CREŞTINISMUL ŞI ECOLOGIA

„Întrega creaţie, de la înger la minerale,

este omogenă şi legată în toate părţile
sale prin iubire şi responsabilitate”
(Paul Claudel)
•
EXERCIŢIU

ECHILIBRU ECOSISTEM

Identificaţi şi alte NOŢIUNI

cheie care au legătură cu termenul
de ecologie!
BIODIVERSITAT
ARMONIE
E
Ecologia creştină este despre:

Ecologia ESTE O
„INTERelaţie între natură,
societate şi om”
 P L A N E T A P Ă M Â N T S U N T E M N O I !

E C H I L I B R U C O N S E R VA R E C O M U N I U N E O M O G E N I TAT E O M - N AT U R Ă
GRĂDINĂ IUBIRE COMUNIUNE
 ECOLOGIE CREŞTINĂ
Ecologie creştină – un concept ce facilitează o înţelegere adecvată a relaţiei om-natură, natură-
om, având drept temei experienţa Bisericii, experienţa liturgică, dar şi cea personală, a teologilor ei.
Demersul Bisericii este unul integrativ privind „toată făptura (natura)” care participă la viaţa
omului (cf. Rm. 8, 22) aşteptând o nouă libertate din partea sa, o eliberare dintr-un tip de atitudine
agresiv, neechilibrat, iresponsabil faţă de ea; în speţă o atitudine responsabilă, constructivă.
Cauza acestui tip de răspuns al omului? Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, un
trăitor al Cuvântului, constată „o existenţă individualistă, centrată mai mult pe noi înşine, pe eul
nostru posesiv, egoist de cele mai multe ori”.
Biserica propune o mutare a centrului de gravitaţie dinspre noi înşine spre o relaţie personală, cât
mai intimă, cu Hristos Cel Personal, şi, prin El, cu întreaga natură.
Viaţa devine comuniune de iubire nu doar cu Hristos ci, în Hristos, cu întreaga natură,
o „îmbrăţişare de iubire” atotcuprinzătoare, Biserica vorbind, sub acest aspect, despre „omul
duhovnicesc”, omul înduhovnicit, plin de Duhul, încât, în urma trăirii Cuvântului, se întoarce în
natură într-o îmbrăţişare de iubire, de care ea, natura, are atâta nevoie.
Omul încetează a fi individ, o categorie închisă, izolată, ruptă de comuniune şi redevine
persoană, o categorie spirituală, dialogică, orientată ontologic spre comuniune, nu doar în interes
personal, cât spre destinul comunitar, universal-cosmic.
UN NOU TIP DE OM , OMUL NOU,

• profund secularizat, desacralizat, golit de

sacru, sfinţenie, preocupat mai mult sau
exclusiv cu el însuşi în detrimentul unei
relaţii personale, de iubire, cu Dumnezeu
Cel Personal, cu semenii şi cosmosul
văzut.
 O M U L E S T E D E C I R E S P O N S A B I L , S P U N E B I S E R I C A , S Ă P Ă S T R E Z E N AT U R A C A P A B I L Ă D E C O M U N I C A R E , Î N S E N S U L

C O N S E R V Ă R I I A C E S T O R C A P A C I T Ă Ţ I - P O T E N Ţ I A L I T Ă Ţ I A L E N AT U R I I , C A R A C T E R I S T I C I A M I N T I T E – A R M O N I E ,

E C H I L I B R U , F R U M U S E Ţ E , O R D I N E I N T E R I O A R Ă , C ÂT Ş I E X P L O AT Ă R I I R E S U R S E L O R N AT U R A L E Î N L I M I T E L E

E C H I L I B R U L U I , R E S P O N S A B I L I T Ă Ţ I I Ş I R E S P O N S A B I L I Z Ă R I I Î N C O M U N I T AT E

D A C Ă VA R E U Ş I D A C Ă N U VA R E U Ş I
va transforma timpul istoriei în Viaţă – în resursă vitală
pentru întreaga făptură, istoria încetând a mai fi un şir de
evenimente care vin dinspre trecut către prezent cu o minte întunecată, o înţelegere sărăcită a celor profunde,
dobândind două dimensiuni: o dimensiune a viitorului – se va gândi pe sine stăpân al naturii în locul lui Dumnezeu şi
destinat aprofundării relaţiei cu potenţialităţile naturii (o va considera materia rea, invocând „o stare de catastrofă
creştere a omului însuşi în echilibru, armonie şi naturală”, nemaiidentificând cauza răului în voinţa sa
frumuseţe), şi o dimensiune verticală - omul intuind în afectată, exacerbată după bunuri materiale, confort şi
frumuseţea, ordinea şi armonia din natură o lucrare a lui acumulare, ci în natura însăşi.
Dumnezeu în lume, natură, om şi cosmos (redobândind,
în echilibrul naturii, mintea intuitivă, în detrimentul celei
raţionale - atât de promovată în societatea profund
secularizată).
SĂ ADMIRĂM FRUMUSEŢEA CREAŢIEI
DIVINE
( V I Z I O N A R E P L Ă C U T Ă )
H T T P S: / /P UZZ EL .OR G /EN/JI GSAW/ P L AY? P =-M 6JGX LS U9
QCT N3 9I GY V

VĂ RUGĂM SĂ REALIZAŢI
PUZZEL-UL
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE !

Surse bibliografice:
1. Cf. Patriarhului Daniel, Predică la Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci) Mc. 8,
34-38, apud www.ziarullumina.ro, Urmând lui Hristos, Crucea ne duce la Înviere (
Evanghelia de Duminică, Joi, 04 Martie 2010).
2. Cf. Liturghier, Dumnezeiasca liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, Bucureşti, 1995, p.118.
* Omul universal fiind chemat să asume interior, personal, cuvântul şi experienţa bisericii
dreptmăritoare
3. În De Ordine (386), reproşându-şi neluarea în considerare a noţiunii păcatului: „Dacă
lucrurile nu sunt rele decât prin folosirea lor nepotrivită, dezordonată şi necumpătată - observă
Fericitul Augustin -, urmează că răul nu rezidă în lucruri, ci în activitatea celui care foloseşte
lucrurile”, constată că singurul rău este răul moral, păcatul: „Răul moral este, în fond, singurul
rău adevărat, iar răul fizic este sau o urmare a păcatului, o pedeapsă sau o prevenire a lui (...).
/ Fără păcat nici un rău nu ar exista” ( Cf. R. Jolivet, Le problème du mal chez St. Augustin,
Paris, Beauchesne, 1936, p. 42, apud Prof. Dr. Constantin C. Pavel, Problema răului la Fericitul
Augustin, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p.
61).