Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizaţia aleasă de mine este STB (Societatea de Transport Bucureşti) şi are ca domeniu de
activitate transporturi urbane, suburbane şi metropolitane de călători, cod CAEN 49 (transporturi
terestre şi transporturi prin conducte).
În ceea ce priveşte misiunea, STB are misiunea de a asigura un serviciu de transport public de
persoane fiabil, capabil să răspundă necesităţilor clienţilor, oferind în principal: - siguranţă şi confort la
nivelul exigenţelor europene; - protecţia mediului; - personal specializat; - serviciu de calitate la tarife
accesibile; - administrare eficientă a resurselor alocate.
Date generale: marime- 6 sedii, 8 administratori, 11.700 de angajaţi.
Începuturile transportului public în București datează din 1871, în 1894 se dă în folosinţă prima linie
electrică pentru tramvaie, pe traseul Obor-Cotroceni.
După al Doilea Război Mondial, numele societății este schimbat în "Întreprinderea de Transport
București" (ITB)
Rețeaua STB este una dintre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai întinsă de pe continent și
transportând 2,4 milioane de pasageri pe zi pe cele 145 linii de autobuz, 17 linii de troleibuz și 24 linii
de tramvai.
(sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_de_Transport_Bucure%C8%99ti)
Motivație:
Persoana intervievată spune că locul de muncă îi oferă o anume siguranţă, are unde să meargă zilnic la
muncă şi de unde să primească bani constant.
De obicei respondenta e conştiincioasă, munceşte cel mai mult dintre colegele ei. Este dispusă să
depună efort deoarece este motivată de un simţ al răspunderii, consideră că ce are de făcut trebuie
îndeplinit, chiar dacă nu are timp să mănânce într-o zi, mai bine nu mănâncă şi îşi termină treaba.
Respondentei îi place să facă totul ca la carte, să ştie că e apreciată de colegi şi că e un om de baza
căruia i se pot da mai multe sarcini, pe care le poate duce la îndeplinire cu succes.
Persoana intervievată spune că nu o motivează atât de mult partea materială, ci că aşa simte, să îşi facă
treaba bine. Ea lucrează atât pentru binele organizaţiei, cât şi pentru binele ei deoarece „dacă
organizaţiei nu îi e bine, nu îţi e bine nici ţie”.
Maria spune că nu are de ce să se plângă de conducerea locului de muncă, deoarece simte că sunt
prieteni între ei, că nu exista grad de superioritate. Mai mult decât atât, comunica ca într-o familie.
Conducerea se asigură că angajaţii au ce le trebuie pentru a face locul de muncă cât mai plăcut
(mâncare, băuturi etc.). Maria spune că „persoanele de la conducere ţin cu angajaţii”.
În ceea ce priveşte sistemul de recompense, Maria spune că au bonusuri multe - e fericită „ce se
lucrează peste se plăteşte cu 150%, zilele de sărbătoare cu 200%, avem transport gratuit”.
Recompensele sunt acordat şi pe merit, dar şi pe favoritisme - unii primesc mai mult decât li s-ar
cuveni.
Colegii îi sunt mai mult decât prieteni - se poartă frumos unii cu ceilalţi.
Atașament față de organizație: Maria este ataşată de filială unde lucrează, se înţelege bine cu colegii,
cu conducerea, se înţeleg ca într-o familie, ceea ce o face să fie ataşată de ei.
Tăcere organizațională:
În general comunică problemele pe care le are conducerii diviziei cu care lucrează, dar nu poate
comunica conducerii organizaţiei pentru că e greu de ajuns la ei din cauza birocraţiei.
Nu se consideră loială, lucrează de puţin timp acolo, dar ar vrea să fie. Ar renunţa la acest job pentrut
altul doar dacă acordarea de bonusuri fără merit nu se reglează în timp.
Nu se simte deloc stresată la locul de muncă, merge de plăcere. Crede că nu are destul de lucru, chiar
ar vrea mai mult. Vrea să înveţe din toate câte puţin şi să avanseze.
Analiza și discutarea datelor obținute în interviu și reflecții personale folosind concepte și teorii
specifice.
Pentru Maria, pare că principalul factor motivator este aprecierea colegilor, deşi spune că nu e aşa.
Discursul Mariei m-a dus cu gândul la teoria pulsiunilor, care ne spune că există 4 pulsiuni
fundamentale:
3. De învățare – instinctul de a afla, curiozitate. - Maria precizează că mereu poţi învăţa mai mult, că
nu e niciodată prea târziu să înveţi ceva nou. De asemenea precizează că persoanele de la conducere ţin
cu angajaţii şi că îşi doresc ca ei să avanseze, implicit şi ea îşi doreşte să avanseze. Maria precizează şi
că e nouă la locul de muncă şi că a învăţat cam 50% din tot ce trebuie să ştie şi că vrea să ajungă să
înveţe mai mult, consideră că în domeniul în care lucrează mereu ai ceva de învăţat.
O altă teorie ce este validă pentru acest caz este teoria reciprocităţii ce arată relaţia puternică dintre
cetăţenia organizaţională şi satisfacţie: dacă primești ceva te simți dator să înapoiezi favorul (teoria
schimbului social). Într-o anumită măsură Maria pare că simte nevoia să lucreze eficient şi cât mai
mult datorită beneficiilor pe care le are la locul de muncă. Face o muncă de calitate în schimbul
mediului primitor şi a siguranţei oferite.
Un alt lucru observat pe parcursul interviului este fericirea cu care Maria vorbea despre locul de
muncă. Iniţial, am fost surprinsă când mi-a spus că nu este deloc stresată, însă teoria ne arată că tocmai
factorii ce cauzează stresul lipsesc în cazul ei.
Printre cauzele organizaţionale ale stresului se numără şi: supraîncărcare, nesiguranţa postului,
conflicte la locul de muncă, stilul managerial și supravegherea, climatul general al organizației
(implicarea în decizii, agresivitate, lipsă de încredere...), condițiile de muncă neadecvate. Aceste
lucruri lipsesc în cazul Mariei: nu este suprasolicitata, chiar şi-ar dori mai mult de lucru, postul îi oferă
siguranţă, nu are conflicte la locul de muncă, stilul managerial şi supravegherea nu sunt invazive,
conducere îi este prietenă, climatul organizaţiei este prietenos, lucrurile sunt transparente, exista
încredere (la un moment dat precizează că dacă ai vreo problemă poţi anunţa şi nu trebuie să
recuperezi dacă e un timp scurt- nu recuperezi o zi întreagă pentru două ore lipsite, te cred doar dacă le
spui că ai o problemă), condiţiile de muncă sunt adecvate- primeşte mâncare, băuturi şi îi sunt
asigurate lucrurile necesare într-un birou (birotica).
Aş putea spune că Maria este un angajat cu un caz fericit. Pare că la fostul loc de munca era obişnuită
cu un volum mai mare de muncă şi consideră că la actualul loc de muncă nu primeşte suficiente sarcini
de îndeplinit. Nu este stresată, îi face plăcere să meargă la muncă, îşi vede atât colegii, cât şi
persoanele de la conducere ca fiind prietenii săi.
Pare că motivaţia ei este într-o anumită măsură materială, însă şi aprecierea colegilor este destul de
motivantă. Pe de altă parte, motivaţia sa este intrinsecă, simte aşa trebuie să facă.
Anexe:
Ghid de interviu
2. Dacă ar fi să descrieţi în câteva cuvinte sentimentul pe care vi-l oferă locul de muncă, cum l-aţi
descrie?
3. În ce măsură simţiţi nevoia să vă faceţi treabă cât mai bine când mergeţi la serviciu?
5. În afară de salariu şi alte recompense materiale, mai există şi alte lucruri care vă motivează?
6. Când lucraţi simţiţi că o faceţi strict pentru bani sau şi pentru binele organizaţie?
11. Consideraţi că recompensele sunt acordate corect, pe merit în organizaţia din care faceţi parte?
14. Simţiţi ca locul în care lucraţi este un loc unde sunteţi ascultata dacă aveţi vreo problemă sau
dacă aveţi vreo sugestie?
15. Aţi putea spune că sunteţi loială organizaţiei din care faceţi parte?
16. Dacă vi s-ar oferi un alt job, cu un salariu mai atrăgător, la o altă companie aţi renunţa la jobul
pe care îl aveţi în prezent?
21. Dar dumneavoastră ce valori aveţi faţă de locul de muncă? (transparență, egalitate)