Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Resurse psihoterapeutice
ABISUL …
• S-a creat un abis între natură și cultură, între materie și spirit, între
biologic și uman, între sufletul subiectiv și lumea material-obiectivă.În
acest spațiu- abis se află modernitatea noastră. Pământul, planeta
noasta, se descompune ”sfâșiat” între natură și cultură, inclusiv cultura
științifică. Înainte de toate noi, oamenii, suntem ființe, adică ”carne și
emoții”, ancorate profund în biologic, prin care participăm la un vast
ecosistem, ca Pământul, a cărei complexitate este atât de vastă că
aproape nu ne-o putem imagina și pe care abia o deslușim
CONCLUZIE (1)
CONCLUZIE
• Ecopsihologia valorizează natura umană incluzînd-o în armonia
universală, reînoiește contactul cu Terra și cu viața, cu scopul de a
realize o mai buna cunoaștere de sine
ECOPSYCHOLOGY: CELE OPT PRINCIPII ALE ECOPSIHOLOGIEI
(adaptare după Theodore Roszak)
PRINCIPIILE ECOPSHOLOGIEI(1)
• PRINCIPIILE ECOPSHOLOGIEI(2)
• Conţinutul inconștientului ecologic este - într-o anumită măsură -
și la un anumit nivel de mentalitate, rezultatul evoluției cosmice.
Studii contemporane privind complexitatea naturii ne arată că
viața și mintea sunt produsul culminant al evoluției sistemelor
naturale, al derulării secvențelor fizice, biologice, mentale și
culturale, a tot ce noi numim ”univers. Ecopsihologia se bazează
pe aceste constatări ale noii cosmologii și pe cele mai noi
experimente.
PRINCIPIILE ECOPSHOLOGIEI(3)
DESPRE ”AMICIȚIE”
• A accepta că proba supremă a ce numim ”prietenie” sau
”amiciție” este de ”a nu-i încălca celuilalt libertatea, de a nu-l
judeca din punctul tău de vedere (care poate fi obiectiv, real și
justificabil), a nu-l prețui prin ceea ce îți convine sau te amuză pe
tine, ci pentru ceea ce este, pentru el însuși, prin ceea ce trebuie
el să realizeze ca să ajungă OM, nu un simplu manechin” ( vezi
Mircea Eliade – Despre prietenie)
CONCLUZIE
”TRENDY„ sau NECESAR
• Ecologia și psihologia au aceleași țel armonia naturală.
• Cum? Adică a simții, mai mult decât a gândi, că un altul este în
tine însuți – acest ”altul” fiind nu numai aproapele, ci tot pământul
și, chiar, cosmosul