Motto: Toţi egali, toţi diferiţi

Deviza Consiliului Europei

EDUCATIA INTERCULTURALA
SI EGALITATEA DE SANSE
 CULTURA
„Cultura este un sistem de credinţe şi
cunoştinţe împărtăşite de un grup de oameni
incluzând (inconştient) aşteptări legate de
gândire, simţire şi acţiune”.
O asemenea accepţie reflectă următoarele prezumţii:

Înţelegerea este centrată pe ,,ceea ce gândesc” şi fac oamenii zi de zi;

cultura este numai parţial vizibilă la lumina zilei, multe aspecte fiind ascunse
în conştiinţa subiectivă, ele manifestându-se doar în interacţiuni cu
comunitatea

Cultura este un fenomen colectiv care nu este necesar restrâns la

etnicitate, minoritate, grup. Dar, culturile regionale sau a grupurilor profesionale
pot deveni culturi tipice dacă sunt suficient de cuprinzătoare

Comunicarea interculturală nu se stabileşte între culturi ci între

indivizii care participă la diferite sisteme culturale semnificative
CULTURA
 grupuri naţionale, etnice si religioase care
trăiesc pe acelaşi teritoriu
dar fără a fi neapărat în contact

SOCIETĂŢI
MULTICULTURALE

Ceilalţi sunt consideraţi o

Diferenţele generează posibilă ameninţare pentru
discriminări identitatea grupului
Toleranţă pasivă
 Relaţii de interacţiune
proces ce se petrece la intersecţia culturilor

respect
comunicare reciproc

solidaritate
SOCIETĂŢI
schimb INTERCULTURALE
încredere

toleranţă
activa dreptul la
relaţii cooperare şi diferenţă
echitabile acţiune
 2. ETNOCENTRISM - tendinţă de a judeca valorile altor culturi în raport
cu propria cultură, considerată unic criteriu de
apreciere a adevăratelor valori (DEX)

CARACTERISTICI
Convingerea propriei sale superiorităţi faţă de străini el este suspicios,
fricos, nefavorabil şi chiar ostil
Grupul caută neîncetat deviatori, pentru a statua prin excluderea lor un
exemplu de temut
COSECINŢE

ura faţă de străini

conformismul
trufia de grup

DEZAVANTAJE

Personalitatea etnocentrică este incapabilă să cumpănească în mod raţional

avantajele, respectiv dezavantajele relaţiilor cu grupuri străine şi din această
cauză argumentează incompatibilitatea străinilor, până în punctul în care
devine concepţie socială eronată
 3. XENOFOBIE:

teama extremă iraţională de tot ce este "străin"

Aceasta poate însemna frica de un om de o altă rasă, de altă naţionalitate,

dintr-o altă regiune sau pur şi simplu străin în sensul de un necunoscut
de pe stradă. Când cuvântul a căpătat exclusiv conotaţie negativă, partea
de fobie şi-a pierdut calitatea de frică, devenind comună cu dispreţul.
 judecăţi de valoare faţă de un grup
care simplifică realitatea

judecaţi sablonizate dimensiunea afectivă a

transmise unei persoane sau a
STEREOTIPURI
pe parcursul mai unui grup faţă de alt
multor generaţii grup

anulează dreptul
Stereotipurile pot fi :
la diferenţă
pozitive, negative , neutre
 Judecăţi care nu se bazează pe
cunoaşterea directă şi suficientă

Atitudine negativă
Include Predispoziţie de a
PREJUDECATA adopta un
stereotipiile
comportament
negativ

Reprezintă dimensiunea Specifice mai ales

cognitivă faţă de un grup, personalităţilor autoritare
exprimată prin opinii şi atitudini
 RASISM
Rasism: orice diferenţă, excludere, restricţie sau
preferinţă bazate pe rasă, culoare, descendenţă,
naţionalitate sau origine etnică care are ca scop
diminuarea sau prevenirea recunoaşterii, beneficierii şi
folosirii, la un nivel egal, al drepturilor umane si
libertăţilor fundamentale în orice domeniu al vieţii publice,
fie el politic, economic, social, cultural (definiţie dată de
Convenţia Internaţională pentru eliminarea oricărei forme de
rasism a naţiunilor unite, martie 1966)

Rasismul implică neapărat dispreţ, prejudecată şi mai ales

discriminare împotriva unei anumite rase.

SCOALA DIN
PADURE
 DISCRIMINARE

Tratament defavorizant pentru

anumite grupuri din raţiuni
etnice, rasiale, sociale, sexuale,
religioase

DISCRIMINARE

Reprezintă componentă acţională a atitudinii

faţă de minoritari
 TOLERANŢĂ
Toleranţa - înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea
modului de a fi al persoanelor şi grupurilor
Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu
interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup chiar dacă noi
dezaprobăm aceea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau
împiedica.
Caraceristicile toleranţei: respectul diversităţii şi alterităţii, respectul libertăţii de
alegere, solidaritatea, dialogul social, responsabilitatea
Manifestări ale toleranţei
•la nivelul indivizilor: toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale, oricât
de diferite ar fi de valorile noastre.
•la nivelul instituţiilor şi a relaţiilor noastre cu acestea presupune:
-să-i ascultăm pe cei care au opinii diferite şi să analizăm cu obiectivitate
argumentele acestora; CUM
REACTIONEZI?
- să nu considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri;
- să ne susţinem propriile opinii cu argumente solide;
- să acceptăm că, uneori, opiniile noastre pot fi greşite;
- să acceptăm că, uneori, opiniile celorlalţi pot fi valoroase
•la nivelul societăţilor: la nivelul comunităţii mondiale, într-o lumea
interdependenţelor, inter- şi multiculturalitatea reprezintă o condiţie esenţială a
manifestării toleranţei.
 INTOLERANTA
Intoleranţa - lipsa de respect pentru credinţele si practicile celor diferiţi
de tine, interzicerea chiar a manifestării unor practici
religioase, sexuale etc

Manifestări ale intoleranţei pot fi în raport cu: rasa, credinţele

religioase, opţiuni politice, sex opus sau diferite practici sexuale

Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii

persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia sau chiar
suprimarea fizică.

Intoleranţa este sinonimă cu discriminarea.

VECINII
 Loc de naştere sau de viaţă
Religie
Etnie

Vestimentaţie

IDENTITATE Sex

Status social Orientări sexuale

Modul în care ne vedem noi

Modul in care ne văd ceilalţi
Aspecte de bază ale dinamicii identitare

MODUL ÎN CARE MODUL ÎN CARE

NE COMPORTĂM
SUNTEM PERCEPUŢI

MODUL ÎN CARE MODUL ÎN CARE

NE PRIVIM NE TRATEAZĂ SOCIETATEA
PE NOI ÎNŞINE
 MINORITATE
Grup social, etnic, politic, religios etc care
poate fi supus unui regim discriminatoriu
Criteriul numeric nu este totdeauna valabil.
Exemple: - femeile, când le sunt încălcate drepturile
populaţia de culoare din Africa de Sud

Minorităţile etnice sunt grupuri ai căror membri sunt legaţi prin descendenţă
comună, limbă sau credinţă religioasă, având sentimentul că sunt diferiţi faţă
de majoritatea indivizilor dintr-o entitate politică.

Pe această conştiinţă a diferenţei şi inferiorităţii numerice, minorităţile îşi

întemeiază anumite revendicări politice, fie pentru egalitate cu majoritatea, fie
pentru tratament special bazat pe recunoaşterea acestor diferenţe, ori pentru
autonomie sau, în cele mai extreme cazuri, separare.
 Conţinutul relaţiilor
dintre grupurile socio-culturale

PRIETENOS
Cooperare

Respect

Toleranţă

"Predilecţie", afinitate

Ţap ispăşitor OSTIL

 INTEGRARE
Unificarea a două sau mai multe grupuri umane, dar care
îşi păstrează poziţii echitabile din punct de vedere cultural şi
sociopolitic; armonizare într-un tot

Integrarea trebuie înţeleasă ca un proces multidimensional. El se extinde

dincolo de planul cultural, atingând dimensiuni sociale şi politice

În urma integrării, va lua naştere o cultură nouă, deschisă şi nu

se va ajunge la o asimilare forţată a uneia de către cealaltă

ASIMILARE
Integrarea unui grup minoritar într-un grup majoritar
prin pierderea trăsăturilor specifice proprii (limbă,
obiceiuri etc.)

Între cele două concepte există o relaţie

dinamică,
în funcţie de numeroase variabile
conjuncturale.
CEI PATRU PILONI AI EDUCAŢIEI

A învăţa să cunoşti

A învăţa să convieţuieşti

A învăţa să faci

A învăţa să exişti
 EDUCAŢIE INTERCULTURALĂ
CONCEPT :

• un sistem lărgit de practici şi teorii cu deschidere spre pluralismul cultural

• formare prin şi pentru diversitate culturală
• recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale
• o opţiune ideologică a societăţilor democratice

SCOP:
• pregătirea pentru realităţile sociale, politice, economice
• minoritarii etnici să fie consideraţi nu o povară, ci un factor eficient de
îmbogăţire culturală

AVANTAJE:
 Participanţii află şi împărtăşesc despre propria identitate

 Preferă participanţilor o oglindă în care să se privească şi o

fereastra deschisă prin care să-i poată vedea pe ceilalţi

 Oferă alte lentile prin care poţi vedea istoria şi societatea

 Încurajează respectul şi cooperarea, sprijinind coeziunea comunitară şi socială

 Forme de realizare educaţie interculturală
Educaţia interculturală formală

• Se realizează prin desfăşurarea unor programe / proiecte care să

promoveze valorile interculturale şi să le integreze în activitatea cotidiană
din şcoală.
• Urmăreşte formarea unor competenţe de comunicare, negociere şi
cooperare necesare în contextul unor societăţi diverse din punct de vedere
etnic şi cultural.

Educaţia interculturală informală

• Nu are alte scopuri decât cea formală, dar operează cu alte metode şi procedee,
încercând să ocolească oarecum rigiditatea structurilor, a normelor instituţionale clasice
şi cunoscuta rezistenţă la schimbare a instituţiei şcolare.
• Şcoala nu este numai un loc în care se transmit cunoştinţe şi se formează anumite
competenţe; ea este un spaţiu al interacţiunilor, al contactelor şi experienţelor comune
de viaţă, al solidarităţii şi acceptării reciproce.

Pentru ca experienţa pe care copii o trăiesc în şcoală să fie una pozitivă pentru toţi, e
nevoie de un climat intercultural în care fiecare să poată participa la comunicare, la viaţa
cotidiană a organizaţiei, la "construirea realităţii” din care ei înşişi fac parte.
 Obiective
Achiziţionarea de cunoştinţe asupra culturii în general şi a
impactului acesteia asupra indivizilor şi grupurilor cu respectarea
valorilor propriei culturi dar şi a altora

Dezvoltarea priceperilor necesare indivizilor unei

societăţi multiculturale : exemplu a deveni conştient de
propria cultură, de şi stereotipuri prejudecăţi; a fi autocritic;
a-şi forma priceperi de comunicare şi relaţionare

Dezvoltarea atitudinii de respect pentru diversitatea

culturală, pentru identitatea culturală proprie, dar şi a
altora, respingând discriminarea şi intoleranţa.

Stimularea participării la edificarea societăţii interculturale

 CE NU ESTE EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ

NU ESTE O EDUCAŢIE COMPENSATORIE PENTRU GRUPURILE

MINORITARE — pentru că nu copiii acestor grupuri au probleme, ci
instituţia şcolara are dificultăţi de adaptare la diversitatea culturală

NU ESTE O NOUA DISCIPLINĂ ŞCOLARĂ

întrucât nu-si propune atât predarea unor conţinutur cât formarea
unor atitudini pozitive şi active faţă de alte culturi
 ÎNTREBĂRI ŞI TEMERI PRIVIND EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ
• Care sunt grupurile ţintă: minoritarii?
majoritarii?
toţi?

• • Cei ce sunt toleranţi, fac educaţie interculturală automat?

• Cine are mai multe beneficii: majoritarii sau minoritarii?

• Nu există riscul ca educaţia interculturală să fie percepută ca o

presiune asupra majorităţii?

• Exista o vârsta la care ea trebuie intensificată?

• Uneori minoritatea poate deveni asupritoare?

• Ideea discriminării pozitive poate fi jignitoare?

• Nu există riscul sa fie confundata cu o formă de asimilare a

minorităţilor?
 FORMAREA COMPETENŢEI INTECULTURALE

Competenţa interculturală este printre cele mai necesare competente de bază

ale indivizilor lumii de azi, o lume în curs de globalizare şi este cerută la orice
nivel: individual, instituţional, societal şi politic.

Etapele necesare formării competenţei interculturale

Schimbarea comportamentului uman prin acceptarea influenţelor culturale

Perceperea diferitelor „tipare culturale”, distincte de cele proprii, spre valorizare,

fără ierarhizări pozitive sau negative

Identificarea standardelor propriei culturi şi judecarea efectelor interacţiei ei cu

alte culturi (conştiinţa propriei culturi)
Lărgirea „tiparelor” propriului comportament cultural prin:
- utilizarea flexibilă a „regulilor culturale”
- adoptarea în mod selectiv a unor norme din alte culturi;
- realizarea unor alegeri culturale raţionale în situaţii specifice
Angajarea unor relaţii pozitive cu oamenii de alte culturi, cu alte moşteniri culturale
Surmontarea „conflictelor interculturale”
 IMAGINEA DE SINE

Concept

Este rezultatul unui proces de autoevaluare a personalităţii

si reprezintă totalitatea cerinţelor, reprezentărilor, ideilor
individului despre propria sa personalitate

Abilitatea noastră de a ne evalua corect şi realist, de a fi

capabili să ne acceptăm aşa cum suntem, de a ne cunoaşte
realist potenţialul şi limitele personale

Imaginea de sine şi stima de sine sunt concepte foarte apropiate.

Stima de sine mare se bazează pe o bună imagine de sine

Imaginea de sine se formează în bună măsură pe raportarea

persoanei la anumite grupuri sociale, precum familia, şcoala, cercul de
prieteni, sau grupul de muncă, religios etc
 Dinamica stimei de sine

Imaginea de sine este influenţată de părerea celor din jur

Imaginea de sine nu corespunde întotdeauna cu imaginea pe care cei din

jur si-o formează despre noi.

Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele celelalte

persoane şi din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Experienţele din
timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. Atitudinile
părinţilor, ale profesorilor, colegilor, fraţilor (surorilor), prietenilor, rudelor,
contribuie la crearea imaginii de sine a copilului
 Consecinţe

Cei cu stimă de sine crescută sunt perseverenţi în cazul eşecurilor şi

uneori se comportă mai bine în situaţiile sociale.

Elevii cu stimă de sine ridicată sunt mai perseverenţi la şcoală, se simt

mai competenţi şi în consecinţă au rezultate şcolare mai bune

Persoanele cu stimă de sine pozitivă sunt mai fericite şi mai puţin depresive
 Feedback negativ eficient în zece paşi
1.Locul – critica trebuie făcută între patru ochi
2.Momentul – critica trebuie făcută nici prea devreme, mai ales dacă a existat un conflict,
întrucât emoţia negativă ataşată conflictului nu e un teren prielnic pentru o critică
constructivă, dar nici prea târziu, întrucât persoana poate uita despre ce a fost vorba,
existând şi o tendinţă naturală de protecţie prin uitarea momentelor în care ai greşit, sau ai
rănit pe cineva
3. Să fie specific - adică să se refere la aspecte concrete şi să nu exprime generalităţi de
genul “Întotdeauna tu…”

4.Începe critica printr-o apreciere – deoarece laudele au capacitatea de a stabili o atmosferă

frumoasă. In felul acesta celălalt îşi dă seama că nu îi ataci orgoliul şi se simte mai în largul
său.
5.Critică fapta, nu persoana, adăugând şi o încurajare. În felul acesta îi subliniezi
greşelile, şi nu-l ataci ca persoană.

6.Dă-i o soluţie – când îi spui cuiva ce a greşit, explică-i şi cum trebuie să facă bine.
Accentul nu trebuie să cadă asupra greşelii, ci asupra posibilităţilor de corectare a
greşelii şi de evitare a repetării sale.

7. La o greşeală, o singură critică – pentru că altfel devine cicăleală şi este respinsă

8. Încheie într-o atmosferă prietenească – amintirea cu care pleacă să fie o bătaie pe umăr şi
nu un şut în fund.
9. Oferă feedbackul ca pe un dar de care celălalt are nevoie pentru a-şi îndrepta un
comportament.
10. Mulţumeşte pentru feedbackul primit – de altfel reacţia spontană a celui care primeşte un
feedback corect este să mulţumească, semn că acesta şi-a atins scopul, a fost eficient.
 CONCLUZII

Într-o lume în globalizare toate societăţile se confruntă cu întrebări:

,,Cum se conciliază principiul egalităţii cu cel al recunoaşterii

diferenţelor?” „Dar cu cel al ,,păstrării tradiţiilor minorităţilor etnice?”

Aceste întrebări nu cer altceva decât schimbarea paradigmei de către

membrii grupurilor majoritare, anume de a-i percepe pe minoritarii etnici şi pe
imigranţi ca „agenţi ai schimbării” cu drepturi de a ocupa spaţiul public şi de
a influenţa armonia în statele UE şi nu ca victime.

Sarcina importantă pentru educaţia interculturală nu este restricţionată la

sistemul formal de educaţie, ci se resfrânge asupra indivizilor permiţându-le să-
şi modifice credinţele, valorile şi judecăţile prezente transferându-le ,,spre
alţii”.
Pentru mulţi oameni cărora nu li s-a permis sau n-au fost formaţi în a-şi dezvolta
capacitatea de gândire critică, învăţarea interculturală nu va fi uşoară. A se
întreba, a refllecta, a-şi evalua propriile puncte tari şi a-şi conştientiza
stereotipurile sunt doar câteva aspecte ale acţiunilor cerute indivizilor de a se
forma spre a găsi cea mai bună soluţie în confruntarea cu alţi oameni de altă
cultură şi /sau altă religie.

Învăţarea interculturală devine un principiu fundamental al educaţiei, dacă este

implementată prin politici, programe, structuri şi concepte şi dacă este bazată pe
dialogul dintre diverşii actori ai societăţii nu va câştiga teren în procesul formării
societăţii cunoaşterii

Comisia UNESCO pentru educaţie în secolul XXI, condusă de Jacques Delors a

promulgat patru piloni ai educaţiei pentru viitor:
A învăţa să cunoşti;
A învăţa să înveţi;
A învăţa să fii;
A învăţa să trăieşti împreună
TEMĂ: Daţi 2 exemple de prejudecăţi pe care le-aţi întălnităn activitatea
didactică, analizaţi cauzele formării şi precizaţi măsuri de corectarea lor.