ECOSISTEMUL

UMAN

Manna Elisa-Bianca
Grupa 4
Sanatatea Mediului
Prof. Univ. Dr.DORIN LAZAR
 CUPRINS

1. Structura si funcția............................................................................................
2. Independența organism-mediu...........................................................................
2.1. Schimburile de energie si materie dintre om si mediul înconjurător...........
2.2. Factori de mediu care influențează organismul uman...................................
3. Bibliografie..........................................................................................................

2
 STRUCTURA SI FUNCTIE

Ecologia umana, prin obiectul sau de studiu,

ecosistemul uman, se specializează in domeniul limitat al
studiului interrelației dintre om si mediul sau de viață
complex, natural sau artificial.

Ecologia umana devine o ramura specializata a ecologiei generale.

Particularitatea sistem uman este aceea ca intervine într-un sistem mai complex decât toate celelalte
ecosisteme de pe planeta tocmai prin caracterul si calitățile omului, ca individ, si al populațiilor, ca sistem.

Examinând CARACTERUL ISTORIC al ecologiei umane, vom avea o privire de ansamblu asupra evoluției
întregului fenomen al interrelației organismului uman cu mediul sau de viață.

Apariția omului, in urma cu 3-4 milioane de ani, a constituit un moment crucial in stăpânirea naturii. Acest
fenomen a fost marcat de gradul de dezvoltare ontogenetica a omului.

Apariția omului, ca ființă rațională, cu activitate gândită si calculat, a indus schimbării notabile in ecosistemul
uman. Adaptarea omului primitiv a stat la baza primelor elemente de progres organizat. Deși relațiile erau
bazate pe principiile primitive ale supraviețuirii si perpetuării prin procreare, ele erau totuși dominate de
afecțiunea fata de progenituri si de atașamentul fata de grup.

Dispunând de capacitați raționale, intuitive si creative, omul si-a perfecționat mijloacele prin care a luptat cu
greutățile naturii.

De la apariția focului, de la perfecționarea armelor

pentru vânătoare, la începutul domesticirii animalelor,
apoi la apariția si dezvoltarea unei zootehnii primitive,
pana la marile cuceriri de astăzi din toate domeniile,
contribuie in mod general la dezvoltarea cunoașterii, la
progresul tehnico-stiintific in toate domeniile de
activitate.

Diviziunea muncii in comuna primitiva si dezvoltarea

schimburilor intre oameni, ca forme primite de mișcare
in ecosistemul uman si pana la marile transformări
produse in structura organismului uman, a conștiinței lui, a relațiilor interumane, de cultura, civilizare, de
cooperare si chiar de afaceri, a dus la crearea unui nou tip de om: omul modern, care poate influenta in mod
pozitiv sau negativ mediul de viață , natural si social.

3
Spre deosebire de animale, omul si-a creat un mediu artificial de viață, care permite creșterea gradului de
confort biologic si de civilizare. Mediul acesta este legat după legi artificiale, elaborate de om, pentru oameni si
pentru buna funcționare a colectivității.

INDEPENDENTA ORGANISM-MEDIU

Omul este ființa biologica cea mai avansata pe scara evoluției animale.
El își construiește un cadru de viată aparte, cu habitat deosebit de cel natural.

Ființa umana este structurata anatomic in așa fel încât sa-si poată desfășura funcțiile de baza a mediului sau
de viață. Este un organism complex structurat, pe parate, organe, țesuturi si celule specializate, care asigură
integral si corelat funcția sa. Specializarea, perfecționarea prin funcții si structuri al unor organe este rezultatul
dezvoltării ontogenetice. Filogenetic, omul apare ca partea cea noua a evoluției pe scara ființelor vii.

Organismul uman funcționează ca un întreg sub

comanda CREIERULUI = este rezultatul unei lungi
evoluții ontogenetice. Creierul nu este numai la om,
dar este cel mai evoluat ca structura si funcție.
Creativitatea, raționamentul, formarea unui înalt
nivel de conștiința si civism ii sunt atribuite. Este un
organ cu înalte funcții interne, are si sarcini in
exterior, in domeniul vieții de relație cu mediul sau
cu oamenii, contribuind la armonizarea acestora.

Sistemul nervos central coordonează funcționarea

aparatelor vitale ale organismului uman: respirația, circulația cu funcția cardiaca. Oprirea lor generează
moartea organismului si moartea creierului, in aproximativ 5 minute.

Comportamentul si modul de reacție al organismului in relație cu mediul este variabil si in strictă dependenta
de factorii genetici.

GENOTIPUL= totalitatea caracterelor moștenite si dobândite, înmagazinate n cadrul genetic, ele se exprimă in
mediu prin exemplare cu fenotip particular, in strânsă legătura cu genotipul.

Modificările brutale ale genotipului pot schimba destinul urmașilor sau al speciei si pot fi pozitive sau negative.
Modificările izolata a genotipului, sub influenta factorilor de mediu, cu apariția de structuri fenotipice
particulare, poarte numele de fenocopie.

Analizând structura genetica a omului, constatam aceasta a evoluat o data cu evoluția speciei. Oameni epoci
noaste sunt mai înalți si trăiesc mai mult fata de alte epoci. Acest fenomen este cu atât mai vizibil daca
examinam comparativ locuitori din tari supradezvoltate, mediu dezvoltate si subdezvoltate.

Academicianul Stefan Milcu prezenta astfel interrelația dintre om si mediu:

4
“omul, cu structura eredității sale biologice si sociale, intra in interrelația directa cu
mediul in general, cu cel natural si social in special. Acestea, la rândul lor, vor coopera
in acțiunea asupra eredității umane”

SCHIMBURILE DE ENERGIR SI MATERIE DINTRE OM SI MEDIUL

INCONJURATOR

Organismul uman ca si celulate, organisme vii, constituie o unitate cu mediul înconjurător,

datorită multiplelor schimburi care se realizează intre ele, si anume:


Schimb de substanțe- cu rol plastic sau alte surse de căldură, fie din alimente, care,
prin transformarea lor, vor genera energie;
 Schimb de energie- fie de la soare sau alte surse de căldură, fie din alimente, care,
prin transformare lor, vor genera energie;
 Schimb de informații- semnale si stimuli care ajuta la autoreglarea organismului in funcție de mediu.

Omul, are posibilitatea de a lupta cu succes împotriva morții, menținând in viață componentele speciei.

Schimburile energetice si de materiale intre organism si mediu reprezintă criteriul fundamental al existentei pe
planeta....................................................................................................................................................................
Organele de aport de materiale din mediu către organism sunt cele ale apratelor reparator, digestiv, urinar,
glandele sudoripare si sebacee. Alte organe transforma materialele si energia primite dintre mediu, in energie
utilizabila direct pentru funcționarea organismului, prin mecanisme complexe, biochimice, biofizice, fiziologice,
in procesul arderilor metabolice.

Cantitățile introduse zilnic in organism sunt:

 20.000-30.000 l aer;
 2-3 l apa;
 0.2-1.5 kg alimente;

Cele evacuate sunt:

 20-30 osmoli CO2;

 1.5 l apa;
 150-300 g fecale;
 Cantități variabile de substanțe metabolice;
 3.000 calorii

5
Relația dintre structura si funcția organismului in ansamblu, este subordonata legilor biochimiei, biofizicii,
fiziologiei, care permit menținerea sistemelor vieții in organism. Aceste organe se afla într-o permanenta
corelație si interrelație si se supun legii biologice conform căreia funcția creează organul.

In acest sens, anatomia si antropologia aduc o serie de dovezi, in legătură cu dezvoltarea marinii, creierului,
craniului si a unor organe interne.

Succesiune acestor modificări este următoarea:

 Se modifica raporturile organismului cu mediul;

 Se produc modificări ale funcției;
 Au loc modificări structurale, care se fac destul de complicat, dar care, perfecționează funcția; aceasta
este o transformarea veritabilă, transmisibila ca atare generațiilor următoare.

FACTORII DE MEDIU CARE INFLUENTEAZA

ORGANISMUL UMAN

Asupra sa acționează un grup de factori, ce pot fi grupați in:

 Factori fizici,
 Factori chimici,
 Factori biologici,
 Factori psiho-sociali.

Factorii fizici

Intervin in viața omului in mod permanent, într-o diversitate de forme si concepte.

1. Spațiul

Este foarte important pentru individ si pentru populația umana. Starea de

sănătate este strâns legata de relația cu spațiul de locuit, muncit, plimbat etc.

2. Aglomerația si timpul

Sunt alte elemente fizice care pot interveni in echilibrul ecosistemului

uman, influențând in mod direct atât sănătatea individului cat si a grupului.
Pot induce o patologie ce va marca atât structura cat si funcția organismului
uman. Influenta lor poate genera moartea indivizilor.

3. Radiațiile

6
Pentru sănătatea oamenilor, au semnificație radiațiile calorice, luminoase,
ultraviolete si ionizate. La acestea se adaugă oscilațiile mecanica (sunete,
vibrații), fenomenele electrice si magnetice. Acestea toate pot fi produse
natural sau artificial.

Factorii chimici

Intra in relație cu omul pe mai multe cai.

Se introduc in organismul omenesc si, in lipsa acestora viața nu ar putea asista:

 Oxigen, carbon, ozon, fier, cupru, calciu, magneziu, fluor;

 Sodiu, clor, potasiu, calciu.

Factorii biologici

Sunt viețuitoarele de toate felurile constituie o parte importanta a mediului de viață uman............................
Ele sunt:

 Microorganismele: bacterii, viruși, ciuperci, paraziți:

 Animalele vertebrate: sunt mai ales cele domestice, o importanta sursa de hrana si de îmbrăcăminte;
 Plantele: fundamentale pentru hrănirea omului, furnizează materia prima pentru industria textila,
combustibili si construcții.

Factorii psiho-sociali

Dezvoltarea si civilizarea mediului de viață al

omului determina o competiție sociala oarba in
procesul acumulării de capital, cu efecte variate
asupra individului. Stresul in viață sociala poate
genera reacții psihice variate, de la cele de tipul
nevrozelor pana la patologie psihica majora, cu
marcata nota sociala.

Legile severe ale economiei de piață, concurenta

oarba care se impune generează insomnii, nevroze,
psihoze. Este de fapt cert ca factorii psiho-sociali sunt deosebit de importanți in viață omului, si in special a
celui care trăiește in mediul urban.

Bibliografie:
“ Sănătatea mediului ambiant” Prof. Univ. dr. Dorin Lazar