Sunteți pe pagina 1din 32

Tema 2

Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării. Forţe conservative.


Oscilatorul liniar armonic, amortizat şi întreţinut.
Compunerea oscilaţiilor paralele şi perpendiculare
2.1 Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării 
Dacă asupra unui punct material de masă m acţionează o forţă F , aceasta
va imprima punctului material, conform legii a 2-a a dinamicii, acceleraţia:

 F
a (2.1)
m
 
Se poate demonstra că ştiind raza vectoare r  t  şi impulsul p  t  la un

moment oarecare de timp t , dată fiind forţa F care în general este o funcţie de
   
r  t  , r  t  şi t , se pot determina raza vectoare r  t  dt  şi impulsul p  t  dt 
punctului material la momentul t  dt imediat ulterior. Introducem notaţiile
   
   dr
r  t   R şi p  t   P  mv  m  mR . (2.2)
dt
Raza vectoare şi impulsul punctului material la momentul t  dt vor fi:

      P
r  t  dt   r  t   r t  dt  R  R  dt  R   dt (2.3)
m
    
p  t  dt   p  t   p  t  dt  P  F  dt (2.4)
Procedeul pote fi continuat din aproape în aproape, iar afirmaţia demonstrată
este cunoscută sub numele de principiul determinismului clasic, sau principiul
determinismului de tip Laplace.
Să deducem ecuaţiile de mişcare ale unui punct material, plecând de la
definiţiile acceleraţiei şi vitezei:
  
 dv   dr   d 2 r 
a  v; v   r; a  2  r. (2.5)
dt dt dt
Pentru simplificare vom considera o mişcare
 rectilinie. Vom alege un sistem de
referinţă cu axa Ox pe direcţia forţei F , şi astfel putem folosi numai mărimi
scalare. Considerăm originea timpului în momentul începerii mişcării  t0  0  .
v t
dv
a  dv  a  dt   dv   a  dt
dt v0 0

Dacă F  const.  a=const.  v - vo  at , şi obţinem ecuaţia vitezei:

35
v  v0  at (2.6)
Ecuaţia coordonatei se obţine din definiţia vitezei :
a  t2
x t t
dx
v  dx  v  dt   dx   v  dt  x  x0    v0  at   dt  v0t  ,
dt x0 0 0
2

a  t2
x  x0  v0t  . (2.7)
2
Eliminând timpul între ecuaţiile (2.6) şi (2.7) obţinem ecuaţia lui Galilei:
v 2  v02  2a  x  x0  . (2.8)
Prin înlocuirea acceleraţiei a din legea a doua a dinamicii se obţine
F
v 2  v02  2  x  x0  ,
m
de unde rezultă:
mv 2 mv02
  F  x  x0  L , (2.9)
2 2
unde L reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţa F în timpul deplasării
corpului de la x0 la x . Această ultimă relaţie scrisă sub forma:
L  Ec (2.10)
constituie teorema energiei cinetice.

2.2 Punctul material în câmp de forţe elastice


Forţa elastică este una dintre cele mai întâlnite în practică şi în viaţa
cotidiană, având o importanţă deosebită în multe domenii ale fizicii şi tehnicii.
Forţa elastică are două proprietăţi importante:
a) modulul forţei Fel este proporţional cu distanţa x faţă de poziţia de echilibru;
b) forţa este îndreptată permanent spre poziţia de echilibru:
Fel  kx (2.11)
unde k este constanta elastică a resortului (arcului).
Forţa elastică nefiind constantă, lucrul efectuat de forţa elastică care
acţionează asupra unui punct material de masă m deplasându-l între două poziţii
date de elongaţiile (distanţele faţă de poziţia de echilibru) x0 şi x , se determină
astfel:
x
x
  x kx 2  kx 2 kx02 
L el   F  dr   kx  dx       (2.12)
x0 x0
2 x0  2 2 

36
Înlocuind expresia (2.12) în teorema energiei cinetice obţinem
mv 2 mv02 kx 2 kx02
L el     ,
2 2 2 2
şi obţinem legea conservării energiei mecanice în cazul acţiunii forţei elastice:
mv 2 kx 2 mv02 kx02
    const. (2.13)
2 2 2 2
O aplicaţie simplă a legii conservării energiei sub acţiunea forţelor

elastice este imprimarea unei viteze v0 , pe direcţia axei Ox , unui resort de
constantă elastică k , nedeformat în starea iniţială  x0  0  (fig.1). Punctul
material de masă m legat de resort se va deplasa fără frecare din starea iniţială
în punctul de coordonată x  A ( A este amplitudinea mişcării, unde v  0 . Din
legea conservării energiei obţinem:
2
kA2 mv0 m
  A  v0 . (2.14)
2 2 k
y
m v0 v0
k

O x0  0 xA x

Figura 1. Legea conservării energiei pentru


oscilatorul elastic de constantă k şi masă m

Să arătăm că un punct material efectuează sub acţiunea unei forţe elastice


o mişcare oscilatorie armonică, a cărei ecuaţie este dată de una din expresiile
x  Asin  t  0  sau x  A cos  t  0  , (2.15)

k
unde A este amplitudinea mişcării, 0  pulsaţia proprie a oscilatorului, iar
m
0 faza iniţială a mişcării. Vom scrie expresia energiei mecanice a sistemului:
2
m  dx  kx 2
E  Ec  E p     ,
2  dt  2
de unde rezultă:

dx  kx 2  2 2 E  kx 2
 E    . (2.16)
dt  2  m m

37
v0 
Impunând condiţiile iniţiale t  0  x  A , din condiţia v 
dx
dt
 0 rezultă

2 E  kA2 kA2
0 , de unde E  . Înlocuind în expresia (2.16) obţinem:
m 2

  A2  x 2 
dx k
 (2.17)
dt m
Integrând relaţia de mai sus, obţinem:
dx k x k
 A x
2 2

m
dt  C  arcsin
A

m
t  C (2.18)


Din condiţia iniţială x  A la t  0 , arcsin 1  C  C  , de unde:
2
x k   k  k
arcsin   t   x  A sin   t    A cos t (2.19)
A m 2  m 2  m

k
Cu notaţia  0 , ecuaţia oscilatorului armonic în cazul general devine:
m
x  t   A cos(0t  0 ) . (2.20)

2.3 Punctul material în câmp de forţe centrale (conservative)


O forţă invers proporţională cu pătratul distanţei dintre două corpuri şi cu
direcţia pe linia ce uneşte centrele celor două corpuri, este o forţă de tip central.
  r
F 2 (2.21)
r r
S-a considerat originea sistemului de coordonate în centrul unuia dintre corpuri,
ce creează câmpul prin intermediul căruia interacţionează cu cel de-al doilea

corp, a cărui poziţie este dată de raza vectoare r . Particularizând pe  se poate
obţine expresia forţei gravitaţionale (   m1m2 ), sau a forţei electrostatice
 q1q2 
  .
 4  
0 r 

Să arătăm că, în cazul mai general al unei forţe a cărei formula este:
  r
F n , (2.22)
r r
unde n este un număr întreg nenul, energia mecanică a sistemului celor două
corpuri se conservă.

38
Se poate arăta că legea conservării energiei se aplică şi în cazul unui
sistem format din mai multe corpuri aflate în câmp de forţe centrale.
Determinăm mai întâi expresia lucrului mecanic al forţei (2.22):
  r
r  dr 2 dr 2  2 dr 2
r2 r

L 12   n1   n1   n1 ,


r1
r r1
2r 2 r1 r

          dr 2
unde am folosit faptul că dr = d(r  r )  dr  r  r  dr  2r  dr  r  dr 
2
.
2
n1
n 1
Efectuăm schimbarea de variabilă r  x  r 2
x 2
şi integrăm definit:
x2
n 1 1 n x2
 1
r  
r2
1 n
 dx  x x 
x2 2 2
L   n1       r21n  r11n  (2.23)
2  n 1 1 1 n 1 n 1 n
12
2 x1 2
x r1
2 x1
x1

Se constată următoarele cazuri particulare:


kr22 kr12  kr12 kr22 
Cazul 1: n  1 şi   k  L12         E pel , unde
2 2  2 2 
kr 2
E pel  este energia potenţială elastică. Conform teoremei energiei cinetice:
2
mv22 mv12
L 12  Ec   ,
2 2
de unde se obţine
mv12 kr12 mv22 kr22
   , (2.24)
2 2 2 2
adică legea conservării energiei în câmp de forţe elastice.
m1m2 1 1 1 1
Cazul 2:   m1m2 , n  2 , L 12  
 r2  r1   m1m2    
1  r2 r1 
  
   E pgrav , unde E pgrav  r    C este energia potenţială gravitaţională.
r1 r2 r
Din teorema energiei cinetice obţinem L 12  Ec  E pgrav , de unde rezultă:

mv22 mv12 m1m2 m1m2 mv12 m1m2 mv22 m1m2


       , (2.25)
2 2 r1 r2 2 r1 2 r2
care constituie legea conservării energiei în câmp de forţe gravitaţionale.

39
Valoarea constantei C din formula de definiţie a energiei potenţiale
gravitaţionale se determină din condiţia de zero pentru E p grav , adică în funcţie de
alegerea punctului în care energia potenţială are valoarea zero.
 m m
E pgrav (r ) L 
C  1 2 C
r  (2.26)
r r
Din (2.26) rezultă interpretarea fizică a energiei potenţiale gravitaţionale: lucrul
mecanic efectuat de forţa gravitaţională pentru a deplasa unul dintre cele două
corpuri din poziţia în care distanţa dintre corpuri este r , până la infinit. Pentru
sistemul Pământ-corp se poate alege E p grav  0 când r   , de unde C  0.
Dacă alegem E p grav  0 când r  Rp (corpul pe suprafaţa Pământului), atunci

   Mm Mm
C şi E pgrav     , (2.27)
Rp r Rp r R
unde am folosit notaţia m1  M pentru masa Pământului şi m2  m pentru masa
corpului aflat în câmpul gravitaţional al Pământului. Se observă că, indiferent de
alegerea configuraţiei de zero, şi deci a constantei C , expresia diferenţei între
energia potenţială pentru două poziţii oarecare rămâne aceeaşi.

Exemplul 1.
Să deducem expresia lui E pgrav în cazul deplasării corpului de masă m
între două poziţii aflate în apropierea suprafeţei Pământului.
Mm Mm 1 1
E pgrav  E p2  E p1     Mm    (2.28)
r2 r1  r1 r2 
Însă din r1  Rp  h1 şi r2  Rp  h2 rezultă:

Mm Mm  h2  h1 
E pgrav   Rp  h2  R p  h1   (2.29)
 Rp  h1  Rp  h2   Rp  h1  Rp  h2 
În aproximaţia considerată (h1  Rp şi h2  Rp ) formula (2.29) ia forma:
Mm
E pgrav  (h2  h1 )  mg0 h , (2.30)
Rp2
unde s-a folosit expresia acceleraţiei gravitaţionale la suprafaţa Pământului:
M
g0  . (2.31)
R p2
Reiese clar incorectitudinea afirmaţiei “energia potenţială gravitaţională a unui
corp de masă m aflat la înălţimea h faţă de suprafaţa Pământului este
40
E pgrav  mg0h ”. Însă afirmaţia “diferenţa dintre energia potenţială gravitaţională
a unui corp de masă m aflat la o înălţime h neglijabilă faţă de raza Pământului
şi a aceluiaşi corp aflat la suprafaţa Pământului, este E pgrav  mg0h ” este
corectă.

Exemplul 2
Să se determine înălţimea până la care poate ajunge un proiectil lansat de
m
la suprafaţa Pământului pe verticală în sus cu viteza iniţială v0  6435 ,
s
neglijând efectul mişcării de rotaţie a Pamântului. Se cunosc raza medie a
Pământului R  6400km , masa Pământului M  5,96 1024 kg şi constanta
3
11 m
atracţiei gravitaţionale   6,67  10 .
kg  s
Rezolvare
Se scrie legea conservării energiei între cele două poziţii ale corpului :
mM mv02 mM
   ,
r 2 Rh
de unde se obţine înălţimea h :

R R R
h    3200km .
2M
2
1 2 1 2
v0 R
Dacă am fi calculat înălţimea din formula lui Galilei v02  2 g0 h , am fi
v02
obţinut h   2112,7km . Acest rezultat diferă substanţial de cel corect, din
2 g0
m
cauză că valoarea acceleraţiei gravitaţionale g 0  9,8 2 este o aproximare bună
s
numai pentru înălţimi mici faţă de suprafaţa Pământului.

2.4 Legea conservării energiei mecanice


Plecând de la definiţia lucrului mecanic s-a demonstrat teorema energiei
2
 
cinetice pentru un punct material: L 12   F  dr  Ec2  Ec1  Ec . Să deducem
1
această teoremă analitic.
m 
Ec    vx2  v y2  vz2    2vx x  2v y y  2vz z
d m d dv dv dv

dt 2 dt 2 dt dt dt 

41
dvx dv dv   dx dy dz
 mvx  mv y y  mvz z  vx Fx  v y Fy  vz Fz  v  F  Fx  Fy  Fz ,
dt dt dt dt dt dt
de unde rezultă în cazul unei forţe care nu variază în timp,
 
dEc  Fx dx  Fy dy  Fz dz  F  dr  dL , (2.32)
unde dL este lucrul mecanic elementar. Integrând între starea iniţială (1) şi
finală (2) obţinem:
  2
Ec2  Ec1   F  dr (2.33)
1

În unele cazuri particulare de forţe integrala din (2.33) nu depinde de drum,


astfel că poate fi scrisă ca diferenţa dintre valorile unei mărimi ce depinde numai
de coordonate, numită energie potenţială a corpului, în cele două stări (1,
respectiv 2). În acest caz forţa F se numeşte forţă conservativă, deoarece sub
acţiunea acestei forţe energia mecanică a corpului se conservă în timp.
2
  2

 F  dr   dE p  E p1  E p2    E p2  E p1   E p .
1 1
(2.34)

Comparând (2.33) şi (2.34) se obţine:


Ec  E p  Ec2  Ec1  E p1  E p2  Ec2  E p2  Ec1  E p1 ,
adică
E1  E2
Forma diferenţială a relaţiei (2.34):
Fx dx  Fy dy  Fz dz  dE p ( x, y, z ) (2.35)
se mai numeşte şi diferenţială totală exactă.
Expresia (2.35) se mai poate scrie şi astfel:
E p E p E p
Fx dx  Fy dy  Fz dz   dx  dy  dz ,
x y z
E p E p E p
de unde rezultă Fx   , Fy   şi Fz   , sau echivalent:
x y z

F  grad E p . (2.36)

Prin gradientul unei funcţii scalare de coordonate înţelegem operatorul


diferenţial “nabla”, care este un vector:

42
    
nabla    i  j k (2.37)
x y z
aplicat funcţiei respective, în cazul nostru E p  x, y, z  :
 E p  E p  E p
grad E p  E p  i j k (2.38)
x y z
Dacă pentru oricare pereche de două componente ale forţei facem
operaţiile următoare:
   E p  2Ep
Fx    
y y  x  yx
   E p  2Ep
Fy    
x x  y  xy
 2Ep 2Ep 
se obţine, în condiţiile teoremei lui Schwartz    egalitatea:
 xy yx 
Fx Fy
 , (2.39)
y x
FzFy F F
de unde, prin permutări circulare obţinem 
, respectiv z  x .
z y x z

Definind operatorul diferenţial “rotor” aplicat unui vector v prin relaţia
 
rot v    v (2.40)

şi aplicând acest operator vectorului F , obţinem:
             F   F   Fz 
rot F   i
 x

y z 
 
j  k   iFx  jFy  kFz    i  i  x   i  j  y  i  k
 x x

 x 


   F   F   Fz     Fx   Fy   F 
  j  i  x
 y y

  j  j y  j k  
y  
  
k  i
z
 k  j 
z
 k 
k z
z 


  
i j k
  F F    F F    F F     
i  z  y  j x  z k y  x    F  2.41
 y z   z x   x y  x y z
Fx Fy Fz
        
unde s-a ţinut cont de relaţiile dintre versorii i , j şi k : i  i  j  j  k  k  0
                 
       
şi  i  j   k ; i  k   j ;  j  i   k ; j  k  i ; k  i  j ; k  j  i .

43
Astfel, ţinând cont de identităţile (2.39) se obţine
 
rot F    F  0 (2.42)
care este o condiţienecesară şi suficientă ca forţa să fie conservativă.

Din relaţia F  dr  dE p rezultă că E p este definită până la o constantă
ce este determinată din condiţia ca E p să aibă valoarea aleasă într-un punct.
Sumând relaţiile de tipul
2
 
Eci2  Eci1   Fi  dri (2.43)
1

pentru toate punctele materiale ale unui sistem, obţinem:


  2 2
 int  2
 ext 
Ec2  Ec1    Fi  dri    Fi  dri    Fi  dri , (2.44)
1 1 1

n n
unde Ec2   Eci2 ; Ec1   Eci1 . Aceste integrale depind, în cazul general, de
i 1 i 1
traiectoriile tuturor punctelor sistemului.
 int  2
În cazul forţelor interioare de tip conservativ, integralele  Fi  dri nu depind de
1
drum, şi putem scrie, sub formă diferenţială sau integrală:
 int  2
 

Fi  dri  dE pi ( xi , yi , zi )   Fi int  dri   E pinti 2  E pinti1
int
 (2.45)
1

Sumând pe toate particulele sistemului obţinem:


 int  2
 int 
 i
F  dr i
  dE int
p ( x , y ,
1 1 1 2z ; x , y 2 , z 2 ;....)  F 
  i  dri   E intp2  E intp1 (2.46) 
1

p fiind energia potenţială a întregului sistem datorată forţelor interioare, iar


E int
n n

p2   E pi2 ; E p1   E pi1
E int int int int

i 1 i 1

Din (2.44) obţinem:


 ext  2 2
 ext 
Ec2  Ec1  E  E    Fi  dri   Ec2  E p2    Ec1  E p1     Fi  dri ,
int
p1
int
p2
int int

1 1
(2.47)
formulă valabilă în cazul general când asupra sistemului acţionează forţe
exterioare neconservative.

44
Dacă sistemul nu suferă acţiuni din exterior şi toate forţele interioare sunt
conservative, atunci:
Ec2  E int
p2  Ec1  E p1 ,
int

sau, renunţând în acest caz la indicele “int”:


Ec2  E p2  Ec1  E p1 , (2.48)
adică legea conservării energiei mecanice pentru sistemul de n puncte materiale.

2.5 Mişcarea oscilatorie


2.5.1 Oscilatorul armonic liniar (pendulul elastic)
Sub acţiunea unei forţe elastice
x0  0 un punct material de masă m execută o
mişcare oscilatorie armonică. Un
exemple simplu este deformarea unui
x arc (resort). Să deducem ecuaţia de
mişcare a unui corp punctiform de masă
Figura 2. Pendulul elastic
m sb acţiunea forţei elastice Fel  kx .
În fig.2 x0  0 în cazul resortului netensionat, când forţa elastică este zero.
Corpul fiind scos din poziţia de echilibru şi lăsat apoi liber, asupra lui va acţiona
forţa elastică datorată alungirii sau comprimării resortului. Dependenţa de timp a
poziţiei corpului x  x(t ) se obţine aplicând legea a doua a lui Newton:
d 2x d 2x
ma  F ; a   m  Fel  kx ,
dt 2 dt 2
de unde obţinem ecuaţia diferenţială de mişcare a oscilatorului armonic liniar:
d 2x
m 2  kx  0 . (2.49)
dt
Ecuaţia:
d 2x dx
a 2  b  cx  0 (2.50)
dt dt
este o ecuaţie diferenţială omogenă cu coeficienţi constanţi, cu soluţia generală:
x  C1e t  C2e t ,
1 2
(2.51)
unde C1 şi C2 sunt două constante care se determină din condiţiile iniţiale, iar 1
şi  2 rădăcinile ecuaţiei caracteristice:
a2  b  c  0 , (2.52)
Ecuaţia (2.52) s-a obţinut prin introducerea soluţiei (2.51) în ecuaţia (2.50).
Ecuaţia caracteristică a oscilatorului armonic liniar (2.49), este:

45
m2  k  0 , (2.53)
cu soluţiile:
k k
1,2     i  i0 , (2.54)
m m
k
unde am folosit notaţia 0  . Mărimea 0 se numeşte pulsaţia proprie a
m
oscilatorului armonic liniar. Aceasta depinde de constanta elastică a resortului şi
de masa m a corpului, constituind o caracteristică fundamentală a oscilatorului
elastic. Sensul acestei pulsaţii este următorul: dacă oscilatorul armonic liniar
este scos din poziţia de echilibru şi lăsat liber, acesta poate oscila numai cu
pulsaţia lui proprie 0 . În absenţa frecărilor, pentru ca un oscilator armonic să
oscileze cu o pulsaţie   0 este necesar ca, pe lângă forţa elastică a arcului,
asupra oscilatorului să mai acţioneze o forţă exterioară periodică de pulsaţie  .
Din punct de vedere dimensional pulsaţia se măsoară în unitatea s -1 :
N kg  m 2 1
k 
 m  s    k   1  s 1 .
 m  kg  
m  kg s2  m s
Folosind soluţia (2.54), unde i  1 , ecuaţia (2.51) se va scrie:
x(t )  C1ei t  C2ei t .
0 0
(2.55)
Deoarece elongaţia x(t ) reprezintă o mărime cu sens fizic (deplasarea faţă de
poziţia de echilibru), ea trebuie să fie exprimată printr-un număr real. Acest
lucru nu se poate realiza decât în condiţiile în care constantele C1 şi C2 sunt
mărimi complexe. Astfel, vom alege pentru cele două constante forma analitică:
A i A
C1 
e , C2  e i . 0 0
(2.56)
2 2
În aceste condiţii, expresia (2.55) devine:

 e .
A i (   t ) A  i (   t ) A i (   t )  i (   t )
x(t ) e 0
 e
0 0 0
e 0 0 0 0

2 2 2
Utilizând relaţiile lui Euler:
ei  cos   i sin  ; ei  cos   i sin  , (2.57)
ecuaţia de mişcare a unui oscilator armonic liniar va avea forma:
x(t )  A cos(0t  0 ) . (2.58)
Din (2.56) putem determina mărimile A şi 0 funcţie de C1 şi C2 .

46
Fiind soluţia unei ecuaţii diferenţiale de gradul doi, (2.58) trebuie să conţină
două constante ce sunt determinate de poziţia iniţială x0 şi de viteza iniţială v0 :
dx
v   A0 sin(0t  0 ) . (2.59)
dt
Cu condiţiile iniţiale x0  x(t0  0)  A cos 0 şi v0  v(t0  0)   A0 sin 0 ,
rezolvând sistemul acestor două ecuaţii determinăm expresiile lui A şi 0 :

v02
A x  2;
2

0
0

(2.60)
v
tg0   0 .
0 x0
Se observă unele diferenţe esenţiale între mărimile A şi 0 pe de o parte, şi 0
pe de altă parte. În timp ce 0 este o mărime intrinsecă ce caracterizează
oscilatorul, depinzând de constanta elastică a resortului şi de masa acestuia, A şi
0 pot lua valori diferite pentru acelaşi oscilator, în funcţie de condiţiile iniţiale.
Semnificaţia termenilor din relaţia (2.58) este următoarea:
- x(t ) reprezintă elongaţia mişcării oscilatorii, reprezentând deplasarea
oscilatorului faţă de poziţia de echilibru la un moment de timp t ;
- A reprezintă amplitudinea mişcării oscilatorii, fiind distanţa maximă a
oscilatorului faţă de poziţia sa de echilibru;
- 0t  0 reprezintă faza mişcării oscilatorii, unde 0 este faza iniţială;
Se observă că funcţia x  t  din (2.58) este periodică în timp. Perioada T a
mişcării poate fi dedusă din condiţia x(t  T )  x(t ) , de unde se obţine:
0T  2 ,
iar rezultă expresia perioadei este
2 2 m
T   2 . (2.61)
0 k k
m
Eliminând timpul între (2.58) şi (2.59) deducem relaţia dintre viteză şi elongaţie:
dx x2
v(t )    A0 sin(0t  0 )   A0 1  cos (0t  0 )   A0 1  2 ,
2

dt A
de unde rezultă
v  0 A2  x 2 . (2.62)

47
Referitor la semnul vitezei putem spune că în general acesta poate fi “+” sau “-“,
deoarece la o mişcare oscilatorie armonică există, pentru o elongaţie dată, două
poziţii ale corpului în care viteza are aceeaşi valoare, dar sensuri opuse (fig.3,
punctele B şi C ). Din (2.62) se poate observa de asemenea că pentru elongaţia
maximă  x  A se obţine v  0 , iar pentru elongaţia zero viteza este maximă:
vmax  0 A . (2.63)
Acceleraţia mişcării oscilatorii armonice liniare se obţine prin derivarea vitezei:
dv
a(t )    A02 cos(0t  0 )  02 x  t  . (2.64)
dt
Relaţia a  02 x reprezintă definiţia mişcării oscilatorii armonice şi poate fi
obţinută direct din legea a doua a dinamicii:
k
ma  Fe  kx  a   x  02 x ;
m
De aici rezultă că acceleraţia este întotdeauna de sens opus elongaţiei, având
valoarea zero când oscilatorul trece prin poziţia de echilibru, şi valoarea maximă
în momentele în care oscilatorul se află la distanţa maximă faţă de poziţia de
echilibru. Valoarea maximă a acceleraţiei este:

amax  02 A . (2.65)
În fig.3 se mai poate observa cum se poate obţine mişcarea oscilatorie armonică
liniară prin proiectarea pe una din axe a unei mişcări circulare uniforme. Astfel,
elongaţia y (t ) , viteza v(t ) şi acceleraţia a(t ) se obţin proiectând pe axa Oy , la
momentul t , raza vectoare, viteza, şi respectiv acceleraţia normală a punctului
ce execută mişcarea circulară. Se obţin astfel ecuaţiile de mişcare sub forma:
y(t )  R sin (t )  Asin(0t  0 ) , (2.66)
unde A  ymax  R este amplitudinea mişcării, iar viteza şi acceleraţia sunt:
vy (t )  v cos(0t  0 )  0 R cos(0t  0 )  0 A cos(0t  0 ) (2.67)

a y (t )  an sin(0t  0 )  02 R sin(0t  0 )  02 Asin(0t  0 )  02 y(t ).

(2.68)

Formulele (2.58), (2.59), (2.64), şi respectiv (2.66), (2.67), (2.68) reprezintă


aceleaşi legi de mişcare, singura deosebire fiind faptul că în primele trei
formule apare x(t ) , iar în ultimele trei apare y (t ) , în timp ce funcţiile sinus şi
cosinus se inversează între ele.

48

v
C B 
  v
v a
y (t ) 
an
A
y0 (t )
0
O R

Figura 3. Proiecţia unei mişcări circulare


şi uniforme pe axa Oy

Exemplul 3.
La momentele t1 , t2 şi t3 , valorile corespunzătoare ale elongaţiilor x1 , x2 şi
x3 ale unui oscilator liniar armonic sunt legate între ele prin relaţia x2  x1  x3 .
Să se determine valoarea minimă a frecvenţei oscilatorului, dacă în momentul
iniţial acesta se afla în poziţia de echilibru, iar t1  2s.
Rezolvare
Ecuaţia de mişcare a oscilatorului este x  Asin t , iar din condiţia
problemei se obţine ecuaţia trigonometrică
Asin 2t1  Asin t1  Asin3t1  sin t1 cos t1  sin 2t1 cos t1 .

Rezolvând ecuaţia obţinem, pentru t1  2s ,  , respectiv
6t1
 1 -1
  s   0,0833s-1 .
2 12

Exemplul 4
Să se determine amplitudinea, faza iniţială şi pulsaţia proprie a unui oscilator
armonic liniar, cunoscând condiţiile iniţiale: x0 , v0 şi a0 la momentul t  0 .
Particularizând expresiile lui x  t  , v  t  şi a  t  din ecuaţiile de mişcare:
dx dv
x  t   A cos(0t  0 ) , v  t    0 A cos(0t  0 ) şi a  t    02 x  t  la
dt dt
momentul t  0 , obţinem sistemul de trei ecuaţii cu trei necunoscute  A, 0 , 0  :
49
x0  A sin 0
v0  0 A cos 0
a0  0 2 A sin 0  0 2 x0
a0
Din ultima ecuaţie se obţine direct 02   , iar din primele două obţinem, prin
x0
rezolvarea sistemului:
v02 v02  x0  v02 
A  x  2  x0 
2 2
 x0 1  
0
0
a0  a0 
x00 x0 a
tg0    0
v0 v0 x0
Ep
2.5.2 Energia oscilatorului E
armonic liniar Ep  E
Ec  E
Energia oscilatorului armonic Ec
liniar (pendulul elastic) se compune Ep  0 Ec  0
din energia cinetică a punctului
E  Ep
mv 2
material Ec  şi energia Ec  0
2 Ep
potenţială a resortului de care acesta
x
kx 2 k
este prins, E p  . Cu 0  şi A O A
2 m
k  m02 obţinem Figura 4. Reprezentarea grafică a
energiei oscilatorului armonic liniar
mv 2 m02 ( A2  x 2 )
Ec   , respectiv
2 2
kx 2 m02 x 2
Ep   . Valoarea maximă a lui Ec este se atinge la trecerea prin
2 2
 m0 A2 
poziţia de echilibru  x  0, Ec max  , iar a lui E p în poziţia de elongaţie
 2 
 kA2 
maximă  y  A, E p max   . Energia totală a oscilatorului armonic liniar va fi:
 2 
m02 A2 m02 x 2 m02 x 2 m02 A2 kA2
E  Ec  E p      . (2.69)
2 2 2 2 2
Acest rezultat reprezintă conservarea energiei oscilatorului armonic în timpul
mişcării. Din (2.69) rezultă de asemenea că E  Ec max  E p max , adică în procesul

50
de oscilaţie energia cinetică a oscilatorului trece continuu în energie potenţială şi
invers, suma lor rămânând constantă în fiecare moment (fig.4).

2.5.3 Pendulul elastic în câmp gravitaţional


Presupunem un resort de constantă elastică k în poziţie verticală, fixat la
capătul de sus. Să stabilim ecuaţia de mişcare a unui corp de masă m , care se
fixează la momentul t0  0 de capătul liber al resortului (fig.5). Asupra corpului
acţionează greutatea mg , şi deci la momentul t0  0 corpul începe să cadă cu
acceleraţia g . Deoarece în acest moment în resort
nu s-a creat încă o forţă elastică care să se opună
greutăţii, corpul tinde să coboare accelerat. Pe
măsură ce corpul se îndepărtează de nivelul B
(resortul nedeformat) alungirea resortului începe să
crească, şi o dată cu aceasta va creşte şi forţa B
m
elastică, care este de sens opus greutăţii. Pe măsură C
ce resortul se deformează forţa elastică care se
opune greutăţii creşte, ajungând într-o poziţie C în D
care forţa elastică
 este egală şi de sens contrar cu y

greutatea ( Fe  mg ). Deoarece pe distanţa BC Figura 5. Pendulul elastic
corpul s-a deplasat accelerat, el are în punctul C o
viteză maximă şi nu se opreşte în acel punct, continuând să se deplaseze încetinit
până în punctul de oprire D . Deoarece forţa elastică în punctul D devine dublul
greutatăţii mg , corpul se va mişca accelerat din D în C , apoi din nou încetinit
din C în B . În aceste condiţii corpul va oscila în jurul punctului C cu
amplitudinea BC  CD  A , care se obţine din condiţia:
mg
kA  mg  A  . (2.70)
k
Ecuaţia de mişcare a oscilatorului este, după formula generală,

y(t )  A cos(0t  0 ) ,

k mg
unde 0  şi A  , astfel că ecuaţia de mişcare devine:
m k
mg  k 
y (t )  cos  t  0  . (2.71)
k  m 
Faza iniţială 0 poate fi determinată din condiţiile iniţiale şi este funcţie de
sensul de orientare al axei Oy . Dacă axa Oy este orientată în jos, atunci la
t  0, y   A şi în consecinţă  A  A cos 0 , de unde cos 0  1 şi 0  

51
(fig.5). Dacă axa Oy este orientată în sus, atunci pentru t  0, y   A ,
A  A cos 0 , de unde cos 0  1 şi 0  0 .

2.5.4 Pendulul matematic (gravitaţional)


Pendulul gravitaţional reprezintă un corp punctiform de masă m ,
suspendat de un punct fix printr-un fir inextensibil de lungime l şi greutate
neglijabilă. Poziţia de echilibru a pendulului gravitaţional este cu firul în poziţie
verticală. Dacă firul este scos din poziţia de
echilibru, pentru unghiuri mici cu verticala
 ( 5  6 ), asupra corpului va acţiona o forţă
l cuasielastică care tinde să-l aducă în poziţia de
echilibru prin executarea de oscilaţii în jurul
mg sin  x acestei poziţii. Forţa cuasielastică nu este de
natură elastică, însă în anumite condiţii satisface
mg cos  cerinţele impuse asupra forţei elastice. Pentru
mg unghiuri mici faţă de verticală putem aproxima
mg cos  traiectoria punctului material cu o dreaptă
paralelă cu axa Ox , şi putem scrie cu bună
Figura 6. Pendulul
aproximaţie pentru o deplasare x faţă de poziţia
matematic
de echilibru relaţiile (fig.6):
x x mg
sin   ; Ft  mg sin   mg   x. (2.72)
l l l
Se ajunge astfel la concluzia că dacă unghiul firului cu verticala în timpul
mişcării este suficient de mic, forţa tangenţială care caută să readucă pendulul în
poziţia de echilibru este proporţională cu distanţa x faţă de această poziţie,
adică forţa tangenţială are aceeaşi proprietate ca şi o forţă elastică. Astfel de
forţe cu acţiune analogă forţei elastice se numesc forţe cuasielastice. Astfel,
pendulul gravitaţional poate fi privit ca un pendul elastic asupra căruia
mg
acţionează un resort cu constanta elastică k g  , având pulsaţia proprie
l
kg mg g
0    . (2.73)
m lm l
şi perioada:
2 l
T  2 . (2.74)
0 g
Comparând datele de la pendulul elastic şi gravitaţional, în tabelul 1 se face o
analogie interesantă a formulelor pentru pulsaţia proprie, perioadă şi frecvenţă.
În fine, din formula (2.74) rezultă cele 4 legi ale pendulului gravitaţional,
stabilite de Galilei pe cale experimentală:

52
1
1) T ~ l ; 2) T ~ ; 3) T nu depinde de m ; 4) T nu depinde de  (legea
g
izocronismului micilor oscilaţii).

Tabelul 1. Analogia dintre pendulul elastic şi pendulul gravitaţional


Pendul elastic Pendul gravitaţional
k g
0  0 
m l
m l
T  2   2 T  2
0 k g

0 1 k g
    2
2 2 m l

2.5.5 Compunerea oscilaţiilor paralele de aceeaşi


pulsaţie
În unele cazuri un corp de masă m este supus concomitent acţiunii a două
sau mai multor forţe elastice. Mişcarea acestui corp este rezultanta mişcărilor
oscilatorii individuale pe care le-ar efectua corpul sub acţiunea fiecărei forţe
elastice în parte. Să presupunem că sub acţiunea forţelor elastice Fel1 şi Fel 2
corpul execută separat mişcările oscilatorii (2.75) şi (2.76)
x1 (t )  A1 cos(0t  01 ) , (2.75)

x2 (t )  A2 cos(0t  02 ) . (2.76)


y  Cele două forţe acţionând
A
concomitent (simultan) asupra
0 punctului material, acesta va executa
o mişcare, de asemenea oscilatorie
armonică, dată de formula:
(t )
0 x x(t )  A cos(0t  0 ) .
O x(t ) (2.77)
Figura 7. Reprezentarea fazorială Problema compunerii mişcărilor
a unei mişcări oscilatorii armonice oscilatorii se rezolvă exprimând
mărimile A şi 0 funcţie de A1 , A2 , 01 şi 02 . Cea mai bună metodă este bazată
pe reprezentarea fazorială a mişcării
 oscilatorii (fig.7). Mărimea (2.77) poate fi
reprezentată printr-un vector A de lungime A , care la momentul t0 face cu axa
Ox unghiul 0 . Dacă acest vector se roteşte în jurul punctului O cu viteza
53
unghiulară constantă 0 , proiecţiile vârfului său pe axele Ox şi Oy execută
mişcări oscilatorii.
(t )  0t  0 ;

x(t )  A cos   A cos(0t  0 ) .


În fig.8 se reprezintă sub formă fazorială mişcările (2.75) şi (2.76), prin
compunerea cărora
 vom obţine mişcarea rezultantă (2.77). Proiectând relaţia
vectorială A  A1  A2 pe cele două axe, obţinem sistemul de ecuaţii:
A1 sin 01  A2 sin 02  A sin 0 ;
(2.78)
A1 cos 01  A2 cos 02  A cos 0 .
Prin împărţirea ecuaţiilor (2.78) obţinem:
A1 sin 01  A2 sin 02
tg0  . (2.79)
A1 cos 01  A2 cos 02
Ridicând la pătrat ecuaţiile (2.78) şi adunându-le, obţinem:
A2  A12  A22  2 A1 A2 (sin 01 sin 02  cos 01 cos 02 )  A12  A22  2 A1 A2 cos(02  01 ),
A  A12  A22  2 A1 A2 cos(02  01 ) . (2.80)
Se observă că amplitudinea rezultantă depinde atât de amplitudinile A1 şi A2 , cât
şi de diferenţa dintre fazele iniţiale 0  02  01 .
Se disting următoarele cazuri particulare:
a)   02  01  0, 2,....., 2n ; A  A1  A2 . În acest caz oscilaţiile sunt în
fază, şi prin compunerea lor se obţine pentru mişcarea oscilatorie rezultantă
amplitudinea maximă.
y

x
A
 x
A2

x

A1
0
02
x
x 01 x
x
O x2 (t ) x1 (t ) x(t )
x x
Figura 8. Reprezentarea fazorială a două mişcări
oscilatorii armonice paralele şi de aceeaşi pulsaţie

54
 3 
b)   02  01  , , ...., (2n  1) , unde n  0, 1, 2, ..... ; A  A12  A22 .
2 2 2
În acest caz se spune că oscilaţiile sunt în cuadratură.
c)   02  01  , 3,..., (2n  1) ; A  A1  A2 . Oscilaţiile sunt în opoziţie
de fază şi amplitudinea rezultantă este minimă (dacă A1  A2 , rezultă A  0 ).
Astfel, prin compunerea a două oscilaţii în opoziţie de fază se obţine repaus,
adică mişcările oscilatorii se anihilează reciproc. Asest caz prezintă un interes
tehnic special, fiind singura posibilitate de înlăturare a unor vibraţii nedorite.
Metoda reprezentării fazoriale a mişcării oscilatorii permite generalizarea
rezultatelor de la compunerea a două oscilaţii la compunerea mai multor
oscilaţii. Astfel, pentru compunerea a trei unde formulele amplitudinii şi fazei
iniţiale a oscilaţiei rezultante (2.79) şi (2.80) devin:
A1 sin 01  A2 sin 02  A3 sin 03
tg0  ; (2.81)
A1 cos 01  A2 cos 02  A3 cos 03

A2  A12  A22  A32  2 A1 A2 cos(02  01 )  2 A2 A3 cos(03  02 )  2 A1 A3 cos(03  01 ).


(2.82)

2.5.6 Compunerea oscilaţiilor perpendiculare de aceeaşi


pulsaţie
Să considerăm un punct material supus concomitent acţiunii a două forţe
elastice acţionând pe direcţii perpendiculare. Sub acţiunea acestor forţe punctul
material va efectua două mişcări oscilatorii de aceeaşi pulsaţie, însă cu faze
iniţiale diferite. Alegând pentru cele două direcţii perpendiculare axele Ox şi
Oy , ecuaţiile celor două mişcări oscilatorii vor fi:
x(t )  A1 cos(0t  01 );
(2.83)
y (t )  A2 cos(0t  02 ).
Ecuaţia traiectoriei punctului supus simultan acţiunii celor două forţe elastice se
deduce eliminând timpul t între ecuaţiile (2.83). Rescriem ecuaţiile sub forma:
x
 A  cos(0t  01 )  cos 0t cos 01  sin 0t sin 01;
 1
 (2.84)
 y  cos( t   )  cos  t cos   sin  t sin  .
 A2 0 02 0 02 0 02

Din sistemul (2.84) obţinem expresiile lui sin 0t şi cos 0t sub forma:

55
x y x y
cos 02  cos 01 sin 02  sin 01
A A2 A A2
sin 0t  1 ; cos 0t  1 . (2.85)
sin(02  01) sin(02  01)

Vom nota cu   02  01 diferenţa dintre fazele iniţiale ale celor două oscilaţii.
Pentru a elimina timpul între ecuaţiile (2.83) ridicăm la pătrat expresiile (2.85),
apoi le adunăm folosind identitatea trigonometrică sin 2 0t  cos2 0t  1;
2 2
 x y   x y 
 A cos 02  A cos 01   A sin 02  A sin 01 
 1 2   1 2   1,
sin 
2
sin 
2

şi printr-un calcul trigonometric simplu se obţine:


x 2 y 2 2 xy
2
 2 cos   sin 2  . (2.86)
A1 A2 A1 A2
Relaţia (2.86) reprezintă ecuaţia unei elipse cuprinsă într-un dreptunghi de laturi
2A1 şi 2A2 (fig.9). Se remarcă următoarele cazuri particulare:

a)   (2n  1) , unde n este un număr întreg, şi ecuaţia (2.86) devine:
2
x2 y 2
  1, (2.87)
A12 A22


x
O
A2

A1

Figura 9. Reprezentarea traiectoriei unui punct material supus simultan


acţiunii a două forţe elastice ce acţionează pe două direcţii perpendiculare
(cazul general)
Reprezintând o elipsă cu axa mare 2A1 şi axa mică 2A2 , iar axele de coordonate
Ox şi Oy axe principale ale elipsei (fig.10).

b)   2n ; în acest caz obţinem din ecuaţia (2.86):
2
56
x y x y
  0 dacă n este impar, respectiv   0 dacă n este par.
A1 A2 A1 A2
Astfel, elipsa degenerează într-o dreaptă (fig.11).

x
O
A2

A1
Figura 10. Reprezentarea grafică a cazului particular a)

În general, putem spune că un punct material supus concomitent la două


mişcări oscilatorii de aceeaşi pulsaţie, ce au loc pe două direcţii perpendiculare,
se va deplasa pe o traiectorie eliptică. Sensul mişcării pe elipsă se poate
determina în funcţie de diferenţa de fază dintre cele două mişcări oscilatorii.
Acest subiect are aplicaţii în mai multe domenii ale fizicii, printre care şi în
optică, la polarizarea undelor electromagnetice.
y A2
y x A2
A1 tg 
A1

x
O 
A2
y
x
A1
Figura 11. Reprezentarea grafică a cazului b)
A2
y
x
Pentru a determina unghiul  dintre axa mare
A1 a elipsei şi axa Ox din fig.9
efectuăm o rotaţie de unghi  a sistemului de coordonate x, y . Apoi deducem
relaţiile dintre acestea şi coordonatele sistemului rotit x, y (fig.12) pentru un
punct oarecare M. În relaţiile ce urmează vom renunţa la indicele M.
x  r cos , y  r sin ;

x  r cos(  )  r cos  cos   r sin  sin   x cos   y sin ;


(2.88)
y  r sin(  )  r sin  cos   r sin  cos   y cos   x sin .

57
Din (2.88) determinăm pe x şi y în funcţie de x şi y şi obţinem:
x  x cos   y sin ;
(2.89)
y  x sin   y cos .
Introducem (2.89) în (2.86), obţinând ecuaţia elipsei în coordonate x, y , caz în
care semiaxa mare, respectiv semiaxa mică, vor coincide cu direcţia axei de
coordonate rotite Ox , respectiv Oy . În noua formă a ecuaţiei elipsei, termenul
care conţine produsul xy va fi:
2 xy sin  cos  2 xy sin  cos  2
2
 2
 ( xy cos 2   xy sin 2 )cos .
A1 A2 A1 A2
Anulăm coeficientul termenului care conţine produsul xy şi obţinem:
 1 1  2 xy  A2  A2  2cos 2
2 xy sin  cos   2  2   (cos 2   sin 2 )cos   sin 2  1 2 22   cos 
 2
A A 1  A A
1 2 A 
 1 2 A A A
1 2

care se poate scrie mai simplu sub forma

2 A1 A2
tg2  cos  . (2.90)
A12  A22
Exemplul 5
y y
Un corp punctiform efectuează
yM M
simultan două mişcări oscilatorii pe
r două axe perpendiculare Ox şi Oy, cu
yM x ecuaţiile x  t   2cos t  m , respectiv

xM
y  t   sin t  m . Dacă   2 rad/s,
 să se determine valorile vitezei şi
 x
xM acceleraţiei corpului la momentul
O
T
t  ( T este perioada de oscilaţie).
Figura 12. Rotirea sistemului 6
de coordonate Rezolvare
dx
Din vx   2sin t şi
dt
dy
vy    cos t rezultă:
dt
v  vx2  vy2   4sin 2 t  cos2 t

dvx dv
Din ax   22 cos t şi a y  y  2 sin t rezultă:
dt dt

58
a  ax2  a y2  2 4cos2 t  sin 2 t
Identificând expresia analitică a produsului scalar dintre vectorii viteză şi
acceleraţie:
 
v  a  vx ax  vy ay  33 sin t cos t
cu formula de definiţie a produsului scalar:
     
   
v  a  v  a cos v, a  va cos v, a ,  
se obţine:

 
 
cos v, a 
 4sin 2
3sin t cos t
t  cos 2 t  4cos 2 t  sin 2 t 

T 2 
La momentul t  şi pentru   se obţine t  , şi astfel unghiul dinttre
6 T 3
viteză şi acceleraţie va fi:

 
  3 3
cos v, a 
91
 0,544 .

2.5.7 Mişcarea oscilatorie amortizată


În general, un punct material asupra căruia acţionează o forţă elastică
întâmpină în mişcarea sa rezistenţa mediului, prin acţiunea unei forţe de frecare.
Forma analitică a forţei de frecare este greu de dedus în cazul general. Dacă însă
considerăm forţa de frecare proporţională cu viteza corpului şi orientată în sens
opus mişcării, vom obţine rezultate în bună concordanţă cu experimentele. În
aceste condiţii legea a doua a dinamicii se scrie astfel:
d 2x
m 2  Fel  Ff , (2.91)
dt
unde
dx
Ff  v   , (2.92)
dt
şi  este o mărime strict pozitivă. Înlocuind (2.92) în (2.91) se obţine:
d 2x dx d 2 x  dx
m 2
   kx  0  2
   02 x  0 . (2.93)
dt dt dt m dt
Introducem notaţia

 2 , (2.94)
m
59
unde  se numeşte coeficient de amortizare. Din (2.93) obţinem:
d 2x dx
2
 2   02 x  0 . (2.95)
dt dt
Căutăm soluţia ecuaţiei (2.95) sub forma:
x  t   Cet , (2.96)
dx
unde C este o constantă. Introducem expresia (2.96) şi derivatele  Cet şi
dt
d 2x
2
 C 2et în (2.95), obţinând ecuaţia caracteristică:
dt
 2  2  02  0 , (2.97)
cu rădăcinile
1     2  02 ;  2     2  02 . (2.98)
Pentru a avea o mişcare oscilatorie, rădăcinile 1 şi  2 trebuie să fie numere
imaginare, deoarece numai în acest caz mişcarea este limitată în spaţiu. Această
cerinţă este satisfăcută numai când coeficientul de amortizare  este mai mic
decât pulsaţia proprie 0 , caz în care putem scrie

 2  02  i 02   2  i (2.99)


Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (2.95) devine astfel:
x  t   Ae
1
t1
 A2e t  et  Ae
2
1
it
 A2e it  (2.100)
Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de gradul doi conţine două constante
de integrare. Elongaţia mişcării oscilatorii x  t  fiind o mărime reală, cele două
constante A1 şi A2 trebuie să fie numere complexe. Pentru două numere
complexe există două numere reale A şi 0 astfel ca să fie îndeplinite relaţiile:
A i A
A1 
e ; A2  e i
0 0
(2.101)
2 2
Cu aceste notaţii soluţia (2.100) poate fi scrisă sub forma:
A it    it  
x  t   e t 
e e 0
 (2.102)
0

2
Folosind relaţiile lui Euler (2.57) se obţine legea de mişcare a punctului
material supus unei forţe elastice, cât şi forţei de frecare:
x(t )  Ae t cos(t  0 ) , (2.103)
unde

60
  02   2 (2.104)
reprezintă pulsaţia mişcării amortizate.
Prezenţa amortizării conduce la următoarele două efecte importante:
- pulsaţia mişcării amortizate este întotdeauna mai mică decât cea a mişcării
neamortizate, şi depinde de valoarea coeficientului de amortizare  ;
- amplitudinea mişcării, şi deci energia oscilatorului, scad exponenţial în timp,
până când în final corpul se opreşte.
x(t )
A

A

Figura 13. Variaţia în timp a elongaţiei unei mişcări oscilatorii armonice

În fig.13, respectiv 14, se reprezintă elongaţia unei mişcări oscilatorii


armonice fără amortizare, respectiv cu amortizare. Prezenţa amortizării conduce
la scăderea amplitudinii, şi deci în final la încetarea mişcării oscilatorului. Se
1
observă din (2.103) că după un interval de timp   , denumit durata de

relaxare a oscilaţiei amortizate, amplitudinea mişcării oscilatorii scade de " e "
ori, iar energia oscilatorului de " e 2 " ori. În general o mişcare oscilatorie
armonică amortizată este caracterizată prin decrementul logaritmic  :
x  t0  e t
0

  ln  ln  t  T  T (2.105)
x  t0  T  e e
0

care se mai poate scrie şi sub forma:


1 1 
  (2.106)
 T T

De aici rezultă semnificaţia fizică a decrementului logaritmic: inversul


decrementului logaritmic reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate de
oscilator în intervalul de timp în care amplitudinea scade de " e " ori.
Mişcarea oscilatorie armonică este un caz particular al mişcării oscilatorii
amortizate în cazul limită   0 , când din relaţia (2.103) obţinem ecuaţia de

61
mişcare a oscilatorului armonic x(t )  A cos(t  0 ) . La oscilatorul armonic
amplitudinea A este constantă, iar energia se conservă în timp:
m  dx  m02 x 2 m02 A2
2

E  Ec  E p     
2  dt  2 2
x t 
A
e t
e  tt0  T

t0 t

A
Figura 14. Variaţia în timp a elongaţiei unei mişcări oscilatorii amortizate

Pentru ca un punct material să poată efectua mişcări oscilatorii fiind supus


unor forţe de frecare (amortizare), este necesar ca asupra sa să acţioneze o forţă
exterioară periodică (excitator), adică oscilaţiile să fie întreţinute sau forţate.
Rolul forţei exterioare de întreţinere este acela de a suplini, prin lucrul mecanic
efectuat, pierderile de energie datorate amortizării. Este foarte important
momentul şi sensul în care în care acţionează periodic forţa de întreţinere.
Transferul de energie de la excitator la sistemul excitat, care se face în fiecare
perioadă a excitatorului, este maxim când pulsaţia excitatorului este apropiată de
pulsaţia proprie a sistemului excitat. Procesul selectiv de transfer de energie
între două sisteme fizice se numeşte rezonanţă.

Exemplul 6
Să se determine decrementul logaritmic al mişcării amortizate pentru un
oscilator cu frecvenţa proprie 0  20Hz , dacă frecvenţa mişcării amortizate este
  16Hz .
Rezolvare
2
Din relaţiile cunoscute   T ; T  ; 2  02   2 rezultă:

2     3
2 2

   2
 2  0   1  2  0   1  .
2

  
0
2

62
2.5.8 Mişcarea oscilatorie întreţinută
Energia unui oscilator fiind proporţională cu pătratul amplitudinii,
prezenţa forţelor de frecare la un oscilator amortizat conduce la scăderea
energiei medii în timp după legea:
E  E0e2 t , (2.107)
Pentru a menţine constantă energia oscilatorului, energia pierdută trebuie
recuperată prin acţiunea unei forţe periodice F  t  , pe care pentru simplitate o
vom presupune de forma:
F  t   F0eit (2.108)
Dacă asupra punctului material din fig.2 acţionează forţa elastică Fel , forţa
de frânare Ff şi forţa exterioară de întreţinere F  t  , ecuaţia diferenţială a
mişcării oscilatorului va fi :
d 2x
m 2  Fe  Ff  F  t  . (2.109)
dt
Introducând expresiile forţelor şi împărţind la m , obţinem ecuaţia diferenţială de
gradul al doilea, neomogenă şi cu coeficienţi constanţi:
d 2x dx F
2
 2  02 x  0 eit (2.110)
dt dt m
Soluţia acestei ecuaţii este suma dintre soluţia ecuaţiei omogene (2.103) şi o
expresie de forma termenului liber eit . Datorită scăderii exponenţiale a
amplitudinii în timp, soluţia ecuaţiei omogene devine neglijabilă după timpul
t   , şi se caută pentru ecuaţia diferenţială (2.110) o soluţie de forma:
x  t   Ceit , (2.111)
unde C nu depinde de timp şi se determină introducând (2.111), ca şi derivatele
dx d 2x
 iCe , it
2
 2Ceit , în ecuaţia (2.110):
dt dt
F0  02  2   2i
Ce    2i     e  C 
F0 it F0
it 2 2

m  02  2   2i m  02  2   4 22 
0 2
m
 
Această expresie mai poate fi scrisă sub forma :

C
F0

 2
0  2   2i

F0e i
1 1 1

m  02  2   4 22   02  2 2  4 22  m  02  2   4 22 


2 2 2 2 2

     
(2.112)
Pe baza formulelor (2.57) se obţine:

63
02  2 2
cos   1 ; sin   1 ,
   
2 2

2
 4  
2 2 2
   
2 2

2
 4  
2 2 2

 0
  0

de unde rezultă:

2
tg  (2.113)
  2
2
0

Soluţia ecuaţiei diferenţiale (2.110) devine astfel:


F0
x t   1  eit    A    eit   (2.114)
m  02  2   4 22 
2 2

 
Se poate observa uşor în fig. 15 că între elongaţia x  t  şi forţa exterioară F  t 
apare o diferenţă de fază  , cu valori cuprinse între 0 şi  .
Amplitudinea mişcării este dată de expresia:
F0 1
A     1 , (2.115)
 0 
m  2  2 2  4 22  2

şi prezintă un maximum pentru pulsaţia   r (pulsaţia de rezonanţă, care se
obţine din condiţia ca termenul de la numitor să fie minim):
1

 0  2   4 22   0  r  02  2 2
d  2 2 2
(2.116)
d  

Pulsaţia la rezonanţă r nu este egală cu pulsaţia proprie 0 a sistemului, ci


depinde de coeficientul de amortizare  .

  


2


0 0
Figura 15. Defazajul dintre elongaţie şi forţa
exterioară la o mişcare oscilatorie întreţinută,
funcţie de pulsaţia forţei exterioare

64
În fig.16 este indicată aproximativ dependenţa A  A   , pentru valori diferite
ale parametrului  . Introducând (2.116) în (2.115) obţinem amplitudinea la
rezonanţă Ar :
F0 1
Ar   (2.117)
m 2 02   2
Se observă că amplitudinea la rezonanţă este cu atât mai mare cu cât coeficientul
de amortizare este mai mic. Fenomenul de rezonanţă are aplicaţii multiple în
ştiinţă şi tehnică, fiind în unele cazuri deosebit de util, iar în alte cazuri dăunător.

A   0  0

 2  1

1

2


2 1 0
Figura 16. Variaţia amplitudinii mişcării oscilatorii
întreţinute cu pulsaţia mişcării

Exemplul 7
Să arătăm cum se determină pulsaţia de rezonanţă a unui oscilator
întreţinut, dacă pentruă două pulsaţii 1 şi 2 amplitudinea oscilaţiilor are
aceeaşi valoare.
Rezolvare
Folosind (2.115), din condiţia A 1   A 2  obţinem:

  12   4 212   02  22   4 222 ,


2 2 2
0

Rezolvând ecuaţia, obţinem după calcule simple:


12  22  2  02  2 2  ,
Ţinând cont de (2.116) se obţine
12  22
r  .
2
65
y

Bibliografie
1. Murray R. Spiegel. Schaum’s outline of THEORY AND PROBLEMS of
THEORETICAL MECHANICS, McGraw-Hill Book Company, New York, 1967.
2. David Halliday and Robert Resnick. Fizică vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1975.
3. Frank S. Crawford, Jr. Cursul de Fizică Berkeley. Unde. vol.III, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
4. Richard P. Feynman, Robert B. Leighton and Matthew Sands. The Feynman
Lectures on Physics vol.I, Definitive edition, Addison-Wesley Publishing
Company, Reading, Massachusetts, 2006.
5. I. Irodov, I. Saveliev et O Zamcha. Recueuil de Problèmes de Physique
Générale. Édition MIR, Moscou, 1976.
6. Traian I. Creţu. Fizica Generală vol.I. Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.
7. Dan G. Sipoşean. Culegere de probleme de fizică. Editura Academiei Tehnice
Militare, Bucureşti, 1999.
8.

66