Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imaginea de viitor, în direcţia căreia are de lucrat Cultul inversat, poate fi văzută în „Noul
Ierusalim”. Acolo, orice durere a trecut, toate lacrimile au fost şterse şi Dumnezeu-Tatăl se află în
mijlocul tuturor oamenilor. Totul, chiar şi drumurile, este acolo de o transparenţă ca sticla. Cele
douăsprezece porţi înspre toate lumile spirituale sunt deschise, unitatea şi varietatea răsună
armonios laolaltă.
1
„Nu vreau să indic astăzi altceva despre aceste lucrări (ale rosicrucienilor) decât că… ele au avut totuşi un mare
impuls, impulsul de a aprofunda în spiritual cunoaşterea naturii – s-ar putea spune: cunoaşterea spiritului naturii – până
la acel punct unde, printr-o înţelegere mai profundă a legilor naturii, se găsesc şi legile vieţii sociale meneşti, legile
convieţuirii sociale omeneşti (GA 177 30 septembrie 1917).
2 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Noi trebuie să căutăm în natură, din punct de vedere spiritual, elementul social, al comuniunii, al
co-existenţei. Aceste relaţii devin tot mai personale (1), şi se pune problema unei „receptivităţi
sufleteşti” faţă de natură, aşa cum a trăit-o Christos în mod exemplar pentru noi (2).
Trebuie să învăţăm să înţelegem elementul social la rândul său ca organism, psihism şi
pneumatism, pentru a-l face rodnic în configurarea societăţilor din cadrul globalismului mondial.
Avem atunci un peisaj propriu al naturii, care se trăieşte esenţialmente în spaţiile sufleteşti.
Orice microcosmos rezultă din imagini macrocosmice primordiale; la fel şi organismul social şi
organismul naturii, de exemplu ca organism peisagistic sau organism al unei gospodării. Astfel, în
organismul social acţionează imaginea conducătoare a unui geniu producător, ca şi în organismul
unei gospodării sau al unui peisaj.
Forma înnobilată cea mai productivă din punct de vedere spiritual-sufletesc a imaginilor cosmice
ale proceselor omeneşti poate fi găsită în culturile conforme cu spiritualul. Aici, interacţiunea cu
lumea divină este celebrată în aşa fel încât dezvoltarea evolutivă se revarsă din spiritual în
configurarea Pământului.
Antroposofia, de exemplu, conduce prin ştiinţă şi artă în elementul religios, ceea ce înseamnă o
relaţie personală, ba chiar prietenie faţă de lumea divin-spirituală şi fiinţele ei bune.
Interesant este cum configurările Culturilor care sunt imagine a lumii spirituale iau întotdeauna
în considerare şi spaţiul dintre oameni şi pe acela dintre oameni şi Pământ, putând învăţa să
înţeleagă aceasta până în tehnică. Spaţiul este şi elementul existenţial fiinţial al naturii!
În Cultul din biserici şi temple, altarul principal, intermediator al lumii spirituale, se află în
majoritatea cazurilor în răsărit; uneori – ca de exemplu în biserica ortodoxă rusă – există în acest
scop altare pregătite în vest, nord şi sud.
În Cultul social sau inversat, faptul ca participanţii să se poată vedea între ei devine suportul
activităţii, astfel încât ia naştere o activitate orientată în cerc, în care altarele se află oarecum în
fiecare om iar intermedierea celor provenite de dincolo de acestea se petrece prin ascultarea intensă
în ceilalţi.
În agricultura biodinamică, de exemplu, preparatele sunt în aşa fel realizate încât armonizează
cerescul cu pământescul, iar în spaţiul compostului sau al grămezilor de băligar se produce un câmp
relaţional al preparatelor pentru compost, astfel încât să se creeze în natura Pământului sensibilitatea
faţă de Cosmos.
Într-un viitor Cult cosmic probabil că natura spaţiului şi a timpului vor fi în aşa fel abordate încât
să fie implicate în mod armonios fiinţe din natură şi Cosmos.
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 3
Aşadar configurarea naturii şi a spaţiului şi acţiunea armonioasă din cadrul lor atrag
spiritualitatea şi cele favorabile evoluţiei în contextul Pământului.
Aceasta constituie caracterul primordial pentru peisagistica socială. Aşa cum ne încadrăm – şi
suprafizic – în peisajele din natură, tot aşa ne încadrăm în peisajul social, atunci când practicăm
structuri sociale empatice aducătoare de binecuvântare.
Vorbim despre multe însuşiri sufleteşti şi concepte. Însă în majoritatea cazurilor, concepte ca
blândeţe, veneraţie, curaj, motivaţie, ş.a.m.d. nu sunt cu adevărat „pline”. Reprezentarea, /imaginea
noastră în privinţa fiecăreia dintre aceste însuşiri este foarte firavă şi nu corespunde plenitudinii
sufleteşti a fiecărei substanţe şi forţe sufleteşti în parte. Există două căi pentru a ne apropia de
această plenitudine:
– Una dintre ele este meditarea asupra cuvintelor recomandată de Dorian Schmidt*, la care ne
punem meditativ dinaintea ochilor fiecare cuvânt, ca de exemplu blândeţe, smerenie, curaj, mânie,
ş.a.m.d., şi ne descriem trăirea.
– O altă cale sufletească este Observarea sufletească cf. lui Dirk Kruse**, în cadrul căreia
producem starea sufletească pe cât posibil de puternică, descriind sentimentul în substanţa sa,
localizarea sa în corp şi în jurul corpului, în privinţa curenţilor, caracterului demnităţii şi
specificului său fiinţial.
Adeseori este frapant cât de puţin cunoaştem fiecare sentiment. Este posibil, de exemplu, să ne fi
reprezentat curajul ca fiind ceva activ şi care se repede înainte, iar prin meditaţie vieţuim faptul că
este un proces care creează o stare ce ne pătrunde fiinţa. Trebuie, aşadar, să învăţăm să cunoaştem
mai întâi mai profund forţele sufleteşti şi sentimentele. Atunci putem trece la crearea lor şi punerea
lor la dispoziţia socială.
Aşa cum în «Teosofia» lui Rudolf Steiner sunt expuse cele şapte regiuni sufleteşti***, tot aşa
putem clarifica întrucâtva substanţele sufleteşti şi sentimentele. În regiunile sufleteşti inferioare,
acestea sunt referite mai mult la ele însele; vor ceva, sunt unite cu simpatia şi antipatia. Regiunile
sufleteşti mediane sunt mai echilibrate. Regiunile sufleteşti superioare dăruiesc! Sentimentele
dăruiesc şi aduc la revelaţie! Dacă ne-am familiarizat cu viaţa în sentimente, substanţe sufleteşti şi
regiuni sufleteşti putem păşi mai mult cu existenţa noastră sufletească în serviciul procesului social
într-un grup. În special putem aduce în colectivitate substanţe sufleteşti ce duc la revelaţii. Aşa cum
a expus Rudolf Steiner, trebuie şi ne putem trezi prin simţirea intensificată a celorlalţi. Prin
fortificarea sufletească în noi şi în societate, spaţiul social devine mai mare, mai larg, şi fiecare om
în parte poate creşte. În această privinţă, o grupă înnobilată sufleteşte constituie un organ deosebit,
4 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
ca un fel de Graal, pentru lumea spirituală şi fiinţele ei. Înălţimea demnităţii sufleteşti determină
înălţimea demnităţii spirituale a fiinţei spirituale ce poate coborî în grup****.
Prin bunele substanţe sufletesc-sociale pe care le-am format, înnobilat şi dăruit, putem atrage,
putem implica o mare spiritualitate în existenţa pământească, şi lucra împreună cu aceasta. Aceasta
este sarcina de viitor a necesarelor, în timpul nostru, „noi confrerii”, cum s-a exprimat Rudolf
Steiner*****.
Din bunăvoinţă, blândeţe, ascultare clară, şi aplecare asupra celor mai slabi dintre noi****creăm o
substanţă eterică, sufletească şi spirituală, care aduce în ecuaţie/se potriveşte cu fiinţele spirituale şi
cu Christos însuşi, şi în care aceştia ne stau alături întru ajutor.
Experienţa ne arată că, pas cu pas, pe acestă cale se răspândeşte o atmosferă de atenţie şi claritate
sporită între oameni şi în spaţiul din jurul lor. Iar în felul acesta, de la o întâlnire la alta, putem să
facem să crească ceva asemenător prezenţei unui organ de percepţie pe care l-am construit
împreună.
Un lucru deosebit în legătură cu aceasta este faptul că ne permite o legătură directă cu nivelul
intuiţiei*****.
Aici, comunităţile-cult pot fi esenţiale- de exemplu, comunitatea cultică a unei biserici şi mai ales
un grup care lucrează în sensul unui cult social sau cult inversat******.
La aceasta putem de asemenea să lucrăm şi să cercetăm asupra viitorului şi unicului „Cult cosmic”,
care a fost ilustrat de Rudolf Steiner*******.
Cand a devenit evident faptul că relaţia şi grupul au dobândit caracterul unui simţ de percepţie,
putem vedea cu smerenie ce ni se permite să lucrăm mai departe cu sens din acel dar binecuvântat.
* ”...aceste (cunoştinţe spirituale superioare) lucruri (pot) fi dobândite/reţinute numai... atunci când
le percepem cu acele forţe care provin din strădania generală împreună a oamenilor,... cu acele forţe
pe care oamenii le poartă în sine din vieţi pamânteşti anterioare şi, înainte de toate, este necesar să
deţinem aceste forţe....De aici încolo, lucrurile încep să vorbească. De aici încolo, lucrurile se
revelează pe sine prin inspiraţie...Aceasta este calea pe care trebuie mers...ca în forţele de dezvoltare
karmice ale oamenilor să găsim stâlpii de sprijin, să găsim forţa...” (GA 243, 21.08.1924)
„(Se întâmplă ca) pentru câteva momente să putem fi fericiţi să ne aflăm împreună cu alţi oameni
într-un astfel de mod adecvat, când avem posibilitatea să înţelegem lucruri pe care nu le putem
înţelege altfel sau care nu ni se înfăţişează altfel.” (GA 257, 28.02.1923)
***Steiner a dat cândva, la un proces de punere a pietrei fundamentale a unei şcoli Waldorf, o
descriere intimă a muncii împreună a oamenilor-grupurilor-îngerilor (21.08.1919): „în spatele
fiecărui membru individual al Colegiului profesoral în devenire vedem stând îngerul. ...prin trezirea
imaginaţiei cu putere
în spatele fiecărui individ stă îngerul. ...În acelaşi timp...(deasupra capetelor) arhanghelii aflaţi în
legătură... lasă să curgă forţe creative inspirative. ...(Spiritele timpului, Arheii) lasă să cadă din...
sfera lor de lumină... o picătură, jos, în vasul curajului... Imaginând, inspirând, intuind (a treia
ierarhie) se va conecta la faptele noastre pământeşti”. (GA 269, „Sfaturi” pag.237,238)
**** ”Asprimea alungă din jurul tău imagini sufleteşti, care ar trebui să îţi deschidă ochiul
sufletului; blândeţea înlătură obstacolele şi îţi deschide organele.”(GA 10, pag.96,97)
6 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
„Iar (Christos) vorbeşte astăzi acelor oameni care vor să îl asculte: „Trebuie să înţelegi că, în ceea
ce gândeşte cel mai mic dintre fraţii tăi, Eu gândesc în el, şi că Eu simt împreună cu tine atâta timp
cât ai un interes social pentru ceea ce se întâmplă în celălalt suflet.”(GA 193, pag 60)
Un rol important în cele trei capacităţi de empatie menţionate de Rudolf Steiner, îl au:
uimirea sau interesul, compasiunea şi conştienţa. Vezi:
GA 155, 30.05.1912
GA 133, 14.05.1912
GA 143, 18.05.1912
Vezi şi: Lex Bos, „The Christwork in Social“, Verlag am Goetheanum
şi
C and R Gleide, „Christ efficacy in Social Life“, Verlag am Goetheanum
“Formăm corpul astral al impulsului Christos-Eu prin toate faptele morale de uimire, încredere,
veneraţie, încredere...formăm corpul eteric al lui Cristos prin faptele de iubire, şi prin ceea ce are
efect în lume din impulsul conştinenţei, formăm pentru impulsul christic ceea ce corespunde
corpului fizic al omului.” (GA 155, 0.05.1912)
*****Vezi ***, unde se spune: „Sunt forţe creatoare ale Intuiţiei, care lucrează în acest dar de
Lumină (de la arhei). Ei vor ... să trezească intuiţiile necesare”. (GA 269, „Sfaturi”, pag 27,28)
****** Vezi GA 257, 27 şi 28.02.1923 şi de asemenea un rezumat bun al citatelor în cartea „The
anthroposophical language of knowledge as inversed Cultus“ by Herbert Ludwig, Möllemann
Verlag
În cadrul unei exersări riguroase a Cultului inversat putem proceda după cum urmează:
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 7
CREAREA UNUI PEISAJ, VIEŢUIREA ŞI IMPLICAREA LUI:
AŞTEPTĂM
– în timp ce cineva vorbeşte, ceilalţi se deschid întru totul faţă de această persoană şi încearcă
să-i asculte fundalul spiritual (de exemplu, fiecare are un Înger care vrea ceva viitor în trupul astral
sau sufletesc al omului), – celălalt trebuie să fie în acel moment pentru noi ca un preot la altarul său
– fiecare participant este aici, acum, mijlocitorul preoţesc al lumii spirituale –, fiecare încearcă să
devină una cu spiritual care vrea să vorbească prin celălalt.
A CUPRINDE ECOUL
– fiecare încearcă să completeze cele rostite, pentru a conferi celor rostite greutatea necesară şi
cea mai mare profunzime posibilă şi pentru a-i face posibilă o prezenţă cât mai cuprinzătoare
– după aşteptarea completărilor fiecăruia vorbeşte următorul care este inspirat
– cu tot ce se va rosti în continuare procedăm ca mai înainte
În funcţie de situaţie, aceasta se va desfăşura în MAI MULTE RUNDE.
– după o rundă în care, pe cât posibil, a vorbit fiecare, poate urma o a doua şi o a treia rundă.
– după un timp poate urma o observare a grupului, ceea ce înseamnă să descriem ce forţe, ce
substanţă sufletească, ce caracter sufletesc, ce demnitate sufletească şi ce tip de fiinţă percepem.
O astfel de exersare riguroasă serveşte formării de obişnuinţe – astfel încât după un timp devin
posibile procese de grup, fără reguli, în sensul Cultului inversat.
Pot fi parcurse apoi şi căi experimentale, de exemplu ritualic, prin implicarea activă a
spiritualităţilor din est – vest – nord – sud, sau artistic în acţiuni sau transformări metodice pentru
dezvoltarea organizaţiilor şi a practicilor moderatoare.
8 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Ascultăm oarecum Îngerii oamenilor participanţi. Aceasta face ca şi fiinţe superioare să devină
atente asupra procesului. Christos poate fi între noi.
Mai exact, putem vieţui o prezenţă intensificată a resimţirii căldurii, luminii, sunetului, timpului
drept prezenţă de forţe – ajungem astfel în trupurile eterice ale Îngerilor.
Apoi ne putem vieţui într-o atmosferă, dispoziţie sufletească înnobilată, într-o densitate de vital-
sufletesc, caracter sufletesc, demnitate sufletească – ajungem astfel în trupurile astrale ale Îngerilor.
Prin formarea de obişnuinţe binecuvântate în grupurile care lucrează în acest mod, ajungem la
nivele şi mai înalte – pe care vrea să ni le aducă bunul viitor! Inspiraţia devine forţă de înfăptuire,
care ne pătrunde, transformându-ne! Aceasta este atunci un fel de consacrare a omului în misiunile
de evoluţie a omenirii.
2. Vorbirea în cadrul grupului se va face de obicei în cerc, fiecare vorbind o singură dată, şi
avându-se grijă ca în încăpere să fie multă “ascultare”. Scopul acestei etape este de a asculta ce
anume vrea să spună inima fiecăruia, rămânând mereu într-o stare de „bunăvoinţă”. Fiecare trebuie
să vorbească de ca şi cum şi-ar oferi contribuţia proprie la o „sculptură colectivă de căldură
socială”, care va creşte devenind o „construcţie socială de iubire” (termenii aparţin cunoscutului
artist-social antroposof Joseph Beuys) !
3. Trebuie să existe momente în cadrul activităţii în care toţi membrii meditează asupra unor
imagini, întrebări şi idei. Există mai multe metode de meditaţie (vezi în continuare).
6. Există un ideal, şi anume aducerea împreună a ştiinţei (cunoaştere şi metode), artei (arta
socială: ascultarea celuilalt, ascultarea naturii şi activitatea de plastică socială) şi religiei (a lucra cu
un Serviciu Divin al ascultării, meditaţia, un drum spre demnitate – cum ar fi cultul inversat – vezi
ideile lui Steiner şi Benesch).
Acela care intră într-un asemenea grup de dezvoltare trebuie să îşi asume o responsabilitate pe
termen lung (de ani întregi de realizări).
De obicei viaţa spirituală şi profesia par îndepărtate una de alta. Dar este posibil să spiritualizăm
în mod coerent viaţa de zi cu zi, cât şi viaţa profesională.
Se întâmplă des să nu existe destulă imaginaţie pentru a putea realiza uşor obiceiurile spirituale
în zilele obişnuite şi în viaţa de serviciu cu colegii.
În viaţa de zi cu zi este vorba despre studiu, meditaţie zilnică, rugăciuni, iar câteodată despre
observarea sufletească, trăirea empatică a cercului anului, plimbări inspirative etc.
Aceasta poate fi pusă în practică pas cu pas – cu reflectare, planificare şi cu luarea unei decizii
reale – de asemenea cu ajutorul prietenilor cu care putem ajunge la o clarificare.
În viaţa noastră profesională este la început vorba despre comunicare, cât şi despre găsirea
deciziilor pe care le putem lua pentru implementarea unui fel inteligent de a comunica – în sensul
cultului inversat sau social. De asemenea, ca exemplu, este vorba despre planificarea Sărbătorilor
Anului, atât de motivante şi social-inspirative. Apoi este vorba despre munca de dezvoltare
organizaţională care are ca bază lucrul meditativ, empatia şi natura. Iar în final, despre crearea şi
sculptarea de metode şi proiecte în munca noastră – într-un mod spiritual!
În calitate de colegiu – noi înşine suntem responsabili de fericirea noastră! Cât de durabil poate o
dezvoltare organizaţional-spirituală (în cadrul căreia umplem cu un program revitalizant o
dimineaţă sau o după-amiază săptămânal sau lunar) să ne afecteze, nu ni se arată de obicei în
conştienţă.
Dacă creăm un spaţiu liber cu un program captivant şi interesant (training, impresii despre ciclul
anului, practica observării în natură, practici sociale cu teme alese pe moment, eventual cineva
interesant din afara echipei care are multă experienţă poate participa), curând vom trăi mult
aşteptatul punct culminant al vieţii înlăuntrul comunităţii în care lucrăm! Desigur, din aceste
întâlniri pot fi formate grupuri private care să se extindă şi evenimente bi-anuale sau anuale, cât şi
retrageri pentru comunitate sau doar pentru anumite grupuri. Un conţinut al acestora poate fi,
desigur, şi reînnoirea permanentă chiar a unui astfel de program.
Ca o stimulare în nevoile noastre de astăzi, mai jos este o privire de ansamblu schematică spre o
cale practică de cultivare spirituală a vieţii:
10 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Dacă ne putem umple viaţa zilnică şi, de asemenea, viaţa de la serviciu, pas cu pas, cu spaţii
temporale inspirative, vor spori împărtăşirea şi trăirea-împreună cu realităţile-forţe, cu realităţile
sufleteşti şi cu realităţile-fiinţe. Încet-încet, cultivarea inspirativ-spirituală a vieţii de zi cu zi devine
realitate!
Aspectul fundamental
„Un cult nu ia naştere prin aceea că este născocit, pentru că atunci nu este cult. Un cult ia
naştere prin aceea că el este imaginea a ceea ce se petrece în lumea spirituală.” (GA 236,
27.06.1924)
„În imaginea străbătută de forţă aducem supraterestrul, atunci când celebrăm cultul
(bisericesc).
În suprasensibil ne ridicăm atunci când trăim spiritual-idealist ceea ce vieţuim în lumea fizică,
în aşa fel încât să învăţăm să le simţim ca fiind trăite în suprasensibil… Acestea devin vii, dacă le
pătrunzi în mod corect cu sentimentul şi impulsuri volitive…
Dacă îndrepţi entuziasm înspre ele… atunci parcurgi calea inversă (de la sensibil la
suprasensibil). (Aceasta se poate înfăptui)… atunci când idealul dobândeşte o viaţă superioară,…
ceea ce putem obţine pe calea sentimentelor… dacă ajungem la trăirea interioară, că o adevărată
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 11
fiinţă spirituală devine prezentă în încăpere… ca prin trăirea interioară să fie prezentă în încăpere
o adevărată fiinţă spirituală…
Aşa cum în lumea sensibilă, în formele de cult existente, sunt prezente forţele divine în mod
sensibil, tot aşa trebuie să învăţăm ca prin sufletele noastre, prin inimile noastre, prin starea
noastră lăuntrică să lăsăm să fie prezentă suprasensibil o adevărată entitate în încăpere… nu într-
un sens abstract oarecare, ci în sensul că ne simţim în aşa fel ca şi cum ne-ar privi şi ne-ar asculta
de sus o fiinţă spirituală, care pluteşte deasupra noastră, prezentă în mod real-spiritual… Atunci
începe acţiunea antroposofică particulară să devină o realizare a însuşi suprasensibilului…
Astfel că… prin ceea ce trăim împreună… poate fi atras un spirit-grup real.
Trezirea faţă de celălalt (care se petrece cu acest prilej)… este o trezire în germen/stadiul
incipient...
…Abia atunci ne aflăm într-adevăr în cuprinderea, în înţelegerea spiritualului, când nu avem
doar ideea acestui spiritual abstract… când putem crede… că spirite cu o constituţie spirituală au
cu noi o comunitate spirituală…
„Dacă această conştienţă (despre care am discutat anterior) există şi apar asemenea grupe în
Societatea Antroposofică, atunci în acest… cult inversat, în acest celălalt pol al cultului, există
ceva formator de comunitate în sensul cel mai eminent… Comunitatea antroposofică încearcă să
ridice sufletele omeneşti în lumea suprasensibilă, pentru ca ele să ajungă printre Îngeri. Acesta
este elementul formator de comunitate în ambele culte. Dar dacă e ca antroposofia să fie ceva care
conduce într-adevăr în lumea suprasensibilă, atunci nu este îngăduit ca ea să fie nici teorie, nici
abstracţie. Atunci nu ne este îngăduit să vorbim doar despre fiinţele spirituale, ci trebuie să căutăm
cele mai apropiate, mai directe ocazii de a fi împreună cu fiinţele spirituale. (GA 257, 28.02.1923)
„Oamenii trebuie să se apropie sufleteşte mai mult între ei decât au fost până acum; fiecare om
care întâlneşte un altul, trebuie să devină ‹trezitor› pentru celălalt. În acest sens, tocmai oamenii
moderni, care au păşit acum în viaţă, au acumulat mult prea multă karmă, încât să nu-şi simtă
destinul legat, fiecare cu omul pe care-l întâlneşte în viaţă. Dacă ne întoarcem în epocile mai
vechi, sufletele erau mai tinere şi aveau mai puţine legături karmice. Acum apare tocmai
necesitatea ca omul să nu se trezească numai în raport cu natura, ci în raport cu oamenii cu care
este legat karmic şi pe care vrea să îi caute. Astfel, pe lângă necesitatea ca omul să-şi amintească
de patria sa suprasensibilă, (necesitate ce poate fi împlinită prin cult), mai există şi cealaltă
necesitate, de a se lăsa trezit spiritual-sufletesc prin celălalt om… Acesta este, la urma-urmelor,
sentimentul absolut nedeterminat care se pregăteşte în ziua de azi printre tineri: Vreau să mă
trezesc în raport cu celălalt om! Şi acesta este sentimentul care trebuie cultivat în special în viaţa
comunitară din Societatea Antroposofică, sentimentul ce se pregăteşte în modul cel mai firesc faţă
de lume…
12 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Faptul că omul se trezeşte faţă de sufletul celuilalt în momentul în care sunt împreună, formează
o atmosferă… Prin trăirea comună a suprasensibilului, sufletul omenesc se trezeşte în modul cel
mai intens faţă de celelalte suflete omeneşti, sufletul se trezeşte faţă de o înţelegere superioară, şi
dacă această stare există atunci se constituie ceva care determină ca asupra oamenilor care sunt
reuniţi în comunicarea reciprocă şi vieţuirea-împreună a ideilor antroposofice să coboare o fiinţă
reală comună tuturor. Aşa cum în limbaj trăieşte geniul limbii, sub a cărui aripă protectoare trăiesc
oarecum toţi oamenii, tot aşa trăiesc ei sub aripa protectoare a unei fiinţe superioare, dacă trăiesc
laolaltă cu starea idealistă corectă, ideile antroposofice. Ce pătrunde atunci acolo?
Acum, dacă acesta (se desenează) este nivelul prin care lumea suprasensibilă se separă de lumea
sensibilă, avem în cult procesele şi realităţile lumilor superioare (sus); pe acestea le avem în cult, iar
prin cult, cuvintele cultice şi acţiunile cultice le avem proiectate şi în lumea fizică (jos). Atunci când
avem o ramură antroposofică, ceea ce este trăit în lumea fizică în grupul antroposofic, este
transpus în lumea spirituală prin forţa adevăratului idealism, care devine spiritual. Prin cult,
suprasensibilul este adus jos, în lumea fizică, prin cuvânt şi acţiune. Prin ramura antroposofică,
gândurile şi sentimentele grupului antroposofic sunt ridicate în lumea suprasensibilă. Şi atunci
când conţinutul antroposofic este trăit în starea corectă de către un grup de oameni, proces prin
care sufletul omenesc se trezeşte în raport cu celelalte suflete, atunci sufletul omenesc este
realmente ridicat la comunitatea spirituală.
„…Astfel, întrunirile dintre oameni sunt locuri tainice în care coboară entităţi spirituale
superioare pentru a acţiona prin oamenii individuali, aşa cum acţionează sufletul prin membrele
corpului… Vrăjitori sunt oamenii care acţionează împreună în fraternitate, pentru că ei atrag fiinţe
superioare în cercul lor.
Aceasta este taina progresului omenirii viitoare, acţionarea din comunităţi.” (R. St., 23.11.05)
„Prin aceea că oamenii îşi lasă de bunăvoie sentimentele să radieze împreună, se constituie din
nou ceva dincolo de omul pur şi simplu emancipat. Omul emancipat îşi are sufletul său individual;
acesta nu se pierde niciodată, o dată obţinut. Dar prin aceea că oamenii se regăsesc laolaltă în
aceste raporturi liber voite, se grupează în jurul unui punct central.
Sentimentele care radiază aşa, înspre un punct central, dau acum entităţilor prilejul să
acţioneze ca un fel de suflet-grup, dar într-un cu totul alt sens decât vechile suflete-grup. Toate
sufletele-grup anterioare au fost entităţi care îi făceau pe oameni neliberi. Dar aceste noi entităţi
sunt pe deplin conciliabile cu deplina libertate şi menţinerea individualităţii oamenilor… Am putea
spune că într-o anumită privinţă, existenţa lor depinde de unitatea oamenilor, şi depinde de
sufletele oamenilor, dacă ele vor da sau nu posibilitatea la cât de multe astfel de suflete superioare
să coboare la oameni. Cu cât oamenii îşi vor irosi mai mult forţele, cu atât mai puţine suflete
sublime vor coborî în sfera oamenilor. Cu cât se vor forma mai multe legături şi cu cât se vor
configura mai multe sentimente de comuniune în deplină libertate, cu atât mai multe entităţi
sublime vor coborî printre oameni şi cu atât mai repede va fi spiritualizată planeta Pământ.” (R.St.,
GA 102, conf. 12)
„Încet şi treptat intervin forţele organice vii în actualul ciclu evolutiv al omenirii. Va veni un
timp, oricât de fantastic ar apărea el omului actual, în care omul nu va mai picta doar tablouri, nu
va mai realiza doar sculpturi lipsite de viaţă, ci în care el va fi capabil să creeze în mod viu ceea ce
astăzi poate doar picta şi sculpta, în culori şi cu dalta.
14 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Ceea ce va apărea însă mai puţin fantastic, este faptul că deja din ziua de azi apare în acţiunea
vieţii sociale prima auroră a folosirii forţelor vii: taina propriu-zisă, legată de Graal. Ultimul
eveniment în domeniul social, provocat de vechea masonerie, a fost Revoluţia franceză în care,
prin ideile de egalitate, libertate, fraternitate a apărut public, în domeniul social, ideea
fundamentală a vechii masonerii. Cei care ştiu aceasta, ştiu şi că ideile care au pornit de la Graal
au fost răspândite pe nenumărate căi şi că ele au fost, de fapt, forţele care au acţionat în Revoluţia
franceză…
Ideile Revoluţiei franceze: libertate, egalitate, fraternitate, au fost ultimele idei care s-au
revărsat din neviu. Nerodnic şi consacrat morţii este tot ceea ce rămâne pe acelaşi făgaş. Căci
marele Rău care există în ziua de azi în lume, imensa nenorocire care se exprimă cu o putere atât
de îngrozitoare în ceea ce se numeşte problemă socială, nu mai pot fi stăpânite prin neviu. Pentru
stăpânirea acestui rău este nevoie de o artă regală; iar această artă regală este ceva ce a fost
inaugurat prin simbolul Sfântului Graal.
Prin această artă regală omul trebuie să dobândească ceva asemănător acelei forţe care
germinează în plantă, acelei forţe pe care o foloseşte magul atunci când vrea să facă să crească
repede planta ce se află în faţa lui. În mod asemănător, o parte din această forţă trebuie folosită
spre terapie socială. Dar această forţă… este în prezent încă în stadiu elementar, de germen. În
francmasoneria viitorului ea va constitui conţinutul propriu-zis al celui mai înalt grad. Arta regală
va fi în viitor o artă socială.” (R.St. GA 93, pag. 280 ş.u.)
Drept al treilea cult esenţial este descris apoi cultul primordial propriu-zis, cultul cosmic, în care
parcursul anului şi procesele naturii devin revelaţia Celui Înalt, prin percepţia artistică. Ca ajutor
spre ordonarea ideilor, urmează o schiţă de diferenţiere:
Steiner procedează o dată la o descriere intimă a colaborării dintre grupurile de oameni şi Îngeri
în procesul de întemeiere a şcolii Waldorf:
„În măsura în care ne îndreptăm activ înspre pedagogia acestei epoci a cincia şi vrem să fim
activi ca pedagogi în cadrul ei, ne este îngăduit să purtăm în conştienţă faptul că fiinţele celei de-a
treia ierarhii se pregătesc să se unească cu munca noastră.
În spatele fiecărui membru al colegiului profesoral în devenire, îl vedem stând pe Înger. El îşi
pune amândouă mâinile pe capul omului pământean încredinţat ocrotirii sale. Şi în această
atitudine şi cu acest gest lasă el forţa să se reverse asupra lui. Este forţa care dotează munca de
îndeplinit cu imaginaţiunile necesare. Cu imaginaţiuni creatoare, trezind plin de forţă
imaginaţiuni, aşa stă Îngerul în spatele fiecărui om.
Dacă privirea (clarvăzătoare) se înalţă, atunci vede plutind deasupra capetelor viitorului
colegiu profesoral o ceată de Arhangheli ce se mişcă pe un cerc purtând înspre fiecare dintre
ceilalţi ceea ce vrea să crească drept rezultat al întâlnirii spirituale dintre fiecare om şi Îngerul
său. Iar apoi, îmbogăţit cu forţa tuturor celorlalţi, îl aduc înapoi la om. – În această mişcare în
cerc, care are efectul unei activităţi formatoare se constituie deasupra capetelor celor uniţi într-o
strădanie comună – un potir. Şi acest potir are o anumită substanţă: el este format din curaj. –
Totodată, Arhanghelii lasă să se reverse în mişcarea lor circulară, formatoare, forţe inspiratoare
creatoare. Ele deschid sursa acelei inspiraţii de care avem nevoie pentru munca noastră.
Pe măsură ce privirea văzătorului se înalţă şi mai mult, ajunge până la sfera Arhailor. Aceştia
nu apar ca o totalitate. Dar din sfera lor, sfera luminii, ei lasă să cadă în jos o picătură în potirul
curajului. Ne este îngăduit să simţim că această picătură de lumină ne este dăruită de Spiritele
bune ale timpului nostru, care se află în spatele întemeietorului şi în spatele întemeierii acestei noi
şcoli. Sunt forţe de intuiţie creatoare, care acţionează în acest dar de lumină. Ele vor să trezească
în cei care se îndreaptă acum spre tânăra activitate pedagogică intuiţiile necesare.
În felul acesta – dăruind putere, curaj şi lumină – participă cea de-a treia Ierarhie la
întemeierea ce se înfăptuieşte acum. Ea vrea să se unească cu faptele noastre pământeşti, aducând
forţe imaginative, inspiratoare, intuitive.”
(Notare a cuvintelor lui Steiner din 21.08.19 de către Herbert Hahn. Alte formulări ale notiţelor
după descrierea lui Steiner se găsesc în cartea «Aspecte interioare ale configurării consfătuirii
profesorale» editată de Hartwig Schiller, editura Freies Geistesleben, pag. 28 ş.u.)
„Aşadar acţiunea morală presupune pe lângă capacitatea de a avea idei morale şi fantezia
morală, capacitatea de a transforma lumea percepţiilor fără a-i nesocoti conexiunile naturale
legice. Această capacitate este tehnica morală.” (R. Steiner GA 4, «Filosofia libertăţii», capitolul
«Fantezia morală»)
„Moral” poate fi înlocuit, păstrând întru totul sensul, cu „social”: „Tehnică socială” prin
„capacitate de a forma idei sociale” şi „fantezie socială”.
16 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Capacitatea de a-ţi face o imagine (imaginaţiune) există astăzi în mod obişnuit. Ea nu trebuie
practicată numai în interes particular (de cunoaştere mai profundă); „…Tocmai în viaţa socială
omenească trebuie să apară maxima: Fă-ţi o imagine despre semenul tău…; atunci, prin fiecare
cunoaştere omenească vom da vieţii noastre sufleteşti o comoară lăuntrică… Dobândim
posibilitatea ca ceilalţi oameni să trăiască în noi.” (Steiner, 7.12.1918)
Considerând mai amănunţit lucrurile, pune problema: „Acela care vrea să colaboreze la formarea
viitorului, trebuie să aibă gânduri care să redea noile raporturi dintre lucruri”…
Noul vine în lume prin raporturi. De aceea am spus adesea că acţiunea morală elementară se
află de fapt în raporturi. O asemenea acţiune morală constă de exemplu în fapte împlinite prin
raportul de bunăvoinţă. (R.St. GA 93)
Capacitatea de a se vedea (reciproc) tot mai profund, aşa cum se va configura ea tot mai mult
pentru organizaţia socială intimă este descrisă într-un mod la fel de impresionant de Steiner:
„Omul va deveni pentru om în viitor, oarecum transparent. Felul în care este format capul
omului, modul în care merge va fi privit de celălalt cu alt interes lăuntric decât cel aflat astăzi în
tendinţele omeneşti.” … „tot ceea ce va vedea astfel omul la celălalt, atunci când va înţelege
formele omeneşti şi mişcările omeneşti şi tot ceea ce este legat de acestea drept imagine a
veşnicului, îi va crea senzaţia de căldură sau frig, vor trebui să-l umple treptat pe om cu căldură
interioară şi frig interior, şi omul va trece prin lume cunoscându-i foarte intim pe ceilalţi oameni.”
„…să vezi prin limbaj, spun eu, înseamnă să vezi ce trebuie să vină asupra omenirii. Oamenii
vor trebui să-şi însuşească capacitatea de a sesiza gestul limbajului… Aceasta va conduce la
aceea… ca prin limbaj să fie ascultat sufletul omului. Aceasta va duce, desigur, la o cu totul altă
convieţuire socială, dacă prin limbaj este auzit sufletul omului. Şi tocmai din ceea ce sunt forţele
Răului, ale aşa-numitului Rău, trebuie mult modificat prin aceea că se ascultă ceea ce vorbeşte
omul şi ceea ce se aude ca suflet al său prin limbaj.” „…Al treilea aspect este că oamenii vor trăi
în sine intim şi exprimările sentimentelor, configurările sentimentelor celorlalţi oameni…”
„…gândiţi-vă cum se va structura comunitatea socială, cât de intimă va deveni convieţuirea
socială…”
„…oamenii vor trebui să aibă încredere unul într-altul în domeniul voinţei. Oamenii vor trebui
să poată respira împreună în domeniul simţirii. Oamenii vor putea să simtă nuanţat împreună în
domeniul înţelegerii prin limbaj. Oamenii se vor cunoaşte reciproc ca Euri prin aceea că învaţă
într-adevăr să se vadă.”
(R. Steiner, GA 185, Simptomatologie istorică, 26 octombrie 1918)
Indicaţiile lui Rudolf Steiner asupra fiinţelor spirituale din organismul social
(Ierarhia a III-a)
Spiritele Personalităţii (Arhaii) vor deveni creatori în evoluţie! Ei îi vor înlocui pe Exusiai.
(GA 186 conf. a 11-a din 20.12.1918)
Îngerii acţionează în viaţa spirituală, Arhanghelii în viaţa juridică, Arhaii în viaţa economică
(GA 190, conf. a III-a din 23. 03. 1919)
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 17
„Vreau doar să spun că există fiinţe (elementale) care aşteaptă să ne unim cu ele aşa cum ne
unim cu alţi oameni într-un adevărat sentiment de cunoaştere… aceste entităţi au în primul rând
posibilitatea să vieţuiască împreună cu oamenii, în primul rând ceea ce pătrunde în mod spiritual
percepţia sensibilă… Pe de o parte, este vorba de simţul veracităţii.
Al doilea ar trebui să fie simţul faţă de încadrarea fiecărei fiinţe în întreaga lume, de simţire a
apei împreună cu peştele, a aerului împreună cu pasărea, ceea ce se transpune apoi asupra
simţului pentru înţelegerea celuilalt om.
Iar simţul Binelui, de împreună-vieţuire a tot ceea ce îl interesează pe celălalt, a ceea ce
trăieşte în sufletul celuilalt, ar trebui să fie al treilea aspect.
Atunci Societatea Antroposofică ar deveni un loc în care oamenii se străduiesc să configureze
treptat o corporalitate fizică, eterică şi una astrală conformă cu ţelurile şi fiinţa lor…
Abia atunci se va ajunge la stări sociale corecte pe Pământ, când oamenii vor dezvolta faţă de
fiinţele lumii spirituale acea recunoştinţă adâncă şi iubire intensă, ce pot exista atunci când ei
învaţă să cunoască aceste entităţi ca pe ceva concret. Atunci şi simţirea de la om la om va deveni
cu totul alta…
În felul acesta, Societatea Antroposofică va fi de la sine o realitate, prin forţa interioară a vieţii
spirituale.”
(R. Steiner, GA 220, conf. a VIII-a, 20.01. 1923)
„Venirea lui Christos, această venire spaţială a lui Christos din infinitul spaţiului cosmic pe
Pământul nostru are o valoare de veşnicie, nu numai o valoare temporală… Christos, ca Spirit al
18 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
„…Va veni timpul… în care se va încetăţeni o interpretare mai profundă a oricărui cult, a
oricărei acţiuni cultice. Şi atunci, Învăţătorii potriviţi le va clarifica discipolilor potriviţi ceva
asemănător celor clarificate de iniţiatul egiptean discipolilor săi… Astfel, …în cazul în care cultul
va fi din nou înţeles în mod corect, iniţiatul va putea clarifica discipolilor săi că acţiunea cultică
este ceva… care are o importanţă cu mult mai mare în legătura cu Cosmosul, cu Universul, (decât
o are fapta exterioară, îndeplinită cu ajutorul instrumentelor). Cândva, iniţiatul va putea clarifica
discipolilor săi pe baza acţiunilor cultice, care în nici un caz nu se vor desfăşura în sensul actual,
ci pe baza acţiunilor cultice restabilite corect, următoarele:. El le va putea spune: ‹Atunci când
săvârşiţi o acţiune cultică aceasta este un apel la puterile spirituale ale Universului, care urmează
să se unească cu Pământul, tocmai prin ceea ce înfăptuieşte omul›. O astfel de acţiune, care este
executată în conformitate cu un anumit rit, se diferenţiază în mod esenţial de o acţiune pur
tehnică…
Atunci când acţiunea cultică este concepută în mod corect, omul ajunge la posibilitatea… de a
intra în contact cu entităţile spirituale… apropiate de Pământ. Prin tehnica exterioară se intră în
relaţie cu forţele naturii fizice a Pământului; prin acţiunile cultice se intră în relaţie cu Puterile
spiritual-elementale ale Pământului… ce indică înspre viitor.
Fantastul materialist va spune: Aici nu e nimic adevărat!... Acesta este doar un joc!” Se poate
să fie aşa, dar tot ceea ce este îndeplinit după ritualul corect, ascunde spiritualul în sine. Entităţile
spiritual-elementale care pot fi apelate în prezent… au nevoie de aceste acţiuni cultice, pentru că
din ele îşi extrag hrana, forţele lor de creştere…
Toate procesele ce se desfăşoară cu maşini tehnice îşi vor fi îndeplinit cândva sarcinile…
Dar pe acest Pământ se vor înfăptui cândva, în viitor, acţiuni cultice care provin dintr-o
înţelegere corectă a lumii spirituale… În tot ceea ce există pe Pământ (ca procese ale naturii,
maşini, animale, oameni) se vor săvârşi acţiuni cultice… Prin aceea că se vor săvârşi aceste
acţiuni cultice, în sfera acestor acţiuni cultice vor fi apelate entităţi elemental-spirituale… ceea ce
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 19
este apelat în sfera acţiunilor cultice ca entităţi spirituale, va rămâne înlăuntrul acestora, şi atunci
când Pământul se va îndrepta spre desăvârşirea sa, … vor fi pe deplin configurate… în Pământ…
fiinţele elementale care se vor fi desăvârşit până atunci, vor fi aici, în Pământ, ca o sămânţă pentru
viitor.
(În tainele Cinei celei de taină se află un început grandios…)
Omul… va trebui să-şi cucerească din nou legătura cu lumea spirituală, dacă e ca Pământul să-
şi atingă ţelul…
Ceea ce lasă omul să trăiască în Cuvânt în acţiunile ritualice conferă o desăvârşire fiinţelor
elementale… Inspiraţia şi expiraţia constituie o imagine a interacţiunii cosmice cu imaginaţiunile
Cosmosului prin om)… Omul va înţelege din nou Cosmosul prin aceea că va cuprinde lumea în
imaginaţiuni. Şi prin imaginaţiuni el va recunoaşte ceea ce transpune însuşi omul în lumea
exterioară prin aerul respirat. Dar nu va fi altceva, decât ceea ce se pregăteşte în acest mod pentru
viitor. (R. Steiner, GA 216, 29.09.1922)
Rudolf Steiner vorbeşte pentru prima oară despre cultul cosmic pe 29 decembrie 1922, şi apoi,
confirmator, două zile mai târziu, în seara de Sf. Silvestru, în Ajun de Anul nou, în seara de
dinaintea arderii Goetheanumului. Acest fapt poate apărea ca şi cum incendiul ar fi dorit să acopere
aceste cuvinte indicatoare de drum. El a intenţionat conştient să prezinte această temă de Sf.
Silvestru şi a vorbit despre o „perspectivă antroposofică cosmică”!
„Oamenii se sfiiesc să cuprindă cu privirea totalitatea oamenilor, în privinţa vieţii lor sufleteşti.
Ei se specializează (referitor la observaţiile asupra naturii)…şi toate aceste observaţii nu duc
niciodată la o înţelegere generală… Putem avea oare înaintea ochilor într-un întreg desăvârşit
întreaga sumă a forţelor şi legilor naturii care acţionează în jurul omului? … O asemenea viziune
totală este parcursul zilei… şi o totalitate şi mai mare o reprezintă parcursul anului.”
Există corespondenţe complexe între parcursul zilei şi al anului şi organismul omenesc, ca de
exemplu alternanţa dintre somn şi veghe şi modificările de conştienţă legate de acestea. Totuşi, în
om se întâlnesc laolaltă, eliberate, vara şi iarna. „În om, timpul devine într-adevăr spaţiu… Aici
intervine un moment în care observaţia ştiinţifică se revarsă în contemplarea artistică. Arta
deschide un fel de taine ale naturii, fără de care nu am înţelege niciodată în mod desăvârşit natura.
Trebuie să înţelegem configurarea artistică a lumii dintr-un anumit punct. Şi dacă am parcurs o
dată calea de la configurarea ştiinţifică, pur conceptuală, la cunoaşterea artistică, atunci facem şi
cel de-al treilea pas, cel spre aprofundarea religioasă.”
Dacă am găsit în noi, acţionând împreună în centru, forţele universale, fizice, sufleteşti şi
spirituale, atunci le vedem şi afară, în depărtările Universului… Voinţa omenească se înalţă (până)
la creaţia artistică şi, în fine, într-o asemenea relaţie cu lumea… care este o dăruire pozitivă…
omul începe să se vadă tot mai mult în întreaga sa entitate… Vieţuirea împreună cu Universul îi
devine cult, şi aşa ia naştere cultul cosmic, înlăuntrul căruia omul poate fiinţa în fiecare clipă a
vieţii sale… Orice cult pământesc este o imagine simbolică a acestui cult. Acest cult cosmic este
superior oricărui cult pământesc.”
(R.St. GA 219, Raportul lumii stelare cu omul şi al omului cu lumea stelară. Comuniunea
spirituală a omului, 29.12.1922)
Omul poate cuprinde totalitatea naturii numai prin înţelegerea imaginativ-artistică a parcursului
zilei şi al anului. Pe această cale, el ajunge la cultul cosmic. El vorbeşte şi despre transformarea
acţiunii stelare în conţinutul viitorului şi despre „marele templu al Cosmosului”, în care noi
înfăptuim ceva, jertfind.
„…Dacă vom putea aduce pe Pământ ceva pe care el nu îl are, poate lua naştere un Pământ al
viitorului… Dacă omul înfăptuieşte aceste gânduri de sine-stătătoare, atunci el conferă Pământului
viitor... Dacă preluăm imaginaţiuni, inspiraţii, intuiţii, atunci ele sunt formaţiuni existente de sine-
stătător în viaţa Pământului… În felul acesta, cunoaşterea spirituală este o adevărată comuniune,
începutul unui cult cosmic adecvat prezentului…”
20 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
Steiner numeşte aici cultul cosmic şi „forma spirituală de comunicare a omenirii” (R.St. – GA
219, Raportul lumii stelare cu omul şi al omului cu lumea stelară. Comuniunea spirituală a omului,
31.12.1922).
„Vom înţelege din nou Cosmosul prin aceea că vom cuprinde din nou lumea în imaginaţiuni”
(R.St. – GA 216, 29.09.1922).
În cazul cultului cosmic, omul este cel care jertfeşte din spiritual-sufletescul său, în lumea
minerală şi vegetală. În felul acesta, ea este transformată, spiritualizată.
„Prin maşini, prin tehnica exterioară, omul intră în relaţie cu forţele naturii exterioare…, prin
acţiunile cultice el intră în relaţie cu forţele spiritual-elementale… Pe acest Pământ se vor săvârşi
în viitor acţiuni cultice care provin dintr-o înţelegere corectă a lumii spirituale… În sfera
acţiunilor rituale vor fi prezente spirite elementale, care se vor desăvârşi în viitor.” Acest lucru are
de a face cu cuvintele lui Christos: „dar cuvintele mele nu se vor trece”. (R.St. – GA 216,
29.09.1922)
„Cultura cere ahrimanizare… aceste forţe care urcă din imaginaţie, inspiraţie, intuiţie vor avea
puterea să dirijeze ceea ce ar trebui să-l covârşească altfel pe om, din tempo-ul rapid al
ahrimanizării. Ceea ce vine din lumea spirituală, din imaginaţie, inspiraţie, intuiţie, este mai
puternic decât toţi caii-putere ce pot proveni din mecanizarea lumii. Dar forţele mecanizatoare îl
vor covârşi pe om dacă el nu va găsi contraponderea faţă de acestea în revelaţiile lumii spirituale,
înspre care el trebuie să tindă.” (GA 202, 28.11.1920)
„Vom înţelege… că se va trezi imaginaţiunea vie, şi că aceasta va însemna… găsirea lui Isis,…
a divinei Sophia…” (GA 202, 25.12.1920)
„Înarmaţi cu această putere a lui Christos, va trebui… să mergem în căutarea noii Isis… Isis
este ceea ce luminează spre noi din Cosmos, auric, în multe culori strălucitoare. Pe ea trebuie să o
înţelegem atunci când privim în Cosmos şi vedem Cosmosul auric, în culorile sale strălucitoare…
Trebuie să putem pune viu dinaintea noastră ceea ce dobândim prin Isis cea regăsită, astfel încât
pentru noi Cosmosul să devină spiritual. Trebuie să cuprindem din interior Soarele, Luna,
Pământul, pa Saturn, Jupiter, Venus, Vulcan… Trebuie să înţelegem că prin puterea lui Christos…
trebuie să găsim o astronomie lăuntrică… şi atunci, în această stră-vedere a Universului, forţa
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 21
regăsită a lui Isis, care este însă acum fora divinei Sophia, va deveni… Christos, prin care oamenii
ajung la adevărata eficienţă pentru că sunt în adevărata cunoaştere. Nu Christos ne lipseşte, ci
cunoaşterea lui Christos… Sophia lui Christos (înţelepciunea despre Christos). …Ceea ce am
pierdut este cunoaşterea, contemplarea lui Christos Iisus. A existat în decursul ultimului timp
tendinţa de a pierde tocmai această forţă a lui Isis, forţa Mariei. Ea a fost ucisă prin tot ceea ce a
urcat în conştienţa modernă a omenirii.
Acesta este oarecum misterul omenirii moderne, anume că, în fond, Maria-Isis a fost ucisă, că
ea trebuie căutată în depărtările cereşti cu puterea pe care o poate elibera Christos în noi, dacă ne
dăruim Lui în sensul corect…
S-ar putea, totuşi, ca această Societate Antroposofică să fie o comunitate de oameni legaţi prin
iubire, pentru că ei simt că datoria lor. Este o căutare comună.” (GA 202, 23.12.1920)
Trupurile noastre eterice sunt cufundate în trupurile eterice ale sufletului poporului, al spiritului
limbii şi ţinutului eteric-geografic. Prin ele – în iubire – trebuie să căutăm omenirea, iubind!
Ca şi cum ne-am afla în corul sferelor păcii!
În Christos se regăsesc laolaltă spiritele popoarelor. Prin spiritul poporului trebuie să-l căutăm pe
Christos!
(vezi GA 174a, 13 septembrie 1914)
„Viaţa unui asemenea suflet-grup (suflet al poporului) durează 500 de ani (7 generaţii), iar
după 500 de ani sufletul-grup se reînnoieşte în sine însuşi; el provine dintr-un altul şi se naşte pe
sine însuşi, fără a-şi pierde conştienţa.”
„Spiritele progresive ale popoarelor sunt întotdeauna conducătoarele culturii de ansamblu a
omenirii în ceea ce priveşte progresul ei.” (GA 121, 16.06.1910)
„Spiritul nordului a avut mereu sarcina să le inspire pe celelalte suflete ale popoarelor.”
(R.St., GA 121, «Misiunea sufletelor câtorva popoare»)
„…astfel că trebuie spus, totuşi, că nu există altă mitologie pe Pământ c are să dea o imagine
mai importantă şi mai limpede despre evoluţia lumii, decât această mitologie nordică…”
(R.St. – GA 121, «Misiunea sufletelor câtorva popoare», 12.06.1910)
22 Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social
„Dacă e să vorbim despre o aromă deosebită, chiar despre aura unui anumit ţinut al
Pământului nostru… Pentru conştienţa clarvăzătoare se ridică realmente deasupra fiecărui petic al
Pământului nostru această formaţiune spirituală specifică, tip nor, care trebuie desemnată drept
aură eterică a unui anumit ţinut pământesc” (GA 121, 08.06.1910). Vezi şi GA 202, 25.12.1920.
„Spiritul poporului (Arhanghel) acţionează (prin înălţarea aurei eterice) într-un mod extraordinar
de subtil şi de intim asupra sufletului omenesc individual în această întreţesere de temperamente.
Dar şi alte entităţi mai acţionează acolo într-un mod cu mult mai intens, mai plin de forţă… Aceste
alte Spirite ale popoarelor (Exusiai), care sunt legate de forţele naturii şi de om…
Ceea ce poate exprima un om, cele prin care se vesteşte el ca aparţinător al poporului său, ceea
ce lasă el să se reverse afară, în aer, este ceea ce pot determina Spiritele formei legate de Spiritele
popoarelor numai prin aceea că ele au rămas, cu marile lor forţe şi puteri, pe treapta Spiritelor
popoarelor…
Ieri am expus faptul că mai sunt active şi alte forţe, Începătoriile sau Spiritele personalităţii
(Arhai)… Acestea acţionează în aşa fel încât lucrează înăuntru trupului fizic, din Eul lor, din
organizaţia lor sufletească, astfel încât aduc în mişcare forţele trupului fizic. Trebuie să
presupunem, aşadar, că dacă într-un anumit timp apare ceva ca rezultat al acţiunii Spiritului
timpului, ceva prin care omenirea face un progres, aceasta corespunde unei munci cu forţe fizice în
cadrul existenţei noastre pământeşti…
Imaginea acestei munci este ceea ce acţionează conducând într-un punct al Pământului, ceea ce
altfel acţionează în moduri multiple ca Spirit al timpului…
Am putea relata sute şi mii de cazuri în care procesele fizice sunt aduse la un loc cu gândirea
omenească, de unde se poate vedea cum este intuit de către Arhai sau forţele primordiale ceea ce
se introduce în lume ca idei, ca idei temporale, care influenţează apoi oamenii în evoluţia lor, care
le reglează progresul şi îl pătrunde în mod legic.” (GA 121, 08.06.1910)
„Viaţa imaginativă comunitară este ceea ce trebuie să apară… trebuie să se dezvolte în special
un fel de inspiraţie a geniilor popoarelor. Şi din această inspiraţie trebuie să se elaboreze ideile
juridice… Tocmai prin aceste inspiraţii pe care trebuie să le afle geniul poporului, va fi înlănţuit
Ahriman. Altfel, fiinţa ahrimanică se va dezvolta pe întreg Pământul…
…prin adâncirea în acest limbaj (al poeţilor şi celui originar al popoarelor şi oamenilor
individuali) va rezulta posibilitatea unei simţiri imaginative… În limbaj există impulsuri spirituale
care oferă posibilitatea de a indica – oarecum ca prin gesturi – asupra a ceea ce trebuie discutat
tocmai în legătură cu viaţa socială… Şi noi trebuie să învăţăm din nou să resimţim ceea ce ne
întâmpină în mod vizibil, ca pe un fel de limbaj… Trebuie să învăţăm din nou să înţelegem limbajul
întregii naturi.” (GA 190, 29 martie 1919)
Dirk KRUSE – Cultul inversat – sau Cultul social 23
2. Bibliografie:
Friedrich Benesch, Aspectul religios al antroposofiei, Cultul cosmic şi cultul inversat (două
volume)
Paul Hoffmann, Fred Poepig, Cultul inversat şi cultul cosmic, o sarcină a Societăţii
antroposofice, editură proprie
Gerhard von Beckerath, Convorbirea drept cult, editura Goetheanum
Corinna Gleide, Ralf Gleide, Relativ la acţiunea lui Christos în viaţa socială (capitolul 3), editura
Goetheanum
Dietrich von Asten, Comuniunea cultică şi spirituală, editura Goetheanum
Martin von Bacher, Germeni pentru o cultură spirituală a viitorului, paşi pentru dezvoltarea Eu-
lui, paşi pentru formarea de comunităţi, paşi înspre cultul inversat. Acţiunea forţelor contrare,
editura Carl
Herbert Ludwig, Convorbirea antroposofică în sensul cunoaşterii drept „cult inversat”, editura
Möllmann 2010
Günter Röschert, Convorbirea liberă în sensul cunoaşterii drept „Cult inversat”: Problema
existenţială a Universităţii libere, editura pentru Antroposofie 2010
Dirk Kruse, Dezvoltarea organizaţiilor spirituale, editura Menschenbild
Hella Krause-Zimmer, Christian Rosenkreutz, editura Goetheanum 2009 (se oferă amănunte mai
multe asupra încarnărilor acestuia)
Peter Selg, Rudolf Steiner şi Christian Rosenkreutz, Institutul Ita Wegmann 2010 (Expunere
foarte limpede a misiunii rozicrucianismului)
Andreas Neider (editor), Antroposofie şi rozicrucianism: texte selectate din Rudolf Steiner,
editura Rudolf Steiner 2007