Sistemul GMDSS

Prezentarea generală a Sistemului GMDSS

Sistemul GMDSS se bazează pe utilizarea celor mai moderne tehnologii din
radiotelecomunicaţii pentru a realiza un sistem global integrat de comunicaţii în caz de pericol,
referitoare la siguranţa navigaţiei, între nave sau navă-ţărm, oriunde pe glob.
Sistemul furnizează şi comunicaţii de urgenţă, de siguranţă a navigaţiei, avertismente
meteo şi de navigaţie, prognoze meteo sau alte informaţii urgente pentru nave. Fiecare navă, în
funcţie de zona în care operează trebuie sa fie capabila sa îndeplinească acele funcţii de
comunicaţii care asigură siguranţa navei şi siguranţa altor nave care navigă în aceeaşi zonă.
Sistemul GMDSS este un sistem automatizat. Alertele pot fi transmise în trei sensuri:
navă-coastă, navă-navă şi navă-coastă, în toate zonele marine. Astfel, se încearcă să crească
eficienţa de căutare şi salvare în situaţii de urgenţă, pentru a îmbunătăţi informaţiile şi a acţiona
cu rapiditate mai mare.
Sistemul GMDSS utilizează sateliţii geostaţionari ai INMARSAT, sateliţii LEO de orbita
polară a SHOTS şi sistemul COSMOS din Rusia.
Principalele tipuri de echipamente utilizate în GMDSS sunt:
COSPAS-SARSAT
Este un sistem internațional de căutare și salvare cu ajutorul sateliţilor, instituit în
Canada, Franța, Statele Unite și Rusia. Aceste patru țări au ajutat la dezvoltarea EPIRB pe 406
MHz, un element al sistemului GMDSS destinat să funcționeze cu sistemul COSPAS-SARSAT.
Sistemul EPIRB cu activare automată, în prezent obligatoriu pe navele SOLAS, navele de
pescuit și pe toate navele de pasageri, este proiectat să transmită alerte către centrele de salvare,
prin intermediul sateliţilor. Sistemul original COSPAS-SARSAT a utilizat sateliţi orbitali, dar, în
ultimii ani, sistemul a fost extins pentru a include şi 4 sateliți geostaționari. Sistemele care includ
receptoare GPS transmit informaţii de poziţionare extrem de precise (cu abatere de aproximativ
20 de metri).
NAVTEX
Este un sistem internațional, automatizat, pentru distribuirea instantanee către nave a
informațiilor privind siguranţa maritimă (MSI - Maritime Safety Information), care include
avertismente de navigaţie, previziuni și avertizări meteorologice, notificari de căutare și salvare
și alte informații similare. Sistemul conţine la bordul navelor un receptor radio care verifică
fiecare mesaj primit pentru a stabili importanţa acestuia pentru comandantului navei.
Frecvența de transmitere a acestor mesaje este de 518 kHz pentru limba engleză, în timp ce
frecvenţa de 490 kHz este uneori folosită pentru difuzarea într-o limbă locală. Mesajele sunt
codate şi conţin un antet care utilizează literele alfabetului pentru a reprezenta stațiile de emisie,
tipul de mesaje. Acestea sunt urmate de două cifre care indică numărul de ordine al mesajului.

1
De exemplu, pentru antetul FA56, F este ID-ul stației de emisie, A indică un mesaj de avertizare,
iar 56 este numărul de ordine al mesajului.
Inmarsat
Sistemele de satelit operate de Inmarsat, supravegheate de IMSO (International Mobile
Satellite Organization) sunt, de asemenea, elemente importante ale GMDSS. Tipurile de staţii
terminale Inmarsat recunoscute de către GMDSS sunt: Inmarsat B, C și F77. Inmarsat B și F77,
o versiune actualizată a Inmarsat A, furnizează comunicaţii navă-ţărm, ţărm-navă sau navă-navă.
Sunt disponibile servicii de telefonie, telex și servicii de date de mare viteză, inclusiv alerte de
primejdie cu prioritate, telefonnice şi telex, la- și de la centrele de coordonare a salvării.
Inmarsat C prevede comunicaţii navă-ţărm, ţărm-navă sau navă-navă prin mesagerie e-
mail, are capacitatea de transmitere a mesajelor preformatate de alertă către un centru de
coordonare a salvării și oferă serviciul Inmarsat C SafetyNET. Serviciul Inmarsat C SafetyNET
transmite avertismente meteo, de navigație, de radionavigație, rapoarte privind gheața precum și
alte informații similare care nu sunt furnizate de către NAVTEX. SafetyNET funcționează în
mod similar cu NAVTEX, în zone din afara ariei de acoperire a acestuia. SOLAS necesită, în
prezent, ca echipamentului INMARSAT C să aibă integrat un receptor pentru sateliţi de
navigaţie, sau să fie conectat la un receptor extern. Această cerinţă va asigura transmiterea către
centrul de coordonare a salvării a informațiilor referitoare la localizarea exactă, în cazul în care
se emite un semnal de alertă.
High Frequency
Un sistem GMDSS poate include radiotelefon și radiotelex (de bandă îngustă, cu
imprimare directă) de înaltă frecvenţă (HF). Apelurile sunt iniţiate de un dispozitiv digital pentru
apel selectiv (DSC - Digital Selective Calling).
Dispozitiv de localizare pentru operaţiunile S&R
Instalarea GMDSS pe nave include un (două pe navele de peste 500 de tone) dispozitiv
de localizare pentru căutare şi salvare, numit transponder radar pentru căutare şi salvare (SART -
Search and Rescue Radar Transponders), care este utilizat pentru a localiza nava prin crearea
unei serii de douăsprezece puncte pe ecranul radarulului de 3 cm al navei de salvare. Distanţa de
detectare este, în mod normal, de aproximativ 15 km (8 mile marine). Odată detectat de radar,
SART va genera o indicație vizuală și acustică pentru persoanele aflate în dificultate.
Digital Selective Calling
Digital Selective Calling (DSC), utilizând MF, HF și VHF, este parte a sistemului GMDSS. DSC
are rolul principal de a inițieza apeluri telefonice şi radiotelex MF/HF pentru comunicaţiile navă-
navă, navă-ţărm şi ţărm-navă. Apeluri DSC pot fi efectuate către posturi de individuale, grupuri
de stații, sau "toate posturile de radio" în gamă. Fiecare echipament DSC are alocat un număr
unic de 9 cifre (MMSI - Maritime Mobile Service Identity). Alertele de primejdie DSC, care
constau dintr-un mesaj preformatat, sunt folosite pentru a iniția comunicații de urgență, cu nave
și centre de coordonare a salvării. DSC a fost conceput pentru a elimina necesitatea ca o

2
personaă să supravegheze continuu receptoare radio pe canalele de voce, inclusiv canalele 16
VHF (156.8 MHz) și 2182 kHz - utilizate acum pentru primejdie, securitate şi apeluri
Cerinţe funcţionale ale unei nave cu capabilitate GMDSS
Sunt definite 9 funcţii principale de comunicaţie pentru navele care sunt în largul mării:
1. Să transmită alertă de ajutor navă-coastă prin cel puţin 2 mijloace separate şi independente,
folosind fiecare un serviciu diferit de comunicaţie radio.
2. Să primească alertă de ajutor coastă-navă
3. Să transmită şi să primească alerte de ajutor navă-la-nava
4. Să transmită şi să primească informaţii pentru coordonarea operaţiunilor de căutare şi
salvare
5. Să transmită şi să primească comunicaţii la locul epavei
6. Să transmită şi să primească semnale cu scop de localizare
7. Să transmită şi să primească informaţii cu privire la securitatea maritimă (MSI – Marine
Security Information)
8. Să transmită şi să primească comunicaţii generale destinate reţelelor sau sistemelor
radioelectrice terestre
9. Să transmită şi să primească informaţii de caracter general între nave.
Zonele maritime
GMDSS împarte mările şi oceanele în 4 zone maritime. Aceste zone determină
echipamentul pe care trebuie să îl deţină o navă, precum şi specializarea personalului care
urmează să opereze aceste echipamente.
Zonele maritime sunt:
1. A1: Zona acoperită de către staţiile de coastă VHF, în care se urmăresc alertele în
mod continuu; se întinde până la 25-30 Mm;
2. A2: Zona acoperită de către staţiile de coastă MF, cu serviciu continuu de alertare; se
întinde între 25 şi 100 Mm faţă de ţărm;
3. A3: Zona acoperită de sateliţi INMARSAT, cu serviciu continuu de alertare; acoperă
zona 70°75°N si S;
4. A4: Zone polare, precum şi orice altă zonă care se află în afara zonelor A1, A2 şi A3

3
Mod de lucru
1. Se noteaza informatiile disponibile pentru statiile de coasta

2. Se noteaza informatiile disponibile pentru nava

4
3. Se noteaza echipamentele disponibile pentru comunicatii

4. Se urmareste modul de functionare al echipamentelor de comunicatii, in

sepcial modul de transmitere a datelor
• Comunicatie nava-sol / sol-nava  comunicatie VHF.