Tema 1: Managementul resurselor umane – aspecte introductive

1. Particularitățile etapei actuale de dezvoltare a societății și impactul acestora asupra

managementului resurselor umane;
2. Resursele umane ca componentă a capitalului intelectual al organizației;
3. Rolul funcțiunii de personal în organizația modernă.

1. Particularitățile etapei actuale de dezvoltare a societății și impactul acestora asupra

managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane poate fi definit ca o abordare strategică și coerentă a

modului în care sunt gestionate cele mai importante active ale organizației – oamenii.

Managementul resurselor umane poate fi definit ca procesul de realizare a obiectivelor

organizaționale prin atragerea, menținerea, dezvoltarea și utilizarea corectă a resurselor umane
într-o organizație.

Etapa actuală de dezvoltare a societății se impune printr-o serie de particularități și

anume:

1. Globalizarea – reprezintă un proces de schimb între țări, a bunurilor, serviciilor,

resurselor materiale, financiare, umane, tehnologiilor, precum și schimbul de
cunoștințe;
2. Internaționalizarea – este un proces de creștere a implicării entității în operațiuni
internaționale. A internaționaliza – a face să dobândească un caracter internațional;
3. Informatizarea – dezvoltarea amplă a tehnologiilor informaționale de comunicare;
4. Dezvoltarea tehnologiilor de producție;
5. Întețirea concurenței;
6. Promovarea tot mai activă a sistemelor de management al calității, etc.

Principalele caracteristici ale managementului modern al resurselor umane sunt:

1. Asigurarea concordanței dintre strategia organizației și strategia resurselor umane;

2. Integrarea optimă a politicilor de personal în politicile organizației;
3. Obținerea angajamentului asumat față de valorile și misiunea organizației;
4. Asigurarea posibilităților de învățare pentru salariați și dezvoltarea unei organizației
care învață;
5. Evidențierea resurselor umane ca s0ursă de avantaj competitiv;
 6. Abordarea unitaristă a relațiilor cu angajații (a tinde spre unitatea intereselor
angajatorului și angajaților.

2. Resursele umane ca componentă a capitalului intelectual al organizației

Prin capitalului intelectual al unei organizații înțelegem acumulările și fluxurile de

cunoștințe de care dispune organizația.

Capitalul intelectual al organizației are următoarele componente:

1. Capitalul uman – totalitatea de cunoștințe, competențe, expertiză prin care se impun

oamenii în organizație;
2. Capitalul social – acumulările și fluxurile de cunoștințe care decurg din relațiile
dintre oameni.
3. Capitalul organizațional – bagajul instituțional de cunoștințe stocat în baze de date,
instrucțiuni, îndrumare, ghiduri, etc.

Capitalul uman este o componentă-reper a capitalului intelectual al organizației –

afirmația respectivă este susținută de teoria capitalului uman care examinează oamenii ca active și
evidențiază semnificația investițiilor în oameni. Concomitent, teoria respectivă are o serie de
limitări :

1. Oamenii trebuie tratați nu ca niște active inerte care pot fi vândute, cumpărate,
schimbate liber ci ca active conștiente care au capacitate de autoreglare,
autodezvoltare;
2. Activele umane nu pot fi referite la activele materiale și deci remunerate insuficient;
3. Nici un sistem de contabilitate nu a elaborat până acum o metodă relevantă de
evaluare financiară a resurselor umane ale organizației.

3. Rolul funcțiunii de personal în organizația modernă

Se consideră că fiecare organizație se impune prin următoarele funcții:

1. Funcția de cercetare-dezvoltare – reprezintă o totalitatea de activități de concepere și

implementare a noului în activitatea entității (tehnologii noi, metode noi de organizare a
muncii);
2. Funcția de producție – cuprinde toate activitățile aferente procesului de producție începând
cu proiectarea produselor și serviciilor și finisând cu controlul tehnic de calitate;
3. Funcția comercială:
a) Activități aferente aprovizionării tehnica-materială a activității;
b) Activități aferente desfacerii produselor și serviciilor obținute;
4. Funcția financiar-contabilă:
a) Gestiunea financiară (planificarea necesarului de resurse financiare, identificarea
surselor, gestionarea financiară, controlul financiar);
b) Evidența contabilă.
5. Funcțiunea de personal – însumează o serie de activități:
a) Previzionarea necesarului de personal;
b) Recrutarea, selecția, încadrarea, dezvoltarea, promovarea și managementul
carierei;
c) Motivarea, managementul performanței angajaților, etc.