MINISTERUL EDUCAȚIEI,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA BIOMEDICINĂ

CATEDRA ESTETOLOGIE

DISCIPLINA SANALOGIE

REFERAT

SĂNĂTATEA INDIVIDUALĂ ȘI FACTORII DETERMINANȚI

Autor:
Moisei Doina
Studenta anului I,gr.I-EST-203-11
Specialitatea: Servicii publice Estetologice

Data suspendării :
Coordonator științific :
Tălămbuță Nina
Doctor ,conferențiar universitar

Chișinău 2021
 CUPRINS
I. ACTUALITATEA TEMEI …………………………………………....3
II. SĂNĂTATEA INDIVIDUALĂ ȘI
FACTORII DETERMINANȚI……………………………………..4-22
2.1.Sistemul individual.Caracteristici.Necesități…………………..4-11
2.2.Factorii fizici……………………………………………………11-13
2.3.Factorii chimici…………………………………………………14-16
2.4.Factorii biologici………………………………………………..16-21
2.5.Factorii psihosociali……………………………………………21-22
III. CONCLUZII…………………………………………………………...23
IV. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………24
 I.ACTUALITATEA TEMEI
Conform OMS, noțiunea de sănătate individuală e definită ca fiind „Starea
de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social, și nu doar în absența
bolii sau infirmității". Putem spune că sănătatea este o stare a organismului în care
toate organele și sistemele funcționează ca un tot întreg, în mod normal și regulat.
Şi potrivit Comunității Europene, starea de boală rezultă în urma interacțiunii
dintre constituția genetică, mediul fizic, societate și comportament. Se menționează
în raportul realizat de aceasta despre faptul că există două tipuri de risc, și anume:
individual și colectiv. Riscul la nivel populațional depinde de numărul persoanelor
expuse și nivelul expunerii, adică comportamentul populației și al societății și
factorii de mediu. Riscurile întâmplătoare includ: predispoziția genetică pentru o
anumită afecțiune, riscul de a dezvolta o boală infecțioase sau riscul de a fi expus
unui accident cardiovascular. Riscurile pot apărea în urma alegerilor pe care le
facem, acestea fiind legate de un anumit comportament sau de mediul în care
trăim. Unele opțiuni sunt individuale - de exemplu alimentația irațională, fumatul,
alcoolul. Altele sunt realizate la nivel de populație -opțiuni care afectează starea de
igienă și alimentație.

Deciziile care ne afectează starea de sănătate este o adevărată problemă de

îngrijire a acestei valori supreme - SĂNĂTATEA. Îngrijirea acesteia depinde de
opțiunea individuală, dar deseori e suportată la nivel de colectivitate prin
intervențiile Guvernului, în ceea ce privește prevenirea bolilor (de exemplu
vaccinarea) sau sub formă de ajutor social - cu efect benefic asupra sănătății.

Legătura dintre mediul natural și cel uman este un punct important în

dezvoltarea individuală. Indicatorii stării de sănătate pun în evidență distribuția
bolilor într-o comunitate. Acești indicatori presupun informații cum ar fi – rata de
morbiditate și mortalitate, anii de viață pierduți, rata deceselor la anumite vârste,
decese accidentale. Profilul riscului de sănătate include trei componente principale:
comportamentul, societatea și mediul înconjurător (mediu fizic, chimic și
biologic).
3
 II. SĂNĂTATEA INDIVIDUALĂ ȘI FACTORII DETERMINANȚI
2.1. Sistemul individual. Caracteristici. Necesități.
Organismul uman este caracterizat de o serie de trăsături biologice comune sau
care se aseamănă cu alte viețuitoare. Însă cu siguranță deține particularități
specifice speciei sale care-l diferențiază , și anume prin latura sa spirituală, aici
contribuind dezvoltarea anatomică, cât și cea funcțională a creierului.

Sistemul individual al omului cuprinde un spațiu întins, datorită stațiunii

bipede, stăpânire critică a ființelor și lucrurilor din jur, fiind luată în considerație și
existența altor oameni. Astfel, omul îşi întărește proprietatea de a folosi bunurile
vieții și de a le împărtăși și cu ceilalți. Perfecționarea a două mijloace de evoluție -
viața socială şi munca rațională, i-a permis omului să progreseze biologic și moral.
În mediul său individual, omul are capacitatea de a-și stabili propriile legături
fizice, materiale și spiritual cu natura, societatea, dar și cele două mijloace de
evoluție.

Ecosistemul uman se menține deschis , el fiind direct proporțional cu rezervele

care-i asigură existența: oxigen, căldura, hrana etc. ; fixând alte produse care-i sunt
nocive: bioxidul de carbon, vaporii de apă, dejecțiile.

Individul primește și resimte asupra sa influențele mediului, dar gradul și

proporția diferitor factori nu au aceeași valoare, la unele niveluri, influența lor fiind
abia resimțită . Factorii fizici (mecanici, termici, actinici, electrici), chimici
(atrmosferici, hidrici, alimentari), biologici (microorganisme, plante, animale,
oameni) și psihosociali (psihologia, cultura, știința, morala, economia, politica)
converg spre om sub forma unui sistem complex, care devine tot mai mare și mai
mare, societatea evoluând astfel.

Prin evoluția societății însă, individul este mai dependent de factorii sociali.
Acțiunea factorilor de mediu este uneori directă (acțiune termică, mecanică,
toxică), alteori indirectă: de exemplu, factorii chimici şi hidrici care modifică clima

4
asupra individului. Sistemul individual este numai parțial desprins de sistemele
superioare, depinzând, într-o măsura mai mare sau mai mica de celelalte sisteme.

Munca asigură nu numai producerea de bunuri necesare existenței, ci

condiționează sănătatea fizică și mintală.Omul contemporan efectuând o muncă
predominant intelectuală, duce lipsa de activitate fizică, apelând la activități
gospodărești sau artizanale, completare cu caracter de divertisment (hobby) sau la
sport. Munca și celelalte forme de mişcare asigură sănătatea, dezvoltarea și funcția
normală a organelor și sistemelor de organe, în raport cu natura și modul de
desfășurare.

Depășind limitele fiziologice ale muncii și ale recuperării prin odihnă, oboseala
se poate acumula, într-un interval, mai scurt sau mai lung, devenind patologică. În
ultimul timp, solicitarea predominant psihointelectuală a omului în procesele de
muncă a determinat creșterea frecvenței oboselii sistemului nervos central.

5
 Odihna este procesul obligatoriu care alternează cu munca, realizându-se prin
somn, repaos, reducerea efortului și concentrării, uneori numai prin schimbarea
unui tip de muncă cu altul.

Somnul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin

suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și
încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare
musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor
secretorii). În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în
care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel puțin din punct de vedere
neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată.

Perturbările somnului sunt frecvent întâlnite. O privare de somn sau o dereglare a

ritmului circadian poate să ducă la o deteriorare importantă a activității zilnice. O
serie de modificări intrinseci sau extrinseci (mediu, medicamente sau afecțiuni) pot
conduce la apariția unor tulburări de somn sau de ritm circadian.

Efectele lipsei de somn: fizic înseamnă o suprasolicitare a sistemelor de adaptare

la starea de veghe, o creștere a nevoilor energetice pentru a putea susține
activitatea fizică și intelectuală. Cele mai implicate sunt aparatul cardio-vascular
(inimă şi vasele de sânge), aparatul digestiv și sistemul neuroendocrin.
Consecințele sunt favorizarea apariției precoce, la indivizii predispuşi, a
hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiace ,la angină pectorală și infarctul de
miocard. Pot să apară gastrite, tulburări de tranzit intestinal.

Se asociază scăderea capacității de concentrare, somnolență diurnă și tulburări

de comportament alimentar. Apar tulburări cognitive legate de felul în care
individul se va percepe pe sine, işi va percepe performanțele, viața personală, de
familie sau a grupului din care face parte. Se pot asocia sentimentele și trăirile de
inadecvare, lipsa de înțelegere din partea partenerului de viață. Tulburările
somnului pot fi de ordin cantitativ (hiper- sau hiposomnii) și de ordin calitativ
(parasomnii).

6
 Sportul, gimnastica, activitatea fizică joacă un rol important în viața noastră,
dar totuşi puțini oameni practică vreo disciplină sportivă cu regularitate. O mare
influență benefică asupra sănătății o are mişcarea la aer proaspăt. Popularitatea
scăzută a formelor de odihnă activă este o problemă perpetuă. Lipsa de activitate
fizică are un efect nociv asupra sănătății, la fel ca și fumatul sau nivelele ridicate
de colesterol în sânge. Activitatea fizică sistematică este cel mai sigur și cel mai
ieftin mod de a evita diversele maladii. Ea îmbunătățeşte starea de sănătate în mai
multe moduri: reduce activitatea muşchiului cardiac, micşorează riscul apariție a
bolilor cardio-vasculare, contribuie la creșterea masei osoase, protejează împotriva
osteoporozei.

Influența pozitivă a activitățiii fizice apare şi în sfera psihologică. Se reduc

anxietățile, se atenuează stările depresive, se ameliorează calitatea somnului și
buna dispoziție. Mai mult – efortul fizic prestat în grup are rol de integrare socială.
Activitatea fizică este și o modalitate de a fugi de problemele cotidianului, de a
uita de stresul zilei, deoarece atunci când exersăm, ne dăruim cu totalitate efortului.
Datorită efortului fizic se ameliorează starea noastră mentală, ceea ce duce la o
stare de bună dispoziție.

Activitatea fizică contribuie la arderea caloriilor, ceea ce duce la scăderea masei

corporale și la menținerea unei greutăți corecte. Exercițiile practicate cu
regularitate au un efect pozitiv asupra metabolismului de bază, micşorează pofta de
mâncare şi ajută la reducerea țesuturilor grase în corp. Exercițiile fizice nu numai
că ne sculptează silueta ci ne și ameliorează dispoziția, ferindu-ne de toate
problemele pe care le aduce cu sine obezitatea.

Turismul de recreere a fost asociat cu Revoluția Industrială din Marea Britanie

prima țară din Europa care a promovat turismul de recreere și odihnă pentru
lucrătorii din industrie al cărui număr era în creștere în acea perioadă. Inițial, acesta
era destinat deținătorilor de mijloace de producție, oligarhiei economice,
comercianților și proprietarilor de fabrici. Aceştia reprezentau noua clasă de
mijloc. Cox&Kings a fost prima companie turistică oficială înființată în 1758.
7
 Originea britanică a acestei noi industrii este reflectată și de denumirile utilizate.
In Nice, Franța, una dintre primele stațiuni de pe riviera franceză ce s-a impus de-a
lungul timpului, promenada poartă și astăzi numele de „Promenada Englezilor", iar
în multe alte stațiuni istorice din Europa continentală, hoteluri vechi, de rezonanță,
sunt denumite Bristol/Carlton/Majestic, ceea ce reflectă dominanța de început a
clienților englezi.

Mulți dintre turiștii atraşi de turismul de odihnă călătoreau la tropice, atât în

perioada de iarnă cât și în cea de vară. Locurile cele mai vizitate erau : Mexic, Bali
în Indonezia, Brazilia, Cuba, Republica Dominicană, Malaezia, insulele din
Polinezia, Queensland din Australia, Tailanda, Florida și Hawaii din Statele Unite
ale Americii.

Turismul este o modalitate de dezvoltare personală. Majoritatea specialiştilor

acordă o importanță mare învățării în timp şi, de asemenea, punerii în practică a
informațiilor acumulate. Călătoriile deschid mintea. Mult! Chiar şi cele în tara de
baştină.Turismul te ajută să cunoști oameni noi, culturi noi. Dezvoltarea personală
te scoate din mediul tău de creştere. Turismul este cea mai bună formă de recreere
şi odihnă, atât a minții, cât şi a corpului. Turismul încurajează creativitatea și

8
comunicarea.

Alimentația este procesul prin care organismul primeşte substanțele nutritive

necesare desfășurării activităților fiziologice și îşi asigură substratul energetic,
enzimatic, hormonal necesar îndeplinirii funcțiilor principale relație, nutriție și
reproducere.

Alimentația este o componentă a stilului de viață alături de activitatea fizică,

sănătatea mentală, somnul. Se pot da definiții pentru stilul de viață sănătos, dar
lucrul cel mai important este să ne comportăm astfel încât să ne reducem riscul de
boală. Sigur că fumatul, comportamentul agresiv, poluarea mediului, lipsa
imunizărilor, consumul de droguri contribuie la creșterea acestui risc. Preocupări
privind menținerea stării de sănătate există din antichitate. "Principiul dublei
perfecțiuni" menționat în scrierile rabinice (Talmudul), la romani binecunoscutul
"Mens Sana in Corpore Sano" exprimă necesitatea de a menține o bună stare fizică
și mentală.
9
 Alimentația normocalorică este cea ideală - alimentația trebuie să fie
normocalorică, adică să conțină numai atâtea calorii cât sunt necesare
organismului, în funcție de ritmul de consum pentru fiecare vârstă, de efortul fizic
şi intelectual depus. S-a demonstrat că persoanele care au un aport caloric mai
redus şi un consum minim de grăsimi sunt mai puțin expuse la îmbolnăviri de
cancere şi de afecțiuni cardiovasculare.

Stilul de alimentație în grabă, cu produse fast-food, încărcate cu grăsimi,

cărnuri și zaharuri, predispune la dependență, prin declanşarea în creier a unor
reacții care conduc la supraalimentație, urmată de celulită și obezitate. Un adult
sănătos, cu o activitate moderată, care consumă zilnic 2.800-3.000 calorii, are
nevoie, în medie, de 70-80 grame proteine (300-400 calorii), 300-400 grame
glucide (1.200-1.600 calorii) și 80-100 grame lipide (700-800 calorii). La acestea
se adaugă 500-800 grame fructe și legume, care aduc necesarul de vitamine,
minerale, glucide și o parte din cantitatea de apă. Reproducerea este o
caracteristică a organismelor vii, care se manifestă prin naştere din părinți , ca
rezultat al fecundării, a unui urmaş , care din punct de vedere morfologic şi genetic
este asemănător părinților. Prin acest proces asigurându-se perpetuarea speciei.

Reproducerea este o formă a înmulțirii în cadrul unei specii. În reproducere, prin

intermediul materialului genetic, caracterele părinților sunt transmise mai departe
urmaşilor, fiind moștenite.

Din cauza diversitäții formelor de celule care iau naștere prin reproducere, se
face o diferențiere între o înmulțire pe cale sexuată, având la bază gameții (celulele
sexuale), care are loc prin procesul de meioză și pe de altă parte prin procesul de
mitoză (diviziune celulară) care este o înmulțire asexuată, caracteristică
organismelor unicelulare, plantelor și la unele animale. Reproducerea, din punct de
10
vedere biologic, reprezintă sensul existenței organismelor vii. Această idee este
subliniată și de existența în cazul majorității speciilor vii a două forme de
existență: mascul/femelă.

Ereditatea este proprietatea tuturor organismelor vii aparținătoare unei specii

de a da naștere la urmași asemănători sau capacitatea organismelor de a transmite
la descendenți anumite caractere ereditare, fie prin reproducere asexuată sau
reproducere sexuată. Prin procesul eredității, variațiile genetice se acumulează și
pot duce la evoluția prin selecție naturală a unor fenotipuri (conform teoriei
evoluției lui Darwin). Programul genetic se complică odată cu evoluția lumii.
Astfel, la om materialul genetic reprezintă un filament de circa 2 m şi câteva mld.
de semen. Acest program să execute cu precizie, organele dezvoltându-se într-o
anumită ordine ca – număr, poziție, dimensiuni, formă, proporții etc. Dezvoltarea
eşuată sau dezordonată are loc în prezența manifestărilor teratogene cancerigene.

Gestația reprezintă procesul de purtare a unuia sau mai multor descendenți,

numiți și fetuși sau embrioni, în interiorul corpului unei mamifer de tip femelă
11
precum cel uman. La o sarcină, pot exista mai multe gestații (spre exemplu,
gemenii sau tripleții). Organismal matern oferă fătului hrană, energie și toate
condițiile necesare dezvoltării într-un mediu exterior organismului său, lichidul
amniotic având toate proprietățile adecvate de- temperatură, salinitate, compoziție
ionică. În viața intrauterină, se reproduce prin ontogeneză trecutul istoric al
filogenezei. Integrarea individului în ecosistem constituie o caracteristică generală
a viețuitoarelor din toate speciile. La om această trăsătură e accentuată și se
manifestă prin variate funcții și modalități la toate nivelurile de organizare.

Adaptarea la componentele mediului este o cale de bază de integrare a

organismului la mediul de viață, dar nu este decât o treaptă a acestei complexe
funcții. Indiferent de circumstanțele în care se află individul - muncă, odihnă, sport
etc. , el este într-o continuă interacțiune cu diferite categorii de factori din mediul
ambient- fizici, chimici, biologici și psihosociali.

2.2. Factorii fizici

Biotopul reprezintă un mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ

omogene pe care se dezvoltă o biocenoză . În structura biotopului sunt incluse
substanțele anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici și
relațiile dintre acești factori.

Temperatura, ca factor fizic, influențează structura, activitatea fiziologică,

comportamentul, distribuția și dinamica organismelor. Temperatura atmosferică
condiționează în mare măsură existența organismelor terestre, acționând asupra
repartiției lor pe suprafața globului.

Lumina. Viața organismelor este influențată de lumină prin trei aspecte: durată,
intensitate și lungime de undă. În natură, lumina provine de la Soare, ale cărui
radiații globale (G) sunt formate din radiații solare directe (S) și radiații solare
difuze (D), de unde G = S + D. Lumina solară este compusă din radiații
ultraviolete, cu lungimea de undă de 0,28 - 0,38µm; radiatii vizibile
12
(fotosintezante) cu lungimea de undă de 0,38 - 0,78µm şi radiații infraroșii cu
lungimea de undă de 0,78 - 3µm. Variațiile ritmice ale intensității luminii,
determină o anumită ritmicitate metabolică, fiziologică și comportamentală a lumii
vii. Homocromia, umbra criptică, colorația de avertizare, mimetismul, sunt
influențate de asemenea de acțiunea luminii şi de adaptarea animalelor de a
percepe culorile din mediu.

Lipsa luminii în condițiile vieții subterane (peşteri, galerii) conduce la

depigmentarea și atrofierea ochilor la numeroase populații de animale.

Focul, ca factor ecologic influențează structura, dinamica și succesiunea

biocenozelor afectate. Deşi focul este considerat ca un factor distructiv, unele
observații au arătat că în unele situații el capătă caracter de regim cu efecte
ecologice complexe .Efectele focurilor din savane asupra fertilității solurilor din
regiunile tropicale rămân un subiect mult controversat. In general, în aceste
regiuni, incendiile determină creșterea potențialului productiv al solurilor,
13
favorizând constituirea unui covor de graminee. Focul a constituit factorul
primordial al reducerii pădurilor din țările mediteraneene, fiind favorizat și de
ariditatea estivală care caracterizează acești biotopi.

Perturbațiile microclimatice determinate de foc se traduc prin creșterea

fluctuațiilor termice zilnice, modificarea compoziției aerului (scade conținutul de
oxigen și crește cel de dioxid de carbon), majorarea pH-ului și cantității de
elemente nutritive din sol, reducerea humusului și a capacității de reținere a apei.

Factorii mecanici - dintre factorii mecanici cei mai cunoscuți, cu rol

important în ecosistem, sunt cei reprezentați de mișcarea aerului (vântul) și apei
(curenții), iar eu rol mai puțin important, cutremurele de pământ și erupțiile
vulcanice.

Vântul. Din punct de vedere ecologic, curenții de aer se pot grupa în vânturi
cu caracter de regim (alizeele) sau cei ce suflă cu o anumită periodicitate (de
exemplu, crivățul a cărui intensitate maximă este iarna) şi vânturi cu caracter
neperiodic (furtuni, uragane). Vânturile din prima categorie au rolul ecologie cel
mai important. De pildă, curenții aerieni care acționează pe suprafețe întinse lipsite
de un strat vegetal continuu determină cu timpul apariția fenomenului de eroziune.
Eroziunea eoliană este foarte accentuată în zonele stepice și de pustiu, mai ales
acolo unde textura solului este de natură nisipoasă sau constituită din aluviuni.

Gravitația influențează configurația și evoluția biotopurilor terestre și marine.

Câmpul magnetic terestru. Variațiile spontane ale acestuia perturbă

activitatea normală a viețuitoarelor și declanşează reacții de adaptare. Presiunea
atmosferica acționează factor de selecție în conexiune cu alți factori, ducând astfel
la o anumită compoziție a biocenozei.

14
 2.3. Factorii chimici

Expunerea la substanțe chimice periculoase este, de asemenea, un motiv important

de îngrijorare. In viața de zi cu zi, oamenii pot fi expuși la o gamă largă de
substanțe chimice, prin aer și apă poluată și prin produse de consum și alimentație.
Anumite substanțe chimice periculoase au proprietăți care le fac să persiste în
mediu și să se bioacumuleze în lanțul alimentar, ceea ce înseamnă că între
reducerea emisiilor şi reducerea expunerii există o întârziere considerabilă. În plus,
cantitatea și varietatea de substanțe chimice folosite în prezent și creșterea continuă
a producției chimice sugerează că expunerea oamenilor și a mediului va continua
să crească. Ca urmare, apar preocupări legate de efectele asupra sănătății ale
expunerii la amestecuri chimice în cursul vieții, în special în perioadele
vulnerabile, de exemplu copilăria timpurie, sarcina și vârsta înaintată.

Azotul. Azotul elementar se află în atmosferă în proporție de 78,44% (peste

3/4 din volum). Sub aceasă stare, azotul nu exercită în mod obişnuit nici o acțiune
asupra majorității organismelor. Pătrunderea sa în componentele biocenozei se
realizează numai după ce a fost fixat de anumite microorganisme (de exemplu
Rhizobium phaseoli, R. trifolii etc.), precum și prin metabolizarea unor compuşi
organici de către plante și animale. Prezența azotului în organismele vii este legată,
mai ales de compoziția proteinelor, substanțe caracteristice vieții.

Oxigen. Pentru lumea vie, oxigenul are rol esențial în respirație. În funcție de
capacitatea organismelor de a folosi în respirație oxigen molecular liber sau inclus
în substanțe organice, ființele vii se grupează în aerobe (majoritatea plantelor și
animalelor pluricelulare și parte din cele monocelulare) şi anaerobe (unele
microorganisme).

Dioxid de carbon. Creșterea concentrației de dioxid de carbon din aer până la

1-3% față de valoarea normală, determină mărirea apreciabilă a frecvenței
respirației, iar la animalele hibernante accelerează instalarea stării de hibernare.

15
Pentru populația umană, dioxidul de carbon este unul din componenții primordiali
ai mediului extern şi intern, fiind evacuat pe cale respiratorie în proporție de 4,7%
(22-23 1/oră). Sursele de CO2 din bazinele acvatice sunt reprezentate, în special,
de activitatea vitală a populațiilor vegetale și animale și de descompunerea
substanțelor organice. In apă, CO2 intră în reacție cu diverşi compuși formând
carbonați și bicarbonați ce sunt surse nutritive pentru unele specii și totodată au
rolul de a păstra pH-ul apei la un nivel apropiat de valoarea neutră.

Concentrația ionilor de hidrogen (PH-ul). Organismele s-au adaptat în

cursul evoluției lor la diverse valori ale pH-ului. Există plante care se dezvoltă la
un pH constant, fiind adevărați indicatori ai mediului. Larvele unor insecte se
dezvoltă în medii cu valori foarte limitate ale pH-ului, de exemplu, cele ale speciei
Polyphilla fulo populează ape cu pH-ul cuprins între 7-8. Există însă și specii care
s-au adaptat la variații largi ale pH-ului. Astfel, protozoarele suportă variații de pH
cuprinse intre 3,9 și 9,7. În solurile și apele cu pH scăzut (puternic acide), se găsesc
în general puține substanțe nutritive, deci și productivitatea organismelor este
redusă. Cu toate că pH-ul reprezintă un factor chimic important al mediilor de viață
acvatic și terestru, fluctuațiile sale nu sunt considerate implicate direct în
delimitarea arealului speciilor și deci în determinarea structurii biocenozelor
naturale.

Salinitatea. O particularitate ecologică a organismelor ce populează apele

salmastre (au salinitate variabilă cauzată de existența unui aport consistent de ape
dulci în mări fără maree puternică încăt apa dulce rămâne mult timp deasupra apei
sărate) constă în faptul că în marea lor majoritate acestea sunt stenohaline.
Toleranța la o salinitate variabilă este asigurată de prezența unor mecanisme de
reglaj (activitatea organelor de excreție, membrane impermeabile pentru apă etc.).
În ansamblu, salinitatea este un factor chimic important al ecosistemelor acvatice
ale cărui fluctuații în timp și spațiu influențează în mod profund structura specifică
a biocenozelor naturale, induce adaptări complexe la populațiile componente,
condiționând răspândirea geografică a speciilor.

16
 Substanțele minerale din sol. Viața organismelor terestre este de neconceput
în lipsa solului. Aceasta constituie sursa de substanțe minerale și de apă necesar
plantelor, biotopul animalelor din sol, substratul și fondul speciilor terestre. Solul
conține elemente vitale necesare tuturor organismelor reprezentate prin săruri
dizolvate, numite și săruri biogene care pot fi grupate în macroelemente : fosforul
(P), azotul (N2), potasiul (K), sulful (S), calciul (Ca), magneziul (Mg), fierul (Fe),
și în microelemente (necesare organismelor in cantități mici), de exemplu: borul
(B), clorul (CI), cobaltul (Co), zincul (Zn), cuprul (Cu), manganul (Mn).

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii

înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei
oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales in ultimele decenii.
Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele
fiind asociate cu fenomenul cosmie de maximum solar, acestea alternând cu mici
glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar. Temperatura medie a
aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±
0,18 °C.

2.4. Factorii biologici

Cavitatea bucală găzduiește un ecosistem microbian complex care prezintă

specii diferite și particularități de dezvoltare în funcție de structura anatomică
(buzele, dinții, limba, mucoasa jugală, palatul, saliva, crevașele gingivale) sau
construcțiile artificiale pe care se localizează( punți, proteze dentare). Numeroasele
specii bacteriene interacționează fie într-un mod sinergic, adică se ajută reciproc,
unele creează mediul propice sau hrana necesară supraviețuirii altora sau
antagonist - unele specii sunt în competiție cu altele pentru hrană și supraviețuire.
Factorii care influențează dezvoltarea florei bacteriene orale: mediul oral oferă
condiții prielnice supraviețuirii și înmulțirii speciilor bacteriene: umiditate, PH
neutru, hrană. Atâta timp cât aceste caracteristici ale mediului oral se mențin
bacteriile vor continua să existe. Aderența la celulele epiteliale ale mucoasei,
smalțul dentar şi dentină formează coagregate intergenerice. Situsurile
17
protectoare sunt acele lăcașuri care oferă protecție speciilor microbiene slab
aderente: fosetele ocluzale, fisurile smalțului, matricea polizaharidică a peliculei
dobândite de pe suprafața țesutului dur dentar, şanțurile gingivale. Eliminarea
microorganismelor din mediul oral se face natural prin descuamarea epiteliului
bucal, fluxul salivar, mişcările limbii și ale părților moi, prin masticație și
deglutiție și artificial prin periaj dentar, folosirea aței dentare, a apei de gură.
Nutrienții necesari supraviețuirii bacteriilor provin din alimente, aceştia fiind mai
ales carbohidrații, glucidele care prin metabolizarea de către anumite specii
microbiene din placa bacteriană aderentă de structurile dure .În intraorale conduc
la scăderea PH-ului și inițiază procesul de demineralizare al smalțului. Terapia
antimicrobiană locală afectează echilibrul florei orale favorizând înmulțirea
levurilor, ciuperci implicate în infecțiile cutaneo-mucoase. Microorganismele din
fluidul oral sunt diferite de cele care supraviețuiesc pe țesuturile dure alcătuind
placa bacteriană. Acestea sunt mai vulnerabile și mai uşor de îndepărtat prin
mijloacele igienei orale spre deosebire de cele care constituie placa microbiană
aderentă de dinți și care sunt mai rezistente şi mult mai dificil de îndepărtat. Este
important să știm că prin respectarea măsurilor de igienă orală se urmăreşte
îndepărtarea plăcii bacteriene de pe structurile dure dar totodată mediul oral nu va
fi unul steril. Menținerea echilibrului ecosistemului microbian oral este
importantă pentru că bacteriile comensale au rol protector, ajută răspunsul imun şi
împiedică dezvoltarea altor specii patogene, care produc îmbolnăvirea

18
organismului.

Flora aparatului respirator prezintă o distribuție de microorganisme de la

nas spre alveole. Pătrunderea agenților patogeni spre căile profunde este urmată de
fagocitoză., reflex de tuse, mişcare ciliară. Flora obişnuită a cavității nazale e
reprezentată de stafilococi albi și aurii, streptococi etce. Flora microbiană a traheei
şi bronhiilor este redusă, crescând doar în caz de patologii, iar sinusurile sunt de
fapt, lipsite de microorganisme.

Flora intestinală sau microbiota intestinală reprezintă totalitatea

microorganismelor, ce trăiesc în cadrul intestinului gros al vertebratelor, inclusiv al
omului. Aceasta se află într-o relație simbiotică cu organismul-gazdă, fiind atât de
importantă încât, de cele mai multe ori, aceste organisme n-ar putea trăi fără
ajutorul florei intestinale. S-a stabilit că animalele, cărora le lipseşte flora
intestinală au o imunitate scăzută, se presupune că este și un factor care
favorizează cancerul intestinal, În cadrul florei intestinale sunt sintetizate
numeroase substanțe necesare corpului uman, precum vitamina K, biotină, acid
19
pantotenic și acid folic (in cantități mai mici). Intestinul gros este cel mai important
organ imun al omului, din cauza expunerii intense la acțiunea agenților externi.
Flora intestinală joacă un rol esențial contra bacteriilor străine, prevenind
răspândirea acestora în cadrul organismului- gazdă. Flora intestinală participă la
absorbția și digestia unor carbohidrați, precum amidonul, din cauza că corpului
uman îi lipsește unele enzime, necesare descompunerii acestor zaharide. Unele
studii arată că o floră intestinală sănătoasă ar putea preveni Maladia Crohn. Flora
intestinală conține aproximativ 100 trilioane de microorganisme, dintre care mai
mult de jumătate sunt bacterii. Sunt aproximativ 500 specii de bacterii în cadrul
florei intestinale.

Flora vaginală variază în funcție de PH-ul și concentrația de estrogeni a

mucoasei vaginale, aflate în strânsă corelație cu vârsta, astfel: prepubertar și
postmenopauză ,flora este dominată de stafilococcus spp. și corynebacterium spp.
(aceeași floră pe care o găsim pe suprafața epiteliului); la femeile active sexual
flora microbiană se modifică, fiind alcătuită din Enterobacteriaceae, streptococcus
spp, stafilococcus spp, bacterii anaerobe (lactobacili, peptostreptococi, bacili
anaerobi nesporulati, coci anaerobi, mycoplasma hominis, ureaplasma urealyticum,
gardnerella vaginalis). Streptococul hemolitic de grup B (Streptococcus agalactiae)
este prezent în flora vaginală și poate fi transmis la nou - născuți (cu apariția de
complicații neonatale).
20
 Microbiomul, microbii sau flora pielii ar putea fi termeni nefamiliari, dar, de
fapt sunt foarte ușor de înțeles și foarte importanți pentru piele. Chiar dacă nu este
vizibil cu ochiul liber, microbiomul cu siguranță nu ar trebui să fie trecut cu
vederea, deoarece ajută la păstrarea pielii sănătoase și frumoase.Pielea este gazdă
pentru miliarde de microorganisme vii prietenoase, de asemenea cunoscute sub
numele de flora pielii. Această comunitate este numită microbiomul pielii.

De asemenea, microbiomul pielii este diferit de la o zonă la alta a corpului tău.

Dacă te întrebi ce face microbiomul pielii tale in fiecare zi, răspunsul e: multe!
Protejând pielea de organismele neprietenoase și ajutând la echilibrarea pH-ului
pielii, microbiomul are contribuții majore la menținerea barierei de protecție a
pielii. De asemenea, produce substanțe nutritive pentru piele și, deși încă se fac
cercetări, știința a arătat că există diferențe între microbiomul pielii uscate și al
celei normale. Practic, microbiomul pielii tale are o contribuție importantă în a-ți
face pielea să se simtă și să arate mai sănătoasă. Un microbiom echilibrat susține
multe dintre procesele de care pielea are nevoie pentru a se menține sănătoasă și
rezistentă. Când echilibrul microbiomului este afectat, este posibil să nu observați
o diferență notabilă. Dar microbiomul poate funcționa mai puțin eficient, oferind
mai puțină susținere pielii. Studiile arată o legătură între un microbiom
semnificativ dezechilibrat și o varietate de afecțiuni, de exemplu dermatită atopică
și eczemă. Suprafața pielii umane și foliculii piloși sunt colonizați imediat după
naștere de un număr important de bacterii comensale. Flora bacteriană e formată
din: flora rezidentă – bacterii nepatogene care colonizează permanent pielea, cu
excepția ductelor glandelor sudoripare ecrine și apocrine, reprezintă flora cutanată
normală; flora temporar rezidentă - bacterii care contaminează pielea, se
multiplică și pot fi depistate o perioadă de timp și determină manifestări
patologice; flora tranzitorie - bacterii care contaminează pielea, pe o perioadă
scurtă și care nu se multiplică și nu determină manifestări patologice. Flora aerobă
rezidentă e formată din coci Gr + (Staphylococcus spp, Micrococcus spp), bacilli
Gr+ Brevibacterium spp.) și bacilli Gr- (Acinetobacter spp). In foliculii piloși se

21
află de regulă Propionibacterium spp (principalii rezidenți anaerobi) și levuri
(Pityrosporum spp).

Manifestările infecțioase bacteriene eutanate sunt influențate de: tipul de

bacterie și gradul de contaminare; terenul gazdei (gradul de uscăciune sau de
macerație a tegumentelor, eficacitatea antibacteriană a secreției sebacee, rezistența
și continuitatea epiteliului, prezența germenilor saprofiți cu rol de inhibitori
competitive și statusul imun al gazdei). Infecțiile pielii cu bacterii piogene -
piodermite. Ele pot fi: primare (apar pe tegumente neafectate anterior), secundare
(complică o afecțiune preexistentă: ex. Exemă, arsuri). Germenii cei mai frecvenți
incriminați în producerea piodermitelor streptococul și stafilococul.

Flora microbiană - omul este într-o permanență conexiune cu

microorganismele, ele existând atât în cât și înafara organismului. Respirația
expune la pătrunderea a circa 30-100 bacterii din aerul încăperilor și a unui număr
mai mic din aerul atmosferic, în organismal uman.
22
 Alimentele și ingestia de apă, deseori aduc o serie de afecțiuni cauzate de
agenți patogeni. De exemplu, enterobacterioze (salmonele), shigeloze,
leptospiroze, infecții virale (hepatita virală, poliomielita, Coxsackie). La
persoanele din mediul rural, e posibilă contaminarea cu agenți patogeni care cresc
și se dezvoltă în sol – un mediu care conservă sporii germenilor (tetanic, gangrene
gazoasă) și o serie de specii fungice. De asemenea, se întâlnese ouă și larve de
paraziți (ascaride, tenia, strongiloizi etc.).

2.5 Factorii psihosociali

Factorii psihosociali includ relațiile și satisfacția de la locul de muncă,

apartenența la o comunitate, calitatea relațiilor, stresul, suportul psihologic,
relațiile cu cei din jur, managementul timpului etc.

Sănătatea psihologică/ mentală reprezintă o componentă fundamentală a

sănătății individuale și este o parte esențială a vieții noastre, desemnând generic
modul în care oamenii se înțeleg și se integrează în familie, la serviciu sau în
comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi definită în termeni generali
drept capacitatea individului de a menține echilibrul între funcțiile intelectuale și
afective și de a se integra cu suplețe în viața social. Sănătatea mintală este o parte a
vieții cotidiene. Ne-o construim în fiecare zi în familie, la locul de muncă, în cercul
de prieteni, în societate. Sănătatea mintală înseamnă modul în care fiecare îşi poate
armoniza dorințele, ambițiile, capacitățile, idealurile, sentimentele și conștiința
pentru a putea face față cerințelor vieții. Nu există o delimitare netă între sănătatea
mintală și boala mintală. Există o varietate de aspecte ale sănătății mintale. Nimeni
nu posedă în orice moment toate trăsăturile caracteristice ale unei sănătăți mintale
perfecte.

Sănătatea mintală înseamnă: Să ne simțim bine cu noi înşine: să nu ne lăsăm

copleșiți de propriile emoții: teamă, mânie, supărare, dragoste, gelozie, furie,
vinovăție sau griji; - să fim capabili să trecem peste necazurile și greutățile vieții,
să facem față „din mers" dezamăgirilor; - să avem o atitudine optimistă, toleranță

23
(până la o anumită limită însă) față de noi înşine și față de alții, să avem simțul
umorului și să putem face haz cu uşurință de propria noastră persoană; - să nu
putem accepta propriile defecte încercând, în acelaşi timp, să le minimalizăm; - să
avem respect pentru propria noastră persoană; - să ne autoapreciem realist, să nu ne
subestimăm calitățile și capacitățile, dar nici să nu ni le supraestimăm; - să fim
capabili să rezolvăm în mod adecvat situațiile care apar în viața noastră; - să ne
bucurăm de lucrurile simple, de întâmplările cotidiene plăcute. Să ne simțim bine
împreună cu alții: - să fim capabili să oferim dragoste și ajutor celorlalți, să ne
gîndim și la interesele altora; - să avem relații personale satisfacătoare, armonioase
și durabile; - să iubim oamenii, să avem incredere in ei și să le arătăm această
încredere; - să respectăm valorile și demnitatea celorlalți, să înțelegem şi să
acceptăm faptul că oamenii sunt diferiți; - să nu-i înşelăm pe alții, să nu ne folosim
niciodată de ceilalți pentru a ne atinge scopurile dar, în acelaşi timp, să nu-i lăsăm
pe ceilalți să profite de noi; - să simțim că facem parte dintr-un grup. Să putem
îndeplini cerințele vieții: - să ne rezolvăm problemele într-un mod constructiv, pe
masură ce apar; - să ne asumăm responsabilitățile ce ne revin; - să ne modelăm
propriul ambient atunci, cînd se poate și să ne adăptăm atunci când este nevoie; -
să ne facem planuri de viitor; - să primim cu bucurie experiențe și idei noi; - să ne
folosim capacitățile și talentele; - să ne fixăm țeluri realiste; - să fim capabili să
luăm singuri decizii in problemele care ne privesc; - să fim mulțumiți să depunem
eforturi în ceea ce facem, să muncim cât mai bine pentru a realiza ceea ce ne-am
propus.

III. CONCLUZII

24
1. Viața și sănätatea individuală se mențin printr-o puternică conexiune sistemică,
îndeplinind funcții prioritare precum: munca, odihna, somnul, sportul, turismul,
hrana, reproducerea, ereditatea.

2. Mediul înconjurător (aer, apă, sol, obiecte, viețuitoare) solicită în permanență

organismul uman, prin intermediul factorilor mecanici şi a diferitor proprietăți
fizice (temperatura, umiditate, mişcare, radiaii calorice, presiune, electricitate
atmosferică, radiații ultraviolete, câmp magnetic, raze laser, unde de înaltă
tensiune), realizându-se o acțiune complexă și combinată.

3. Factorii chimici reprezintă materialul datorită căruia există manifestări vitale

sub forma proceselor metabolice, esența cărora o constituie reacțiile
chimice(energetică, plastică). Prezența substanțelor chimice, dar și proporția lor în
organism înfățișează o problemă încă insuficient soluționată. Astfel , fiind puse
drept scop anumite sarcini pentru ecologia umană și pentru orientarea corectă în
evoluția umană.

4. Semnificația biologică și relațiile ecologice dintre organism și microorganisme

pe care acesta le găzduieşte - sunt cunoscute parțial; în condițiile în care aceste
tipuri de relații sunt individuale de la o persoană la alta, aici având importanță și
natura agenților patogeni.

5. Structura psihică a individului este supusă factorilor ereditari şi de mediu. Rolul

social al acesteia sporește odată cu existența modului de literatură. prezentare și
răspândire a produselor culturale, și anume ca factor pishosocial – condițiile din
familie, începând cu afectivitatea maternă și finisând cu educația oferită și de
ceilalți membri ai familiei, contribuie la formarea personalității unui individ pe
parcursul istoricului vieții sale.

25
 IV.BIBLIOGRAFIE

1. „Compendiu de dermatologie și venerologie", D.Forsea, R.Popescu,

C.M.Popescu, București:Editura Tehnica, pag.58,415
2. http://ro.medicine-guidebook.com/valeologiya_739_ponyatie- zdorovya-
individualnogo-zdorovya.html
3. https://umfcd.ro/wp-content/uploads/C1-Starea-de-sanatate.pdf
4. https://www.eea.europa.eu/ro/themes/human/intro
5. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4010/1/ cazacu
sanatate psih.pdf
6. https://www.doetoruldedinti.info/flora-microbiana-orala/
7. http://www.medfam.ro/mf/mf/mf17/ursoniu.html
8. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4010/1/ cazacu
sanatate psih.pdf

26