Sunteți pe pagina 1din 29

STEREOTIPURI, PREJUDECĂŢI ETNICE ŞI

DISCRIMINĂRI CULTURALE
STEREOTIPURILE

Un ansamblu de convingeri împărtăşite vizavi de


caracteristicile personale, trăsăturile de personalitate şi
comportamente, specifice unui grup de persoane. (Leyens,
Yzerbyt, Schadron, 1994).

Termenul de STEREOTIP a apărut prima dată în lucrarea


jurnalistului şi analistului politic Walter Lippmann, Public
Opinion, 1922.
Lippmann a considerat STEREOTIPURILE elemente ale
cogniţiei sociale, CONSTRUCTE MINTALE (IMAGINI) care
ajută la interpretarea realităţii sociale.

Aceste constructe mintale sunt cultural construite, fiind


PROIECŢII ALE REALITĂŢII ÎNCONJURĂTOARE, care
definesc realitatea înainte ca indivizii să o perceapă obiectiv prin
prisma propriilor valori.

Stereotipurile sunt văzute ca „SCURTĂTURI MINTALE”


capabile să orienteze individul în mediul său de viaţa.
În psihologia socială clasică stereotipurile au o imagine profund
negativă, fiind considerate generalizări pripite şi neconforme
cu realitatea, ignorându-se impactul lor asupra percepţiei
sociale în formarea impresiilor, elaborării de interfeţe, atribuirii
cauzale.

Cercetările contemporane au dezvăluit și valenţele pozitive ale


stereotipurilor – AJUTĂ ÎN PROCESAREA INFORMAŢIILOR.

Fără stereotipuri am fi copleşiţi de informaţia care ne asaltează.


Daca nu am avea o metodă de a ne organiza sau accesa
aşteptările despre diverse tipuri de oameni, am fi foarte lenţi în a
ne forma o impresie despre aceştia.
Metoda listei de atribute – a fost folosită în identificarea şi
măsurarea stereotipurilor etnice ale americanilor în
studiul lui Daniel Katz şi Kenneth Braly (1933).
• Americani – muncitori, inteligenţi, materialişti
• Germani – spirit ştiinţific, muncitori, încăpăţânaţi
• Japonezi – Inteligenţi, muncitori, progresişti
• Chinezi – superstiţioşi, vicleni, conservatori
• Englezi – Sportivi, inteligenţi, convenţionali
• Italieni – Simţ artistic, impulsivi, pasionaţi
• Evrei – Vicleni, mercantili, muncitori
• Negrii – Superstiţioşi, leneşi, ignoranţi
PREJUDECATA ETNICĂ
• Termenul prejudecată îşi are originea în latinescul prejudicium,
care înseamnă un precedent sau o „judecată bazată pe o
decizie sau o experienţă anterioară” (Allport, 1954, p 7).

• Prejudecăţile pot fi pozitive sau negative, însă de ce le mai


multe ori sunt gândite ca negative.

• Allport defineşte prejudecata etnică negativă ca o „ANTIPATIE


BAZATĂ PE O GENERALIZARE GREŞITĂ ŞI INFLEXIBILĂ”.
• Prejudecata în mod tipic este concepută ca o ATITUDINE.

EX: - stereotipul negativ: Membrii culturii A sunt murdari, ostili,


leneşi.
conduce la:

- prejudecata ca atitudine: Nu-mi plac membrii culturii A

conduce la:

- discriminare: Prefer să evit membrii culturii A, să-i exclud


de la interviuri pentru o slujbă.
• Prejudecata mai poate fi privită şi ca o EMOŢIE, caz în care
vorbim de o emoţie socială, experimentată cu respectarea
identităţii sociale a unui individ ca membru al in - grupului şi ca
un membru al out – grupului, ca o ţintă.
- Stereotipul negativ: Membrii culturii A primesc ajutoare
nemeritate, fiind remunerați din
impozitul plătit de mine.
conduce la:
- Prejudecată ca emoţie: Simt furie şi resentimente faţă de
membrii culturii A.
conduce la
- Discriminare: Vreau să le fac rău membrilor culturii A prin
reducerea proviziilor, a bunăstării materiale şi a ajutoarelor.
• Indivizii tind să gândească prejudecata în termeni dihotomici, dacă ei
prejudiciază sau nu.

Este mult mai corectă abordarea privind TĂRIA PREJUDECĂŢII,


variind de-a lungul unui continuum:

puternic slab

• Toţi indivizii prejudiciază în diferite grade, ca rezultat al socializării, ca


membri ai diferitelor grupuri etnice, culturale.
Prejudecăţile pot fi gândite şi de-a lungul unui al doilea
continuum, variind

FOARTE POZITIVE FOARTE NEGATIVE

• În general, există tendinţa de a prejudicia pozitiv grupul cultural


de referinţă şi negativ out – grupul, însă aceasta nu exclude şi
situaţia inversă.
• Brewer şi Brown (1998) -- există două tipuri diferite de prejudecăţi:

una bazată pe una bazată pe ABSENŢA


STĂRILE AFECTIVE STĂRILOR AFECTIVE
NEGATIVE îndreptate POZITIVE pentru grupul
spre grupul de străini. de străini.

-- Emoţiile pozitive (admiraţie, simpatie şi încredere) sunt


rezervate grupului cultural de referinţă şi refuzate grupurilor de străini.
multe forme de discriminare si bias-uri față de out-grup.
Există două categorii de prejudecăţi:

PUBLICĂ, LATENTĂ,
MANIFESTĂ IMPLICITĂ

O explicație a prejudecății manifeste – teoria ameninţării


integrate a lui Stephan & Stephan (2000)
1. Anxietatea conduce la amplificarea răspunsurilor cognitive,
afective şi comportamentale, cele mai multe dintre ele negative
în contextul intercultural.
2. Ameninţarea realistă -- ameninţările la adresa existenţei
propriului grup cultural.
3. Ameninţarea simbolică implică observarea diferenţelor între in
– grup şi out – grup. Pot fi diferenţe în ceea ce priveşte valorile,
obiceiurile, atitudinile, laturile morale etc.

• Ameninţările simbolice sunt considerate ameninţări întrucât


indivizii tind să considere viziunea grupului de origine ca fiind
cea corectă, mai ales atunci când comportamentul lor nu este
conştientizat, fiind pe pilot automat.

4. Stereotipurile negative faţă de grupul de străini.


- sunt ameninţări deoarece creează expectanţe negative
pentru interacţiunile cu ceilalţi şi de cele mai multe ori
expectanţele negative conduc la experienţe negative cu
membrii unor culturi diferite.
Funcţiile prejudecăţilor
• Prejudecata este funcţională pentru indivizii care exprimă în
relaţiilor lor o astfel de atitudine.

• Cei cu un nivel ridicat al prejudecăţii:

- tind să ignore informaţiile care nu sunt consistente cu


generalizările lor greşite şi inflexibile;

- tind să-şi modifice credinţele, convingerile pentru a justifica


atitudinile lor, când sunt confruntate cu informaţii contradictorii.
• Dl. X: Problema cu evreii este aceea că se îngrijesc numai de
membrii propriului grup de apartenenţă.
• Dl. Y: Dar arhivele fondurilor publice de binefacere arată că evreii,
proporţional cu numărul lor, sunt mult mai generoşi şi deschişi către
acţiuni caritabile, decât cei care nu sunt evrei.
• Dl. X: Aceasta arată că ei întotdeauna încearcă să cumpere
bunăvoinţa celorlalţi şi să se infiltreze în afacerile Creştinilor. Nu
se gândesc decât la bani; de aceea sunt şi aşa mulţi bancheri evrei.
• Dl. Y: Dar un studiu recent arată că procentul evreilor în afacerile
bancare este neglijabil, de departe mai mic decât al celor care nu
sunt evrei şi desfăşoară astfel de activităţi.
• Dl. X: Exact asta este; ei nu vor face niciodată afaceri respectabile,
sunt doar în industria filmului sau deţin cluburi de noapte.
Prejudecăţile au un rol important în:
a) A ajuta indivizi să evite o pedeapsă sau să obţină o recompensă în
cultura sau grupul cultural de referinţă.

b) A proteja indivizii de informaţiile care ar putea aduce daune imaginii


de sine.
Ex: cei care nu au succes în ocupaţia pe care şi-au ales-o,
pot da vina pentru aceasta pe membrii unui alt grup, decât
să admită o inadecvare personală, când nivelul prejudecăţii
lor este ridicat.

c) A permite exprimarea aspectelor importante ale vieţii.


Ex.: indivizii unei religii pot reacţiona negativ faţă de membrii
altor religii pentru că se văd pe ei înşişi stând în faţă
singurului Dumnezeu adevărat, definit de propria lor religie.
d) Prejudecată se face utilă oamenilor prin organizarea lumii
înconjurătoare. Prejudecata ne permite să ne comportăm în
acord cu acele categorii anterioare pe care le-am construit şi
mai puţin pe baza stimulilor externi prezenţi.
Ex.: - Dacă Dl X vede un bărbat, membru al propriului grup
cultural, bine îmbrăcat, vesel, stând pe o bancă în parc, într-o
miercuri după amiază la ora 15,
…………………………………………….. ?????

- dacă Dl X vede un bărbat, membru al unui out – grup, făcând


acelaşi lucru, este susceptibil să tragă concluzia că persoana
respectivă este
……………………………………………...???????
- Dacă Dl X trece pe lângă casa unui membru al propriului grup
cultural şi observă că gunoiul este răsturnat şi împrăştiat, este
apt să concluzioneze că un câine rătăcit a căutat mâncare.

- Dacă Dl X trece pe lângă casa unui imigrant şi observă acelaşi


lucru este înclinat să se enerveze şi să afirme că „toţi aceşti
oameni trăiesc ca nişte animale”.
Relaţia dintre prejudecată şi discriminare
Prejudecata nu trebuie confundată cu latura sa
comportamentală, discriminarea.
Discriminarea implică o conduită de aşa natură încât membrii
out – grupului să fie trataţi dezavantajos.
Interogații:
• Care este relaţia între prejudecată şi discriminare?
• Indivizii reprezentând ţinta prejudecăţilor sunt întotdeauna
discriminaţi?
• Cei cu un nivel scăzut al prejudecăţilor sunt întotdeauna
implicaţi în acţiuni nediscriminatorii?
1. Prezenţa prejudecăţii şi a discriminării sau „bigotul activ”
- Indivizii cu prejudecăţi şi discriminatori îşi exprimă deschis
credinţele lor despre membrii altor culturi şi practică deschis
comportamentul de discriminare.

2. Prezenţa prejudecăţii şi absenţa discriminării sau „bigotul


timid”
- Bigotul timid crede multe dintre stereotipurile la adresa
altei culturi şi resimte ostilitate faţă de aceasta, dar nu o face
publică.
Persoanele din această categorie nu-şi exprimă credinţele
din conformism, ci din dorinţa de a nu încălca legile şi normele
sociale.
3. Absenţa prejudecăţii şi prezenţa discriminării sau „liberalii
variabili”
- esenţa acestui tip de relaţie este oportunitatea. Când
indivizii din jurul lor discriminează sau vorbesc într-o manieră
prejudiciabilă, „liberalii variabili” vor lua partea bună a acţiunii şi
vor păstra liniştea.
- motivul major al inconsistenţei în atitudine şi cpt. este
constituit de normele sociale prezente în situaţie.
4. Absenţa prejudecăţii şi a discriminării sau „liberalul
invariabil”
- indivizii din acest caz discută problemele legate de
prejudecată şi discriminare cu ceilalţi şi nu vor păstra liniştea în
prezenţa celor care discriminează sau vorbesc într-o manieră
prejudiciabilă.
C) DISCRIMINAREA

Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau


preferinţă pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Criteriile stabilite de legislaţia românească sunt:

- Rasa, Naţionalitate, Etnie, Limba, Religie, Categorie socială, Convingeri,


Sex, Orientare sexuală, Vârstă, Handicap, Boală cronică necontagioasă,
Infectare cu HIV, Apartenenţa la o categorie defavorizată.
Forme de discriminare

• Discriminare directă
• Discriminare indirectă
• Discriminarea multiplă
• Hărţuirea
• Victimizarea
• Ordinul de a discrimina
Discriminare directă
survine când o persoană beneficiază de un tratament mai puţin
favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi
într-o situaţie comparabilă, pe baza oricărui criteriu de
discriminare prevăzut de legislaţia în vigoare.
Discriminare indirectă
survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent
neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor
prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care
aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de
un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt
adecvate şi necesare.
- Discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv
care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau
defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate
faţă de altele care se află în situaţii egale.

Discriminarea multiplă
survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt
tratate diferenţiat, într-o situaţie egală, pe baza a două sau a mai
multor criterii de discriminare, cumulativ.
Hărţuirea
este orice comportament care duce la crearea unui cadru
intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,
gen, orientare sexuală, apartenenţa la o categorie defavorizată,
vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt
criteriu.
Victimizarea
este orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau
acţiune în instanţă sau la instituţiile competente, cu privire la
încălcarea principiului tratamentului egal şi al
nediscriminării.
Ordinul de a discrimina
reprezintă un ordin primit de o persoană sau un grup de
persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a
discrimina.
Adaptarea rezonabilă
Angajatorul ia măsuri corespunzătoare, în funcţie de nevoi, într-
o situaţie concretă, pentru a permite unei persoane cu dizabilităţi
să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să
avanseze, sau să aibă acces la formare, cu condiţia ca aceste
măsuri să nu presupună o sarcină disproporţionată pentru
angajator.
Măsuri afirmative
Expresie preferată în locul celei de discriminare pozitivă
Măsurile luate de autorităţile publice sau de alte instituţii în
favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei
comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi
realizarea egalităţii de şanse a acestora în raport cu alte
persoane.
Ce măsuri se pot lua împotriva discriminării?

1.Plângere la CNCD “Consiliul Naţional pentru Combaterea


Discriminării”
• Sancţiuni: amenda
avertismentul

2. Acţiune în instanţă:

• Sancţiuni: Despăgubiri civile

S-ar putea să vă placă și