1. Ce este opinia publica?

a. Dați o definiție (proprie) acestui concept. Ce alți autori au definit acest concept? (1 p)
 Definitie proprie
 Cine a mai definit opinia publica?

-Emory Bogardus (1951): OP nu constituie o simpla adunare a opiniilor individuale, ci produsul unui
proces de dezbatere

-Edward L. Bernays defineste opinia publica in lucrarea Cristalizarea opiniei publice astfel: "opinia publica
este termenul care defineste ungrup difuz, nestatornic si schimbator de judecati individuale.

-Elisabeth Noelle-Neumann– Sensurile elementului „public” din conceptul de „opinie publică”:

1) Se referă la problemele importante pentru comunitate.

2) Se referă la „purtătorii O.P.” – persoane capabile să opineze, responsabile, care exercita, in numele celor
guvernati, o functie critica si de control fata de modul in care se guverneaza.

3) Se referă la faptul că opiniile se manifestă public, că sunt accesibile tuturor, cel mai adesea, prin
massmedia.

- Septimiu Chelcea (2006): OP este procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecatilor evaluative,
atitudinilor si credintelor referitoare la o problema sociala ale unui numar semnificativ de persoane dintr-o
comunitate, care, intr-o forma sau alta se exprima deschis.

- Alti autori : Jacob Shamir , Michael Shamir , Harwood L. Childs , B. Hennessy

b. Cât de veche este utilizarea acestui concept? (1 p)

-Jean-Jacques Rousseau – primul care a utilizat termenul l’opinion publique: în scrisoarea din 2 mai 1744,
cu sensul de „tribunal de a cărui dezaprobare trebuie să te fereşti”

 În România
- Cuvântul „opinie” – cea mai veche atestare este în anul 1703, în Foletul novel. Calendarul lui
Constantin Vodă Brâncoveanu, 1693-1704. Textul în care a fost inclus: „Să munceşti a birui opinia
acelui mare, cu stricăciunea credinţei miniştrilor săi
 - 1794: Răspunsul dat de autorităţile de la Viena cererii de editare a unei reviste româneşti: „opiniile
pot produce zguduirea liniştei publice” .

Sintagma „opinie publică” – are primele atestări documentare în preajma Revoluţiei române de la 1848.

- Grigore Alexandrescu (1810 – 1885) deplângea faptul că guvernul nu consultă opinia publică
- Nicolae Balcescu : Istoria românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul. Cartea I. Libertatea naţională
(1851): “Scriitori însemnaţi din toată Europa începură prin tipar a trezi opinia publică”.

c. Care sunt modalitățile greșite de utilizare a conceptului? (1 p)

- O.P. este confundată cu masele, cu mulţimea, cu populaţia. („Guvernanţii să comunice cu opinia

publică”)
- Exprimări metaforice luate ad literam: O.P. se revoltă, acuză, se indignează, dezaprobă, avertizează
etc.)
- Personificarea O.P.: „Vocea O.P.”, „Guvernul ascunde adevărul de ochii O.P.” Prezentarea opiniilor
individuale ca O.P.
- Floyd H. Allport (1937) – „confuzia jurnalistică”: Identificarea ilegitimă a opiniei publice cu opiniile
editorialiştilor, analiştilor politici, în numele unui public inaccesibil.

2. Ce este climatul opiniei?

a. Care este teoria principală in care este folosit acest concept? Descrieți această teorie. (1 p)
- Elisabeth NoelleNeumann l-a utilizat în teoria sa despre geneza opiniei publice, numită metaforic
spirala tăcerii .
- Spirala tacerii se refera la presiunea pe care o resimt oamenii si care-I determina sa-si ascunda
punctele de vedere atunci cand sunt in minoritate , temandu-se de izolare sociala . Acest fenomen
fiind intenensificat odata cu dezvoltarea mass mediei .

b. La ce se referă climatul opiniei? (1 p)

- Climatul opiniei – măsoară starea de spirit a populaţiei, dimensiunea normativă a opiniei publice

-În mod concret, după ce persoanele intervievate îşi exprimă propriile opinii, sunt întrebate şi despre ce cred
ele că alte persoane sau grupuri gândesc în legătura aceeaşi problemă.
 c. Dați două exemple de întrebări de chestionar prin care să măsurați climatul opiniei despre
renunțarea la ora de vară. (1 p)

Ex 1.

Ce opinie aveti depre renuntarea la ora de vara ? Care credeti ca este opinia romanilor despre renuntarea
la ora de vara ?
a) o parere foarte rea

b) o parere rea a) Au o parere foarte rea

b) Au o parere rea
c) o parere buna
c) Au o parere buna
d) o parere foarte buna d) Au o parere foarte buna

e) NS/NR e) NS/NR

Ex 2.

Cum o sa reactionati daca se renunta la ora de vara ?
a) Intr-un mod foarte negativ
b) Intr-un mod nevativ
c) Intr-un mod pozitiv
d) Intr-un mod foarte pozitiv
e) NS/NR
Cum credereti ca vor reactiona perosanele apropiate
dumneavoastra daca se va renunta la ora de vara ?
f) Intr-un mod foarte negativ
g) Intr-un mod nevativ
h) Intr-un mod pozitiv
i) Intr-un mod foarte pozitiv
j) NS/NR

3. Ce este efectul noncomun?

a. Care este teoria in care este folosit acest concept? Din ce grup de teorii face parte aceasta
teorie? (1 p)

Teoria inferenței corespondentă (Jones si Davis, 1965)

-O inferenta este o deductie. De ce corespondentă? – pentru că încercăm sa deducem din actul

comportamental daca el corespunde unei dispozitii personal stabile a actorului, sau comportamentul este
accidental.
- facem atribuiri cauzale pornind de la observarea comportamentelor
Facem atribuiri in urmatoarele conditii :
1. actorul social sa fie constient de efectele actiunii sale
2. actorul sa aibe capacitatea de a realiza respectiva actiune
3. actorul sa aibe libertatea de alegere

Oamenii realizează trei operaţii distincte:

1. categorizăm conduita subiectului, încadrînd-o în anumite tipare comportamentale; apoi
2. caracterizăm conduita şi, implicit, o asociem cu anumite trăsături de personalitate; şi, în sfîrşit,
3. rectificăm reflecţiile anterioare despre trăsăturile de personalitate, conform cu desfăşurarea
evenimentelor contextuale.

b. La ce se refera efectul noncomun? (1 p)

Conceptele de bază ale teoriei: efecte noncomune, comportamente indezirabile. Dacă observăm un efect
noncomun (și indezirabil) la o persoană, avem tendința de a ne forma o opinie despre acea persoană doar pe
baza efectului noncomun, ignorând posibilele efecte comune pe care le cunoaștem despre respectiva
persoană.
c. Dați un exemplu in care care să utilizati efectul noncomun pentru a crea o imagime pozitivă
unui politician. (1 p)

Exemplu curs : scufundarea submarinul Kursk și atribuirea președintelui rus Vladimir Putin a
caracteristicilor de a fi rece, nemilos și puțin preocupat de poporul său.

Exemplu : Printul Charles este surprins adesea facand acte de caritate , fapt ce ii imbunatateste
considerabil imagina publica a casei regale din Marea Britanie .

4. Explicați si exemplificati teoria leneșul cognitiv

a. Care este paradigma din care face parte? Ce alte teorii fac parte din aceeasi paradigma? (1 p)

- Teoria lenesului cognitiv face parte din paradigma Teoriile cognitiei scoiale .

- Alaturi de acesta facand parte si : Omul de stiinta ingenuu ,Teoriile atribuirii , Teoria cauzalitatea
fenomenologica , Teoria atribuirii , Teorial covariatiei .
 b. Descrierea teoriei (1 p)

asumptia de baza: oamenii au capacitati cognitive limitate, pe care le utilizeaza cu economie, si recurg la
scurtaturi (euristici) in judecatile si inferentele pe care le fac
- rolul euristicilor = de a face rapid inferente, care nu sunt neaparat corecte
- necesitatea euristicilor = omul este expus unei multitudini de informatii din mediul inconjurator, pe care nu
le poate prelucra in timp util
- se selecteaza informatiile cele mai relevante pentru a lua decizii / a forma opinii. Selectia este influentata de
tipul stimulilor la care omul este expus
- selectia se face pe baza unor filtre, numite scheme = structuri de cunostinte care simplifica si organizeaza
informatiile despre persoane, grupuri umane sau caracteristicile acestora
- ne formam opiniile pe baza schemelor pe care le avem

Schema (autoare Susan Fiske, Patricia Linville 1980)

- tipuri de scheme: scheme persoana, despre noi insine, scheme rol, scheme cauzale, scheme
evenimente.
Erori in folosirea schemelor
- eroarea supraincrederii = oamenii exagereaza increderea pe care o au in corectitudinea judecatilor lor.
Cu cat problema asupra carora oamenii se pronunta este mai complexa, cu atat supraincrederea lor este mai
mare
- eroarea supraincrederii esantionului – de ex. deși județele au populatie diferită numeric, avem
tendința de a considera că un procent de 70% (atunci când îl raportăm numeric) este identic indiferent de
județ.
c. Exemplificarea teoriei. (1 p)

Exemplu schema-persoana: presedinte de țară (setul de asteptari comportamentale legitime din

partea persoanelor cu un anumit status)

Exemplu de schema-rol: profesor sau student

Exemplu schema-eveniment: biroul.

În acest experiment subiecţii erau întâmpinaţi de unul dintre experimentatori, care îi ruga să mai
aştepte câteva minute într-un birou până când toate materialele pentruexperiment erau gata. După un
timp, subiecţii erau duşi într-o încăpere şi erau rugaţi să recunoască obiectele pe care le-au văzut în
birou. Trebuiau să marcheze pe o scală de la „sunt absolut sigur că am văzut obiectul” la ”sunt
absolut sigur că nu am văzutobiectul” (gradul de recunoaştere a obiectelor prezentate pe o listă).
Rezultatele au arătat că schema-birou (ce obiecte sunt tipice pentru un birou) a avut o influenţă
covârşitoare asupra memoriei participanţilor, în ciuda proeminenţei unora dintre obiectele din birou
(de exemplu, un revolver, o roată de mașină dezumflată). Astfel, obiecte ce fac parte din schema
birou şi care nu erau de fapt prezente acolo (de exempu, un calendar) au fost recunoscute de subiecţi
ca fiind prezente, în timp ce obiecte neobișnuite (de exemplu, un craniu de plastic) au trecut
neobservate (S. Chelcea, 2006).

5. Comentați afirmația: ”media este mesajul” (The medium is the message) (3 puncte)
a. Cine a facut aceasta afirmație? Din ce paradigmă face parte? (1 p)
- Afirmatia „The medium is the message „ a fost facuta de Marshall McLuhan , acesta facand
parte din curentul behaviorist , din cadrul Tehnicilor de manipulare in mass media .
b. La ce s-a referit autorul? (1 p)

- modul în care folosim orice mijloc de comunicare are un impact mult mai puternic decât
conţinutul dat al oricărei comunicări sau decât ceea ce ar putea transmite acel mijloc

-Aceştia explicitează, nuanţează şi susţin ideea de bază despre puterea nebănuită a mijloacelor de
comunicare (în sensul lor tehnologic) de a transforma umanitatea (în plan istoric), omul şi
sensibilitatea acestuia şi de a forma – în era electronică – prin simbioza dintre tehnologii, limbaj
şi fiinţa umană

c. Care sunt implicațiile actuale ale afirmației? (1 p)

- Avand in vedere faptul ca in momentul actual comunicarea prin intermediul tehnologiei este
din ce in ce mai raspandita pot spune ca acesta teorie s-a dovedit a fi adevarata in multe
cazuri .
- Spre exemplu , in cazul ultimelor alegeri prezidentiale alegatorii lui Klaus Iohanis s-au
mobilizat pe retelele de socializare , datorita problemei din diaspora . Consider ca acest lucru
s-a intamplat datorita faptului canalul de comunicare , respectiv Facebook-ul are o capacitate
de captare aatentiei mai mare in cadrul utilizatorilor , de asemenea retelele de socializare fiind
mai apropaiate de fiecare dintre indivizi , fata de vechile metode de comunicare in masa , cum
ar fi ziarele .
 6. Descrieți efectele bandwagon si underdog. (3 puncte) curs 7
a. Cine a identificat aceste fenomene? Menționați autorii, anul, lucrarea. (1 p)
Termenul de bandwagon effect a fost folosit in 1944 d e P a u l Lazarsfeld, Bernard
Berelson, H a z e l Gaudet, in lucrarea ”Mecanismul votului”.
Termenul de underdog effect a fost lansat in 1949 de membrii conferintei despre cercetarea opiniilor si
atitudiniilor de la Iowa, SUA.

b. La ce se referă fiecare efect? (1 p)

În momentul în care publicul este informat, prin mijloacele de comunicare în masă,
asupra rezultatelor sondajelor de opinie, apar două efecte, cunoscute şi analizate în
literatura de specialitate: o parte dintre indivizi se vor alătura celui învins,
personalităţii sau formaţiunii politice/instituţiei cu cei mai puţini simpatizanţi (underdog
effect – regruparea in jurul celui invins = tendinta oamenilor de a adopta punctul de vedere
minoritar), dar cei mai mulţi vor fi alături de majoritate, adică se vor alătura
învingătorului (bandwagon effect - regruparea in jurul invingatorului = tendinta
oamenilor de a adopta punctul de vedere majoritar). Cele două efecte nu produc schimbări
puternice la nivelul distribuţiei opiniilor, dar fac parte din dinamica fenomenului de
opinie public

c. Cum pot influența aceste efecte alegerile electorale? Exemplificati. (1 p)

În literatura de specialitate efectul bandwagon şi efectul underdog sunt analizate ca două fenomene
psihosociologice care surprind influenţa publicării sondajelor de opinie asupra publicului, în general, şi
asupra electoratului, în particular.

7.
efectele se manifesta mai puternic asupra celor nedecisi in campania electorala. – 6%
- studiu J.A. Laponce, 1966: s-a inregistrat cum anume au votat respondentii inainte si dupa ce au fost
informati despre cum a votat majoritatea – s-a pus in evidenta mai degraba efectul de regrupare in jurul
celui invins
8.

- studiu .J.R. Beninger, 1976: cele 2 efecte se identifica cel mai bine in studiile de laborator, unde pot fi
tinute sub control variabilele independente. In realitate, analizand comportamentul efectiv de vot, nu se
pot identifica exact cauzele care au stat la baza schimbarii de opinie. Publicarea sondajelor poate fi o
cauza, dar exista si altele.
9.

- studio Catherine Marsh, 1985 – publicarea rezultatelor sondajelor poate avea un efect de intarire si
constientizare a propriilor opinii, mai degraba decat unul de schimbare atitudinala.
Subiectii care nu sunt siguri pe ceea ce simt/cred au nevoie sa se compare
cu ceilalti pentru a-si intari propriile opinii
Doar cei care nu sunt interesati de subiectul dezbatut sunt si cei carora nu le pasa de evolutia opiniilor
majoritare

7. Descrieți modelul cascadei. (3 puncte)

a. Ce explică acest model? Descrieți și alte teorii care explica acest fenomen. (1 p)

Acest model explica modul in care se formeaza opinia publica, de unde porneste si cum evolueaza. Prin
imaginea sugestivă a cascadei, opinia izvorăște de sus în jos în mai mulți pași, ca într-o cascadă stăvilită de
mai multe bazine
Alte teorii care explica cum se formeaza opinia publica sunt: Modelul stadialității formarii
opiniei publice, ce implica cinci etape in formarea opiniei publice: etapa problemei: se semnalează, de către o
personalitate politică, un jurnalist etc.) că o anumită situație a devenit problemă socială. În această etapă nici
problema și nici publicul nu se conturează cu precizie. Spre sfârșitul etapei, cristalizându-se problema, se
contureaz și publicul, etapa propunerii: se identifică răspunsurile la problema semnalată. Unele propuneri de
acțiune cad, altele sunt reținute în urma dezbaterii publice. Circulă zvonuri contradictorii, emoționalitatea
crește. Apar comportamentele colective (demonstrații de strada, mitinguri, marșuri) pentru susținerea uneia
sau alteia din căile de rezolvare a problemei, etapa tactică constă în analiză variantelor de acțiune. Au loc
dezbateri. Se fac sondaje de opinie publică. În mass media editorialiștii se pronunță în favoarea sau împotriva
propunerilor avansate. Se ajunge în cele din urmă la o decizie, etapa programului: linia de acțiune acceptată
se convertește în acțiune propriu zisă. Etapa evaluării: se face o judecată de valoare asupra acțiunii: s-a
procedat eficient sau ineficient?
Un alt model este modelul ”pâlnia cauzalității”,ce spune ca pentru a se ajunge la o opinie in legatură cu o
problemă determinată se parcurg mai multe etape. În fiecare etapă factorii care contribuie la formarea
opiniei acționează independent sau în conjuncție.
- Axul pâlniei conului este timpul în scurgerea sa.
- În prima etapă se ponește (la momentul T1) de la o serie de opinii despre probleme punctuale. Acestea
interacționează între ele (la momentele T2, T3); unele opinii au influența până la definitivarea opiniei publice
(momentul T4), altel nu mai sunt reținute până la final și ies din schema de formare.
- Cu cât axa de formare a opiniei este mai lungă, cu atât procesul de formare a opiniei este mai întârziat.
- Cu cât o opinie se formează mai rapid, pâlnia apare cu un ax mai scurt.

b. Care sunt componentele modelului? (1 p)

Componentele modelului constau in ”Bazinul” din vârf ce reprezinta elitele sociale și economice. El este
urmat de ”bazinele” elitelor politice și guvernamentale, apoi de cel al mass media, al liderilor de opinie și, în
cele din urmă, al marelui public. Dintre cele cinci bazine ale interacțiunii opiniilor, două au o importanță
deosebită: cel al mass-mediei și cel al liderilor de opinie. În democrațiile actuale, mass-media joacă un rol
central în formarea opiniei publice, deoarece, pentru marele public, lumea este reprezentată de mesajul
mediatic (inclusiv de cel transmis online).

c. Cum funcționează modelul? (1 p)

Valoarea explicativă a modelului constă în evidențierea măsurii în care diversele niveluri care fac parte din
procesele de formare ale a opiniei sunt, în descendență, întrerupte și regenerate la fiecare nivel orizontal,
adică prin interacțiunile interioare de la fiecare nivel.
- Fiecare nivel permite, în principiu, o deplină interacțiune între influențe, resurse și stimuli.
Acesta înseamnă că fiecare nivel începe cu o nouă dialectică a opiniilor și a contraopiniilor.
- Nu toate bazinele sunt turbulente și competitive la întregul lor potențial.
- Rezultatul general (opinia public finală) nu este cel anticipat și conceput de una din sursele de influențare
(adică de bazinele anterioare).

8. Prezentați modelul lui John Zaller (3 puncte)

 a. Ce explică acest model? Ce alte teorii explica acest fenomen? (1 p)

Acest model a lui John Zaller explica modul in care se formeaza opinia publica. Alte teorii care explica acest
fenomen sunt : modelul cascade, ce explica modul in care se formeaza opinia publica, de unde porneste si
cum evolueaza. Prin imaginea sugestivă a cascadei, opinia izvorăște de sus în jos în mai mulți pași, ca într-o
cascadă stăvilită de mai multe bazine. Componentele modelului constau in ”Bazinul” din vârf ce reprezinta
elitele sociale și economice. El este urmat de ”bazinele” elitelor politice și guvernamentale, apoi de cel al
mass media, al liderilor de opinie și, în cele din urmă, al marelui public. Valoarea explicativă a modelului
constă în evidențierea măsurii în care diversele niveluri care fac parte din procesele de formare ale a opiniei
sunt, în descendență, întrerupte și regenerate la fiecare nivel orizontal, adică prin interacțiunile interioare de
la fiecare nivel.
- Fiecare nivel permite, în principiu, o deplină interacțiune între influențe, resurse și stimuli

Alte teorii care explica cum se formeaza opinia publica sunt: Modelul stadialității formarii
opiniei publice, ce implica cinci etape in formarea opiniei publice: etapa problemei: se semnalează, de către o
personalitate politică, un jurnalist etc.) că o anumită situație a devenit problemă socială. În această etapă nici
problema și nici publicul nu se conturează cu precizie. Spre sfârșitul etapei, cristalizându-se problema, se
contureaz și publicul, etapa propunerii: se identifică răspunsurile la problema semnalată. Unele propuneri de
acțiune cad, altele sunt reținute în urma dezbaterii publice. Circulă zvonuri contradictorii, emoționalitatea
crește. Apar comportamentele colective (demonstrații de strada, mitinguri, marșuri) pentru susținerea uneia
sau alteia din căile de rezolvare a problemei, etapa tactică constă în analiză variantelor de acțiune. Au loc
dezbateri. Se fac sondaje de opinie publică. În mass media editorialiștii se pronunță în favoarea sau împotriva
propunerilor avansate. Se ajunge în cele din urmă la o decizie, etapa programului: linia de acțiune acceptată
se convertește în acțiune propriu zisă. Etapa evaluării: se face o judecată de valoare asupra acțiunii: s-a
procedat eficient sau ineficient?
Un alt model este modelul ”pâlnia cauzalității”,ce spune ca pentru a se ajunge la o opinie in legatură cu o
problemă determinată se parcurg mai multe etape. În fiecare etapă factorii care contribuie la formarea
opiniei acționează independent sau în conjuncție.
- Axul pâlniei conului este timpul în scurgerea sa.
- În prima etapă se ponește (la momentul T1) de la o serie de opinii despre probleme punctuale. Acestea
interacționează între ele (la momentele T2, T3); unele opinii au influența până la definitivarea opiniei publice
(momentul T4), altel nu mai sunt reținute până la final și ies din schema de formare.
- Cu cât axa de formare a opiniei este mai lungă, cu atât procesul de formare a opiniei este mai întârziat.
- Cu cât o opinie se formează mai rapid, pâlnia apare cu un ax mai scurt.

b. Care sunt axiomele modelului? (1 p)

Modelul se bazeaza pe 4 axiome:
1. axioma receptării – cu cât este mai mare nivelul de angajament cognitiv al unei persoane
despre un anumit subiect, cu atât este mai probabil ca acea persoana să fie expusă şi să
înteleaga (într-un cuvant, sa recepţioneze) mesaje politice referitoare la acel subiect.
2. axioma rezistenţei – oamenii au tendinţa de a se împotrivi argumentelor care sunt
incompatibile cu predispoziţiile lor politice, dar fac acest lucru doar în măsura în care aceştia
deţin informaţii contextuale necesare pentru a percepe o relaţie între mesajul politic şi
 predispoziţiile lor.
3. axioma accesibilităţii – cu cat o informaţie este memorata sau utilizata mai recent, cu atat este
necesar mai puţin timp pentru re-accesarea ei.
4. axioma răspunsului – indivizii răspund la intrebările din sondaj prin realizarea unei medii între
consideraţiile/aprecierile care sunt imediat accesibile de ei.

c. La ce se referă modelul? Utilizați informațiile din textul de seminar. (1 p)

- Zaller argumenteaza că opinia publică este foarte mult influenţată de expunerea la discursul
elitelor despre problemele politice. Cum formeaza oamenii răspunsurile la sondajele de
opinie publică? Prin modelul RAS (primire–acceptare–multiplicare): opiniile individuale
reflecta mesajele pe care le-au primit anterior (condiţionate de gradul de constientizare
politică (political awareness), mesaje care sunt acceptate (condiţionate de consistenta cu
credintele anterioare) şi multiplicate (condiţionat de ceea ce este transmis in acel moment in
viata publica – mass media)
- Indivizii mai implicati politic sunt mai expusi la a primi mesajele elitei. Ei sunt, deasemenea, mai
putin dispusi sa accepte mesaje care sunt inconsistente cu atitutinile lor anterioare – sunt mult mai
selectivi. De aceea, argumenteaza Zaller, exista o corelatie pozitiva intre constiinta politică şi
consistenţa/stabilitatea opiniilor politice.
- Sondajele de opinie politica nu măsoara valid opinia publica, ci doar
aprecierile/consideratiile care sunt cele proeminente intr-un anumit moment in viata
publica/mass media.
- Zaller nu este de accord cu afimaţia ca votantii au doar o preferinta validă/adevarata. El spune
ca indivizii au perspective conflictuale despre probleme specifice, iar perspectiva castigatoare la
un moment dat este determinata de argumentele care apar primele in cap / sunt rememorate
primele = sub influenţa discursului elitelor, prin mass media. Se face analogia cu galeata:
informatiile se aduna in galeata (cap) si sunt extrase dupa regula: ”ultimul intrat, primul iesit”

9. Ce sunt știrile false? (3 puncte)

a. Definiți știrea falsă. Concepeți o stire falsă, pe un subiect economic. (1 p)

O știre falsă este o informație prezentată ca fiind adevărată, de o sursă aparent de încredere, dar care este, de
fapt, o exagerare sau minciună.

SCANDALOS! In urma ultimelor discutii purtate de catre membrii partidelor o decizie importanta a fost
luata!
In urma unei analize facute de catre guvern s-a constat ca nu exista suficienti bani pentru a plati toate locurile
de munca de la stat. Din aceasta cauza se anunta concedieri masive in domeniul public si o scadere
semnificativa a salariilor.
 b. Care este tipologia știrilor false? In ce categorie se incadrează știrea concepută de dvs, și de
ce? (1 p)

 Știri false care sunt publicate și distribuite cu bună știință, cu scopul de a dezinforma, manipula sau
pentru a atrage audiență sau un număr mare de vizitatori pe un site.
 Știri care pot avea o parte de adevăr, dar care sunt exagerate sau scoase din context, pentru a crește
potențialul de viralitate.
 Știri greșite publicate în grabă, de multe ori preluate din alte surse și neverificate.

Stirea redactata de mine se incadreaza in cea de-a doua categorie, este o stire ce porneste de la o idee
adevarata, care este insa exagerata. Ideea din spatele stirii este ca vor exista intr-adevar anumit scaderi
de salarii si cateva concedieri pentru locurile de munca ce implica multi oameni cu aceesi functie, insa
nu este vorba de concedieri masive, ci doar de cateva persoane( 10-15).

c. De ce există știri false? (1 p)

Nevoia televiziunilor și site-urilor de știri de a publica mult și repede. În ultimii ani, calitatea a fost
schimbată pe cantitate și viteză. Una dintre regulile de baza ale jurnalismului – verificarea informației din
trei surse înainte de publicare - a fost, treptat, abandonată.
Apariția oportunității de a manipula opinia publică. Se consideră că publicul ”consumă” ce i se dă și este
avid de senzațional. Abundența de informație și obișnuința de a consuma fără a mai trece informația printr-
un filtru a lăsat oamenii expuși la încercările de manipulare.
Al treilea fenomen, care a existat dintotdeauna și care a permis primelor două să ia avânt, este nepăsarea
oamenilor când vine vorba de informația pe care o ”consumă”. Din lipsă de timp, disponibilitate sau din
comoditate, publicul privește tot ce i se oferă. Un fenomen și mai periculos este acela că publicul consumă ce
este în concordanță cu propriile sale păreri. Aceasta este o explicație pentru apariția cercului de prieteni și
surse de informare (”bula de informare”) care îți dau întotdeauna dreptate și care te fac să crezi că toată
lumea gândește la fel.

Bulele de informare sunt periculoase pentru că:

1) se pot respinge păreri diferite, care pot fi bazate pe fapte,
2) creează o realitate alternativă, care poate fi distorsionată,
3) pun oamenii într-un conflict (de multe ori artificial) cu alte segmente ale populației.

10. Descrieți teoria Agenda Setting. (3 puncte)

a. La ce se referă teoria? Definiți agenda. Din ce paradigmă face parte această teorie? (1 p)

O agendă este un set de probleme care sunt comunicate într-o ordine ierarhică în funcţie de
importanţa lor la un anumit moment în timp”.
Caracteristicile modelului:
- atenţia acordată de media unei chestiuni măreşte „importanţa” ei în faţa publicului:
- însă evaluarea făcută de opinia publică (sub impactul media) nu coincide neapărat cu „importanţa reală”
a evenimentelor, comensurată prin date statistice (să zicem că statistic creşterea inflaţiei a fost
comparativ mai importantă decât percepţia ei publică, în raport cu creşterea criminalităţii).
- modelul agenda setting include patru componente: trei tipuri de agenda: 1. agenda media; 2. agenda
publică; 3. agenda politică, precum şi 4. interacţiunile dintre acestea
- Rolul media este de a „stabili” pentru opinia publică şi pentru dezbaterea publică, subiectele şi temele
prioritare şi, totodată, o ordonare ierarhică a acestora – ordinea de priorităţi.
 Modelul „agenda-setting” atribuie, deci, media o funcţie de ierarhizare, de alegere, ordonare
şi prezentare a informaţiei şi, prin aceasta, de construire a imaginii actualităţii.
Face parte din paradigm institutionala.

b. Descrierea componentelor teoriei. (1 p)???/ nu stiu daca e bine

Originalitatea modelului agenda-setting poate fi definită prin mai multe elemente:
1. în explicarea modului şi mecanismelor prin care se exercită influenţa media accentul este pus
pe organizarea informaţiilor transmise (ierarhizarea acestora);
2. influenţa şi efectele media trebuie căutate nu atât în schimbări de opinii şi atitudini, cât mai ales
într-un proces cognitiv de „învăţare”, de asimilare de către indivizi a unor modele şi criterii de a
judeca importanţa diferitelor mize sociale şi politice în fiecare moment. Astfel, media constituie
un fel de „pedagog” care facilitează publicului să cunoască mizele politice ale fiecărui moment
(problemele şi temele importante) şi totodată „să înveţe importanţa pe care trebuie să le-o acorde”.
Influenţa este de ordin cognitiv, cultural şi cumulativ. Deci, în comunicarea de masă este important
nu atât faptul că publicul cunoaşte informaţii factuale, ci mai ales că el învaţă ce importanţă trebuie
să acorde unei probleme sau unui eveniment, ţinând seama de atenţia acordată de media;
3. Schimbările de ordin cognitiv provocate de indivizi constituie efecte puternice ale mass
media, întrucât prin acest mecanism cognitiv se realizează capacitatea media de a stabili în fiecare
perioadă ordinea de priorităţi a evenimentelor şi problemelor;
4. influenţa directă şi imediată a media asupra opiniilor şi comportamentelor este restrânsă, însă
ea este puternică în alt sens: influenţa se exercită la nivelul conştientizării mizelor diferitelor
evenimente şi probleme în funcţie de percepţia propusă de media; mass media sunt, deci, foarte
influente sub aspectul a ceea ce oamenii gândesc cu prioritate (evenimente, probleme mediatizate şi
considerate a fi foarte importante);
11.
- Existenţa unei corelaţii de ordine ierarhică a evenimentelor propuse de mass media şi importanţa
ierarhică atribuită de public şi de către politicieni acestor probleme.

a. Cum se măsoară fiecare componentă? (1 p)

Agenda publică este frecvent măsurată prin sondaje de opinie publică în care subiecţii sunt
întrebaţi care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă naţiunea şi mai puţin prin
studii longitudinale ale dinamicii sociale. Agenda media este, de obicei, măsurată prin metoda
analizei de conţinut. Agenda politică este măsurată prin declaraţii şi acţiuni politice de tipul:
introducere de noi legi, alocaţii de la buget etc.