CREŞTINISMUL ŞI ECOLOGIA

CLASA A XI-A

„Întrega creaţie, de la înger la minerale,

este omogenă şi legată în toate părţile
sale prin iubire şi responsabilitate”
(Paul Claudel)
 EXERCIŢIU
•

ECHILIBRU ECOSISTEM
Identificaţi şi alte NOŢIUNI
cheie care au legătură cu termenul
de ecologie!

BIODIVERSI
ARMONIE
TATE
Ecologia creştină este despre:

Ecologia ESTE O
„INTERelaţie între natură,
societate şi om”
 P L A N E T A P Ă M Â N T S U N T E M N O I !

E C H I L I B R U C O N S E R VA R E C O M U N I U N E O M O G E N I TAT E O M - N AT U R Ă
GRĂDINĂ IUBIRE COMUNIUNE
 ECOLOGIE CREŞTINĂ 
Ecologie creştină – un concept ce facilitează o înţelegere adecvată a relaţiei om-natură, natură-
om, având drept temei experienţa Bisericii, experienţa liturgică, dar şi cea personală, a teologilor ei.
Demersul Bisericii este unul integrativ privind „toată făptura (natura)” care participă la viaţa
omului (cf. Rm. 8, 22) aşteptând o nouă libertate din partea sa, o eliberare dintr-un tip de atitudine
agresiv, neechilibrat, iresponsabil faţă de ea; în speţă o atitudine responsabilă, constructivă.
Cauza acestui tip de răspuns al omului? Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, un
trăitor al Cuvântului, constată „o existenţă individualistă, centrată mai mult pe noi înşine, pe eul
nostru posesiv, egoist de cele mai multe ori”.
Biserica propune o mutare a centrului de gravitaţie dinspre noi înşine spre o relaţie personală, cât
mai intimă, cu Hristos Cel Personal, şi, prin El, cu întreaga natură.
Viaţa devine comuniune de iubire nu doar cu Hristos ci, în Hristos, cu întreaga natură,
o „îmbrăţişare de iubire” atotcuprinzătoare, Biserica vorbind, sub acest aspect, despre „omul
duhovnicesc”, omul înduhovnicit, plin de Duhul, încât, în urma trăirii Cuvântului, se întoarce în
natură într-o îmbrăţişare de iubire, de care ea, natura, are atâta nevoie.
Omul încetează a fi individ, o categorie închisă, izolată, ruptă de comuniune şi redevine
persoană, o categorie spirituală, dialogică, orientată ontologic spre comuniune, nu doar în interes
personal, cât spre destinul comunitar, universal-cosmic.
UN  NOU   TIP DE OM ,  OMUL NOU,

• profund secularizat, desacralizat, golit de

sacru, sfinţenie, preocupat mai mult sau
exclusiv cu el însuşi în detrimentul unei
relaţii personale, de iubire, cu Dumnezeu
Cel Personal, cu semenii şi cosmosul
văzut.
 OMUL ESTE DECI RESPONSABIL, SPUNE BISERICA, SĂ PĂSTREZE NATURA CAPABILĂ DE COMUNICARE, ÎN SENSUL

CONSERVĂRII ACESTOR CAPACITĂŢI - POTENŢIALITĂŢI ALE NATURII, CARACTERISTICI AMINTITE – ARMONIE,

ECHILIBRU, FRUMUSEŢE, ORDINE INTERIOARĂ, CÂT ŞI EXPLOATĂRII RESURSELOR NATURALE ÎN LIMITELE

ECHILIBRULUI, RESPONSABILITĂŢII ŞI RESPONSABILIZĂRII ÎN COMUNITATE

D A C Ă VA R E U Ş I D A C Ă N U VA R E U Ş I
va transforma timpul istoriei în Viaţă – în resursă vitală
pentru întreaga făptură, istoria încetând a mai fi un şir de
evenimente care vin dinspre trecut către prezent dobândind cu o minte întunecată, o înţelegere sărăcită a celor profunde,
două dimensiuni: o dimensiune a viitorului – destinat se va gândi pe sine stăpân al naturii în locul lui Dumnezeu şi
aprofundării relaţiei cu potenţialităţile naturii (o creştere a va considera materia rea, invocând „o stare de catastrofă
omului însuşi în echilibru, armonie şi frumuseţe), şi o naturală”, nemaiidentificând cauza răului în voinţa sa
dimensiune verticală - omul intuind în frumuseţea, ordinea afectată, exacerbată după bunuri materiale, confort şi
şi armonia din natură o lucrare a lui Dumnezeu în lume, acumulare, ci în natura însăşi.
natură, om şi cosmos (redobândind, în echilibrul naturii,
mintea intuitivă, în detrimentul celei raţionale - atât de
promovată în societatea profund secularizată).
SĂ ADMIRĂM FRUMUSEŢEA CREAŢIEI DIVINE
( V I Z I O N A R E P L Ă C U T Ă )
H TT PS: //P UZZ EL . OR G /EN/ JI GSA W /PL A Y ?P = -M 6JG X LS U9
QC TN3 9IG YV

VĂ RUGĂM SĂ REALIZAŢI
PUZZEL-UL
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE !
AAutor: prof. Mihaela Enache
Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”
Surse bibliografice: Focşani
1. Cf. Patriarhului Daniel, Predică la Duminica a III-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci) Mc. 8,
34-38, apud www.ziarullumina.ro, Urmând lui Hristos, Crucea ne duce la Înviere (
Evanghelia de Duminică, Joi, 04 Martie 2010).
  2. Cf. Liturghier, Dumnezeiasca liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, Bucureşti, 1995, p.118.
* Omul universal fiind chemat să asume interior, personal, cuvântul şi experienţa bisericii
dreptmăritoare
  3.  În De Ordine (386), reproşându-şi neluarea în considerare a noţiunii păcatului: „Dacă
lucrurile nu sunt rele decât prin folosirea lor nepotrivită, dezordonată şi necumpătată - observă
Fericitul Augustin -, urmează că răul nu rezidă în lucruri, ci în activitatea celui care foloseşte
lucrurile”, constată că singurul rău este răul moral, păcatul: „Răul moral este, în fond, singurul
rău adevărat, iar răul fizic este sau o urmare a păcatului, o pedeapsă sau o prevenire a lui (...).
/ Fără păcat nici un rău nu ar exista” ( Cf. R. Jolivet, Le problème du mal chez St. Augustin,
Paris, Beauchesne, 1936,  p. 42, apud Prof. Dr. Constantin C. Pavel, Problema răului la Fericitul
Augustin, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p.
61).