicul
era un tigru destul de mare, atingând dimensiunile și greutatea bengalezului: masculul cântărea
până la 240 kg.[64] Blana era lungă,[65] mai ales iarna. Alături de cel bengalez, tigrul caspic era
unul dintre animalele care luptau cu gladiatorii în Roma antică,[66] sau cu alte animale. Cercetări
molecularo-genetice au demonstrat că această specie era practic identică cu tigrul siberian.[62]
Tigrul javaian (Panthera tigris sondaica) viețuia pe insula indoneziană Java. Se pare că specia
era deja dispărută în anii 1980, ca rezultat al vânătorii excesive și a distrugerii mediului de viață.
În anii 1970 existau 4–5 indivizi în viață.[67] Ultimele urme au fost înregistrate în 1979.[68]
Hibrizi[modificare | modificare sursă]
Primii hibrizi au apărut în grădinile zoologice ale căror deținători erau interesați să atragă
vizitatori.[69] Astfel de creaturi apar și azi în parcurile zoologice private chinezești.[70] Se cunosc
hibrizi între lei și tigri (mai ales subspeciile siberian și bengalez).
Așa-zisul tigru auriu este întâlnit mai rar decât cel alb. Schimbarea culorii blănii este provocată
de o genă recesivă. Prima dovadă despre existența unor astfel de tigri datează de la începutul
secolului al XX-lea.[93] Inițial, se credea că acest tip de colorit a apărut la un grup restrâns de tigri
care populau regiuni cu soluri argiloase, iar culoarea neobișnuită le-ar servi drept camuflaj
adăugător. Teoria rămâne nedemonstrată. Imbridingul unui grup izolat ar putea provoca apariția
unui asemenea colorit dacă un tigru cu gena recesivă s-ar împerechea cu unul din proprii
descendenți, așa cum se întâmplă în captivitate.[93] În prezent sunt ținute în captivitate în jur de
30 de exemplare. La fel ca tigrii albi, cei aurii au rădăcini bengale, dar materialul genetic le-a fost
poluat de gene ale tigrului alb siberian numit Tony, strămoșul tigrilor albi din majoritatea
grădinilor zoologice ale Americii de Nord. Presupunerea că tigrii aurii sunt rezultatul împerecherii
tigrilor bengali cu cei siberieni este eronată.[94]
Au fost înregistrate și cazuri de melanism printre tigrii bengali, adică indivizi de culoare închisă
sau absolut neagră. La fel, există mărturii despre existența unor tigri cu blană albăstruie-cenușie
(așa-zisul tigru maltez).[91] Aceste variații sunt provocate de mutații instabile.
Un tigru adult are 30 de dinți,[95] ca și majoritatea celorlalte feline. Ambele maxilare au câte
6 perechi de incisivi și 2 de colți, maxilarul superior are 3 perechi de premolari și una de molari,
iar cel inferior 2 perechi de premolari și una de molari. Raportul general dintre dinții superiori și
Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile: în peșteri, între pietre, în desișurile
de trestii.[80] Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând.
Tigrișorii se nasc în martie–aprilie, câte doi–trei,[115] mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci–
șase.[135] Dacă toți puii se nasc morți, femela este capabilă să nască alți tigrișori peste
5 luni.[115] În primele zile puii sunt absolut neajutorați, au greutatea de 1,3–1,5 kg, și încep să
vadă în jurul celei de-a șaptea zi.[124] Primele 6 săptămâni se hrănesc doar cu laptele mamei.
Aceasta nu-i permite tatălui să se apropie, de frică că acesta nu-i va recunoaște și-i va mânca.
La 8 săptămâni tigrișorii sunt capabili să iasă din culcuș și să-și urmărească mama. Devin
independenți la 18 luni, dar rămân cu mama până la vârsta de 2–3 ani, uneori până la
5 ani.[67][124]
O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii
străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un
teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating
maturitatea sexuală la 3–4 ani, iar masculii la 4–5 ani.[115][124] O femelă poate aduce pe lume 10–
20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici.[115][121] Tigrul trăiește până
la 26 de ani.[136]
Specia tigrului a fost introdus în Lista Roșie a IUCN, Anexa 1 a CITES.[122] Din 1947 vânătoarea
de tigri a fost interzisă complet. În 1955 a fost interzisă, mai apoi strict interzisă capturarea
tigrișorilor.[122]
Factorii principal care duce la micșorarea efectivului de tigri sunt activitățile omului de distrugere
a habitatului natural (agricultura, defrișarea pădurilor, dezvoltarea rețelelor de transport[109]) și
vânătoarea: tigrul este vânat atât ca trofeu (de obicei, pentru blana prețioasă), cât și pentru
scopuri medicinale (mai multe organe interne și părți ale corpului tigrului sunt utilizate în
medicina tradițională estică[13][139]). Vânarea excesivă a animalelor cu care se hrănește tigrul
cauzează și ea, indirect, reducerea numărului de tigri.[2]
Pentru conservarea speciei se întreprind și alte măsuri în afara înființării rezervațiilor naturale. De
exemplu, la festivalul Kalachakra din 2006, Dalai-Lama al XIV-lea a ținut un discurs prin care a
chemat la stoparea comerțului cu tigri.[140] Discursul a fost atât de pătrunzător, încât oamenii din
auditoriu, întorși acasă, au nimicit și aruncat toate pieile de tigru și leopard precum și obiectele la
care acestea erau folosite.
O sută de ani în urmă numărul tigrilor din toată lumea era de 100.000 de indivizi;[137] acum
numărul a scăzut până la 2500 de indivizi adulți capabili de reproducere. Probabilitatea ca tigrul
să dispară ca specie în viitorul apropiat este nulă, datorită numărului mare de indivizi ținuți în
captivitate. Eforturile de conservare a speciei nu sunt zadarnice, drept exemplu servind revenirea
spectaculoasă a speciei tigrului siberian care, de la numărul de 20–30 de indivizi în 1948[141], a
ajuns la cca. 400 în prezent.[28][29][30] De remarcat că anul 2016 a fost primul an în care populația
tigrilor a crescut — de la 3.200 indivizi în 2015 până la 3.890 — după secol de scădere
constantă.[142]
Cercetări[modificare | modificare sursă]
Printre cele mai populare metode de cercetare a activității tigrului și a modului său de viață se
numără:
Vânătoarea de tigri este o activitate care are loc din timpuri străvechi și continuă și astăzi, mai
mult pentru capturarea animalelor ca trofeu vânătoresc.
O legendă spune că Alexandru Macedon, după cucerirea Asiei Mijlocii și construirea pe
malul Sîrdariei a Îndepărtatei Alexandrii (actualmente Khujand), colinda regiunile slab populate
de la nord de Sîrdaria și în împrejurimile actualului Tașkent vânând tigri caspici cu sulița.
În Coreea antică, vânătoarea de tigri o practicau numai vânători „specializați”, iar însuși procesul
era într-o măsură ritualizat: era interzis să fie numit tigrul pe nume, iar în timpul vânătorii erau
interzise orice gen de discuții.[146] Vestimentația vânătorilor se deosebea de cea a restului
populației; aceștia purtau o vestă de in albastră și un turban de bumbac, la fel albastru, decorat
cu mărgele multicolore, și o salbă din boabe. Meniul vânătorilor includea în mod obligator carne
de tigru. Vânătorii se bucurau de o poziție privilegiată în societatea coreeană, fiind scutiți chiar și
de biruri.[146]
Vânătoarea de tigri a luat amploare în sec. al XIX-lea–înc. sec. alXX-lea din cauza coloniștilor
englezi în India, care o practicau ca activitate recreativă.[147]. Ei se deplasau fie pe jos, fie
pe gauri sau elefanți.[147] Prădătorii erau adeseori ademeniți cu prăzi ușore, de genul caprelor,
alteori speriați cu ajutorul tobelor de către slujitorii aborigeni.[147] Cadavrele erau de obicei
împăiate și instalate în casele aristocraților ca decorații.
În prezent, vânarea tigrilor este interzisă în toată lumea, deși, în ciuda eforturilor depuse de
organizațiile ecologiste, braconajul este încă un fenomen răspândit.
Ținerea în captivitate[modificare | modificare sursă]
Conform informațiilor puse la dispoziție de Asociația parcurilor zoologice și acvariumurilor din
toată lumea,[148] în SUA sunt ținuți în captivitate, în calitate de animal domestic, 12.000 de tigri. În
19 state ale SUA, întreținerea tigrilor în condiții domestice este interzisă, în 15 este permisă cu
condiția posedării unei licențe speciale, iar în 16 state nu este reglementată legal.[148] Datorită
creșterii numărului de tigri domesticiți, aceștia sunt vânduți la un preț tot mai mic.[67]
Medicina tradițională orientală[modificare | modificare sursă]
În cadrul medicinei tradiționale orientale se crede că unele organe și părți ale corpului tigrilor, mai
ales penisul, au efect terapeutic, astfel încât acestea sunt folosite în diferite scopuri medicinale,
de exemplu ca analgezice sau ca afrodiziace.[149] Nu există însă dovezi științifice ale efectelor
terapeutice ale preparatelor din organe de tigru. Conducerea Chinei interzice prin lege folosirea
tigrilor în medicina tradițională, iar braconierii riscă să fie supuși pedepsei capitale. În anul 2007,
la cea de-a 14-a conferință a CITES, a fost luată hotărârea de a interzice creșterea tigrilor în
captivitate cu scopul de a le exploata organele.[139]
Cazuri de omucid[modificare | modificare sursă]
Ca și în cazul leilor, printre tigri se numără unii indivizi antropofagi; de obicei aceștia sunt bătrâni
sau bolnavi, care nu sunt în stare să vâneze copitate.[150]
Povestirile lui Jim Corbett, celebru vânător de tigri, arată cât de sângeroase pot fi ciocnirile
omului cu tigrul. Probabil cel mai cunoscut caz documentat a avut loc în districtul Nainital, India,
între 15 decembrie 1925 și 21 martie 1930, timp în care o tigroaică a ucis 64 de oameni.[151]
Problema tigrilor antropofagi este actuală și în prezent în statul Uttar Pradesh din India și
regiunea Sundarbans din Bangladesh. În mangrovele Sundarbans-ului foarte mulți oameni sunt
uciși de tigri, fiind chiar uneori atacați de indivizi perfect sănătoși.[152] Zoologii indieni au stabilit că
fiecare al patrulea tigru din această zonă e predispus spre antropofagie, deși atacurile lor nu sunt
întotdeauna intenționate.[153]
În cadrul grădinilor zoologice care expun tigri au loc frecvente incidente care implică aceste
animale, ades cauzate de neglijența omului. De exemplu, în februarie 2007 un tigru de la o
grădină zoologică din China a sfâșiat capul unei fetițe de 6 ani,[154] iar în februarie 2009,
la Grădina zoologică din San Francisco, o tigroaică siberiană a reușit să sară gardul teritoriului
său și să mutileze corpurile a doi tineri, provocând îngrijitorii să intervină și să o ucidă.[155]
Cea mai bună protecție împotriva unui atac neprevăzut (firește, în afară de folosirea unei arme)
este îmbrăcarea unei măști care să ascundă fața și să aibă desenată pe ceafă o față falsă,
întrucât tigrii își atacă prada practic numai din spate. O atare metodă poate provoca tigrului
confuzie și salva viața omului pus la încercare.[152]
Tablou complet
Detaliu
Stema orașului Vladivostok
Pagini WWF
Tigrii pe mărci poștale
Vital Statistics: Tigri
Tigri: Simțuri. Busch Gardens Animal Information Database.
Tigrul, adevăratul rege al junglei, 4 noiembrie 2011, Nicu
Parlog, Descoperă
Această specie este pe cale de dispariție și a fost inclusă în lista roșie a IUCN.
BNF: cb11933675r (data)
GND: 4185512-7
LCCN: sh85135318
NDL: 00573285
Categorii:
Mentenanță CS1: display-autori
Articole cu surse în limba vietnameză (vi)
Mentenanță CS1: Dată și an
Specii amenințate
Specii conform listei roșii IUCN
Articole bune
Tigri
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Căutare
Salt
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
În alte proiecte
Wikimedia Commons
Wikispecies
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Element Wikidata
Citează acest articol
În alte limbi
Български
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Français
Magyar
Српски / srpski
Türkçe
Încă 164
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 decembrie 2019, ora 23:21.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții ident