III.

Activitatea desfăşurată în decursul anului şcolar 2011-2012 de către Comisia pentru

Combaterea si Prevenirea Discriminării în conformitate cu atribuţiile, obiectivele şi
direcţiile de acţiune

Constituirea unei baze de date privitoare la legislaţia în vigoare privind actele de

discriminare şi combaterea acestora, a fost primul obiectiv pe agenda de lucru a comisiei.
Aceasta cuprinde următoarele categorii de informaţii:

-instituţii europene specializate;

-documente internaţionale specifice, evenimente dedicate domeniului;

-rapoarte ştiinţifice specifice domeniului;

-publicaţii de specialitate (tipărite, on-line);

-documente naţionale în domeniu;

-instituţii şi organisme naţionale în domeniu.

În vederea diseminării acestor informaţii a fost realizat blogul comisiei cu numele ,,O
şcoală pentru toţi”, pentru ca informarea cadrelor didactice, a părinţilor, elevilor şcolii noastre
să se realizeze mult mai eficient prin:

– Promovarea documentelor internaţionale şi româneşti în domeniu, precum şi a

documentelorComisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării a Liceului Radu Petrescu ;

– Analiza bazelor de date publicate cuprinzând cazurile individuale, temele specifice şi criteriile
de discriminare percepute;

-Analiza cercetării realizate anii trecuţi în cadrul şcolii noastre , de către prof. Liana Şut, despre
indicatorii de incluziune şcolară.

Am realizat ,,Ghidul metodologic”-un instrument de bază în operarea cu noţiunile

antidiscriminare, studii de caz în acest domeniu, perspective europene, precum
şi ,,Planul de acţiune pentru combaterea şi prevenirea
discriminării pentru anul şcolar 2012-2013” alături de Planificarea activităţilor comisiei
pentru anul în curs.

În decursul anului şcolar 2011-2012 s-a realizat iniţierea şi derularea unor acţiuni de
informare a elevilor, părinţilor şi profesorilor asupra principiilor egalităţii de şanse şi
nediscriminării .
 În vederea identificării tuturor formelor de discriminare în cadrul şcolii au fost
realizate chestionare, care au fost aplicate de către prof diriginţi la clasele de elevi terminale
pentru identificarea cazurilor şi situaţiilor problematice în domeniul discriminării, datele obţinute
fiind analizate în cadrul comisiilor profesorale.

În cadrul programului numit ”Școala altfel” al săptămânii 2-6 aprilie 2012 , dedicată
activităţilor educative extracurriculare şi extraşcolare, am realizat următoarele activităţi destinate
integrării nondiscriminatorii a copiilor şi elevilor în şcoală şi societate:

1.,,Jocuri psihoterapeutice de cunoaştere şi autocunoaştere, de dezvoltare a capacităţii de

interrelaţionare ,, Dacă te-aş respecta şi iubi, te-aş înţelege,, în data de 02.04.2012, cu
preşcolarii din cadrul Grădiniţei de copii Prundu Bârgăului, o activitate care a vizat:

– îmbunătăţirea comunicării verbale şi nonverbale a copiilor;

– acceptarea de sine şi a celorlalţi,

-creşterea curajului şi a încrederii în sine,

-descoperirea şi exprimarea propriilor stări sufleteşti,

-integrarea tuturor copiilor în mediul preşcolar.

2.,,Consiliere privind cariera.Dezvoltare personală” în data de 05.04.2012 şi 06.04.2012 la

clasele a XII C şi A şi a XI A, activitate care a urmărit:

– conştientizarea elevilor asupra alegerilor în carieră,

– cunoaşterea unor laturi noi a personalităţii lor,

– conştientizarea oportunităţilor,

– transmiterea unui impuls pentru evoluţia în plan personal, pentru luarea deciziei potrivite în
alegerea carierei.

Colaborarea cu Comisia împotriva violenţei, pentru identificarea cazurilor de discriminare

s-a concretizat în data de 04.06.2012, când am realizat o acţiune comună de

,,Prevenirea violenţei, fumatului, alcoolismului şi a consumului de droguri de mare risc.

Combaterea discriminării” cu elevii cls a IX :E, F,G, cls X:A,B,C,E,cls a XI :A,B,C,D ;cls a
XII E; urmărindu-se:

– conştientizarea pericolului asupra sănătăţii pe care îl are consumul de droguri;

– conştientizarea degradării morale şi psihice, implicarea voluntară în campania antidrog;

– cunoaşterea pedepselor aplicate deţinătorilor/distribuitorilor de droguri,

– cunoaşterea efectelor discriminării şi prevenirea acesteia.

Prezentarea pe blog a rezultatelor ,,Studiului aupra comunicării dintre familie-copil cu

cerinţe educaţionale speciale şi şcoală ,în vederea integrării eficiente a acestor copii în
structurile învăţământului de masă” impunându-se o acţiune de sensibilizare a părinţilor
copiilor cu CES asupra rolului pe care-l au în sprijinirea şcolii în implementarea programelor de
recuperare a acestor copii,precum şi stimularea comunicării permanente dintre şcoală şi familie
printr-o atitudine sportiv-empatică şi proactivă, dovedind prin acţiunile sale,că reprezintă un
veritabil agent al schimbării.Aceste acţiuni ar avea pe deplin succes dacă programele iniţiate de
şcoală : ,,Şcoala părinţilor”, ,,Cursuri de dezvoltare personală pentru părinţi şi copii”, ar
atrage un număr cât mai mare de participanţi, din rândurile părinţilor copiilor cu CES, care să
conlucreze cu şcoala în vederea găsirii unor soluţii comune viabile, într-un climat de
comunicare deschisă, activă, inovatoare.

Necesitatea cunoaşterii şi aplicării acestui tip de comunicare, cu discernământ şi

consecvenţă profesională reclamă atingerea următoarelor obiective:

-cunoaşterea şi înţelegerea rolului comunicării în societate şi şcoală;

-surprinderea dificultăţilor şi barierelor comunicării în cazul copiilor cu cerinţe educative

speciale;

-identificarea atitudinilor care blochează comunicarea interpersonală , intergrupală;

-exersarea atitudinii de înţelegere şi ascultare activă;

-aplicarea tehnicilor de comunicare educaţională eficientă ;

-crearea unui mediu şcolar propice integrării copiilor cu CES, alături de ceilalţi copii,
eliminându-se atituditudinile segregatoare şi a judecăţilor stereotipizate .

Prezentarea în cadrul Lectoratului cu părinţii a temei : ,,Parteneriatul familie-şcoală în

reuşita educaţiei incluzive” subliniindu-se faptul că acest parteneriat este posibil numai dacă
fiecare dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de
educaţie pentru a înţelege cum să-şi crească copiii.
 RAPORT PRIVIND ACTIVITĂŢILE EDUCATIVE

DIN SEMESTRUL I, AN ŞCOLAR 2014-2015

COORDONATOR PROIECTE EDUCATIVE: Şuhani Rodica

G.P.N.,,LUMEA COPILĂRIEI”

La începutul semestrului I s-au realizat documentele specifice de planificare

a activităţii educative: Planul managerial, Programul activităţilor educative
extraşcolare şi extracurriculare, Planificarea şedinţelor cu părinţii. Au fost
întocmite Proiecte educaţionale cum ar fi: ”Kalokagathia”, „Să citim pentru
mileniul III”, „Ecogrădiniţa”, „Educaţia pentru timp liber” având ca obiective
întocmirea şi înaintarea proiectelor către inspectorat, desfăşurarea , monitorizarea
și diseminarea activităţilor realizate.
În luna octombrie 2014 a avut loc adunarea generală a părinţilor în vederea
constituirii Consiliului reprezentativ al părinţilor pentru anul şcolar 2014-2015 şi
elaborării unui regulament intern al acestuia. Consiliul s-a reunit conform
graficului întocmit, dar şi atunci când a fost necesară consultarea părinţilor pentru
soluţionarea unor probleme de interes general. Acesta s-a întrunit in vederea
discutării şi a organizării diferitelor aspecte de ordin intern, încercând rezolvarea
problemelor legate de desfăşurarea procesului instructiv – educativ.
Activitățile extracurriculare, s-au realizat ținând cont de întocmirea graficului
semestrial și de întocmirea documentelor proiective specifice fiecărei activităţi
propuse.
Activitățile extracurriculare au contribuit direct la atingerea obiectivelor
curriculare , ale dezvoltării personale , instituționale și comunitare sau a celor
propuse de beneficiarii de educație.
Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de dezvoltare şi participare comunitară,
influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă.Din păcate la această activitate au participat un
număr mic de părinţi.

IV. Concluzii: Din analiza activităţilor comisiei se desprinde interesul pentru conştientizarea
clară şi transparentă a tuturor ,,beneficiarilor,, de drept ai acţiunilor noastre. Există o deficienţă
privitoare la colaborarea cu organele locale şi alţi factori de decizie , care se impune a fi
remediată în următoarele acţiuni şi activităţi.

INISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SI CERCETARII STIINTIFICE
INSPECTORATUL JUDETEAN AL JUDETULUI BACAU
SCOALA GIMNAZIALA “STEFAN CEL MARE” ZEMES
VIZAT DIRECTOR,
COMUNA ZEMES, JUDETUL BACAU
PROF. MARIAN DANIELA
TEL./FAX 0234/383 109
RAPORT DE ACTIVITATE AL
COMISIEI PENTRU PREVENIREA SI COMBATEREA
DISCRIMINARII SI PROMOVAREA
INTERCULTURALITATII
SEMESTRUL I
-
AN SCOLAR 2015
-
2016
La in
ceputul anului scolar 2015
-
2016
, la nivelul comunei Zemes s
-
a cons
tituit
Comisia pentru prevenirea si combaterea discriminarii si
promovarea
interculturalitatii, conform deciziei nr. 226 din 14.09 2015, in
urmatoarea
componenta: prof. Barbalata Cristina
-
r
esponsabil, prof. Palade Raluca
-
reprezentant
cadre didactice si Dobritoiu Valeria
-
reprezentant parinti.
In anul scolar 2015
-
2016, Comisia de prevenire si combatera discriminarii
are
in centrul activitatii obiective precum:
-
Interzicerea discriminarii
si egalitatea in fata legii;
-
Promovarea interculturalitatii;
-
Prevenirea si medierea conflictelor;
-
Colaborarea cu autoritatile competente;
-
Colaborarea cu organizatii nonguvernamentale in domeniul
drepturilor
omului.
In cadrul activitatilor metodice si
educative de
rulate
in semestrul I al acestui an
scolar,
amintim urmatoarele:
1)
DELINCVENTA JUVENILA
-
Octombrie 2015
Coordonatori:Palade Raluca, Spataru Carmen, Marian Daniela,
Juncu Stefania
Colaboratori: Aneculoaie Cristina, Munteanu Daniel
Gherghita Alin
-
reprezentant Politie
2)
VIOLENTA
-
Noiembrie 2015
Coordonatori: Palade Raluca, Spataru Carmen, Marian Daniela,
Juncu Stefania
Colaboratori: Salaru Elena, Munteanu Elena, Parascan Iulia
3)
TOLERANTA
-
Decembrie 2015
Coordonatori: Palade Raluca, Spataru Carmen, Marian Daniela,
Juncu Stefania
Colaboratori: Crancaiala Olga, Moroiu Elena
4)
DISCRIMINAREA
-
Ianuarie 2016
Coordonatori: Palade Raluca, Spataru Carmen, Marian Daniela,
Juncu Stefania
Colaboratori: Toma Romeo, Barbalata Cristina
Activitatile s
-
au desfasurat la Scoala Gimnaziala “Stefan cel Mare” Zemes
-
CDI grupul tinta fiind elevii claselor V
-
VIII si cadrele didactice.
Evaluare activitatilor desf
asurate s
-
a realizat asfel:
a)
Evaluarea initiala: evaluarea unei analize de nevoi privind
implementarea unor actiuni de realizare a educatiei moral
-
civice,
prin activitati extracurriculare.
b)
Evaluare pe parcurs: evaluarea modului de desfasurare a
activitati
lor, corelarea lor cu obiectivele propuse, eficienta utilizarii
resurselor alocate fiecarei activitati, respectarea termenelor,
gradul
de implicare a resurselor umane (elevi, cadre didactice si
parinti) .
c)
Evaluare finala: s
-
a evaluat impactul proiectului a
supra elevilor.
Drept care am intocmit prezentul raport scris
RAPORT DE ACTIVITATE PE SEMESTRUL I – AN ŞCOLAR 2014 - 2015
COMISIA PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR

In anul scolar 2014-2015, comisia CVMS a Colegiului Tehnic Tomis Constanta este formata din
urmatorii:
Responsabil - Ing. Sdic Alexandra
Membri - Ing. Sava Aida
 - Ing.Stan Marieta
- Prof. Alexandrescu Alexandra
- Prof.Geaulea Victor
In calitate de responsabil al acestei comisii am elaborat planul operational de combatere a
violentei si procedura de combatere a violentei.
S-au realizat urmatoarele:
- in cadrul proiectului judetean „Lectii de viata”, Colegiul Tehnic Tomis a participat cu 8 elevi
indrumati de profesor Alexandrescu Alexandra si profesor Balasa Lorena care au vizitat
penitenciarul de la Poarta Alba
- in cadrul orelor de dirigentie s-au dezbatut si analizat cazuri de violenta prezentate in mass
media locala cat si cea nationala
- s-au eliberat chestionare cu intrebari referitoare la fenomenul de violenta
- a avut loc o activitate in cadrul Colegiului Tehnic Tomis cu scop educativ de „Informare-
formare” in cadrul proiectului „Fii voluntar, fii responsabil” initiat de Directia Judeteana
pentru Sport si Tineret-Constanta unde au participat 50 de elevi ai cls.XI,XII

ANALIZA SWOT
Puncte tari:
- existenta procedurii de combatere a violentei
- monitorizarea directa a persoanelor straine din incinta unitatii prin sistem video
- implicarea membrilor comisiei
- implicarea directorului educativ
Puncte slabe:
- legatura slaba cu partintii elevilor problema
- implicarea partintilor
Amenintari:
- situatia economica precara a parintilor
- lipsa de interes a parintilor
Oportunitati:
- politia de proximitate
- asistenta sociala

SOLUTII DE REMEDIERE
- aplicare ROI
- supravegherea mai atenta a elevilor in pauza
- notarea absentelor in catalog
- 3.1.3. Comisia pentru prevenirea și combaterea discriminării
- și promovarea interculturalității
- Art. 68 (1) La nivelul unității de învățământ, Comisia pentru prevenirea și
combaterea discriminării și promovarea interculturalității se constituie, prin
decizia directorului, dată în baza hotărârii consiliului de administrație.
- (2) Comisia are drept scop promovarea, în cadrul unității de învățământ, a
principiilor școlii inclusive care valorifică diversitatea culturală, o școală în
care toți copiii sunt respectați și integrați fără discriminare și excludere
generate de originea etnică, naționalitate, deficiențe fizice sau mentale,
origine culturală sau socio-economică, religie, limbă maternă, convingerile,
 sexul, vârsta, infecția HIV, apartenența la o categorie dezavantajată sau
orice criteriu sancționat de legislația pentru prevenirea și combaterea
discriminării din România. Prevenirea și eliminarea fenomenului de
segregare școlară, care reprezintă o formă gravă de discriminare, constituie
o condiție imperativă pentru implementarea principiilor școlii incluzive.
- (3) Comisia este formată din 3 membri: două cadre didactice și un
reprezentant al părinților, tutorilor sau susținătorilor legali.
- (4) Principalele responsabilități ale Comisiei pentru prevenirea și
combaterea discriminării și promovarea interculturalității sunt prevăzute la
art. 77, alin. (4) din ROFUIP.

marți, 15 noiembrie 2011

COMBATEREA DISCRIMINĂRII -GHID METODOLOGIC

I. Dreptul de a nu fi discriminat şi combaterea discriminării

1. Complexitatea noţiunii

Termenul „discriminare” este curent utilizat dincolo de domeniul dreptului, al ştiinţelor

umane şi politice. El a intrat în limbajul comun. Acest fapt demonstrează gradul de
conştientizare, astăzi, a existenţei unei problematici a discriminării şi mobilizarea pe care
obiectivul combaterii discriminării este capabil să o asigure.Utilizarea sa extensivă produce
deseori confuzii cu noţiuni înrudite.
În procesul educativ, clarificarea distincţiilor între termeni reprezintă o componentă a
înţelegerii şi a stabilizării acestora. Noţiunii fundamentale a discriminării directe i s-au adăugat şi
alte câteva derivate.[1]
- Discriminarea directă se produce atunci când o persoană este tratată într-o manieră mai puţin
favorabilă decât este, a fost sau va fi tratată într-o situaţie asemănătoare o altă persoană (în
special pe criterii de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dar şi oricare altă
situaţie[2]). Exemplu: unui copil bolnav HIV i se refuză înscrierea la şcoala unde, altfel, ar fi
fost repartizat avându-se în vedere domiciliul său.
- Discriminarea indirectă se produce atunci când o dispoziţie, un criteriu sau o practică
aparent neutră poate avea drept consecinţă un dezavantaj special pentru anumite persoane în
raport cu ceilalţi membri ai societăţii (pe criteriile enumerate).
Exemplu:Ministerul Educaţiei, Învăţământului, Cercetării şi Sportului hotărăşte ca la orele de
educaţie fizică, elevii să poarte un costum special de sport; deşi măsura „este generală”, ea
dezavantajează pe elevii săraci care nu-şi pot permite o astfel de îmbrăcăminte, deloc necesară
pentru participarea la activităţi sportive.
-Hărţuirea este considerată o formă de discriminare şi defineşte un comportament indezirabil
care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu de
intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.
Exemplu:un elev este admonestat sistematic de un profesor întrucât, având o proteză la picior, se
deplasează „prea încet” până la tablă, fapt ce irită cadrul didactic.
- Instigarea la discriminare a persoanelor este o formă de discriminare.
Exemplu:directorul unui liceu insistă pe lângă unii părinţi să ameninţe cu retragerea copiilor
lor dacă Inspectoratul şcolar hotărăşte înscrierea unor elevi romi la liceul respectiv,
pe liste speciale[3].
- Victimizarea constă în orice tratament advers venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în
justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
Exemplu: orele unui cadru didactic sunt repartizate, sistematic, în modul cel neconvenabil, din
momentul când s-a plâns Inspectoratului şcolar de nereguli la unitatea de învăţământ unde
lucrează.
Nu vorbim despre discriminare atunci când diferenţa de tratament e motivată de natura
activităţilor sau situaţiilor particulare ori a contextului în care se manifestă, constituind cerinţă cu
obiectiv legitim, iar cerinţa este proporţională.[4]
Astfel, rezultatele concursului desfăşurat la ocuparea unui post pot răspunde unei cerinţe legitime
şi proporţionale care face diferenţa dintre candidatul sau candidata angajat(ă) şi cei
declaraţi nereuşiţi.

Principiul egalităţii şi discriminarea: nuanţarea definiţiilor

Combaterea discriminării este expresia idealului egalităţii între oameni. În majoritatea

contextelor „principiul egalităţii” este definit ca absenţă a oricărei discriminări directe sau
indirecte. Să însemne aceasta oare obligaţia unui tratament uniform în toate condiţiile, în raport
cu orice aspect identitar? Răspunsul este negativ, întrucât anumite persoane sau grupuri au
nevoie să fie ajutate printr-un tratament care le dă posibilitatea să depăşească barierele personale
ori sociale. Acest mod de a privi lucrurile legitimează măsurile speciale (sau pozitive)[5].
Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în
favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea
dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte
persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia
grupurilor defavorizate nu constituie discriminare.
Într-o formă şi mai simplă, şi mai generală ideile anterioare se sintetizează în felul
următor[6]:egalitatea în drepturi exclude discriminarea în orice sens; în acelaşi timp, egalitatea
în fapt ar putea implica necesitatea unor tratamente diferite în scopul atingerii unui rezultat care
stabileşte un echilibru între diferitele situaţii.
Exemplu: dacă un elev are dificultăţi în scriere, datorită unei dizabilităţi a mâinii, este necesar
să i se ofere condiţii speciale atunci când este supus examinării.
Lumea în care trăim este diversă, ea impune persoanelor cu identităţi variabile să
interacţioneze generând comportamente de cooperare şi caritate, alteori competiţia şi atitudinea
exclusivistă. Motivaţiile discriminărilor pe criterii identitare sau de opţiune sunt cel mai des
sexul[7], rasa, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, orientarea
sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasa, infectarea HIV, apartenenţa la o
categorie defavorizată. Combaterea discriminării are însă în vedere orice alt criteriu ce a
determinat tratamentul inechitabil al unei persoane.
Definiţiile anterioare au denumit diferite forme de discriminare (directă, indirectă,
hărţuirea şi victimizarea) care sunt de evaluat în raport cu cerinţele variabile ale unui tratament
„când egal”, „când diferit”. Din acest motiv a fost nevoie să se elaboreze o definiţie
„aprofundată” a discriminării care pune în relief şi tipurile de acţiuni prin care se discriminează,
şi scopul discriminării[8]: rolul factorilor biologici, fără legătură cu alegerile persoanei.

Discriminarea constă în orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (pe

baza unuia dintre criteriile de discriminare – vezi mai sus) care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social şi cultural, sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Exemplu: preferinţa arătată persoanelor fără dizabilităţi în ocuparea unor locuri de muncă
unde pot lucra la fel de bine şi persoanele care suferă de un handicap.

Noţiuni înrudite
Noţiunile anterioare sunt legate de alte câteva, înrudite, cu care formează o reţea de
concepte ce se sprijină unul pe celălalt.
S-a făcut mai sus referirea la grupuri vulnerabile. Acestea sunt grupuri de persoane care,
datorită identităţii lor, sunt supuse insultelor, atacurilor fizice, erodării identităţii (asimilării
forţate), trăind sub presiunea marginalizării ori excluderii lor din viaţa socială. Exemple de
grupuri ale căror membri suportă consecinţele vulnerabilităţii sunt romii, homosexualii,
persoanele cu dizabilităţi. Cel mai des, grupurile vulnerabile sunt comunităţile aflate în
minoritate. Atunci când se stabileşte o politică de combatere a discriminării, primii de avut în
vedere sunt membrii minorităţilor.
S-a invocat anterior, alături de principiul egalităţii, şi principiul egalităţii de şanse -
sau, cum mai este denumit, al oportunităţilor egale – vizând accesul la bunurile sociale
care nu sunt disponibile tuturor.
Prima regulă a asigurării egalităţii de şanse constă în introducerea unor proceduri echitabile,
deci a unor reguli nediscriminatorii. Procedurile echitabile nu sunt totuşi suficiente, căci
probabilitatea ca membrii diferitelor grupări identitare sau sociale să beneficieze de bunurile
sociale luate în considerare poate diferi mult datorită condiţiilor de la care pleacă fiecare.
Probabilitatea ca un copil de la sat sau unul rom să ajungă la doctorat este incomparabil mai mică
decât probabilitatea ca acest succes profesional să fie atins de un copil ce provine dintr-o familie
de intelectuali bogată, chiar dacă primilor nu li se va pune nici un obstacol la înmatriculare şi la
examene.
Într-o societate diversă, membrii diferitelor grupuri identitare au şanse (oportunităţi) egale dacă
probabilităţile de acces la bunurile sociale converg.
Realizarea egalităţii de şanse presupune introducerea unor politici de reparaţie a
inegalităţilor existente. Unele poartă numele de măsuri (sau acţiuni) speciale şi se referă la acele
tipuri de asistenţă care protejează şi ajută persoanele aflate într-o poziţie vulnerabilă. În această
categorie intră asigurarea condiţiilor pentru educaţia în limba maternă a grupurilor minoritare,
finanţarea de agenţii guvernamentale menite să răspândească informaţia cu privire la drepturi
egale şi nediscriminatorii, acordarea de asistenţă tehnică şi financiară persoanelor aparţinând
grupurilor vulnerabile care doresc să fondeze asociaţii de protejare a lor ş.a.
În cadrul politicilor de reparare a inegalităţilor existente, un loc aparte îl ocupă măsurile
(acţiunile) afirmative. Acestea sunt des confundate cu măsurile speciale standard. Deosebirea de
esenţă dintre măsurile speciale „obişnuite” şi acţiunile (măsurile) afirmative ţine de beneficiarul
lor. De măsuri speciale se bucură persoanele ca atare: ele beneficiază de oportunităţile de studiu
al limbii materne, de finanţarea iniţiativelor de asociere etc.
În schimb, masurile afirmative vizează scăderea vulnerabilităţii grupului ca şi grup, „în
ansamblul lui”.Un exemplu de acţiune afirmativă constă în introducerea unei liste de locuri
separate pe care o unitate de învăţământ o pune la dispoziţia candidaţilor provenind dintr-o
minoritate puternic dezavantajă. Acest tip de acţiune este utilizat curent în universităţile
româneşti şi se adresează romilor. Măsura nu are în vedere beneficiul personal al celor 10 sau 30
de romi care vor urma cursurile facultăţii urmând această cale, lesnicioasă în raport cu colegii lor
de altă identitate naţională. Ci apariţia, în comunitatea romă, a unei elite intelectuale capabile să
asigure emanciparea întregii comunităţi. Avantajul personal al romilor care intră la facultate
evitând concursul general este subsidiar, doar o consecinţă a măsurilor ce vizează îmbunătăţirea
situaţiei comunităţii romă în totalitate.
Introducerea unor liste de tip “acţiune afirmativă” rămâne legitimă atâta timp cât se menţine
inegalitatea de şanse. Trebuie să înceteze din momentul în care aceasta s-a realizat. În schimb, o
măsură “doar” specială în favoarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale precum
educaţia în limba maternă are o valabilitate indefinită.

2. Combaterea discriminării: valori umane, drepturi şi libertăţi

Combaterea discriminării este rezultatul evoluţiei valorilor spre standarde din ce în ce mai
nuanţate şi mai precise. Aceasta explică de ce judecarea unei situaţii reale, complexe, de
discriminare implică raportarea la valori şi drepturi.
(a) Comunităţilor umane au evoluat în sensul limitării cruzimii. Astăzi,corespondentul evoluat al
acestei tendinţe a luat forma unor drepturi precum dreptul la viaţă, de a nu fi supus sclaviei şi
muncii forţate, dreptul de a nu fi torturat, de a nu fi supus unor tratamente degradante şi inumane
(în temenii tradiţiei penale româneşti, neomenoase). Mobilizarea, astăzi, a comunităţii
internaţionale şi a statelor ca atare împotriva discriminării este şi rezultatul recunoaşterii cruzimii
manifestate prin comportamentele care insultă, limitează şi marginalizează.
(b) Autonomia persoanei este multidimensională, ea exprimându-se astăzi prin libertăţi precum
cea la viaţă privată şi de familie, cea de gândire, conştiinţă şi religie, la exprimare, asociere şi
întrunire, dreptul la căsătorie, protecţia proprietăţii, dreptul la instruire, libertatea de circulaţie.
Discriminarea reprezintă şi voinţa de negare a autonomiei unor indivizi şi comunităţi, implicit,
expresia voinţei de a controla viaţa persoanelor percepute ca inferioare.
Principiul egalităţii se regăseşte nu doar în interzicerea discriminării, ci şi în seria de
măsuri adoptate în favoarea persoanelor aflate în nevoie.
Raportarea situaţiilor de discriminare la valorile care au fondat politica nediscriminării este
deseori necesară în evaluarea unor situaţii complexe. Astfel,invocarea problematicii cruzimii ne
permite să înţelegem de ce o discriminare radicală şi sistematică ajunge să aibă natura unui
tratament degradant. Referirea la autonomia persoanei explică de ce în cazul unor minoritari,
precum maghiarii, existenţa unor instituţii şcolare monoetnice este legitimă, în timp ce în cazul
altora, precum romii, se dovedeşte inacceptabilă. Sau, de ce în numele egalităţii nu e suficient să
incluzi persoane cu dizabilităţi în locuri de muncă, ci e nevoie de măsuri la nivel comunitar,
precum asigurarea, de către primării, a locurilor de trecere, la capete de străzi, necesare scaunelor
cu rotile.
3. Legi care combat discriminarea

Există numeroase convenţii internaţionale (înţelegeri între state; tratate) care combat
discriminarea, iar acestea au putere directă în dreptul nostru intern[9].
Constituţia României consacră, în litera şi în spiritul ei, egalitatea cetăţenilor şi interdicţia
discriminării. Conform legii fundamentale, legile şi autorităţile publice tratează cetăţenii „fără
privilegii şi fără discriminări”; România e patrie a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebiri, prin
garantarea dreptului la identitate şi prin recunoaşterea unor drepturi ale minorităţilor naţionale.
Legea de bază care defineşte în detaliu situaţiile de discriminare şi măsurile de combatere
a lor, referinţa oricărei acţiuni concrete împotriva deosebirilor, excluderilor, restricţiilor sau
preferinţelor ilegitime este Ordonanţa Guvernului nr. 137 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, adoptată în anul 2000 şi amendată în anul 2008. O altă normă
dedicată în întregime problematicii discriminării, de data aceasta în relaţiile de gen, este Legea
nr. 202 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi care pune accentul pe măsurile de
promovare a egalităţii de şanse şi de tratament
adoptată în anul 2002.
Politica nediscriminării pe motive de gen este atât de solicitantă,încât s-a simţit nevoia
detalierii legii cadru de mai sus. În luna iunie 2007 a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă nr.
67 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul schemelor
profesionale de securitate socială.
În luna mai 2008 a adăugat Ordonanţa de Urgenţă nr. 61 privind implementarea
principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi
servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.
Există şi o a treia normă internă dedicată integral asigurării egalităţii de şanse unei
categorii departe de această aspiraţie: Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap. Este relevant pentru problematica mai largă a grupurilor
vulnerabile care sunt mijloacele pe care această lege le consideră necesare pentru protecţia şi
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 3) : a) respectarea drepturilor şi a
libertăţilor fundamentale ale omului; b) prevenirea şi combaterea discriminării; c) egalizarea
şanselor; d) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de
muncă; e) solidaritatea socială; f)responsabilizarea comunităţii; g) subsidiaritatea; h) adaptarea
societăţii la persoana cu handicap; i) interesul persoanei cu handicap; j) abordarea integrată; k)
parteneriatul; l) libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi
formelor de suport de care beneficiază; m) abordarea centrată pe persoană în furnizarea de
servicii; n) protecţie împotriva neglijării şi abuzului; o) alegerea alternativei celei mai puţin
restrictive în determinarea sprijinului şi asistenţei necesare; p) integrarea şi incluziunea socială a
persoanelor cu handicap, cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.
Cele trei norme de mai sus dedicate în întregime problematicii discriminării şi
oportunităţilor egale li se adaugă prevederile menite să combată discriminarea răspândite în legi
sectoriale precum:Legea educaţiei naţionale;Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie; Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului; Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială; Codul penal al
României; Legea nr. 4 din 2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia
competiţiilor şi a jocurilor sportive;

4. Discriminarea ca încălcare a unui drept fundamental

 Cetăţenii României, instituţiile statului ca şi persoanele care se află sub jurisdicţia statului
român se bucură de protecţia Convenţiei europene a drepturilor omului (CEDO),cel mai elaborat
instrument internaţional dedicat protecţiei drepturilor fundamentale.Relevanţa normelor definite
de Convenţie nu se datorează doar valorii enunţului lor, ci şi,esenţial, jurisprudenţei[10]
dezvoltate în timp prin aplicarea Cedo de către statele membre ale Consiliului Europei.
Importanţa Convenţiei europene este legată şi de existenţa unui sistem foarte puternic de control:
posibilitatea acordată persoanelor aflate sub jurisdicţia ţărilor membre ale Consiliului Europei
care se simt victime ale încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, de a se adresa unei
instanţe supranaţionale, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), ale cărei decizii
sunt obligatorii; posibilitatea de sancţionare a statului care nu aplică hotărârile CEDO, de către
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (prin suspendare sau excludere din Consiliu).
Dreptul la discriminare şi garantarea acestui drept apar în două articole ale Cedo:
Articolul 14 (Interzicerea discriminării):
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată
fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere,
naştere sau orice altă situaţie.”
Protocolul nr.12 la CEDO (Interzicerea generală a discriminării):
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare
bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă
situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre
motivele menţionate în § 1.
Întrucât Convenţia europeană a drepturilor omului şi CEDO reprezintă cele mai înalte
autorităţi în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, legislaţia privitoare la aplicarea
principiului nediscriminării, ca şi activitatea şi deciziile diferitelor instituţii implicate în
combaterea discriminării trebuie raportate la hotărârile CEDO. Astfel, în momentul în care
CNCD sau CNA iau o măsură care restrânge un drept pentru a împiedica acte de discriminare, li
se cere, la nivel principial, să urmeze procedura impusă de CEDO: să evalueze dacă restrângerea
este prevăzută de lege; dacă are un scop legitim; dacă este necesară într-o societate democratică,
ceea ce înseamnă că este proporţională şi rezonabilă etc.

5. Instituţii dedicate combaterii discriminării

Normele sunt însoţite de instituţii. Atunci când se produce o încălcare a regulilor, fie
adoptate la nivel naţional sau internaţional, instituţiile sunt chemate să dea alarma, să ceară
revenirea la conformitate, să sancţioneze. În plus, instituţiile merg dincolo de veghea asupra
normelor, putând introduce politici care să le întărească şi să ajute la atingerea scopurilor lor.
În România, instituţia centrală a combaterii discriminării este CNCD.Atribuţiile Consiliului
Naţional pentru Combaterea Discriminării includ: prevenirea faptelor de discriminare (prin
realizarea de campanii de informare, cursuri de formare, finanţarea de proiecte, realizarea de
studii şi rapoarte); medierea faptelor de discriminare între părţile implicate într-un caz de
discriminare; investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare (primind petiţii
sau autosesizându-se şi hotărând asupra măsurilor); monitorizarea cazurilor de discriminare;
acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării prin explicarea legislaţiei,
îndrumarea depunerii a petiţiei ş.a.
Încălcarea de către statele părţi ale obligaţiilor lor de a respecta drepturile şi libertăţile enunţate
de Convenţia europeană a drepturilor omului poate face obiectul unor petiţii la Curtea Europeană
a Drepturilor Omului. Această instanţa supranaţională judecă petiţiile, hotărăşte ca a avut loc, sau
nu, o ingerinţă în exercitarea unui drept şi eventual,hotărăşte plata de daune în favoarea petentei.

II.Cauze discriminare.Studii de caz

Situaţiile pe care le considerăm a fi de natura “discriminării” trebuie confirmate printr-o

metodă. Eventual, aplicarea metodei va duce la concluzia că impresia noastră, de a fi descoperit
un caz de discriminare, nu a fost corectă. Alteori, deşi natura discriminatorie a unei întâmplări e
indiscutabilă, nu există dovezile necesare pentru a o susţine. Dacă nu există posibilitatea
dovedirii, nu e de acceptat nici o măsură împotriva presupusului “vinovat”. Sunt situaţii în care
marea bătălie în ce priveşte tratarea unui caz de discriminare se duce pentru a găsi probele. Într-o
mulţime de cazuri, discriminarea se află sub ochii noştri, dar ne-am obişnuit cu ea şi nu o vedem.
În alte cazuri, este dificil să distingem în ce măsură “deosebirile”, „excluderile”, „restricţiile” sau
„preferinţele” sunt motivate, sau nu; chiar specialiştii ajung la concluzii diferite. Ori din contră,
tratarea unor situaţii cvasiidentice de către judecătorii care creează jurisprudenţa europeană
simplifică analiza situaţiei presupuse a fi de discriminare: preluarea soluţiei judecătorilor
europeni nu e doar înţeleaptă, ci chiar obligatorie. În România, principala sursă a analizei
cazurilor de discriminare este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Întrucât
jurisprudenţa acestuia a fost fluctuantă
în timp, hotărârile CNCD au trezit de multe ori criticile unor specialişti. Având în vedere acest
context, în cele ce urmează prezentăm şase studii. Ele au fost selectate astfel încât să ofere o
paletă largă asupra situaţiilor de discriminare, a raţionamentelor prin care se evaluează natura
faptelor, a posibilelor controverse ce pot apărea în jurul calificării unui act drept discriminatoriu.

1.Discriminarea cadrelor didactice care predau în mediul rural

1.1. Expunerea cazului de discriminare
Petiţie expediată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în data de 9 aprilie
2004
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul, E.M., domiciliat în Buzău […], vă rog ca, în baza prevederilor art. 16 alin (1) din
Constituţia României şi ale Ordonanţei nr. 137/ 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, modificată şi completată prin Legea 48/ 2002 şi prin Ordonanţa nr. 77/
2003 (aprobată prin Legea 27/ 2004), să anulaţi, potrivit dreptului comun, situaţia creată prin
discriminarea în privinţa pretransferului cadrelor didactice (din mediul rural în mediul urban) şi
să luaţi măsurile necesare pentru armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative în
vigoare.Astfel, potrivit prevederilor art. 15 din Metodologia de mişcare a personalului didactic
din învăţământul preuniversitar (Anexă la Ordinul M.E.C.T. nr 5644 din 11.XII.2003)
"pretransferarea personalului didactic se face în limitele aceluiaşi regim de mediu (rural- rural,
urban- urban) sau din mediul urban în mediul rural". Prevederile, care contravin principiului
egalităţii de tratament şi al nediscriminării, sunt preluate din art. 10, alin (1) al Legii 128/ 1997
privind Statutul personalului didactic şi se aplică şi în cazul transferului pentru restrângere de
activitate.
Întrucât în anul şcolar 2003- 2004 sunt titular la Grup Şcolar Industrial Berca, prin articolele sus
menţionate mi se interzice pretransferarea (pentru stabilirea în localitatea de domiciliu) pe unul
dintre posturile existente în oraşul Buzău pentru anul 2004/ 2005, interdicţia respectivă
constituind o discriminare negativă. Cerinţele examinării pentru titularizare au fost aceleaşi şi
pentru cadrele didactice care au fost repartizate în mediul urban cât şi pentru cele care au fost
repartizate în mediul rural, nota minimă necesară fiind, indiferent de regimul de mediu, 7.Sunt de
înţeles politicile unui guvern de a promova învăţământul în mediul rural, dar soluţiile nu trebuie
să prevadă discriminări negative – fapt, de altfel, reglementat prin legislaţia internaţională, prin
Constituţia României şi prin legislaţia naţională – ci, eventual,acţiuni afirmative. […]
1.2. Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării
Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării întrunit în data de
19.07.2004 a dezbătut petiţia nr. 901/ 15.04.2004 […], având ca obiect pretransferul cadrelor
didactice din mediul rural în mediul urban. Petentul este profesor titular la Grupul Şcolar
Industrial Berca şi a dorit să se pretransfere în oraşul Buzău. Potrivit prevederilor art. 15 din
O.M.E.C.T. nr. 5644/ 11.12.2003 privind Metodologia de mişcare a personalului didactic din
învăţământul preuniversitar, pretransferarea personalului didactic se face în limitele aceluiaşi
regim de mediu (rural – rural, urban – urban, urban – rural). Potrivit metodologiei de anul trecut
de organizare a examenului de titularizare, media minimă care trebuie obţinută la examenul de
titularizare este 7, indiferent de regimul de mediu. Situaţia era diferită în urmă cu câţiva ani, când
pentru titularizare în mediul urban era necesară media minim 7, iar pentru
titularizare în mediul rural media minimă era 5. Dacă se obţinea media sub 7, dar peste 5,
profesorul se putea titulariza în mediul rural, dar fără a se putea pretransfera în mediul urban.
Petentul a avut la examenul de titularizare media 7,40 (şapte, 40%).
O echipă a C.N.C.D. [...], s-a deplaşat la data de 26.04.2004 în oraşul Buzău pentru
verificări. La Inspectoratul Şcolar Judeţean a discutat cu dl inspector general G.B. Acesta a
explicat că transferul cadrelor didactice se efectuează în unităţi şcolare echivalente sau într-o
treaptă inferioară în limitele aceluiaşi regim de mediu. Propunerea echipei de investigare a fost
aceea de a discuta cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei (MEC). Prin adresă către M.E.C. s-au
solicitat date suplimentare referitoare la situaţia prezentată. Ministerul la data de 15.07.2004 şi a
comunicat temeiul legal al pretransferării şi transferării personalului didactic, respectiv art. 15
din O.M.E.C.T. nr. 5644/ 2003.
În drept, conform art. 2 alin 1 din O.G. 137/ 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, aprobată cu modificări prin Legea 48/ 2002 şi modificată prin O.G. 77/
2003, aprobată prin Legea nr. 27/ 2004, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere,
restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV
sau apartenenţă la o categorie defavorizată, care are ca scop sau efect restrangerea ori înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. [...]
Examinând conţinutul petiţiilor, dispoziţiile legale incidente constată că faptele prezentate sunt
fapte de discriminare.
C.N.C.D. nu poate emite hotărâri normative cu caracter obligatoriu pentru alte autorităţi şi nici
nu se poate substitui activităţii acestora. De aceea, Colegiul Director al C.N.C.D. recomandă
Ministerului Educaţiei şi Cercetării să iniţieze procedurile de modificare a legii statutului
personalului didactic în sensul eliminării acelor prevederi cu caracter discriminatoriu.

III.Combaterea discriminării şi procesul educativ

Problematica discriminării ridică, mai pregnant decât alte situaţii, distincţia dintre ceea ce
reprezintă educaţia-sursă-de-informaţie în materie, fără de care nu se pot evalua situaţii
complexe ale raporturilor dintre persoane cu identităţi diferite şi educaţia-atitudine experienţă-
discernământ. În raport cu această distincţie, educaţia combaterii discriminării pune
accentele pe următoarele obiective:
- Experienţa situaţiilor de discriminare, prin studii de caz şi, când este posibil, din realitate;
- Diferenţierea dintre valorile umane ce delegitimează discriminarea şi normele care susţin aceste
valori, ultimele implicând consensul şi deci, şi compromisul politic;
-Educaţia „atitudinii” ce se realizează prin „revelarea” cruzimii, nedreptăţii, nocivităţii
comportamentelor discriminatoare;
-Realizarea „discernământului” drept capacitate de a rezolva situaţii complexe, noi, ce nu au fost
regăsite identic în experienţa didactică anterioară.

Competenţele legate de discriminare

În procesul de educaţie tema informaţiei – etapă necesară dar minimală – este dominată de tema
competenţelor.

Cunoaştere şi înţelegere

 Învăţarea noţiunilor legate de discriminare este primul pas, relativ simplu, întrucât tot
sistemul de combatere a acestui comportament se sprijină pe câteva tipologii precum
tipurile de discriminare, sau măsurile speciale în combaterea discriminării.
 Aşezarea dreptului de a nu fi discriminat între alte drepturi şi libertăţi constituie premisa
înţelegerii situaţiilor complexe, când drepturile se susţin reciproc – vezi convergenţa
dintre principiul non-discriminării şi dreptul la viaţa privată -, ori se limitează reciproc –
exemplul tipic fiind cel al coliziunii dintre demnitatea unuia şi libertatea altuia.
 Cunoaşterea grupurilor vulnerabile are o influenţă directă asupra capacităţii elevilor de a
distinge între comportamentele drepte şi nedrepte, ale lor şi ale celor din jurul lor.
 Diferenţierea categoriilor supuse mai frecvent discriminării beneficiază de prezentarea lor
pe o scară descrescătoare a vulnerabilităţii. Persoanele cu handicap şi HIV formează un
grup ce se adresează mai intens sensibilităţii elevilor. Problematica discriminării pe
motive de natura religioasa necesită un tratament mai elaborat. Între minorităţile
naţionale, comunitatea roma ar fi de tratat în detaliu.
  Este necesară informarea asupra seturilor de norme legale, întrucât elevii trebuie să
ajungă în situaţia să le folosească pe acestea concret, nu doar în relaţiile informale între ei
sau alte persoane, ci şi în relaţiile cu instituţiile.
 Înţelegerea raportului dintre individ, grupul căruia îi aparţine şi societatea în ansamblul ei
constituie premisa maturizării perspectivei asupra diversităţii sociale.

Comunicare şi relaţii sociale

 Eficientă pentru stimularea comunicării în materii de discriminare este solicitarea unor

studii de caz care să implice, mai mulţi elevi;
 Un stimulent eficient al responsabilizării relaţiilor sociale ale elevilor constă în evaluarea
raporturilor lor cu profesorii din perspectiva principiilor de echitate la care sunt datori
ultimii;
 Un experiment de comunicare este şi descrierea, şi deci explicitarea de către elevi, a
„imaginii celuilalt” pe care în mod obişnuit nu o chestionează critic.

Managementul şi participarea

 Un prim pas al creării unui climat de participare în clasă constă în motivarea elevilor de a
se cunoaşte între ei dintr-o perspectivă identitară.
 Mobilizarea elevilor în identificarea discriminărilor are de avut în vedere atât situaţiile
care-i privesc pe ei, cât şi cazurile din comunitatea mai largă – şcoală, presă etc.
 Mobilizarea părinţilor în rezolvarea unor probleme de atitudine discriminatoare din
şcoală va contribui la iniţierea (sau amplificarea) comunicării dintre elevi şi părinţii lor.
 Un instrument al educaţiei participării sunt investigaţiile de teren, ca teme „de casă”
pentru elevi.
 Participarea elevilor este încurajată prin simularea unor contacte instituţionale, iar acolo
unde acesta este motivat şi posibil, a contactului direct cu instituţiile.
 Un program de management a tematicii discriminării constă în implicarea elevilor în
exerciţii de evaluare a curriculei la materiile care oferă cel mai des materiale de cercetare
a problematicii şovinismului şi xenofobiei: istorie, literatură

Bibiliografie
Gabriel Andreescu,Combaterea discriminarii,Seminar de formare,Bucureşti,2011

Gabriel Andreescu, “Spotul revistei Academia Caţavencu în lectura CNA şi CNCD.

Combaterea discriminării ca politică publică”, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 2,
2010, pp. 9-19.
Gabriel Andreescu, “Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice: o bătălie pentru
viitorul învăţământului”, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 4, 2006, pp. 38-57.

Gabriel Andreescu, “Libertatea de exprimare şi legislaţia de combatere a discriminării în

România”, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 1, 2005, pag. 5-31.

Gabriel Andreescu, Naţiuni şi minorităţi, Polirom, Iaşi, 2004.

Corneliu Bârsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – Comentariu pe articole,
Ed. C.H. Beck 2005.
Csaba Asztalos Ferenc, „Analiza diagnostic a cadrului legal şi instituţional în domeniul
egalităţii de şanse şi de gen în România”, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 1, 2010,
pp. 61-107.

[1] Primele trei noţiuni sunt calchiate după două instrumente ale Uniunii Europene: Directiva Consiliului 2000 / 43 / CE,29 iunie
2000, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică (OJ L
180 - 19/7/2000); Directiva Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal
privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă (2000/78/CE).
[2] Seria de criterii este cea din art. 1 alin. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
[3] Aceasta este o formă de “măsură afirmativă”.
[4] Vezi formularea din Directiva Consiliului 2000 / 43 / CE, 29 iunie 2000, cu privire la
implementarea principiului
[5] Vezi Ordonanţa nr. 137/2000
[6] Advisory Opinion No. 64, Minority Schools in Albania, 1935, P.C.I.J. (ser. A/B), 17, p. 19.
[7] Discriminarea de sex (care vizează circa 51% din populaţia globului), ca şi rasa, dizabilitatea
etc. pune în evidenţă
[8] Definiţie calchiată după Ordonanţă nr. 137/2000 (art. 2, (1)), la rândul ei urmând litera Convenţiei internaţionale
pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (art. 1 (1).
[9] Cum prevede chiar Constituţia: “art. 11 (2): Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.” şi
“art. 20: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile
interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile.”

[10] Ansamblul hotărârilor luate de instanţele de judecată, în acest caz, ansamblul hotărârilor luate de Curtea Europeană a

[11] Paragraful reprezintă o prelucrare a analizei lui Dezideriu Gergely, “Segregarea copiilor romi în sistemul educaţional
românesc şi protecţia juridică împotriva discriminării”, publicată în Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 1/2009, pp.
35-57.
[12] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza D.H. şi altii v. Cehia, Secţia a doua, plângerea nr. 57325/00, Hotărârea
din 7 februarie 2006.
[13]Hotărârea din 13 noiembrie 2007: încălcarea art. 14 împreună cu art. 2 din Protocolul nr. 1 al
Convenţiei.
[14] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza D.H. şi alţii v. Cehia, plângerea nr. 57325/00, Marea Cameră,
hotărârea din 13 Noiembrie 2007.

[15]Contrar prevederilor art. 14 împreună cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

[16] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Orsus şi altii v. Croaţia, plângerea nr.
15766/03, Hotărârea din 17 iulie
2008

[17]Hotărârea publicată la 16 martie 2010: încălcarea art. 14 al Cedo şi a art. 2 al Protocolului

No. 1.
[18]Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Sampanis şi altii v. Grecia, plângerea nr. 32526/05, Hotărârea din
5.06.2008, definitivă la 05.09.2008.

[19] Romani CRISS, Monitorizarea aplicării măsurilor împotriva segregării şcolare în Romania, Editura MarLink,Bucuresti
2008. Raport de cercetare realizat de Laura Surdu, in cadrul proiectului “Monitorizarea aplicării prevederilor cadrului legislativ în
materie de desegregare şcolară”, finanţat de UNICEF România.
[20]Decizia nr. 218 din 23.06.2003: au fost încălcate prevederile art. 2 alin. 2 din O.G. nr.
137/2000.
[21] Deşi O.G. nr. 137/2000 prevedea înfiinţarea C.N.C.D. în termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
Ordonanţei, numirea membrilor Colegiului Director s-a realizat în luna august 2002 iar activitatea propriu-zisă de
soluţionare a plângerilor, prin hotărâri pronunţate de Colegiu, a început, în mod efectiv, în anul 2003.
[22] Hotărârea nr. 256 din 14.03.2004.
[23] Hotărârea nr. 256 din 14.03.2006,
[24] Hotărârea nr. 75 din 02.03.2006.
[25] Hotărârile nr. 103 din 24.06.2007 şi nr. 338 din 03.09.2007.
[26] CNCD, Hotărârea nr. 306/2008, parag. 6.1
Art.80-
Comisia pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul şcolar
şi promovarea interculturalităţii.Atribuții:
a- este responsabilă de punerea în aplicare, la nivelul unității de învățământ, a prevederilor Planului
cadru de acțiune pentru creșterea gradului de siguranță a preșcolarilor/elevilor și a personalului și
prevenirea delincvenței juvenile în incinta și în zonele adiacente unităților de învățământ, de
promovarea, în cadrul unității de învățământ, a principiilor școlii incluzive. Școala incluzivă este o școală
prietenoasă și democratică, care valorifică diversitatea culturală, o școală în care toți copiii sunt
respectați și integrați fără discriminare și excludere generate de originea etnică, naționalitate, deficiențe
fizice sau mentale, origine culturală sau socio-economică, religie, limbă maternă, convingerile, sexul,
vârsta, infecția HIV, apartenența la o categorie dezavantajată sau orice criteriu sancționat de legislația
pentru prevenirea și combaterea discriminării din România. Prevenirea și eliminarea fenomenului de
segregare școlară, care reprezintă o formă gravă de discriminare, constituie o condiție imperativă pentru
implementarea principiilor școlii incluzive.
b- are obligația de a colabora cu autoritățile administrației publice locale, cu reprezentanții poliției și ai
jandarmeriei pentru a crește siguranța în unitatea de învățământ; colaborează cu părinții, tutorii sau
susținătorii legali, mediatorii școlari, Consiliul elevilor, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, organizații nonguvernamentale în
domeniul drepturilor omului și alți factori interesați în scopul prevenirii și combaterii cazurilor de
discriminare și a promovării interculturalității;
c- elaborează rapoarte privind securitatea preșcolarilor/elevilor din unitatea de învățământ respectivă;
d- propune conducerii unității de învățământ măsuri specifice, rezultate după analiza factorilor de risc și
a situației specifice, care să aibă drept consecință creșterea gradului de siguranță a preșcolarilor/elevilor
și a personalului din unitate și prevenirea delincvenței juvenile în incinta și în zonele adiacente unității
de învățământ.
e- propunerea unor acțiuni specifice, la nivelul claselor sau al unității de învățământ, care să contribuie
la cunoașterea și valorizarea celuilalt, la promovarea interculturalității;
f- elaborarea și implementarea unor coduri de conduită, care să reglementeze comportamentele
nondiscriminatorii la nivelul unității de învățământ. Politica unității de învățământ, în acest sens, și
procedurile respective trebuie să fie clare, coerente, consecvent aplicate și să presupună atât sancțiuni,
cât și o abordare constructivă;
g- identificarea și analiza cazurilor de discriminare și înaintarea de propuneri de soluționare a acestora,
consiliului de administrație, directorului unității de învățământ sau consiliului profesoral, după caz;
prevenirea și medierea conflictelor apărute ca urmare a aplicării măsurilor ce vizează respectarea
principiilor școlii incluzive;
h sesizarea autorităților competente în cazul identificării formelor grave de discriminare;
i) monitorizarea și evaluarea acțiunilor întreprinse pentru prevenirea și combaterea discriminării și
promovarea interculturalității;
j) elaborarea și monitorizarea implementării planului de desegregare, acolo unde este cazul;
k) elaborarea, anual, a unui raport care să conțină referiri la acțiunile întreprinse pentru prevenirea
discriminării și la rezultatele obținute în rezolvarea cazurilor de discriminare și/sau, după caz, segregare.