Eternul Efemer – o poveste fără sfârșit

Introducere:
În secolul XXI, ne confruntăm cu trecerea prea rapidă a timpului, care ne influențează
viața în toate aspectele ei. Ca urmare a acestui fapt, un număr tot mai mare de persoane trece prin
stări cronice de anxietate și stres. Acest lucru impune metamorfozarea noastră interioară ca o
reacție de adaptare la mediul nociv și la ritmul alert al vieții. Fiecare dintre noi este responsabil
de generarea fericirii necesare pentru a trăi versiunea noastră ideală asupra vieții.
Una din căile la îndemâna tuturor pentru realizarea echilibrului interior este comunicarea
cu natura. Conștienti într-un mod instinctiv de valoarea spirituală a naturii, oamenii se simt
fericiți în mijlocul ei pentru că tot ceea ce este natural, emană energie pură, pozitivă. Ar trebui
ca, pentru măcar câteva clipe în fiecare zi, să încercăm să evadăm din lumea monocromă pe care
am ajuns să o numim viață.

Interdependența om-natură
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a trăit într-o strânsă legătură cu mediul înconjurător
şi cu tot ce îi oferea acesta. Din antichitate, omul a început să valorifice ceea ce îi oferea natura,
făcându-și viaţa mult mai uşoară.
 Omul şi Natura trebuie să co-existe într-o armonie. Natura îi oferă fiinţei umane forţa de
care acesta are nevoie pentru a supravieţui, iar omul, la rândul său, ar trebui să fie profund
recunoscător şi să-i asigure o protecţie permanentă.
„Natura ţi-a dat chipul pe care-l ai la 20 de ani, e de datoria ta să-l meriţi pe acela pe care-
l vei avea la 50 de ani”(Coco Chanel). Acest citat se referă la darul naturii pe care îl oferă ființei
umane cu scopul conștientizării faptului că viața ei este una trecătoare, iar lumea ce ne
înconjoară este în schimbare treptată și accelerată.

Teorii filosofice fundamentale pe unitatea dintre om și natură

În ”gândirea primitivă” (dacă i se poate spune așa, întru-cât atitudinea omului primitiv
față de natură nu era nici pe departe rațională), nu exista nicio contradicție între om și natura, ci,
dimpotrivă, o unitate a celor două elemente. În această concepție, omul, plantele și animalele au
o viață comună, fiind interdependente. Această idee s-a menținut și în marile civilizații din
Orientul Îndepărtat. Astfel, în concepția hindusă se considera că lumea posedă un suflet, care
este principiul și motorul Universului, și are la bază unitatea spirituală dintre om, animale și
plante.
În concepțiile filosofice chineze, omul este considerat ca parte a naturii și legat biologic
și spiritual de cer și pământ. Filosofia antică japoneză considera omul ca o operă de arta creată de
natură, motiv pentru care el este obligat să o conserve. În lipsa naturii, frumusețea ființei umane
s-ar risipi precum aburii. În Grecia antică, la început, s-a acordat o atenție mai mare naturii, omul
fiind plasat în mijlocul acesteia. Platon concepe natura ca un sistem armonios. Lipsa armoniei
generează suferințe atât pentru om, cât și pentru natură. În acest sens, Platon ”deplânge”
involuția solului de la fertilitate la ceea ce a rămas din el în urma defrișărilor, ”un trup scheletic
și ros de boală”.
Conchid prin a spune că unitatea dintre om și natură este într-o strânsă legătură antică,
întru-cât oamenii au nevoie de solidaritate și vice-versa.

Atitudinea umană față de natură

Încă de la apariţia omului pe Terra, el a influenţat mediul natural în care trăia. La început
impactul a fost neglijabil, dar odată cu cresterea numărului de indivizi pe glob s-a intensificat
poluarea, degradând mediul natural. Cu trecerea timpului, omul a început să construiască din ce
în ce mai mult, gândindu-se doar la el şi cum să-şi facă viaţa cât mai confortabilă, uitând cu
desavârşire de consecinţele faptelor sale şi de răul pe care îl produce naturii înconjuratore. Tot ce
a realizat el, a făcut-o împotriva acesteia fără să-şi dea seama, iar câdeodată cu bună ştiinţă.
Natura este temelia zidirii noastre, ea ne oferă protecţia împotriva ultravioletelor, soluţii pentru
boli, materiale necesare pentru tot ceea ce noi avem nevoie pentru o viaţă bună (mâncare,
adăpost, și multe altele)
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu
legile naturii. Relaţia om–natură s-a construit de-a lungul secolelor şi în tot acest timp a fost
acumulată o informaţie bogată despre mediul înconjurător. Această informaţie a dat naştere
teoriilor şi conceptelor filosofico-religioase, ce l-au ghidat pe om pe parcursul evoluţiei. Istoria a
cunoscut diverse modele de interacţiune a omului cu natura, variind de la omul ca parte
integrantă a naturii, apoi la supremaţia omului asupra mediului şi până în timpurile actuale când
omul tinde să consolideze relaţia cu natura pe bază de încredere, responsabilitate şi norme etice.
Dacă fiecare ar încerca măcar să recicleze gunoiul, să planteze un pom sau să nu mai
răspândească “amprenta” dăunătoare asupra lumii, s-ar produce o schimbare pozitivă asupra
mediului înconjurător. Măcar noi să fim mai responsabili. Împreună putem avea un impact
pozitiv asupra a ceea ce înseamnă Natura.

Încheiere
De

aceea,
mesajul meu este: "Iubiți și protejați natura!". "Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el și nu în
ceea ce este el capabil să primească", spunea Einstein. A iubi natura înseamnă să respecți viața în
absolut toate formele ei. Respectul față de natură înseamnă respect față de ordinea lumii și
reprezintă un principiu etic cu valoare universală.
 BIBLIOGRAFIE

https://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Relatia-ommediul-
inconjurator749.php
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/52712
https://brainly.ro/tema/3947859
https://brainly.ro/tema/229256
https://brainly.ro/tema/992299
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/231/Comunicarea-cu-Natura-O-Bucurie-
Uitata.html
http://www.naturalist.ro/societate/natura-mama-viata-si-casa-noastra/
https://revgeographia.wordpress.com/2008/05/15/degradarea-mediului-inconjurator/
http://www.cnaic.ro/projects/verde/Site_Romana/stildeviata.html