Suport de seminar

Cultul inversat – sau Cultul social

de Dirk Kruse
Bucureşti, 4-6 februarie 2011

Unitate – Robie – Copilărie – Prietenie – trepte spiritual-istorice înspre „Cultul inversat”

central

Calea omenirii a dus de la unitatea primordială cu Dumnezeu, la „robia” Vechiului legământ, în

care fiecare om individual era numai o parte a comunităţii. Ea a fost determinată şi condusă de
regele de drept divin şi zei, ulterior în monoteism, omul fiind mereu raportat direct la dumnezeirea
centrală – ca „rob” plin de teamă.
Christos îl conduce apoi pe om la „Eu sunt”-ul său, şi îi declară pe cei legaţi de El, şi cu aceasta
de Dumnezeu, drept „copii ai lui Dumnezeu” şi apoi chiar drept „prieteni” (Ioan 15, 15).
Sf. Pavel vorbeşte despre unirea omului cu Christos drept „Christos în mine” şi Christos însuşi le
vesteşte ucenicilor că va fi „în mijlocul nostru”, atunci când suntem „în Numele Lui”.
Cel mai înalt rod al acestei trepte de „prietenie cu Dumnezeu” este apoi evenimentul de Rusalii
în care omul individual, unit cu toţi ceilalţi, în deplină înţelegere, este pătruns de Spiritul lui
Dumnezeu, trimis de Christos. Plină de perspective este în ultima parte a Bibliei, în Apocalipsa lui
Ioan, unirea cu Dumnezeu-Tatăl însuşi în Ierusalimul cel ceresc, acolo unde toate lacrimile vor fi
şterse şi totul este limpezit până la transparenţă! În Apocalipsă, Christos şi Sophia (ca aspect
spiritual cosmic-terestru al lui Dumnezeu) îi spun prietenos omului: „Vino!”.
Christos ne-a chemat să fim creatori împreună cu El!
Curentul rosicrucian, impulsionat şi condus de cel mai mare purtător al lui Christos, Christian
Rosenkreutz, a lucrat începând din Evul Mediu la o alchimie socială în acest sens 1. Antroposofia
face parte din curentul rosicrucian. Antroposofia a putut arăta până acum un potenţial inovator în
această privinţă, prin proiecte exterioare. Dar în munca ei spirituală ea a rămas în majoritatea
cazurilor doar la nivelul unei comunităţi de studiu. Elementul social-spiritual însămânţat în mijlocul
ei nu s-a putut dezvolta. Cultul inversat a fost modul de muncă central proiectat pentru Societatea
Antroposofică. Dar pentru că nedesăvârşirile sociale din cadrul grupărilor antroposofice au
reprezentat şi continuă să reprezinte principalele dificultăţi, modul de lucru al Cultului inversat, sau
Cultului social, este acum de o importanţă mai capitală decât oricând. Căci bunele fiinţe spirituale
clădesc spaţii şi căi de evoluţie în viitor din substanţa de relaţie (de concordanţă) socială împreună
cu noi!

Imaginea de viitor, în direcţia căreia are de lucrat Cultul inversat, poate fi văzută în „Noul
Ierusalim”. Acolo, orice durere a trecut, toate lacrimile au fost şterse şi Dumnezeu-Tatăl se află în
mijlocul tuturor oamenilor. Totul, chiar şi drumurile, este acolo de o transparenţă ca sticla. Cele
douăsprezece porţi înspre toate lumile spirituale sunt deschise, unitatea şi varietatea răsună
armonios laolaltă.

Aspecte ale naturii elementului social

1
„Nu vreau să indic astăzi altceva despre aceste lucrări (ale rosicrucienilor) decât că… ele au avut totuşi un mare
impuls, impulsul de a aprofunda în spiritual cunoaşterea naturii – s-ar putea spune: cunoaşterea spiritului naturii – până
la acel punct unde, printr-o înţelegere mai profundă a legilor naturii, se găsesc şi legile vieţii sociale meneşti, legile
convieţuirii sociale omeneşti (GA 177 30 septembrie 1917).
2 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Noi trebuie să căutăm în natură, din punct de vedere spiritual, elementul social, al comuniunii, al
co-existenţei. Aceste relaţii devin tot mai personale (1), şi se pune problema unei „receptivităţi
sufleteşti” faţă de natură, aşa cum a trăit-o Christos în mod exemplar pentru noi (2).
Trebuie să învăţăm să înţelegem elementul social la rândul său ca organism, psihism şi
pneumatism, pentru a-l face rodnic în configurarea societăţilor din cadrul globalismului mondial.
Avem atunci un peisaj propriu al naturii, care se trăieşte esenţialmente în spaţiile sufleteşti.

Orice microcosmos rezultă din imagini macrocosmice primordiale; la fel şi organismul social şi
organismul naturii, de exemplu ca organism peisagistic sau organism al unei gospodării. Astfel, în
organismul social acţionează imaginea conducătoare a unui geniu producător, ca şi în organismul
unei gospodării sau al unui peisaj.

Forma înnobilată cea mai productivă din punct de vedere spiritual-sufletesc a imaginilor cosmice
ale proceselor omeneşti poate fi găsită în culturile conforme cu spiritualul. Aici, interacţiunea cu
lumea divină este celebrată în aşa fel încât dezvoltarea evolutivă se revarsă din spiritual în
configurarea Pământului.
Antroposofia, de exemplu, conduce prin ştiinţă şi artă în elementul religios, ceea ce înseamnă o
relaţie personală, ba chiar prietenie faţă de lumea divin-spirituală şi fiinţele ei bune.

Interesant este cum configurările Culturilor care sunt imagine a lumii spirituale iau întotdeauna
în considerare şi spaţiul dintre oameni şi pe acela dintre oameni şi Pământ, putând învăţa să
înţeleagă aceasta până în tehnică. Spaţiul este şi elementul existenţial fiinţial al naturii!

Să urmărim în această privinţă următoarele configuraţii cultice şi reminiscenţele lor ca atare:

Cercul zodiacal determină configurarea noastră spaţială şi temporală şi planetele se deplasează

pe fundalul lui de la est la vest. În felul acesta pot fi definite şi nordul şi sudul.
La şi de la est, vest, nord şi sud acţionează diferite forţe ale căror reprezentanţi sunt arhanghelii
Mihael (est), Rafael (vest), Uriel (nord) şi Gabriel (sud).

În Cultul din biserici şi temple, altarul principal, intermediator al lumii spirituale, se află în
majoritatea cazurilor în răsărit; uneori – ca de exemplu în biserica ortodoxă rusă – există în acest
scop altare pregătite în vest, nord şi sud.

În Cultul social sau inversat, faptul ca participanţii să se poată vedea între ei devine suportul
activităţii, astfel încât ia naştere o activitate orientată în cerc, în care altarele se află oarecum în
fiecare om iar intermedierea celor provenite de dincolo de acestea se petrece prin ascultarea intensă
în ceilalţi.

În agricultura biodinamică, de exemplu, preparatele sunt în aşa fel realizate încât armonizează
cerescul cu pământescul, iar în spaţiul compostului sau al grămezilor de băligar se produce un câmp
relaţional al preparatelor pentru compost, astfel încât să se creeze în natura Pământului sensibilitatea
faţă de Cosmos.

În aparatura Strader, prototip al viitoarei tehnici armonioase şi al producerii energiei, organe

metalic-astrale de captare a unor înalte forţe eterice sunt aduse în aşa fel pe direcţiile spaţiale încât
să poată lua naştere o rezonanţă care furnizează forţe eterice.

Într-un viitor Cult cosmic probabil că natura spaţiului şi a timpului vor fi în aşa fel abordate încât
să fie implicate în mod armonios fiinţe din natură şi Cosmos.
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 3
Aşadar configurarea naturii şi a spaţiului şi acţiunea armonioasă din cadrul lor atrag
spiritualitatea şi cele favorabile evoluţiei în contextul Pământului.

Aceasta constituie caracterul primordial pentru peisagistica socială. Aşa cum ne încadrăm – şi
suprafizic – în peisajele din natură, tot aşa ne încadrăm în peisajul social, atunci când practicăm
structuri sociale empatice aducătoare de binecuvântare.

(1) „Trebuie să învăţăm să răzbatem dincolo de contemplarea abstractă a naturii… Desigur că

oamenii mai au încă un simţ al naturii, se simt bine în natură, ştiu să resimtă natura şi artistic,
eteric. Dar ei nu se pot înălţa în a trăi viul lăuntric al naturii într-adevăr aşa încât natura să le
vorbească, aşa cum vorbeşte un om altuia. Însă asta e necesar, dacă e ca intuiţia să pătrundă din
nou, într-adevăr, în viaţa omenească… (În viitor), dacă e ca omenirea să se dezvolte sănătos,
trebuie să dezvolte un fel de relaţie personală faţă de toate amănuntele prin care este
interconectată cu natura” (Steiner GA 190, conferinţa din 29 martie 1919).

(2) „Dacă învăţăm ca în natură să recepţionăm sufletescul odată cu observarea senzorială,

atunci vom avea relaţia lui Christos faţă de natura exterioară. Atunci relaţia lui Christos faţă de
natura exterioară va fi ca un fel de proces de respiraţie spirituală” (Rudolf Steiner, GA 194, pag.
113).

Producerea de substanţe sufleteşti/substanţe sociale

Vorbim despre multe însuşiri sufleteşti şi concepte. Însă în majoritatea cazurilor, concepte ca
blândeţe, veneraţie, curaj, motivaţie, ş.a.m.d. nu sunt cu adevărat „pline”. Reprezentarea, /imaginea
noastră în privinţa fiecăreia dintre aceste însuşiri este foarte firavă şi nu corespunde plenitudinii
sufleteşti a fiecărei substanţe şi forţe sufleteşti în parte. Există două căi pentru a ne apropia de
această plenitudine:
– Una dintre ele este meditarea asupra cuvintelor recomandată de Dorian Schmidt*, la care ne
punem meditativ dinaintea ochilor fiecare cuvânt, ca de exemplu blândeţe, smerenie, curaj, mânie,
ş.a.m.d., şi ne descriem trăirea.
– O altă cale sufletească este Observarea sufletească cf. lui Dirk Kruse**, în cadrul căreia
producem starea sufletească pe cât posibil de puternică, descriind sentimentul în substanţa sa,
localizarea sa în corp şi în jurul corpului, în privinţa curenţilor, caracterului demnităţii şi
specificului său fiinţial.
Adeseori este frapant cât de puţin cunoaştem fiecare sentiment. Este posibil, de exemplu, să ne fi
reprezentat curajul ca fiind ceva activ şi care se repede înainte, iar prin meditaţie vieţuim faptul că
este un proces care creează o stare ce ne pătrunde fiinţa. Trebuie, aşadar, să învăţăm să cunoaştem
mai întâi mai profund forţele sufleteşti şi sentimentele. Atunci putem trece la crearea lor şi punerea
lor la dispoziţia socială.

Aşa cum în «Teosofia» lui Rudolf Steiner sunt expuse cele şapte regiuni sufleteşti***, tot aşa
putem clarifica întrucâtva substanţele sufleteşti şi sentimentele. În regiunile sufleteşti inferioare,
acestea sunt referite mai mult la ele însele; vor ceva, sunt unite cu simpatia şi antipatia. Regiunile
sufleteşti mediane sunt mai echilibrate. Regiunile sufleteşti superioare dăruiesc! Sentimentele
dăruiesc şi aduc la revelaţie! Dacă ne-am familiarizat cu viaţa în sentimente, substanţe sufleteşti şi
regiuni sufleteşti putem păşi mai mult cu existenţa noastră sufletească în serviciul procesului social
într-un grup. În special putem aduce în colectivitate substanţe sufleteşti ce duc la revelaţii. Aşa cum
a expus Rudolf Steiner, trebuie şi ne putem trezi prin simţirea intensificată a celorlalţi. Prin
fortificarea sufletească în noi şi în societate, spaţiul social devine mai mare, mai larg, şi fiecare om
în parte poate creşte. În această privinţă, o grupă înnobilată sufleteşte constituie un organ deosebit,
4 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

ca un fel de Graal, pentru lumea spirituală şi fiinţele ei. Înălţimea demnităţii sufleteşti determină
înălţimea demnităţii spirituale a fiinţei spirituale ce poate coborî în grup****.
Prin bunele substanţe sufletesc-sociale pe care le-am format, înnobilat şi dăruit, putem atrage,
putem implica o mare spiritualitate în existenţa pământească, şi lucra împreună cu aceasta. Aceasta
este sarcina de viitor a necesarelor, în timpul nostru, „noi confrerii”, cum s-a exprimat Rudolf
Steiner*****.

*: Vezi Dorian Schmidt: «Forţe ale vieţii – forţe formatoare»

**: Dirk Kruse, Observarea sufletească, Triade 2011.
***: Rudolf Steiner: Teosofie, capitolul «Lumea sufletească»
****:Cu cât se vor forma mai multe legături, şi cu cât se vor dezvolta mai multe sentimente de
comuniune în deplină libertate, cu atât mai multe entităţi sublime vor coborî la oameni şi cu atât
mai repede se va spiritualiza planeta Pământ.” (Rudolf Steiner GA 102, conferinţa 12)
*****: „Astfel, comunităţile omeneşti sunt lăcaşuri tainice în care coboară entităţi spirituale,
pentru a acţiona prin oamenii individuali, aşa cum acţionează sufletul prin membrele corpului…
Magicieni sunt oamenii care acţionează laolaltă în frăţie, pentru că ei atrag în cercul lor fiinţe
superioare.
Aceasta este taina progresului omenirii viitoare, acţiunea din comunitate” (Rudolf Steiner 23
noiembrie 1905).

Utilizarea şi practica simţurilor pur-suprafizice – comunitatea şi cultul ca organe de

percepţie

Un domeniu special al percepţiei suprasensibile – şi al posibilităţilor de construire a unei cunoaşteri

– îl constituie abilitatea de cunoaştere superioară prin intermediul creării unei comunităţi adevărate!
Dacă există o relaţie pregătită într-un mod profund şi karmic între persoane singure* sau un grup cu
bune abilităţi sociale**, şi Îngerii individuali sau Îngerii grupului lucrează împreună, şi chiar fiinţe
superioare pot conlucra în acestă relaţie sau grup***.

Din bunăvoinţă, blândeţe, ascultare clară, şi aplecare asupra celor mai slabi dintre noi****creăm o
substanţă eterică, sufletească şi spirituală, care aduce în ecuaţie/se potriveşte cu fiinţele spirituale şi
cu Christos însuşi, şi în care aceştia ne stau alături întru ajutor.

Experienţa ne arată că, pas cu pas, pe acestă cale se răspândeşte o atmosferă de atenţie şi claritate
sporită între oameni şi în spaţiul din jurul lor. Iar în felul acesta, de la o întâlnire la alta, putem să
facem să crească ceva asemenător prezenţei unui organ de percepţie pe care l-am construit
împreună.

Un lucru deosebit în legătură cu aceasta este faptul că ne permite o legătură directă cu nivelul
intuiţiei*****.

Aici, comunităţile-cult pot fi esenţiale- de exemplu, comunitatea cultică a unei biserici şi mai ales
un grup care lucrează în sensul unui cult social sau cult inversat******.

La aceasta putem de asemenea să lucrăm şi să cercetăm asupra viitorului şi unicului „Cult cosmic”,
care a fost ilustrat de Rudolf Steiner*******.

O cale practică de a experimenta toate aceste dimensiuni este următoarea:

 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 5
Avem la întâlnirea dintre doi oameni sau într-un grup încrederea necesară şi o perioadă mai
îndelungată împreună- de exemplu în cadrul unei întâlniri, putem observa dezvoltarea şi tipurile de
prezenţă din spaţiu şi din cadrul relaţiei sau grupului. Putem face acest lucru cu ajutorul unei selecţii
a categoriilor din aceste îndrumări de şcolire sau sfaturi practice. Aşadar, ne îndreptăm privirea
asupra etericului ce se desfăşoară sau a substanţei din spaţiu, asupra sufletesc-vitalului, a sufletesc-
caracterului, a sufletesc-demnităţii, până sus, în regiunea spirituală şi fiinţele de acolo (spiritul
grupului, sau un înger, ori o fiinţă din ierarhiile superioare).
Cursul acţiunii poate fi:

1. Înainte de începerea procesului comunităţii, întâi să observăm 5 minute atmosfera de grup şi

sa luăm notiţe sau să desenăm.
2. După prima perioadă importantă de dialoguri şi procese- observăm a doua oară atmosfera de
grup şi comparăm cu cea de prima dată.
3. Dupa diferiţi paşi de dezvoltare a grupului, observăm din nou, şi din nou- cu reflecţii şi
raport dacă este necesar.
De asemenea, prin mai multe întâlniri, putem oberva şi compara cu trecutul.

În special în perioada spirituală concentrată a Crăciunului- putem avea experienţe îndrumătoare

foarte profunde.

Cand a devenit evident faptul că relaţia şi grupul au dobândit caracterul unui simţ de percepţie,
putem vedea cu smerenie ce ni se permite să lucrăm mai departe cu sens din acel dar binecuvântat.

* ”...aceste (cunoştinţe spirituale superioare) lucruri (pot) fi dobândite/reţinute numai... atunci când
le percepem cu acele forţe care provin din strădania generală împreună a oamenilor,... cu acele forţe
pe care oamenii le poartă în sine din vieţi pamânteşti anterioare şi, înainte de toate, este necesar să
deţinem aceste forţe....De aici încolo, lucrurile încep să vorbească. De aici încolo, lucrurile se
revelează pe sine prin inspiraţie...Aceasta este calea pe care trebuie mers...ca în forţele de dezvoltare
karmice ale oamenilor să găsim stâlpii de sprijin, să găsim forţa...” (GA 243, 21.08.1924)

**”(deci)...trebuie să învăţăm cu sufletele, cu inimile, prin constituţia noastră sufletească interioară

să fim prezenţi suprasensibil şi să lăsăm ca o fiinţă spirituală reală să se afle în spaţiu... Putem
deci...prin ceea ce experimentăm împreună...să atragem spirit al grupului real. ...(Aceasta este) o
trezire prin intermediul fiecăruia.... Abia atunci putem să ne menţinem în interiorul unei percepţii a
spiritualului,... când avem o comunitate cu Spirite alături de noi în perceperea spirituală. Iar
comunităţile care sunt predestinate karmic vor dobândi formă” (GA 257, 27.02.1923)

„(Se întâmplă ca) pentru câteva momente să putem fi fericiţi să ne aflăm împreună cu alţi oameni
într-un astfel de mod adecvat, când avem posibilitatea să înţelegem lucruri pe care nu le putem
înţelege altfel sau care nu ni se înfăţişează altfel.” (GA 257, 28.02.1923)

***Steiner a dat cândva, la un proces de punere a pietrei fundamentale a unei şcoli Waldorf, o
descriere intimă a muncii împreună a oamenilor-grupurilor-îngerilor (21.08.1919): „în spatele
fiecărui membru individual al Colegiului profesoral în devenire vedem stând îngerul. ...prin trezirea
imaginaţiei cu putere
în spatele fiecărui individ stă îngerul. ...În acelaşi timp...(deasupra capetelor) arhanghelii aflaţi în
legătură... lasă să curgă forţe creative inspirative. ...(Spiritele timpului, Arheii) lasă să cadă din...
sfera lor de lumină... o picătură, jos, în vasul curajului... Imaginând, inspirând, intuind (a treia
ierarhie) se va conecta la faptele noastre pământeşti”. (GA 269, „Sfaturi” pag.237,238)

**** ”Asprimea alungă din jurul tău imagini sufleteşti, care ar trebui să îţi deschidă ochiul
sufletului; blândeţea înlătură obstacolele şi îţi deschide organele.”(GA 10, pag.96,97)
6 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

„Iar (Christos) vorbeşte astăzi acelor oameni care vor să îl asculte: „Trebuie să înţelegi că, în ceea
ce gândeşte cel mai mic dintre fraţii tăi, Eu gândesc în el, şi că Eu simt împreună cu tine atâta timp
cât ai un interes social pentru ceea ce se întâmplă în celălalt suflet.”(GA 193, pag 60)

Un rol important în cele trei capacităţi de empatie menţionate de Rudolf Steiner, îl au:
uimirea sau interesul, compasiunea şi conştienţa. Vezi:
GA 155, 30.05.1912
GA 133, 14.05.1912
GA 143, 18.05.1912
Vezi şi: Lex Bos, „The Christwork in Social“, Verlag am Goetheanum
şi
C and R Gleide, „Christ efficacy in Social Life“, Verlag am Goetheanum

“Formăm corpul astral al impulsului Christos-Eu prin toate faptele morale de uimire, încredere,
veneraţie, încredere...formăm corpul eteric al lui Cristos prin faptele de iubire, şi prin ceea ce are
efect în lume din impulsul conştinenţei, formăm pentru impulsul christic ceea ce corespunde
corpului fizic al omului.” (GA 155, 0.05.1912)

*****Vezi ***, unde se spune: „Sunt forţe creatoare ale Intuiţiei, care lucrează în acest dar de
Lumină (de la arhei). Ei vor ... să trezească intuiţiile necesare”. (GA 269, „Sfaturi”, pag 27,28)

****** Vezi GA 257, 27 şi 28.02.1923 şi de asemenea un rezumat bun al citatelor în cartea „The
anthroposophical language of knowledge as inversed Cultus“ by Herbert Ludwig, Möllemann
Verlag

*******Vezi GA 216, 29.09.1922 (Cults of the Future) şi GA 219, 29 şi 31.12.1923 (Cultul

cosmic). Vezi şi Friedriech Benesch, Das Religiöse der Anthroposophie I und II, Verlag Die Pforte

Desfăşurarea fundamentală a Cultului inversat, sau social

În timp ce la Cultul bisericesc Îngerul comunităţii coboară în comunitate, la Cultul inversat

comunitatea se înalţă la Înger. Oamenii sau comunităţile exersate în Cultul inversat, pot porni pe
calea spre Cultul cosmic, care uneşte socialul cu mediul înconjurător al naturii.
Cultul inversat are următorii paşi:

Revelaţia – deschiderea cercului şi ascultarea.

Jertfa – a oferi celuilalt spaţiu (a sluji la altarul său)
Transsubstanţierea – a prelua substanţa celuilalt.
Comuniunea – a sluji Dumnezeului din celălalt, a lucra în unitate împreună cu celălalt şi
împreună cu fiinţele spirituale.

Exersarea riguroasă a Cultului inversat

În cadrul unei exersări riguroase a Cultului inversat putem proceda după cum urmează:
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 7
CREAREA UNUI PEISAJ, VIEŢUIREA ŞI IMPLICAREA LUI:

– ne aşezăm împreună şi aşteptăm în tăcere

– încercăm să vieţuim grupul şi mediul înconjurător ca pe un peisaj
– tatonăm forţele, sufletescul şi spiritualul mediului înconjurător – din anotimp, momentul zilei,
spiritualitatea locului, peisaj, lumină, ş.a.m.d. – şi încercăm să le invităm şi să le implicăm
– tatonăm forţele, sufletescul şi spiritualul membrilor grupului şi încercăm să ajungem în acord
cu ele.

AŞTEPTĂM

– aşteptăm deschiderea grupului şi faptul ca fiecare om în parte şi grupul să vrea să se deschidă

– aşteptăm să avem inspiraţii ca să vorbim
– cine are inspiraţie, sentimentul de a putea spune ceva important, să vorbească.

ASCULTAREA ŞI IMPLICAREA FUNDALULUI SPIRITUAL

– în timp ce cineva vorbeşte, ceilalţi se deschid întru totul faţă de această persoană şi încearcă
să-i asculte fundalul spiritual (de exemplu, fiecare are un Înger care vrea ceva viitor în trupul astral
sau sufletesc al omului), – celălalt trebuie să fie în acel moment pentru noi ca un preot la altarul său
– fiecare participant este aici, acum, mijlocitorul preoţesc al lumii spirituale –, fiecare încearcă să
devină una cu spiritual care vrea să vorbească prin celălalt.

A CUPRINDE ECOUL

– după vorbire să încercăm să reţinem ecoul

– încercăm să ne producem o imagine din ecou

A DA CELOR ROSTITE GREUTATE ŞI PROFUNZIME

– fiecare încearcă să completeze cele rostite, pentru a conferi celor rostite greutatea necesară şi
cea mai mare profunzime posibilă şi pentru a-i face posibilă o prezenţă cât mai cuprinzătoare
– după aşteptarea completărilor fiecăruia vorbeşte următorul care este inspirat
– cu tot ce se va rosti în continuare procedăm ca mai înainte
În funcţie de situaţie, aceasta se va desfăşura în MAI MULTE RUNDE.
– după o rundă în care, pe cât posibil, a vorbit fiecare, poate urma o a doua şi o a treia rundă.

OBSERVAREA SPIRITUALITĂŢII GRUPULUI:

– după un timp poate urma o observare a grupului, ceea ce înseamnă să descriem ce forţe, ce
substanţă sufletească, ce caracter sufletesc, ce demnitate sufletească şi ce tip de fiinţă percepem.

SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ LUCRĂM ÎMPREUNĂ CU SPIRITUALITATEA GRUPULUI:

– cu timpul vom învăţa, eventual, să lucrăm împreună cu spiritualitatea grupului.

O astfel de exersare riguroasă serveşte formării de obişnuinţe – astfel încât după un timp devin
posibile procese de grup, fără reguli, în sensul Cultului inversat.
Pot fi parcurse apoi şi căi experimentale, de exemplu ritualic, prin implicarea activă a
spiritualităţilor din est – vest – nord – sud, sau artistic în acţiuni sau transformări metodice pentru
dezvoltarea organizaţiilor şi a practicilor moderatoare.
8 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Ce se petrece în cadrul Cultului inversat?

Ascultăm oarecum Îngerii oamenilor participanţi. Aceasta face ca şi fiinţe superioare să devină
atente asupra procesului. Christos poate fi între noi.
Mai exact, putem vieţui o prezenţă intensificată a resimţirii căldurii, luminii, sunetului, timpului
drept prezenţă de forţe – ajungem astfel în trupurile eterice ale Îngerilor.

Apoi ne putem vieţui într-o atmosferă, dispoziţie sufletească înnobilată, într-o densitate de vital-
sufletesc, caracter sufletesc, demnitate sufletească – ajungem astfel în trupurile astrale ale Îngerilor.

În fine, ne putem vieţui ca într-o însemnătate primordială, în intenţiile spiritului şi în acţiunea

viitoare a iubirii – în felul acesta suntem în trupurile-Eu ale Îngerilor.

Prin formarea de obişnuinţe binecuvântate în grupurile care lucrează în acest mod, ajungem la
nivele şi mai înalte – pe care vrea să ni le aducă bunul viitor! Inspiraţia devine forţă de înfăptuire,
care ne pătrunde, transformându-ne! Aceasta este atunci un fel de consacrare a omului în misiunile
de evoluţie a omenirii.

Principiile de bază ale dezvoltării spirituale a organizaţiilor – prelucrate inspirativ – după

modelul Cultului inversat.

1. Toate procesele sunt:

– la început, orientate pentru construirea unei substanţe sociale, în care entităţile spirituale înalte
pot crea împreună cu noi (vezi R. Steiner – „Cel mai mare secret al viitorului: noile Frăţii, unde
faptul că grupul rezonează împreună într-o atmosferă de bunăvoinţă (Goodwilling-Sounding-
Together) conduce la formarea de „noi suflete grup” sau „înalte entităţi spirituale”, alcătuite din
individualităţi libere – vezi în continuare.
Prima întrebare este întotdeauna: Cum putem ajunge la Adevăr, Frumos şi Bine în cadrul
procesului social (- există atât de multe forţe ale răului în procesele sociale actuale, chiar şi în cele
de înaltă responsabilitate, încât ne putem întreba: cum poate acest lucru să ducă la un viitor mai
bun?)
– în al doilea rând, se creează imagini interioare conducătoare (aşa-numitele „viziuni”)
– în al treilea rând, se găsesc planuri, structuri şi realizări pe termen lung.

2. Vorbirea în cadrul grupului se va face de obicei în cerc, fiecare vorbind o singură dată, şi
avându-se grijă ca în încăpere să fie multă “ascultare”. Scopul acestei etape este de a asculta ce
anume vrea să spună inima fiecăruia, rămânând mereu într-o stare de „bunăvoinţă”. Fiecare trebuie
să vorbească de ca şi cum şi-ar oferi contribuţia proprie la o „sculptură colectivă de căldură
socială”, care va creşte devenind o „construcţie socială de iubire” (termenii aparţin cunoscutului
artist-social antroposof Joseph Beuys) !

3. Trebuie să existe momente în cadrul activităţii în care toţi membrii meditează asupra unor
imagini, întrebări şi idei. Există mai multe metode de meditaţie (vezi în continuare).

4. Aprofundarea muncii interioare – pentru aceasta există o metodă importantă: comunicarea

meditativă cu lumea spirituală din natură, cum ar fi „plimbările inspirative”individual şi în grup cu
observarea sufletească şi întrebarea fiinţelor elementale şi a Geniului spiritual al anumitor locuri
speciale din natură (vezi metodele).
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 9
5. Activitatea are loc în etape: întâi urmarea unui drum pentru auto-cunoaştere, în al doilea rând
o modalitate de a pătrunde alături de geniul grupului, şi în al treilea rând găsirea unei direcţii
spirituale în fiecare parte a realizărilor (vezi descrierile care urmează).

6. Există un ideal, şi anume aducerea împreună a ştiinţei (cunoaştere şi metode), artei (arta
socială: ascultarea celuilalt, ascultarea naturii şi activitatea de plastică socială) şi religiei (a lucra cu
un Serviciu Divin al ascultării, meditaţia, un drum spre demnitate – cum ar fi cultul inversat – vezi
ideile lui Steiner şi Benesch).

Acela care intră într-un asemenea grup de dezvoltare trebuie să îşi asume o responsabilitate pe
termen lung (de ani întregi de realizări).

Spiritualizarea vieţii de zi cu zi şi a profesiei (exemplu)

De obicei viaţa spirituală şi profesia par îndepărtate una de alta. Dar este posibil să spiritualizăm
în mod coerent viaţa de zi cu zi, cât şi viaţa profesională.
Se întâmplă des să nu existe destulă imaginaţie pentru a putea realiza uşor obiceiurile spirituale
în zilele obişnuite şi în viaţa de serviciu cu colegii.
În viaţa de zi cu zi este vorba despre studiu, meditaţie zilnică, rugăciuni, iar câteodată despre
observarea sufletească, trăirea empatică a cercului anului, plimbări inspirative etc.
Aceasta poate fi pusă în practică pas cu pas – cu reflectare, planificare şi cu luarea unei decizii
reale – de asemenea cu ajutorul prietenilor cu care putem ajunge la o clarificare.

În viaţa noastră profesională este la început vorba despre comunicare, cât şi despre găsirea
deciziilor pe care le putem lua pentru implementarea unui fel inteligent de a comunica – în sensul
cultului inversat sau social. De asemenea, ca exemplu, este vorba despre planificarea Sărbătorilor
Anului, atât de motivante şi social-inspirative. Apoi este vorba despre munca de dezvoltare
organizaţională care are ca bază lucrul meditativ, empatia şi natura. Iar în final, despre crearea şi
sculptarea de metode şi proiecte în munca noastră – într-un mod spiritual!

În calitate de colegiu – noi înşine suntem responsabili de fericirea noastră! Cât de durabil poate o
dezvoltare organizaţional-spirituală (în cadrul căreia umplem cu un program revitalizant o
dimineaţă sau o după-amiază săptămânal sau lunar) să ne afecteze, nu ni se arată de obicei în
conştienţă.
Dacă creăm un spaţiu liber cu un program captivant şi interesant (training, impresii despre ciclul
anului, practica observării în natură, practici sociale cu teme alese pe moment, eventual cineva
interesant din afara echipei care are multă experienţă poate participa), curând vom trăi mult
aşteptatul punct culminant al vieţii înlăuntrul comunităţii în care lucrăm! Desigur, din aceste
întâlniri pot fi formate grupuri private care să se extindă şi evenimente bi-anuale sau anuale, cât şi
retrageri pentru comunitate sau doar pentru anumite grupuri. Un conţinut al acestora poate fi,
desigur, şi reînnoirea permanentă chiar a unui astfel de program.
Ca o stimulare în nevoile noastre de astăzi, mai jos este o privire de ansamblu schematică spre o
cale practică de cultivare spirituală a vieţii:
10 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Dacă ne putem umple viaţa zilnică şi, de asemenea, viaţa de la serviciu, pas cu pas, cu spaţii
temporale inspirative, vor spori împărtăşirea şi trăirea-împreună cu realităţile-forţe, cu realităţile
sufleteşti şi cu realităţile-fiinţe. Încet-încet, cultivarea inspirativ-spirituală a vieţii de zi cu zi devine
realitate!

CITATE REFERITOARE LA CULTUL INVERSAT

Aspectul fundamental

„Un cult nu ia naştere prin aceea că este născocit, pentru că atunci nu este cult. Un cult ia
naştere prin aceea că el este imaginea a ceea ce se petrece în lumea spirituală.” (GA 236,
27.06.1924)

Relativ la cultul inversat

„În imaginea străbătută de forţă aducem supraterestrul, atunci când celebrăm cultul
(bisericesc).
În suprasensibil ne ridicăm atunci când trăim spiritual-idealist ceea ce vieţuim în lumea fizică,
în aşa fel încât să învăţăm să le simţim ca fiind trăite în suprasensibil… Acestea devin vii, dacă le
pătrunzi în mod corect cu sentimentul şi impulsuri volitive…
Dacă îndrepţi entuziasm înspre ele… atunci parcurgi calea inversă (de la sensibil la
suprasensibil). (Aceasta se poate înfăptui)… atunci când idealul dobândeşte o viaţă superioară,…
ceea ce putem obţine pe calea sentimentelor… dacă ajungem la trăirea interioară, că o adevărată
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 11
fiinţă spirituală devine prezentă în încăpere… ca prin trăirea interioară să fie prezentă în încăpere
o adevărată fiinţă spirituală…
Aşa cum în lumea sensibilă, în formele de cult existente, sunt prezente forţele divine în mod
sensibil, tot aşa trebuie să învăţăm ca prin sufletele noastre, prin inimile noastre, prin starea
noastră lăuntrică să lăsăm să fie prezentă suprasensibil o adevărată entitate în încăpere… nu într-
un sens abstract oarecare, ci în sensul că ne simţim în aşa fel ca şi cum ne-ar privi şi ne-ar asculta
de sus o fiinţă spirituală, care pluteşte deasupra noastră, prezentă în mod real-spiritual… Atunci
începe acţiunea antroposofică particulară să devină o realizare a însuşi suprasensibilului…
Astfel că… prin ceea ce trăim împreună… poate fi atras un spirit-grup real.
Trezirea faţă de celălalt (care se petrece cu acest prilej)… este o trezire în germen/stadiul
incipient...
…Abia atunci ne aflăm într-adevăr în cuprinderea, în înţelegerea spiritualului, când nu avem
doar ideea acestui spiritual abstract… când putem crede… că spirite cu o constituţie spirituală au
cu noi o comunitate spirituală…

Iar comunităţile predestinate de karmă, se vor forma.” (GA 257, 27.02.1923)

„Atunci când oamenii vorbesc pe ici şi pe colo… cu conştienţa cotidiană… chiar şi cu

conştienţa ştiinţifică obişnuită… atunci există o posibilitate nemăsurat de mare ca ei să ajungă la
ceartă… Împotriva acesteia există un mijloc puternic, …există remediul toleranţei lăuntric
însufleţite…
În lumea spirituală este neapărat necesar ca toleranţa să străbată sufletele…
Atunci când oamenii îşi poartă atitudinea lor sufletească obişnuită în presupusa lor înţelegere a
învăţăturii provenite din lumea superioară, atunci ei ajung, din această purtare, ca de la sine
înţeles, la egoism şi ceartă…
Spuneam că în lumile superioare duc diverse căi, pe care le-am descris parţial în cartea «Cum
se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?». Acum, dacă cineva se va preocupa în mod
intens să caute cunoştinţe din lumile superioare, aceasta va condiţiona… o anumită stare
sufletească.”

„Dacă această conştienţă (despre care am discutat anterior) există şi apar asemenea grupe în
Societatea Antroposofică, atunci în acest… cult inversat, în acest celălalt pol al cultului, există
ceva formator de comunitate în sensul cel mai eminent… Comunitatea antroposofică încearcă să
ridice sufletele omeneşti în lumea suprasensibilă, pentru ca ele să ajungă printre Îngeri. Acesta
este elementul formator de comunitate în ambele culte. Dar dacă e ca antroposofia să fie ceva care
conduce într-adevăr în lumea suprasensibilă, atunci nu este îngăduit ca ea să fie nici teorie, nici
abstracţie. Atunci nu ne este îngăduit să vorbim doar despre fiinţele spirituale, ci trebuie să căutăm
cele mai apropiate, mai directe ocazii de a fi împreună cu fiinţele spirituale. (GA 257, 28.02.1923)

„Oamenii trebuie să se apropie sufleteşte mai mult între ei decât au fost până acum; fiecare om
care întâlneşte un altul, trebuie să devină ‹trezitor› pentru celălalt. În acest sens, tocmai oamenii
moderni, care au păşit acum în viaţă, au acumulat mult prea multă karmă, încât să nu-şi simtă
destinul legat, fiecare cu omul pe care-l întâlneşte în viaţă. Dacă ne întoarcem în epocile mai
vechi, sufletele erau mai tinere şi aveau mai puţine legături karmice. Acum apare tocmai
necesitatea ca omul să nu se trezească numai în raport cu natura, ci în raport cu oamenii cu care
este legat karmic şi pe care vrea să îi caute. Astfel, pe lângă necesitatea ca omul să-şi amintească
de patria sa suprasensibilă, (necesitate ce poate fi împlinită prin cult), mai există şi cealaltă
necesitate, de a se lăsa trezit spiritual-sufletesc prin celălalt om… Acesta este, la urma-urmelor,
sentimentul absolut nedeterminat care se pregăteşte în ziua de azi printre tineri: Vreau să mă
trezesc în raport cu celălalt om! Şi acesta este sentimentul care trebuie cultivat în special în viaţa
comunitară din Societatea Antroposofică, sentimentul ce se pregăteşte în modul cel mai firesc faţă
de lume…
12 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Faptul că omul se trezeşte faţă de sufletul celuilalt în momentul în care sunt împreună, formează
o atmosferă… Prin trăirea comună a suprasensibilului, sufletul omenesc se trezeşte în modul cel
mai intens faţă de celelalte suflete omeneşti, sufletul se trezeşte faţă de o înţelegere superioară, şi
dacă această stare există atunci se constituie ceva care determină ca asupra oamenilor care sunt
reuniţi în comunicarea reciprocă şi vieţuirea-împreună a ideilor antroposofice să coboare o fiinţă
reală comună tuturor. Aşa cum în limbaj trăieşte geniul limbii, sub a cărui aripă protectoare trăiesc
oarecum toţi oamenii, tot aşa trăiesc ei sub aripa protectoare a unei fiinţe superioare, dacă trăiesc
laolaltă cu starea idealistă corectă, ideile antroposofice. Ce pătrunde atunci acolo?
Acum, dacă acesta (se desenează) este nivelul prin care lumea suprasensibilă se separă de lumea
sensibilă, avem în cult procesele şi realităţile lumilor superioare (sus); pe acestea le avem în cult, iar
prin cult, cuvintele cultice şi acţiunile cultice le avem proiectate şi în lumea fizică (jos). Atunci când
avem o ramură antroposofică, ceea ce este trăit în lumea fizică în grupul antroposofic, este
transpus în lumea spirituală prin forţa adevăratului idealism, care devine spiritual. Prin cult,
suprasensibilul este adus jos, în lumea fizică, prin cuvânt şi acţiune. Prin ramura antroposofică,
gândurile şi sentimentele grupului antroposofic sunt ridicate în lumea suprasensibilă. Şi atunci
când conţinutul antroposofic este trăit în starea corectă de către un grup de oameni, proces prin
care sufletul omenesc se trezeşte în raport cu celelalte suflete, atunci sufletul omenesc este
realmente ridicat la comunitatea spirituală.

Numai că se pune problema ca această conştienţă să existe într-adevăr. Dacă această

conştienţă există şi apar astfel de grupuri în Societatea Antroposofică, atunci în acest cult inversat,
dacă îmi este îngăduit să spun aşa, în acest celălalt pol al cultului, există ceva formator de
comunitate în sensul cel mai eminent. Dacă am vrea să vorbim în imagini, am putea spune:
Comunitatea cultică încearcă să determine. Îngerii din cer să coboare în spaţiul cultic, pentru ca ei
să se afle printre oameni. Comunitatea antroposofică încearcă să înalţe sufletele omeneşti în lumea
suprasensibilă, pentru ca ele să ajungă printre Îngeri. Acesta este, în amândouă cazurile, elementul
formator de comunitate. Dar dacă e ca antroposofia să fie pentru om ceva care să-l ducă într-
adevăr în lumea suprasensibilă, atunci ea nu trebuie să fie nici teorie, nici abstracţie. Atunci nu ne
este îngăduit să vorbim doar despre fiinţele spirituale, ci trebuie căutate ocaziile cele mai
apropiate, cele mai directe, pentru a fi împreună cu fiinţele spirituale… astfel încât oamenii sunt
într-adevăr printre fiinţele spirituale, chiar dacă, poate, fără să le vadă. Dar chiar dacă aceste
fiinţe nu se află în contemplare, ele pot fi trăite. Şi acesta este aspectul fortifiant, care poate porni
din grupele formate tocmai în modul corect de alcătuire a grupurilor în cadrul Societăţii
Antroposofice…
Este necesar ca oamenii să dobândească înţelegerea a ceea ce trebuie să fie antroposofia în
Societatea Antroposofică: ea trebuie să fie o cale spirituală. Atunci are loc şi formarea de
comunitate, dacă antroposofia este o cale spirituală. (GA 257, 03.03.1923)
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 13
„În vremurile vechi oamenii au avut un alt tip de conştienţă pentru a pătrunde în lumile
spirituale; astăzi ea este din nou alta. Şi se pune problema ca de regulă aceia care s-au reunit,
pentru a întemeia o ştiinţă pe baza unei înţelegeri superioare, suprasensibile, să fi preluat
întotdeauna între principiile lor fundamentale şi pe acela de a dezvolta fraternitatea între
membri…
Trebuie ca în astfel de grupuri, un suflet să se trezească faţă de altul, dacă nu chiar la o
conştienţă superioară, măcar la o simţire superioară,la o trăire superioară intensă… Este vorba de
faptul că trebuie să dezvoltăm o cu totul altă stare sufletească, o cu totul altă gândire şi simţire faţă
de lumea spirituală. Atunci încetează şi raporturile ne-fraterne, atunci se poate dezvolta
fraternitatea…
În lumea spirituală lucrăm împreună cu fiinţe ca noi, oamenii, numai că aceste fiinţe nu trăiesc
într-un trup fizic, ci în elementele spirituale, în substanţialitate spirituală. Cea din care sunt
preluate adevărurile suprasensibile este o altă lume, şi noi trebuie să ne adaptăm la fiecare dintre
aceste lumi.
Acesta este miezul celor pe care le-am rostit în atât de multe conferinţe, că nu se pune doar
problema să preluăm cunoştinţele antroposofice ca pe alte cunoştinţe, ci să le preluăm cu un alt
sentiment…
Înspre adevărurile spirituale trebuie să dezvoltăm mereu, în sensul cel mai înalt, ceea ce este
desemnat în sensul cel mai bun al cuvântului, drept toleranţă. Toleranţa face parte din raporturile
acelor oameni care vor să practice împreună ştiinţa spirituală… atunci când un om îşi exprimă
părerea, oricât de lipsită de sens ne-ar apărea ea, ea este totuşi părerea unui om, şi noi trebuie să
îi putem veni în întâmpinare, trebuie să o putem asculta.” (GA 257, 04.03.1923)

Cultul inversat şi acţiunea comunităţii din spiritual

„…Astfel, întrunirile dintre oameni sunt locuri tainice în care coboară entităţi spirituale
superioare pentru a acţiona prin oamenii individuali, aşa cum acţionează sufletul prin membrele
corpului… Vrăjitori sunt oamenii care acţionează împreună în fraternitate, pentru că ei atrag fiinţe
superioare în cercul lor.
Aceasta este taina progresului omenirii viitoare, acţionarea din comunităţi.” (R. St., 23.11.05)

„Prin aceea că oamenii îşi lasă de bunăvoie sentimentele să radieze împreună, se constituie din
nou ceva dincolo de omul pur şi simplu emancipat. Omul emancipat îşi are sufletul său individual;
acesta nu se pierde niciodată, o dată obţinut. Dar prin aceea că oamenii se regăsesc laolaltă în
aceste raporturi liber voite, se grupează în jurul unui punct central.
Sentimentele care radiază aşa, înspre un punct central, dau acum entităţilor prilejul să
acţioneze ca un fel de suflet-grup, dar într-un cu totul alt sens decât vechile suflete-grup. Toate
sufletele-grup anterioare au fost entităţi care îi făceau pe oameni neliberi. Dar aceste noi entităţi
sunt pe deplin conciliabile cu deplina libertate şi menţinerea individualităţii oamenilor… Am putea
spune că într-o anumită privinţă, existenţa lor depinde de unitatea oamenilor, şi depinde de
sufletele oamenilor, dacă ele vor da sau nu posibilitatea la cât de multe astfel de suflete superioare
să coboare la oameni. Cu cât oamenii îşi vor irosi mai mult forţele, cu atât mai puţine suflete
sublime vor coborî în sfera oamenilor. Cu cât se vor forma mai multe legături şi cu cât se vor
configura mai multe sentimente de comuniune în deplină libertate, cu atât mai multe entităţi
sublime vor coborî printre oameni şi cu atât mai repede va fi spiritualizată planeta Pământ.” (R.St.,
GA 102, conf. 12)

„Încet şi treptat intervin forţele organice vii în actualul ciclu evolutiv al omenirii. Va veni un
timp, oricât de fantastic ar apărea el omului actual, în care omul nu va mai picta doar tablouri, nu
va mai realiza doar sculpturi lipsite de viaţă, ci în care el va fi capabil să creeze în mod viu ceea ce
astăzi poate doar picta şi sculpta, în culori şi cu dalta.
14 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Ceea ce va apărea însă mai puţin fantastic, este faptul că deja din ziua de azi apare în acţiunea
vieţii sociale prima auroră a folosirii forţelor vii: taina propriu-zisă, legată de Graal. Ultimul
eveniment în domeniul social, provocat de vechea masonerie, a fost Revoluţia franceză în care,
prin ideile de egalitate, libertate, fraternitate a apărut public, în domeniul social, ideea
fundamentală a vechii masonerii. Cei care ştiu aceasta, ştiu şi că ideile care au pornit de la Graal
au fost răspândite pe nenumărate căi şi că ele au fost, de fapt, forţele care au acţionat în Revoluţia
franceză…
Ideile Revoluţiei franceze: libertate, egalitate, fraternitate, au fost ultimele idei care s-au
revărsat din neviu. Nerodnic şi consacrat morţii este tot ceea ce rămâne pe acelaşi făgaş. Căci
marele Rău care există în ziua de azi în lume, imensa nenorocire care se exprimă cu o putere atât
de îngrozitoare în ceea ce se numeşte problemă socială, nu mai pot fi stăpânite prin neviu. Pentru
stăpânirea acestui rău este nevoie de o artă regală; iar această artă regală este ceva ce a fost
inaugurat prin simbolul Sfântului Graal.
Prin această artă regală omul trebuie să dobândească ceva asemănător acelei forţe care
germinează în plantă, acelei forţe pe care o foloseşte magul atunci când vrea să facă să crească
repede planta ce se află în faţa lui. În mod asemănător, o parte din această forţă trebuie folosită
spre terapie socială. Dar această forţă… este în prezent încă în stadiu elementar, de germen. În
francmasoneria viitorului ea va constitui conţinutul propriu-zis al celui mai înalt grad. Arta regală
va fi în viitor o artă socială.” (R.St. GA 93, pag. 280 ş.u.)

Steiner a vorbit ocazional şi despre imaginea primordială a „cultului inversat” al comunităţii,

realizat de exemplu prin convorbiri în care se practică interesul, participarea la spusele celuilalt,
care, în contrast cu cultul bisericesc, la care „Îngerii coboară în spaţiul cultic”, înseamnă o
înălţare a comunităţii „printre Îngeri” (Steiner, GA 257).
…Comunitatea cultică încearcă să-i determine pe Îngeri să coboare în spaţiul cultic, pentru ca ei
să fie printre oameni”. Grupul de oameni care vorbeşte în spiritul comun încearcă „să înalţe
sufletele omeneşti în lumea suprasensibilă, pentru ca ele să ajungă printre Îngeri. (R.St. GA 257)
Steiner vorbeşte despre „imagini străbătute de forţă”, despre „imagini de experienţă idealizate”
care devin vii prin pătrunderea lor cu sentiment, impulsuri de voinţă, entuziasm.

Observarea şi contemplarea fiinţei spirituale este, conform experienţei acumulate, în mod

deosebit posibilă atunci când situaţii de iradiere împreună sunt trăite în mod repetat. Important este
ca atunci să se îndrepte observarea asupra spiritului deosebit care există în aceste situaţii, ca
oamenii să vadă cum este el prezent de fiecare dată.
„Dar această situaţie se creează numai dacă omul individual nu-şi preia forţa doar din sine, ci
şi din ceilalţi. Însă acest lucru se poate întâmpla numai atunci când el trăieşte altruist în ceilalţi.”
(R.St., 5.11.05)

Drept al treilea cult esenţial este descris apoi cultul primordial propriu-zis, cultul cosmic, în care
parcursul anului şi procesele naturii devin revelaţia Celui Înalt, prin percepţia artistică. Ca ajutor
spre ordonarea ideilor, urmează o schiţă de diferenţiere:

Cultul bisericesc Cultul inversat sau Cultul cosmic sau

cultul social cultul primordial al naturii

Structuri exterioare purificate Purificarea sufletesc-interioară Întreţeserea spiritual-artistică

permit coborârea fiinţelor înalţă comunitatea sufletească între oameni şi fiinţele
spirituale în înălţimile spirituale spirituale
Îngerii în comunitatea Oamenii printre Îngeri Convorbire între oameni şi
oamenilor fiinţele spirituale
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 15

Exemplul lui Steiner relativ la o comunitate esenţială

Steiner procedează o dată la o descriere intimă a colaborării dintre grupurile de oameni şi Îngeri
în procesul de întemeiere a şcolii Waldorf:

„În măsura în care ne îndreptăm activ înspre pedagogia acestei epoci a cincia şi vrem să fim
activi ca pedagogi în cadrul ei, ne este îngăduit să purtăm în conştienţă faptul că fiinţele celei de-a
treia ierarhii se pregătesc să se unească cu munca noastră.
În spatele fiecărui membru al colegiului profesoral în devenire, îl vedem stând pe Înger. El îşi
pune amândouă mâinile pe capul omului pământean încredinţat ocrotirii sale. Şi în această
atitudine şi cu acest gest lasă el forţa să se reverse asupra lui. Este forţa care dotează munca de
îndeplinit cu imaginaţiunile necesare. Cu imaginaţiuni creatoare, trezind plin de forţă
imaginaţiuni, aşa stă Îngerul în spatele fiecărui om.
Dacă privirea (clarvăzătoare) se înalţă, atunci vede plutind deasupra capetelor viitorului
colegiu profesoral o ceată de Arhangheli ce se mişcă pe un cerc purtând înspre fiecare dintre
ceilalţi ceea ce vrea să crească drept rezultat al întâlnirii spirituale dintre fiecare om şi Îngerul
său. Iar apoi, îmbogăţit cu forţa tuturor celorlalţi, îl aduc înapoi la om. – În această mişcare în
cerc, care are efectul unei activităţi formatoare se constituie deasupra capetelor celor uniţi într-o
strădanie comună – un potir. Şi acest potir are o anumită substanţă: el este format din curaj. –
Totodată, Arhanghelii lasă să se reverse în mişcarea lor circulară, formatoare, forţe inspiratoare
creatoare. Ele deschid sursa acelei inspiraţii de care avem nevoie pentru munca noastră.
Pe măsură ce privirea văzătorului se înalţă şi mai mult, ajunge până la sfera Arhailor. Aceştia
nu apar ca o totalitate. Dar din sfera lor, sfera luminii, ei lasă să cadă în jos o picătură în potirul
curajului. Ne este îngăduit să simţim că această picătură de lumină ne este dăruită de Spiritele
bune ale timpului nostru, care se află în spatele întemeietorului şi în spatele întemeierii acestei noi
şcoli. Sunt forţe de intuiţie creatoare, care acţionează în acest dar de lumină. Ele vor să trezească
în cei care se îndreaptă acum spre tânăra activitate pedagogică intuiţiile necesare.
În felul acesta – dăruind putere, curaj şi lumină – participă cea de-a treia Ierarhie la
întemeierea ce se înfăptuieşte acum. Ea vrea să se unească cu faptele noastre pământeşti, aducând
forţe imaginative, inspiratoare, intuitive.”
(Notare a cuvintelor lui Steiner din 21.08.19 de către Herbert Hahn. Alte formulări ale notiţelor
după descrierea lui Steiner se găsesc în cartea «Aspecte interioare ale configurării consfătuirii
profesorale» editată de Hartwig Schiller, editura Freies Geistesleben, pag. 28 ş.u.)

Tehnică morală – tehnică socială

„Aşadar acţiunea morală presupune pe lângă capacitatea de a avea idei morale şi fantezia
morală, capacitatea de a transforma lumea percepţiilor fără a-i nesocoti conexiunile naturale
legice. Această capacitate este tehnica morală.” (R. Steiner GA 4, «Filosofia libertăţii», capitolul
«Fantezia morală»)
„Moral” poate fi înlocuit, păstrând întru totul sensul, cu „social”: „Tehnică socială” prin
„capacitate de a forma idei sociale” şi „fantezie socială”.
16 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Maximă socială: a-ţi face o imagine despre celălalt.

Capacitatea de a-ţi face o imagine (imaginaţiune) există astăzi în mod obişnuit. Ea nu trebuie
practicată numai în interes particular (de cunoaştere mai profundă); „…Tocmai în viaţa socială
omenească trebuie să apară maxima: Fă-ţi o imagine despre semenul tău…; atunci, prin fiecare
cunoaştere omenească vom da vieţii noastre sufleteşti o comoară lăuntrică… Dobândim
posibilitatea ca ceilalţi oameni să trăiască în noi.” (Steiner, 7.12.1918)
Considerând mai amănunţit lucrurile, pune problema: „Acela care vrea să colaboreze la formarea
viitorului, trebuie să aibă gânduri care să redea noile raporturi dintre lucruri”…
Noul vine în lume prin raporturi. De aceea am spus adesea că acţiunea morală elementară se
află de fapt în raporturi. O asemenea acţiune morală constă de exemplu în fapte împlinite prin
raportul de bunăvoinţă. (R.St. GA 93)

Noile capacităţi ale „devenirii transparente” pentru „Organizaţia socială

intimă”

Capacitatea de a se vedea (reciproc) tot mai profund, aşa cum se va configura ea tot mai mult
pentru organizaţia socială intimă este descrisă într-un mod la fel de impresionant de Steiner:
„Omul va deveni pentru om în viitor, oarecum transparent. Felul în care este format capul
omului, modul în care merge va fi privit de celălalt cu alt interes lăuntric decât cel aflat astăzi în
tendinţele omeneşti.” … „tot ceea ce va vedea astfel omul la celălalt, atunci când va înţelege
formele omeneşti şi mişcările omeneşti şi tot ceea ce este legat de acestea drept imagine a
veşnicului, îi va crea senzaţia de căldură sau frig, vor trebui să-l umple treptat pe om cu căldură
interioară şi frig interior, şi omul va trece prin lume cunoscându-i foarte intim pe ceilalţi oameni.”
„…să vezi prin limbaj, spun eu, înseamnă să vezi ce trebuie să vină asupra omenirii. Oamenii
vor trebui să-şi însuşească capacitatea de a sesiza gestul limbajului… Aceasta va conduce la
aceea… ca prin limbaj să fie ascultat sufletul omului. Aceasta va duce, desigur, la o cu totul altă
convieţuire socială, dacă prin limbaj este auzit sufletul omului. Şi tocmai din ceea ce sunt forţele
Răului, ale aşa-numitului Rău, trebuie mult modificat prin aceea că se ascultă ceea ce vorbeşte
omul şi ceea ce se aude ca suflet al său prin limbaj.” „…Al treilea aspect este că oamenii vor trăi
în sine intim şi exprimările sentimentelor, configurările sentimentelor celorlalţi oameni…”
„…gândiţi-vă cum se va structura comunitatea socială, cât de intimă va deveni convieţuirea
socială…”
„…oamenii vor trebui să aibă încredere unul într-altul în domeniul voinţei. Oamenii vor trebui
să poată respira împreună în domeniul simţirii. Oamenii vor putea să simtă nuanţat împreună în
domeniul înţelegerii prin limbaj. Oamenii se vor cunoaşte reciproc ca Euri prin aceea că învaţă
într-adevăr să se vadă.”
(R. Steiner, GA 185, Simptomatologie istorică, 26 octombrie 1918)

Indicaţiile lui Rudolf Steiner asupra fiinţelor spirituale din organismul social
(Ierarhia a III-a)

Spiritele Personalităţii (Arhaii) vor deveni creatori în evoluţie! Ei îi vor înlocui pe Exusiai.
(GA 186 conf. a 11-a din 20.12.1918)

Îngerii acţionează în viaţa spirituală, Arhanghelii în viaţa juridică, Arhaii în viaţa economică
(GA 190, conf. a III-a din 23. 03. 1919)
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 17

1. Organizarea elementelor fiinţiale componente ale organismului social

Pneumatism: Respiraţie spirituală – Puterile fiinţei şi ale intenţiilor (Prima Ierarhie)

Psihism: Însufleţire (Sculptura căldurii) (Ierarhia a doua)
Organism: structurare (Tripartiţie) (Ierarhia a treia)

Imagini primordiale macro şi microcosmice

Tatăl Fiul Spiritul sfânt/Sophia

Natură Om mediul social

Organismul naturii Organismul uman Organismul social

Tripartit Tripartit Tripartit

Colaborarea cu fiinţele elementale – Simţirea de la om la om – Societatea

antroposofică reală

„Vreau doar să spun că există fiinţe (elementale) care aşteaptă să ne unim cu ele aşa cum ne
unim cu alţi oameni într-un adevărat sentiment de cunoaştere… aceste entităţi au în primul rând
posibilitatea să vieţuiască împreună cu oamenii, în primul rând ceea ce pătrunde în mod spiritual
percepţia sensibilă… Pe de o parte, este vorba de simţul veracităţii.
Al doilea ar trebui să fie simţul faţă de încadrarea fiecărei fiinţe în întreaga lume, de simţire a
apei împreună cu peştele, a aerului împreună cu pasărea, ceea ce se transpune apoi asupra
simţului pentru înţelegerea celuilalt om.
Iar simţul Binelui, de împreună-vieţuire a tot ceea ce îl interesează pe celălalt, a ceea ce
trăieşte în sufletul celuilalt, ar trebui să fie al treilea aspect.
Atunci Societatea Antroposofică ar deveni un loc în care oamenii se străduiesc să configureze
treptat o corporalitate fizică, eterică şi una astrală conformă cu ţelurile şi fiinţa lor…
Abia atunci se va ajunge la stări sociale corecte pe Pământ, când oamenii vor dezvolta faţă de
fiinţele lumii spirituale acea recunoştinţă adâncă şi iubire intensă, ce pot exista atunci când ei
învaţă să cunoască aceste entităţi ca pe ceva concret. Atunci şi simţirea de la om la om va deveni
cu totul alta…
În felul acesta, Societatea Antroposofică va fi de la sine o realitate, prin forţa interioară a vieţii
spirituale.”
(R. Steiner, GA 220, conf. a VIII-a, 20.01. 1923)

Baza legăturilor este mereu Christos cu noi

„Venirea lui Christos, această venire spaţială a lui Christos din infinitul spaţiului cosmic pe
Pământul nostru are o valoare de veşnicie, nu numai o valoare temporală… Christos, ca Spirit al
18 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Spaţiului, aduce o anumită spaţialitate şi în cultura Pământului. Şi aceasta este alăturarea

oamenilor în spaţiu şi relaţia care se creează de la un suflet la altul,… indiferent cum se reglează
relaţia temporală…
Prin Christos a venit iubirea de la suflet la suflet, astfel încât ceea ce este alăturat spaţial să
poată ajunge într-o relaţie…
Coeziunea familiei… este ceea ce a întemeiat iubirea în vremurile vechi… Prin Christos a venit
iubirea de la suflet la suflet, astfel încât ceea ce se află alăturat spaţial să ajungă într-o relaţie, aşa
cum fraţii aflaţi unul lângă altul au prefigurat la început iubirea fraternă, pe care oamenii trebuie
să şi-o aducă unul altuia, de la suflet la suflet. Aici începe alăturarea spaţială să-şi dobândească
importanţa sa deosebită…
Acela este urmaş al lui Christos care iubeşte fratern ceea ce se află în jurul său… Iar relaţia
fraternă cu Christos, faptul de a te simţi atras de Christos, nu ca spre un Tată, ci ca spre un frate,
pe care îl iubeşti ca pe primul dintre fraţi, dar totuşi ca pe un frate, este relaţia fundamentală cu
Christos…
Dacă cele spuse pot fi spuse ca o explicare a numărului 7 şi numărului 12 ca fire conducătoare
pentru relaţiile temporale şi spaţiale, atunci veţi putea pătrunde mai adânc în tainele Universului.
Şi eu vreau să fac aceasta, aşa cum se proceda de obicei în misterii, pentru a indica cosmicul în
raportul dintre 7 şi 12…
Ceea ce este simbolizat drept zei în cele 12 puncte spaţiale, în cele 12 puncte durabile, este mai
presus de Bine şi de Rău… Acolo, afară, avem oarecum de căutat simbolurile pentru acele entităţi
spirituale care, atunci când sunt contemplate în sine, fără să intervină în sfera noastră
pământească, sunt mai presus de Bine şi de Rău.” (GA 113, 31.08.1909)

Despre celebrările cultice ale viitorului

„…Va veni timpul… în care se va încetăţeni o interpretare mai profundă a oricărui cult, a
oricărei acţiuni cultice. Şi atunci, Învăţătorii potriviţi le va clarifica discipolilor potriviţi ceva
asemănător celor clarificate de iniţiatul egiptean discipolilor săi… Astfel, …în cazul în care cultul
va fi din nou înţeles în mod corect, iniţiatul va putea clarifica discipolilor săi că acţiunea cultică
este ceva… care are o importanţă cu mult mai mare în legătura cu Cosmosul, cu Universul, (decât
o are fapta exterioară, îndeplinită cu ajutorul instrumentelor). Cândva, iniţiatul va putea clarifica
discipolilor săi pe baza acţiunilor cultice, care în nici un caz nu se vor desfăşura în sensul actual,
ci pe baza acţiunilor cultice restabilite corect, următoarele:. El le va putea spune: ‹Atunci când
săvârşiţi o acţiune cultică aceasta este un apel la puterile spirituale ale Universului, care urmează
să se unească cu Pământul, tocmai prin ceea ce înfăptuieşte omul›. O astfel de acţiune, care este
executată în conformitate cu un anumit rit, se diferenţiază în mod esenţial de o acţiune pur
tehnică…
Atunci când acţiunea cultică este concepută în mod corect, omul ajunge la posibilitatea… de a
intra în contact cu entităţile spirituale… apropiate de Pământ. Prin tehnica exterioară se intră în
relaţie cu forţele naturii fizice a Pământului; prin acţiunile cultice se intră în relaţie cu Puterile
spiritual-elementale ale Pământului… ce indică înspre viitor.
Fantastul materialist va spune: Aici nu e nimic adevărat!... Acesta este doar un joc!” Se poate
să fie aşa, dar tot ceea ce este îndeplinit după ritualul corect, ascunde spiritualul în sine. Entităţile
spiritual-elementale care pot fi apelate în prezent… au nevoie de aceste acţiuni cultice, pentru că
din ele îşi extrag hrana, forţele lor de creştere…
Toate procesele ce se desfăşoară cu maşini tehnice îşi vor fi îndeplinit cândva sarcinile…
Dar pe acest Pământ se vor înfăptui cândva, în viitor, acţiuni cultice care provin dintr-o
înţelegere corectă a lumii spirituale… În tot ceea ce există pe Pământ (ca procese ale naturii,
maşini, animale, oameni) se vor săvârşi acţiuni cultice… Prin aceea că se vor săvârşi aceste
acţiuni cultice, în sfera acestor acţiuni cultice vor fi apelate entităţi elemental-spirituale… ceea ce
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 19
este apelat în sfera acţiunilor cultice ca entităţi spirituale, va rămâne înlăuntrul acestora, şi atunci
când Pământul se va îndrepta spre desăvârşirea sa, … vor fi pe deplin configurate… în Pământ…
fiinţele elementale care se vor fi desăvârşit până atunci, vor fi aici, în Pământ, ca o sămânţă pentru
viitor.
(În tainele Cinei celei de taină se află un început grandios…)
Omul… va trebui să-şi cucerească din nou legătura cu lumea spirituală, dacă e ca Pământul să-
şi atingă ţelul…
Ceea ce lasă omul să trăiască în Cuvânt în acţiunile ritualice conferă o desăvârşire fiinţelor
elementale… Inspiraţia şi expiraţia constituie o imagine a interacţiunii cosmice cu imaginaţiunile
Cosmosului prin om)… Omul va înţelege din nou Cosmosul prin aceea că va cuprinde lumea în
imaginaţiuni. Şi prin imaginaţiuni el va recunoaşte ceea ce transpune însuşi omul în lumea
exterioară prin aerul respirat. Dar nu va fi altceva, decât ceea ce se pregăteşte în acest mod pentru
viitor. (R. Steiner, GA 216, 29.09.1922)

Rudolf Steiner vorbeşte pentru prima oară despre cultul cosmic pe 29 decembrie 1922, şi apoi,
confirmator, două zile mai târziu, în seara de Sf. Silvestru, în Ajun de Anul nou, în seara de
dinaintea arderii Goetheanumului. Acest fapt poate apărea ca şi cum incendiul ar fi dorit să acopere
aceste cuvinte indicatoare de drum. El a intenţionat conştient să prezinte această temă de Sf.
Silvestru şi a vorbit despre o „perspectivă antroposofică cosmică”!

„Oamenii se sfiiesc să cuprindă cu privirea totalitatea oamenilor, în privinţa vieţii lor sufleteşti.
Ei se specializează (referitor la observaţiile asupra naturii)…şi toate aceste observaţii nu duc
niciodată la o înţelegere generală… Putem avea oare înaintea ochilor într-un întreg desăvârşit
întreaga sumă a forţelor şi legilor naturii care acţionează în jurul omului? … O asemenea viziune
totală este parcursul zilei… şi o totalitate şi mai mare o reprezintă parcursul anului.”
Există corespondenţe complexe între parcursul zilei şi al anului şi organismul omenesc, ca de
exemplu alternanţa dintre somn şi veghe şi modificările de conştienţă legate de acestea. Totuşi, în
om se întâlnesc laolaltă, eliberate, vara şi iarna. „În om, timpul devine într-adevăr spaţiu… Aici
intervine un moment în care observaţia ştiinţifică se revarsă în contemplarea artistică. Arta
deschide un fel de taine ale naturii, fără de care nu am înţelege niciodată în mod desăvârşit natura.
Trebuie să înţelegem configurarea artistică a lumii dintr-un anumit punct. Şi dacă am parcurs o
dată calea de la configurarea ştiinţifică, pur conceptuală, la cunoaşterea artistică, atunci facem şi
cel de-al treilea pas, cel spre aprofundarea religioasă.”
Dacă am găsit în noi, acţionând împreună în centru, forţele universale, fizice, sufleteşti şi
spirituale, atunci le vedem şi afară, în depărtările Universului… Voinţa omenească se înalţă (până)
la creaţia artistică şi, în fine, într-o asemenea relaţie cu lumea… care este o dăruire pozitivă…
omul începe să se vadă tot mai mult în întreaga sa entitate… Vieţuirea împreună cu Universul îi
devine cult, şi aşa ia naştere cultul cosmic, înlăuntrul căruia omul poate fiinţa în fiecare clipă a
vieţii sale… Orice cult pământesc este o imagine simbolică a acestui cult. Acest cult cosmic este
superior oricărui cult pământesc.”
(R.St. GA 219, Raportul lumii stelare cu omul şi al omului cu lumea stelară. Comuniunea
spirituală a omului, 29.12.1922)

Omul poate cuprinde totalitatea naturii numai prin înţelegerea imaginativ-artistică a parcursului
zilei şi al anului. Pe această cale, el ajunge la cultul cosmic. El vorbeşte şi despre transformarea
acţiunii stelare în conţinutul viitorului şi despre „marele templu al Cosmosului”, în care noi
înfăptuim ceva, jertfind.
„…Dacă vom putea aduce pe Pământ ceva pe care el nu îl are, poate lua naştere un Pământ al
viitorului… Dacă omul înfăptuieşte aceste gânduri de sine-stătătoare, atunci el conferă Pământului
viitor... Dacă preluăm imaginaţiuni, inspiraţii, intuiţii, atunci ele sunt formaţiuni existente de sine-
stătător în viaţa Pământului… În felul acesta, cunoaşterea spirituală este o adevărată comuniune,
începutul unui cult cosmic adecvat prezentului…”
20 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Steiner numeşte aici cultul cosmic şi „forma spirituală de comunicare a omenirii” (R.St. – GA
219, Raportul lumii stelare cu omul şi al omului cu lumea stelară. Comuniunea spirituală a omului,
31.12.1922).

„Vom înţelege din nou Cosmosul prin aceea că vom cuprinde din nou lumea în imaginaţiuni”
(R.St. – GA 216, 29.09.1922).

În cazul cultului cosmic, omul este cel care jertfeşte din spiritual-sufletescul său, în lumea
minerală şi vegetală. În felul acesta, ea este transformată, spiritualizată.

„Prin maşini, prin tehnica exterioară, omul intră în relaţie cu forţele naturii exterioare…, prin
acţiunile cultice el intră în relaţie cu forţele spiritual-elementale… Pe acest Pământ se vor săvârşi
în viitor acţiuni cultice care provin dintr-o înţelegere corectă a lumii spirituale… În sfera
acţiunilor rituale vor fi prezente spirite elementale, care se vor desăvârşi în viitor.” Acest lucru are
de a face cu cuvintele lui Christos: „dar cuvintele mele nu se vor trece”. (R.St. – GA 216,
29.09.1922)

Relativ la calităţile necesare în cultul cosmic

„Cel care, în calitate de clarvăzător, cunoaşte lumea suprasensibilă prin cunoaşterea

imaginativă, cunoaşte oarecum doar aspectul său exterior spiritual-sufletesc. Dar el o şi aude
exprimându-se pe sine, dacă urcă de la cunoaşterea imaginativă la cunoaşterea prin inspiraţie.
Atunci el se află într-o adevărată comunicare cu aceste entităţi…
Intuiţia necesită… în primul rând dezvoltarea acelei iubiri faţă de toate entităţile, prin care
omul cu adevărat nu se mai află în afara entităţilor care se află spiritual în relaţie cu el, ci
înăuntrul lor, când se află în interiorul acestor entităţi. Şi pentru că aceasta se poate înfăptui
numai în raport cu o lume spiritual-divină, expresia „intuiţie”, care înseamnă „a se afla în
Dumnezeu”, este întru totul justificată” (GA 114, 15.09.1909).

„Cultura cere ahrimanizare… aceste forţe care urcă din imaginaţie, inspiraţie, intuiţie vor avea
puterea să dirijeze ceea ce ar trebui să-l covârşească altfel pe om, din tempo-ul rapid al
ahrimanizării. Ceea ce vine din lumea spirituală, din imaginaţie, inspiraţie, intuiţie, este mai
puternic decât toţi caii-putere ce pot proveni din mecanizarea lumii. Dar forţele mecanizatoare îl
vor covârşi pe om dacă el nu va găsi contraponderea faţă de acestea în revelaţiile lumii spirituale,
înspre care el trebuie să tindă.” (GA 202, 28.11.1920)

Rolul central al Sophiei

„Vom înţelege… că se va trezi imaginaţiunea vie, şi că aceasta va însemna… găsirea lui Isis,…
a divinei Sophia…” (GA 202, 25.12.1920)

„Înarmaţi cu această putere a lui Christos, va trebui… să mergem în căutarea noii Isis… Isis
este ceea ce luminează spre noi din Cosmos, auric, în multe culori strălucitoare. Pe ea trebuie să o
înţelegem atunci când privim în Cosmos şi vedem Cosmosul auric, în culorile sale strălucitoare…
Trebuie să putem pune viu dinaintea noastră ceea ce dobândim prin Isis cea regăsită, astfel încât
pentru noi Cosmosul să devină spiritual. Trebuie să cuprindem din interior Soarele, Luna,
Pământul, pa Saturn, Jupiter, Venus, Vulcan… Trebuie să înţelegem că prin puterea lui Christos…
trebuie să găsim o astronomie lăuntrică… şi atunci, în această stră-vedere a Universului, forţa
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 21
regăsită a lui Isis, care este însă acum fora divinei Sophia, va deveni… Christos, prin care oamenii
ajung la adevărata eficienţă pentru că sunt în adevărata cunoaştere. Nu Christos ne lipseşte, ci
cunoaşterea lui Christos… Sophia lui Christos (înţelepciunea despre Christos). …Ceea ce am
pierdut este cunoaşterea, contemplarea lui Christos Iisus. A existat în decursul ultimului timp
tendinţa de a pierde tocmai această forţă a lui Isis, forţa Mariei. Ea a fost ucisă prin tot ceea ce a
urcat în conştienţa modernă a omenirii.
Acesta este oarecum misterul omenirii moderne, anume că, în fond, Maria-Isis a fost ucisă, că
ea trebuie căutată în depărtările cereşti cu puterea pe care o poate elibera Christos în noi, dacă ne
dăruim Lui în sensul corect…
S-ar putea, totuşi, ca această Societate Antroposofică să fie o comunitate de oameni legaţi prin
iubire, pentru că ei simt că datoria lor. Este o căutare comună.” (GA 202, 23.12.1920)

Anexă: Implicarea mediului înconjurător

Îngerii, Arhanghelii, Arhaii şi Exusiaii în procesele locale globale (sufletele

popoarelor)

Trupurile noastre eterice sunt cufundate în trupurile eterice ale sufletului poporului, al spiritului
limbii şi ţinutului eteric-geografic. Prin ele – în iubire – trebuie să căutăm omenirea, iubind!
Ca şi cum ne-am afla în corul sferelor păcii!

Tu, spiritul spaţiului meu pământesc

Dezvăluie-ţi lumina ta străveche
Sufletului dăruit lui Christos
Pentru ca el să te poată găsi, străduindu-se,
În corul sferelor păcii
Pe tine, răsunând de laudă şi putere

Printre altele, GA 174a, 13 septembrie 1914

În Christos se regăsesc laolaltă spiritele popoarelor. Prin spiritul poporului trebuie să-l căutăm pe
Christos!
(vezi GA 174a, 13 septembrie 1914)

„Viaţa unui asemenea suflet-grup (suflet al poporului) durează 500 de ani (7 generaţii), iar
după 500 de ani sufletul-grup se reînnoieşte în sine însuşi; el provine dintr-un altul şi se naşte pe
sine însuşi, fără a-şi pierde conştienţa.”
„Spiritele progresive ale popoarelor sunt întotdeauna conducătoarele culturii de ansamblu a
omenirii în ceea ce priveşte progresul ei.” (GA 121, 16.06.1910)

Importanţa Nordului pentru lume

„Spiritul nordului a avut mereu sarcina să le inspire pe celelalte suflete ale popoarelor.”
(R.St., GA 121, «Misiunea sufletelor câtorva popoare»)
„…astfel că trebuie spus, totuşi, că nu există altă mitologie pe Pământ c are să dea o imagine
mai importantă şi mai limpede despre evoluţia lumii, decât această mitologie nordică…”
(R.St. – GA 121, «Misiunea sufletelor câtorva popoare», 12.06.1910)
22 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social

Aura eterică de deasupra ţinutului pământesc

„Dacă e să vorbim despre o aromă deosebită, chiar despre aura unui anumit ţinut al
Pământului nostru… Pentru conştienţa clarvăzătoare se ridică realmente deasupra fiecărui petic al
Pământului nostru această formaţiune spirituală specifică, tip nor, care trebuie desemnată drept
aură eterică a unui anumit ţinut pământesc” (GA 121, 08.06.1910). Vezi şi GA 202, 25.12.1920.

Îngerii, Arhaii şi Exusiaii în temperamentul unui popor, în limbaj şi în

inspiraţiile invenţiilor

„Spiritul poporului (Arhanghel) acţionează (prin înălţarea aurei eterice) într-un mod extraordinar
de subtil şi de intim asupra sufletului omenesc individual în această întreţesere de temperamente.
Dar şi alte entităţi mai acţionează acolo într-un mod cu mult mai intens, mai plin de forţă… Aceste
alte Spirite ale popoarelor (Exusiai), care sunt legate de forţele naturii şi de om…
Ceea ce poate exprima un om, cele prin care se vesteşte el ca aparţinător al poporului său, ceea
ce lasă el să se reverse afară, în aer, este ceea ce pot determina Spiritele formei legate de Spiritele
popoarelor numai prin aceea că ele au rămas, cu marile lor forţe şi puteri, pe treapta Spiritelor
popoarelor…
Ieri am expus faptul că mai sunt active şi alte forţe, Începătoriile sau Spiritele personalităţii
(Arhai)… Acestea acţionează în aşa fel încât lucrează înăuntru trupului fizic, din Eul lor, din
organizaţia lor sufletească, astfel încât aduc în mişcare forţele trupului fizic. Trebuie să
presupunem, aşadar, că dacă într-un anumit timp apare ceva ca rezultat al acţiunii Spiritului
timpului, ceva prin care omenirea face un progres, aceasta corespunde unei munci cu forţe fizice în
cadrul existenţei noastre pământeşti…
Imaginea acestei munci este ceea ce acţionează conducând într-un punct al Pământului, ceea ce
altfel acţionează în moduri multiple ca Spirit al timpului…
Am putea relata sute şi mii de cazuri în care procesele fizice sunt aduse la un loc cu gândirea
omenească, de unde se poate vedea cum este intuit de către Arhai sau forţele primordiale ceea ce
se introduce în lume ca idei, ca idei temporale, care influenţează apoi oamenii în evoluţia lor, care
le reglează progresul şi îl pătrunde în mod legic.” (GA 121, 08.06.1910)

Implicarea limbajului naturii şi a geniilor popoarelor!

„Viaţa imaginativă comunitară este ceea ce trebuie să apară… trebuie să se dezvolte în special
un fel de inspiraţie a geniilor popoarelor. Şi din această inspiraţie trebuie să se elaboreze ideile
juridice… Tocmai prin aceste inspiraţii pe care trebuie să le afle geniul poporului, va fi înlănţuit
Ahriman. Altfel, fiinţa ahrimanică se va dezvolta pe întreg Pământul…
…prin adâncirea în acest limbaj (al poeţilor şi celui originar al popoarelor şi oamenilor
individuali) va rezulta posibilitatea unei simţiri imaginative… În limbaj există impulsuri spirituale
care oferă posibilitatea de a indica – oarecum ca prin gesturi – asupra a ceea ce trebuie discutat
tocmai în legătură cu viaţa socială… Şi noi trebuie să învăţăm din nou să resimţim ceea ce ne
întâmpină în mod vizibil, ca pe un fel de limbaj… Trebuie să învăţăm din nou să înţelegem limbajul
întregii naturi.” (GA 190, 29 martie 1919)
 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 23

2. Bibliografie:

Friedrich Benesch, Aspectul religios al antroposofiei, Cultul cosmic şi cultul inversat (două
volume)
Paul Hoffmann, Fred Poepig, Cultul inversat şi cultul cosmic, o sarcină a Societăţii
antroposofice, editură proprie
Gerhard von Beckerath, Convorbirea drept cult, editura Goetheanum
Corinna Gleide, Ralf Gleide, Relativ la acţiunea lui Christos în viaţa socială (capitolul 3), editura
Goetheanum
Dietrich von Asten, Comuniunea cultică şi spirituală, editura Goetheanum
Martin von Bacher, Germeni pentru o cultură spirituală a viitorului, paşi pentru dezvoltarea Eu-
lui, paşi pentru formarea de comunităţi, paşi înspre cultul inversat. Acţiunea forţelor contrare,
editura Carl
Herbert Ludwig, Convorbirea antroposofică în sensul cunoaşterii drept „cult inversat”, editura
Möllmann 2010
Günter Röschert, Convorbirea liberă în sensul cunoaşterii drept „Cult inversat”: Problema
existenţială a Universităţii libere, editura pentru Antroposofie 2010
Dirk Kruse, Dezvoltarea organizaţiilor spirituale, editura Menschenbild

Noi publicaţii importante relativ la Christian Rosenkreutz:

Hella Krause-Zimmer, Christian Rosenkreutz, editura Goetheanum 2009 (se oferă amănunte mai
multe asupra încarnărilor acestuia)
Peter Selg, Rudolf Steiner şi Christian Rosenkreutz, Institutul Ita Wegmann 2010 (Expunere
foarte limpede a misiunii rozicrucianismului)
Andreas Neider (editor), Antroposofie şi rozicrucianism: texte selectate din Rudolf Steiner,
editura Rudolf Steiner 2007

Cărţi relative la Sophia

Rudolf Steiner, GA 202

Hans P. van Manen, Sophia şi Persephone. Impulsuri antroposofice în Mişcarea de protecţie a
mediului înconjurător? Editura Goetheanum
Mario Betti, Misteriul Sophiei în prezent, editura Goetheanum
Sergej O. Prokofieff, Divina Sophia şi fiinţa Antroposofia, editura Goetheanum
Robert Powell, Divina Sophia, editura Möllemann
Manfred Krüger, Christus-Sophia, editura Goetheanum