UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonatori ştiinţifici:
Conf. Univ. Dr. Voichiţa GHEOCA
Conf. Univ. Dr. Alexandra ZAMFIR
ABSOLVENT
Roxana Elena ROTAR

Sibiu,2013
 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA”SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA BIOLOGIE

Coordonatori Ştiinţifici:
Conf. univ. dr. Voichiţa GHEOCA
Conf. univ. dr. Alexandra ZAMFIR
ABSOLVENT
Roxana Elena ROTAR

Sibiu,2013

2
INTRODUCERE ..................................................................................................................................4

CAPITOLUL 1. ALIMENTAŢIA OMULUI – FACTOR ECOLOGIC..........................................5

1. 1. Clasificarea alimentelor.................................................................................... ...11
1. 2. Principii alimentare..............................................................................................11
1. 3. Piramida alimentară.............................................................................................23

CAPITOLUL 2. METABOLISM.......................................................................................................32
2. 1. Metabolismul bazal...............................................................................................32
2. 2. Metabolismul energetic.........................................................................................36

CAPITOLUL 3. TULBURĂRI METABOLICE NUTRIŢIONALE ŞI FACTORII DE RISC....37

3. 1. Obezitatea..............................................................................................................37
3. 2. Diabetul..................................................................................................................41
3. 3. Bulimia...................................................................................................................42
3. 4. Anorexia.................................................................................................................42
3. 5. Boli digestive.........................................................................................................44
3. 6. Impactul alimentaţiei , activităţii fizice şi a factorul de stres asupra
organismului.

CAPITOLUL 4. – METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE.......................................................49

4. 1. Scopul lucrării....................................................................................................49
4. 2. Obiective.............................................................................................................49
4. 3. Metoda de cercetare..........................................................................................49
4. 4. Analiza şi interpretarea datelor........................................................................51

CAPITOLUL 5. – CONCLUZII..........................................................................................................67

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................68

ANEXE...................................................................................................................................................71
Declaraţie...............................................................................................................................................97

3
 INTRODUCERE

„Sănătatea este lucrul cel mai natural din lume, pentru că noi facem parte din natură –
suntem natură. Natura se trudeşte să ne păstreze o bună sănătate pentru că noi suntem necesari în
circuitul ei.” (Elbert Hubbard)

Alimentaţia omului, în zilele noastre, a devenit o problemă de cunoaştere şi de educaţie civică.

Dacă până nu demult omul se hrănea în funcţie de producţia proprie şi de anotimp, astăzi datorită
exploziei de produse alimentare pe tot parcursul anului, a circulaţiei lor din cele mai îndepărtate colţuri
ale lumii, omul modern, trebuie să ştie ce trebuie să mănânce, cât, cum să aleagă şi să asocieze hrana,
astfel ca necesităţile nutritive, necesităţile în minerale şi în vitamine să fie asigurate în concordanţă cu
nevoile fiziologice şi aportul energetic al organismului în activităţile lui în societate. Putem spune că
trebuie să se treacă de la o hrănire empirică la una bazată pe cunoaştere, chiar, cu un anumit caracter
ştiinţific. În consecinţă, a apărut o nouă profesie, aceea de nutriţionist, cu grade diferite de pregătire,
fie medii sau superioare, absolvenţi de facultăţi specializate în nutriţie.
Omul astăzi este tot mai dezorientat de variantele şi multitudinea părerilor legate de
alimentaţie, precum şi de necesitatea de completare a alimentaţiei cu o gamă foarte largă de suplimente
nutritive pe care le recomandă nutriţioniştii. Toate acestea ne pot conduce la anumite concluzii: una
din ele este că organismul uman şi-a pierdut capacităţile de extragere a nutrienţilor din alimentele
produse astăzi de industria alimentară, o alta este aceea că în goana obţinerii de produse cantitative în
defavoarea celor calitative, se pierd calităţile nutritive ale alimentelor, atât de origine animală, cât şi de
origine vegetală. În sfârşit prin producerea permanentă, a pierderii caracterului sezonier al materiilor
prime ale produselor alimentare omul, trebuie să păstreze o hrănire diversificată în funcţie de factorii
ecologici, temperatură, anotimp, dar şi biologici vârstă, sex, etc. În plus, au apărut materii prime
modificate genetic: carne artificială, rase de animale cu calităţi nutritive superioare, la fel şi plante de
cultură şi legume modificate genetic, aşa numite OMG- uri, care diversifică şi mai mult oferta nutritivă
a omului contemporan.
În acest prezent este necesar ca omul să aibă un ghid alimentar care să-l conducă prin labirintul
nutriţional, să nu facă exces în nici o formă de hrănire ca organismul lui să nu fie influenţat de
calităţile mai mult sau mai puţin superioare ale oricărui aliment, în consecinţă, pornind de la
importanţa acestei teme, în lucrarea de faţă ne-am propus să facem o analiză a modalităţilor de hrănire,
în funcţie de factori biologici vârstă, sex şi în funcţie de factori sociali ca profesia, tipul de activitate şi
retragerea din activitate

4
 CAPITOLUL I: ALIMENTAŢIA OMULUI – FACTOR ECOLOGIC
1.1 GENERALITĂŢI
Alimentaţia este importantă pentru sănătate, constituie baza, dacă persoanele nu sunt
bine alimentate se pot îmbolnăvi cu uşurinţă. Se credea că alimentaţia este sinonim cu nutriţia, totuşi
sunt procese relaţionale dar diferite. Nutriţia este ştiinţa care se ocupă cu studiul bazelor biochimice şi
fiziologice ale alimentaţiei. Nutriţia studiază din punct de vedere calitativ şi cantitativ nevoile
alimentare care să permită menţinerea stării de sănătate. (http://www.rompan.ro/principii-nutritive/).
Prin definiţie nutriţia reprezintă totalitatea proceselor de ingestie ,tranşformare şi
utilizare a alimentelor ,necesară creşterii , dezvoltării şi desfăsurării activităţilor organismelor vii.
(Dobru. D. 2004 ).
Alimentaţia este procesul prin care organismul îşi procură alimentele necesare pentru a
ne menţine în viaţă, după disponibilitate, este un proces voluntar, educabil şi este influenţat de factorii
sociali, economici şi culturali. Este foarte important să cunoaştem semnificaţia necesităţilor
nutriţionale şi cum să echilibrăm dieta. Alimentele după studiile actuale de nutriţie se împart in 7 grupe
(fig. 1.1) (Graur, 2006).

Fig. 1.1: Alimentaţia sănătoasă....încotro?

5
 Alimentaţia este importantă pentru sănătate, constituie baza, dacă persoanele nu sunt bine
alimentate se pot îmbolnăvi cu uşurinţă. Se credea că alimentaţia este sinonim cu nutriţia, totuşi sunt
procese relaţionale dar diferite.
Este deja dovedit la ora actuală că alimentaţia joacă un rol important în promovarea şi
menţinerea stării de sănătate de-a lungul întregii vieţi, o dietă nesanogenă jucând un rol important în
determinismul a numeroase boli cronice cu incidenţă şi prevalentă în creştere alarmantă în civilizaţia
actuală, precum sunt obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul, osteoporoza
şi bolile dentare. În mod normal ne place să mâncăm pentru a ne satisface foamea, pofta sau gustul, dar
şi pentru a trăi sănătos, ştim că hrana este factorul cel mai important care ne înfluenţează traiul, în bine
sau în rău. Consumăm de mai multe ori pe zi cantităţi de alimente, preparate culinare şi lichide. Din ele
obţinem ceea ce este necesar pentru viaţă: calorii (energie) şi substanţe nutritive: glucide (hidraţi de
carbon), lipide (grăsimi), proteine, vitamine şi substanţe minerale (calciu, magneziu, sodiu, fier),
influenţa alimentaţiei asupra organismului poate fi benefică datorită alimentaţiei sănătoase (fig. 1.2)
sau extrem de dăunătoare, cauzată de alimentaţia nesănătoasă.(Hâncu et al.,2012).

Figura 1.2: Alege o viaţă sănătoasă(http://linella.md/ro/list/88/Diete-Linella/item/id/145)

Alimentaţia sănătoasă înseamnă un consum moderat, dar variat de alimente şi preparate

culinare pe care le dorim apetisante, gustoase şi sigure repartizate în 3 mese principale şi eventual 2-3
gustări. Scopul alimentaţiei sănătoase este de a realiza un echilibru caloric şi nutritiv. Echilibrul
nutriţional se referă la prezenţa în hrana noastră a substanţelor nutritive în următoarele proporţii:
glucide (hidraţi de carbon) aproximativ 50-55%, proteine 15-20%, şi lipide (grăsimi) 30-35%. Acestea

6
atrag după ele cantiţăti normale de vitamine şi substanţe minerale dintre care cele mai importante sunt
sodiul, potasiul, calciul, magneziul şi fierul (fig. 1.3). Aportul de sare ar trebui să fie sub 5g /zi, iar cel
de lichide necalorice 2-3 l /zi. Cu ajutorul unei alimentaţii sănătoase ne menţinem sănătatea activitatea
vieţii va fi foarte bună şi vom trăi mai mult şi mai departe de boli. Promovarea (menţinerea) sănătăţii
este probabil cel mai important beneficiu al alimentaţiei sănătoase. Lipsa bolilor ne face viguroşi,
rezistenţi la provocările vieţii şi în coabitarea cu stresul psiho-social (Hâncu et al. 2012).

Figura 1.3. Principalele caracteristici Ale Alimentaţiei nesănătoase( dupăHâncu et al.,2012 )

Calitatea vieţii, în toate aspectele sale, este şi ea influenţată de alimentaţia sănătoasă: de la

capacitatea de muncă fizică sau intelectuală, la gândirea pozitivă, creaţie, procreaţie sau
competitivitate. Sănătatea şi calitatea vieţii sunt strâns legate, generând caracteristica stare de bine.
Asigurarea longevităţii departe de boli este un alt apreciabil beneficiu al alimentaţiei sănătoase.
Precizez însă că pentru a fi longevivi sănătoşi, alimentaţia sănătoasă trebuie să înceapă cât mai
devreme şi să dureze practic nelimitat (Hâncu et al., 2012).
Beneficiile alimentaţiei sănătoase sunt maxime dacă se asociază cu (fig. 1.4):
 Starea de nefumător
 Activitatea fizică zilnică, cel putin moderată
 Somnul odihnitor
 Consumul moderat (sau deloc) de alcool (Hâncu et al., 2012)

Figura 1.4: Componente nutritive şi proporţiile lor într-o alimentaţie sănătoasă (www.uihealthcare.org)

7
 Principalele boli care pot fi prevenite prin alimentaţia sănătoasă, asociată cu stilul de viaţă
sănătos (fig. 1.5):
1. Bolile cardiovasculare şi cerebrovasculare, cele mai cunoscute fiind infarctul miocardic şi
accidentele vasculare cerebrale
2. Diabetul zaharat
3. Obezitatea şi supraponderarea
4. Hipertensiunea arterială
5. Dislipidemiile (creşterea colesterolului şi a trigliceridelor în sânge)
6. Cancerele
7. Guta
8. Bolile hepatice şi gastrointestinale (constipaţie, colon iritabil)
9. Litiaza biliară şi renală (pietre la fiere şi rinichi)
10. Osteoporoza
11. Cariile dentare
12. Bolile pielii ( Hâncu et al.,2012)
Supragreutatea atrage după sine o multitudine de probleme de sănătate: produce suprasolicitarea
articulaţiilor şi oaselor, creşte tensiunea arterială şi valorile colesterolului seric, produce anomalii
respiratorii şi creşte riscul de apariţie al diabetului, bolilor cardiovasculare şi al accidentelor cerebrale.
Alimentele nu sunt doar importante surse nutritive (vitamina C, fibre alimentare), dar furnizează
în acelaşi timp antioxidanţi importanţi, ce protejează împotriva bolilor cardiovasculare şi a
neoplaziilor. Orice dietă ar trebui să conţină zilnic cel puţin 5 porţii de fructe şi legume.
Consumul excesiv de grăsimi produce creşterea nivelului seric de colesterol şi a riscului pentru
apariţia obezităţii şi bolilor cardiovasculare.
Alimentaţia nesănătoasă scurtează viaţa, o umple de boli şi de neputinţă.

8
 Alimentaţie
inadecvată

Lipsa
Stil de activităţii
Alcool şi viaţă fizice
tutun

Stres

Fig.1.5.Influenţa factorilor de mediu în raport cu stilul de viaţa

Necesarul caloric este rezultatul bilanţului energetic al organismului în care aportul de calorii egalează
cheltuiala de calorii. Menţinerea acestui echilibru este una dintre cele mai importante funcţii ale
organismului. Caloria este substratul energetic al organismului. Unitatea de măsura cea mai folosită
este Kilocaloria(Kcal) sau Kilojoul(Kj), iar 1kcal=4, 18Kj. Sursele de calorii sunt: proteinele, lipidele,
glucidele cărora li se adaugă alcoolul. Acesta din urmă nu este considerat aliment pentru că nu conţine
substanţe nutritive, dar trebuie luat în calcul aportul caloric, având în vedere puterea sa energetică
considerabilă. Aportul substanţelor nutritive şi al alcoolului la producerea de energie este diferit, cele
mai calorigene fiind grăsimile şi alcoolul, urmate de glucide şi proteine .( Hâncu et al., 2012).

Astfel prin arderea unui gram din fiecare substanţă nutritivă sau de alcool, cantitatea de calorii
furnizată este:
pentru lipide(grasimi): 9 Kcal sau 37 kj
pentru alcool: 7kcal sau 29Kj
pentru proteine: 4 Kcal sau 17Kj
pentru glucide: 4 Kcal sau 17 Kj
Aportul caloric zilnic al adultului sănătos depinde de vârsta, sex şi activitatea fizică.
Aportul caloric zilnic trebuie să fie repartizat diferit celor trei substanţe nutritive. Astfel, din
totalul caloric trebuie să revină:
50-55% glucidelor
30-35% grăsimilor
12-15% (maximum20%) proteinelor.( Hâncu et al.,2012).
Criteriile unei diete adecvate, în concluzie, urmăreşte să asigure următoarele obiective:
- alimentaţia trebuie să asigure o creştere şi o dezvoltare corespunzătoare;
9
 - activitate fizică şi întelectuală normală o alimentaţie insuficientă scade randamentul fizic şi
într-o oarecare masură, şi pe cel intelectual;
- stare de sănătate bună. Trebuie avute în vedere nu numai dezechilibrele nutriţionale majore
(obezitatea, dislipidemiile, hipertensiunea arterială, ), dar şi cele minore (avitaminozele fruste, colon
iritabil, diverticuloză intestinală) deseori trecute cu vederea sau private de o relaţie certă cu modul de
alimentaţie;
- un aport alimentar optim, noţiunea de aport alimentar optim este relativă. Dacă se compară
recomandările făcute de comisiile de nutriţie din diferite ţări se poate observa existenţa unor diferenţe
importante atât în ceea ce priveste aportul caloric global, cît şi aportul diferitelor principii nutritive
luate individual. Tradiţia alimentară a unei populaţii, sedimentată în raport cu condiţiile de mediu
(climă, relief) şi de viaţă (grad de activitate fizică) poate să explice unele diferenţe în necesarul de
principii nutritive care, totuşi nu poate varia foarte mult de la o populaţie la alta. (Chirilă, 2002).
Un lucru care trebuie subliniat este acela că în anumite limite o stare de nutriţie similară poate
fi asigurată prin diete prezentând diferenţe marcate între ele, în special în ceea ce priveste, „calitatea”
alimentelor folosite. De astfel, nu ne putem imagina compoziţia unei diete ideale, care să poată
corespunde tuturor indivizilor. Este probabil că aceasta nici nu există. Fiecare individ are o structură
morfo-funcţională specifică, un temperament caracteristic, o dinamică fizică particulară, care fără
îndoială reclamă unele particularităţi de regim alimentar, care în mod obişnuit nu sunt luate în
consideraţie. Disponibilitatea de alimente este corespunzatoare, iar în unele ţări excesivă. Mai puţin de
jumătate din aportul de alimente este reprezentat de produsele naturale, neprelucrate (fructe, legume,
cereale, carne, lapte, ouă). Cele mai multe alimente sunt „prelucrate”industrial (derivatele din lapte,
derivatele din carne, derivatele rezultate din rafinarea cerealelor, conservarea legumelor şi fructelor,
zahărul şi produsele zaharoase) (Chirilă,2002)
Alimentaţia echilibrată prevede cantitatea optimă, corelaţiile substanţelor nutritive şi biologice
active, de bază (proteine, grăsimi, glucide, vitamine, substanţe minerale). Ea asigură corelaţiile
fiziologice favorabile între componenţii esenţiali şi substanţele nutritive (aminoacizi, acizi graşi,
amidon), acţiunea substanţelor minerale asupra manifestărilor biologice în organism, a altor substanţe
nutritive şi a părţilor lor componente. O deosebită atenţie se acordă echilibrului substanţelor esenţiale
ce nu se sintetizează în organism sau se sintetizează în cantităţi limitate. Componenţii de bază în
alimentaţia omului îi reprezintă aminoacizii esenţiali în număr de 8-10, acizii graşi polinesaturati (3-5),
toate vitaminele şi mineralele. Substanţele indispensabile se consideră unii conponenţi cu activitate
fiziologică înaltă, ca fosfolipidele, glicoproteidele, fosfoproteidele şi mulţi alţi compuşi. Cantitatea
totală de componenţi indispensabili în alimentaţia balansată este mai mare de 50. Principiile de bază
ale alimentaţiei echilibrate sunt corelaţiile corecte şi întemeiate ale substanţelor de bază nutritive şi
biologic active, ca proteine, lipide, glucide, vitamine substanţe minerale în corespundere cu vârsta,
sexul, activitatea şi modul de viaţă. (www.pravaliata.ro)

10
 Glucidele e necesar să constituie 55% din valoarea energetică a raţiei alimentare în 24 de ore.
Balanţa unor glucide este următoarea: amidon 75%, zaharuri 20%, substanţe pectinice 3% celuloză 2%
din cantitatea totală de glucide. (www.pravaliata.ro)
Includerea zilnică a legumelor şi fructelor în raţia alimentară ne permite să rezolvăm problema
balanţei unei glucide (zaharoză, fructoză, substanţe pectinice, celuloză) (www.pravaliata.ro).
Balanţa elementelor minerale: calciu şi fosfor în alimentaţia populaţiei adulte trebuie să existe
într-un raport de 1: 1,5, balanţa calciului şi magneziului - 1: 0,5. Aceste elemente minerale sunt bine
echilibrate în lapte şi produsele lactate. Din aceste alimente calciul se absoarbe foarte bine. Fructele şi
legumele conţin o cantitate mică de calciu ceea ce micşorează valoarea lor ca sursa de calciu. Balanţa
nefavorabilă a calciului, fosforului, şi magneziului în pâine, carne, peşte înlesneşte procesul de
absorbţie al calciului din aceste produse. Pentru a asigura alimentaţia raţională optimă se recomandă de
consumat zilnic: carne şi produse din carne 4-8%, lapte şi derivatele lui 10%, ouă 3-4%, grăsimi 12-
17%, cerealele şi derivatele lor 25-45%, legume şi fructe 17-18%, zahăr şi produse zaharoase 7-8%,
băuturi nealcoolice 2-3% . (www.pravaliata.ro)

1. 1. Clasificarea alimentelor

1. Carne şi derivatele din carne

2. Laptele şi derivatele din lapte
3. Ouă
4. Grăsimi alimentare (lipide vegetale şi animale)
5. Pâine şi făinoase
6. Legume
7. Fructe
8. Dulciuri
9. Băuturi nealcoolice
10. Condimente

1. 2.. Principii alimentare

Principiile alimentare sau nutritive sunt substanţele care trebuie să fie cuprinse în raţiile
alimentare pentru că acestea să asigure dezvoltarea organismului, întreţinerea şi reproducerea lui în
condiţii normale. Deşi organismul uman are nevoie în tot cursul vieţii de aceleaşi principii sau

11
substanţe nutritive, cantităţile variază de la individ la individ în funcţie de vârstă, greutate, sex, condiţii
de climă, natura activităţii depuse şi starea de sănătate. (Mincu,1995)
Glucidele: Cea mai mare parte din hrana obişnuită a omului este constituită din zaharuri sau
glucide. Acestora li se mai spune din cauza constituţiei lor chimice şi hidraţi de carbon. Principalul rol
al glucidelor în organism este acela de furnizor de energie sub formă de glucoză, dar rolul lor nu se
opreşte aici, glucidele intră şi în compoziţia membranelor ţesutului nervos, conjunctiv, participă la
fabricarea de hormoni,enzime ( http://www.nutritionistcluj.ro).
Prezenţa obligatorie a glucidelor în raţia alimentară este justificată de faptul că ele sunt
principii nutritive energizante prin excelenţă. Într-adevăr, aşa cum se va arăta, degradarea lor în
organism furnizează energie pentru toate funcţiile acestuia şi în mod particular pentru activitatea
musculară. Glucidele prezintă avantajul că pot fi uşor digerate şi absorbite în organism, iar pe de altă
parte ajută la metabolizarea altor categorii de principii nutritive, în special a grăsimilor (Mincu,1995).

Din punct de vedere calitativ pot fi utilizate pentru hrană oricare din glucidele care eliberează
în urma digestiei monozaharidele glucoză, galactoză, fructoză, manoză (ultimele trei monozaharide se
transformă în organism tot în glucoza). De fapt în raţia obişnuită a omului intră următoarele glucide:
amidonul, zaharoza, lactoza, glucoza şi fructoză În organism oricare dintre aceste glucide ajung să se
transforme în glucoză.(Mincu,1995).
În general este preferabil ca glucidele să fie consumate în forme naturale din cauză că sursele
naturale mai cuprind şi alte substanţe necesare organismului (vitamina B, E, C şi substanţe minerale în
cereale, cartofi şi fructe. După cum se observă glucidele sunt procurate aproape exclusiv din surse
vegetale. Acestea cuprind însă şi celuloză care deşi face parte din categoria glucidelor, nu este digerată
în tractul digestiv uman. (Mincu,1995).
Lipidele: Această categorie de principii nutritive constituie o componentă importantă a raţiei
alimentare. Necesitatea prezenţei lipidelor în raţie rezultă din următoarele însuşiri specifice pe care le
prezintă:
 au cea mai concentrată valoare energetică din raţie. Într-adevăr ele eliberează în
organism 9, 3kcal/g, mai mult decat dublul cantităţii eliberate de glucide sau proteine.
Aceste ultime două categorii de principii nutritive eliberează numai 4, 1 kcal/g;
 se pot consuma în stare uscată, spre deosebire de proteine şi polizaharide care nu au
gust în stare uscată si nu pot fi consumate decât după o prealabilă preparare (de obicei cu
apă);
 sunt solvenţi pentru vitaminele liposolubile (A, D, E, K) şi pentru carotene
(provitamina A), substanţe aflate şi ele în raţia alimentară;
 înlesnesc absorbţia vitaminei D şi prin aceasta a calciului, ajutând astfel în mod indirect
la utilizarea calciului de către organism în special la fixarea lui în oase şi dinţi;

12
  contribuie după metabolizare în organism la formarea lipidelor de depozit, care ajută la
protejarea organelor interne (rinichi, inima, ficat) şi la păstrarea temperaturii constante a
corpului;
 ajută la prelungirea procesului de digestie încetinind secreţiile stomacale ce conţin acid
clorhidric (datorită acestui fapt apare senzaţia de saţietate şi de îngreunare după o masă
bogată în grăsimi). În ceea ce priveşte însuşirea lipidelor de a procura energie organismului,
se remarcă diferenţe mici între cele de origine animală şi cele de origine vegetală. Se
consideră în general că lipidele animale au o valoare biologică superioară faţă de cele de
origine vegetală pentru că primele cuprind dizolvate mai multe vitamine liposolubile: în
special vitaminele A şi D. Cu toate acestea lipidele de origine vegetală au o valoare
biologică apreciabilă datorită faptului că cuprind acizi graşi esenţiali, aceşti acizi graşi
esenţiali superiori nesaturaţi pe care organismul nu îi poate sintetiza şi de care are nevoie.
Lipidele care intră frecvent în raţia obişnuită a omului sunt: trigliceridele, fosfolipidele,
steridele şi componentele lor (colesterol şi acizi graşi). (Oancea,2007).
Proteinele: sunt principii nutritive cu rol plastic fiind necesare pentru creşterea organismului
tânăr şi întreţinerea celui adult. Sunt substanţe azotate constituite din aminoacizi. În organism după
apă, proteinele sunt substanţele cele mai răspândite. Ele reprezintă principalul material de construcţie
al muşchilor, pielii, părului, unghiilor, sângelui, inimii, creierului şi al tuturor organelor implicate în
digestie. Pe de altă parte, proteinele intră în constituţia unor hormoni care controlează principalele
funcţii vitale: creşterea ritmului metabolic, dezvoltarea sexuala. De asemenea, proteinele iau parte la
prevenirea acidifierii sau alcalinizării mediului intern precum şi la menţinerea echilibrului apei
(Mincu1995, Oancea,2007).
Importanţa şi necesitatea prezenţei proteinelor în raţii pentru menţinerea bunei funcţionări a
proteinelor în organism şi pentru asigurarea refacerii ţesuturilor, rezultă din cercetarea următoarei
situaţii: se ştie că un organism adult elimină zilnic azot prin urină chiar atunci când el se află în stare
de inaniţie. (Mincu, 2002). Pe de altă parte, necesitatea proteinelor în raţie pentru asigurarea sintezei de
proteine în ţesuturi noi este deosebit de evidentă în unele stări fiziologice speciale, spre exemplu în
gestaţie şi alăptare. Într-adevăr femeile în stare de gestaţie au nevoie de o alimentaţie mai bogată în
proteine pentru construirea substanţelor proteice noi necesare dezvoltării uterului şi fatului. De
asemenea, femeile care alăptează au şi ele nevoie de un regim mai bogat în proteine pentru că acestea
să servească în organism la formarea proteinelor laptelui. Pentru formarea de proteine proprii,
organismul are nevoie de 22 de aminoacizi. Cu excepţia a 8 dintre ei, toţi ceilalţi aminoacizi pot fi
sintetizati şi în organismul omului adult. Cei 8 aminoacizi care nu se sintetizează în corp şi sunt totuşi
necesari se numesc aminoacizi esenţiali. Ei trebuie să fie prezenţi în raţie simultan şi în anumite
proporţii. Este de remarcat că nu toate proteinele raţiei alimentare sunt în măsură să procure toţi
aminoacizii esenţiali şi să acopere nevoile azotate ale organismului adică să se transforme în proteine

13
proprii lui. Proteinele complexe (cu un număr mare şi variat de aminoacizi, inclusiv aminoacizii
esenţiali) au valori biologice mari şi se numesc proteine complete. (Mincu,2002).
Proteinele care cuprind un număr limitat de aminoacizi esenţiali şi neesenţiali nu sunt în stare
să procure organismului materialul necesar pentru refacerea ţesuturilor proprii, ele au valori biologice
mici şi se numesc proteine incomplete. În general proteinele de origine animală din carne, lapte şi
produse lactate sunt proteine complete, în timp ce proteinele de origine vegetală din legume şi fructe
sunt proteine incomplete. Acest fapt relevă superioritatea proteinelor de origine animală faţa de cele de
origine vegetală. (Mincu,2002).
În alcătuirea unei raţii alimentare adecvate trebuie să se asocieze cu grijă alimentele ce conţin
proteine sărace în aminoacizi cu cele care cuprind aminoacizii respectivi în cantităţi suficiente. În
cazuri contrare prin administrarea mai îndelungată de raţii neadecvate din acest punct de vedere apar
deficienţe proteice cu manifestări multiple, variate şi grave. Printre acestea se observă frecvent
scăderea greutăţii şi încetinirea dezvoltării ţesuturilor, scăderea tonusului muscular, degradarea pielii,
părului, unghiilor, scăderea rezistenţei la infecţii, întârzieri în vindecarea rănilor şi instalarea
depresiunii nervoase sub diferite aspecte. (Mincu,2002)
Vitaminele sunt o categorie de principii nutritive indispensabile organismelor animale în
cantităţi foarte mici. Cu foarte puţine excepţii, organismele animale superioare nu pot sintetiza
vitaminele şi de aceea ele trebuie să fie procurate din raţia alimentară.(Oancea,2007)
Există aproximativ 20 de substanţe considerate active din punct de vedere vitaminic pentru om.
În funcţie de solubilitatea lor în apă sau grăsimi ele se clasifică în două categorii: vitamine
hidrosolubile şi vitamine liposolubile. Fiecare dintre aceste vitamine se află în cantităţi variate în
diverse alimente; de asemenea fiecare vitamină este necesară omului pentru creştere şi menţinerea
sănătăţii organismului (Oancea,2007).
Vitaminele nu reprezintă materiale structurale, de felul proteinelor, glucidelor sau lipidelor şi
nu au valoare energetică, dar sunt importante pentru organism datorită rolurilor funcţionale pe care le
îndeplinesc. Intra-devăr, majoritatea vitaminelor sunt constituenţi ai enzimelor, care funcţionează drept
catalizatori în aproape toate reacţiile metabolice. În această calitate de constituenţi enzimatici,
vitaminele participă la reacţiile de degradare a lipidelor şi glucidelor, la reacţiile de reglare a
majorităţii metabolismelor, la reacţiile anabolice de constituire a structurilor tisulare, iar unele
vitamine participă direct la formarea oaselor. Deşi pentru îndeplinirea acestori roluri funcţionale
organismul omului are nevoie de cantităţi foarte mici de vitamine (câteva miligrame sau chiar
micrograme pe zi), raţia alimentară trebuie să le procure regulat în cantitaţile necesare. În general
necesarul de vitamine variază cu vârsta, sexul, starea fiziologică (sarcină, alăptare) clima şi natura
activitătii depuse. ( Mindel, 1989).
Vitamina A - apare sub trei forme active, retinol (vitaminele A1 şi A2), retinal şi acidul
retinoic. Poate fi introdusă în organism ca vitamină sau ca provitamină. În organismul uman,

14
provitaminele A (carotene, carotenoizi) se transformă enzimatic în vitaminele A la nivelul intestinului.
Dintre carotenoizi B-carotenul reprezintă pigmentul vegetal din morcovi, licopenul din tomate,
xantofilele în ardeiul roşu, zeaxantina din porumb. La plante B-carotenul poate juca şi rol de
fitohormon. Surse de vitamina A din regnul vegetal: morcov, spanac, pătrunjel, tomate. Surse de
vitamina A din regnul animal: ulei de peşte, ficat, unt şi produse lactate, gălbenuş de ou, rinichi, peşte.
(Oancea,2007).
Rolul vitaminei A:
 intervine în mecanismul fiziologic al vederii
 protejarea mucoaselor şi epiteliilor diminuând riscul de cancer
 retinolul intervine în sinteza anumitor glicoproteine şi mucopolizaharide necesare pentru
producerea mucoaselor şi reglarea creşterii celulare.
 intervine în păstrarea integrităţii structurale şi permeabilităţii normale a membranelor celulare
şi influenţează procesul de creştere la organismele tinere.
Hipovitaminoza A se manifesta prin:
 xeroftalmie
 hemeralopie (pierderea capacităţii ochiului de a se adapta şi a percepe la întuneric),
 alterări la nivelul dinţilor (smalţul dinţilor îşi modifică structura iar conţinutul în dentină
scade ( Mindel,1989).
 La nivelul pielii se produc descuamări şi cheratinizări (Oancea,2007).
Efectele carenţei de vitamina A pot fi înlăturate printr-un aport vitaminic corespunzător.
Hipervitaminoza A poate fi însoţită de fenomene toxice prin modificări ale oaselor, creându-se o
predispoziţie la fracturi.
Vitamina D mai este denumită şi calciferol sau vitamina antirahitică. Cele mai importante din
această clasă sunt vitaminele D2 (Ergocalciferolul) şi D3 (colecalciferolul). În organism provitaminele
D (substanţe din clasa sterolilor) sunt transformate în vitaminele corespunzătoare.
Sunt răspândite relativ în cantităţi mici în diferite produse animale.
Surse:
 Ulei de peşte
 Ficat
 Gălbenuş de ou
 Unt
 Drojdii ( Oancea,2007)
Apar sub forma de provitamine care pot fi zoosteroli, fitosteroli şi micosteroli.
Roluri:
 contribuie la absorbţia ionilor de Ca2+ şi fosfat la nivelul intestinului şi mobilizarea
lor în oase

15
  rol în calcifierea oaselor
Avitaminoza D povoaca
 rahitismul la copii
 osteoporoza şi osteomalacia la adulţi
 modificări la nivelul dentinei şi smalţului
Hipervitaminoza D
 duce la calcifieri anormale la nivelul scheletului sau al dinţilor (îngroşarea
cementului, calculi la nivelul pulpei dentare).(Oancea,2007).
Vitamina E mai este denumită tocoferol sau vitamina antisterilităţii. Există 4 vitamine
cuprinse în acestă clasă. Cea mai răspândită şi cu activitatea cea mai intensă este alfa –tocoferol.
Aceste vitamine sunt răspândite în plantele verzi, frunze şi germeni, în microorganisme, în organe şi
ţesuturi (muschi, ficat rinichi, placenta). Uleiurile vegetale reprezintă o sursa bogata în vitamina E.
Roluri:
 antioxidant (previne peroxidarea acizilor graşi polinesaturaţi şi formarea de radicali
liberi)
 protejează împotriva fumului poluant sau a altor agenţi poluanţi din aer (oxizi de
azot, O3)
 rol în buna funcţionare a ţesutului nervos şi muscular
 intervin în reproducere
 previne sterilitatea
 protector în bolile coronariene
Avitaminoza E provoacă:
 distrofie musculară
 insuficienţa cardiacă
 anemie
 tulburări de reproducere
Hipervitaminoza E este foarte rar întalnită deoarece această vitamină este toxică la doze
ridicate. Datorită proprietăţilor antioxidante, aceste vitamine în amestec cu vitamina C (acidul
ascorbic) se utilizează ca produs antioxidant în industria alimentară. (Oancea, 2007)
Vitamina K (vitamina coagulantă) cuprinde mai multe vitamine, naturale sau sintetice cu
structura chimică asemănătoare şi cu aceeaşi acţiune biologică. Vitamina K 1 este de natură vegetală,
fiind răspandită în toate plantele verzi, în special în frunze (varză, spanac,conopidă). Vitamina K2 este
de natură bacteriană. Vitamina K3 este un produs sintetic. Vitamina K poate fi sintetizată de flora
bacteriană intestinală astfel încât nu este necesar un aport alimentar zilnic. ( Mindel,1989)
Roluri:
 coagularea sângelui

16
  participă la reacţiile de oxidoreducere celulară
 agent anticarios prin inhibarea bacteriilor lactice din cavitatea bucală
 Reduce excreţia urinară de calciu şi deci reduce osteoporoza
 Stimulează secreţia de osteocalcină care are rol în fixarea calciului în oase
 Accelerează cicatrizarea –sudarea oaselor fracturate
 Imbunătăţeste sistemul imunitar ( Oancea, 2007)

Surse:
 legumele de culoare verde –închis, gălbenuşul de ou
 uleiul de soia, uleiul de floarea soarelui
 spanac
 brocoli
 ficat
 produse lactate
.
Vitamine hidrosolubile. Clasificare (Oancea,2007) :
Vitamina B1
Vitamina B2
Vitamina B3
Vitamina B5
Vitamina B6
Vitamina B9
Vitamina H (Biotina)
Vitamina B12
Vitamina C
Vitamina B1 (tiamina, vitamina anti Beri-Beri) este o vitamină hidrosolubilă –solubilă în
apă. Asemeni tuturor vitaminelor din complexul B, cantităţile în exces sunt eliminate în procesul de
excreţie fără a fi stocate în corp, trebuie înlocuite zilnic. Este cunoscută şi sub numele de vitamina
stării morale. Stimulează creşterea, ajută digestia în special a carbohidraţilor, asigură funcţionarea în
limite normale a sistemului nervos, a muşchilor şi a inimii, ajută la prevenirea răului de mare sau de
avion. (Oancea,2007)
Surse naturale de vitamina B1: drojdia de bere, orez nedecorticat, cereale neprelucrate, grâu
integral, alune, carne de porc fără grăsime, tărâţe, lapte ,ouă (Mindel,1989 )
Vitamina B2 (Riboflavina) solubilă în apă şi uşor asimilabilă. Ea se absoartbe usor din
alimentele ingerate prin peretele intestinului subţire ,iar sângele o distribuie în tot organismul .Mici
depozite de riboflavină se fac în ficat şi în rinichi .După implinirea rolurilor sale fiziologice

17
,riboflavina este excretată prin urină.Cantitatea eliminată în procesul de excreţie depinde de
necesităţile corpului şi poate fi însoţită de pierderi de proteine. Ca şi celelalte vitamine din grupul B nu
poate fi stocată în corp, ea trebuie furnizată zilnic de către alimentele consumate sau prin suplimente.
Este cunoscută şi sub denumirea de vitamina G. Se recomandă doze mărite pentru situaţiile de stres.
(Mincu .I. ,1985).
Roluri: Stimulează creşterea şi funcţia de reproducere, îmbunătăţeste starea de sănătate a pielii,
părului şi unghiilor, ajută la eliminarea senzaţiei de uscăciune a gurii, limbii şi buzelor, măreşte
acuitatea vizuală şi înlătură oboseala ochilor, alături de alte substanţe contribuie la metabolizarea
carbohidraţilor, a grăsimilor şi proteinelor. Afecţiuni datorate carenţei de vitamina B2 sau
ariboflavinoze - leziuni ale gurii, buzelor, şi mucoaselor genitale. ( Mindel,1989).
Vitamina B3 (Vitamina PP, factorul pelagropreventiv, niacina) solubilă în apă, este o
vitamină esenţială în sinteza hormonilor sexuali, a cortizonului, tiroxinei şi insulinei. Necesară pentru
buna funcţionare a creierului şi a sistemului nervos, este una dintre cele mai stabile vitamine. Se
sintetizează din aminoacidul triptofan. (Mogoş.T.V. 2010).
Roluri: intervine în sinteza a două coenzime NAD şi NADP Surse naturale: ficat,
rinichi, peşte, ouă, lapte, dar şi în nuci, produse cerealiere integrale, legume şi fructe, carne slabă,
peşte, avocado, curmale, smochine, şi prune. Afecţiuni datorate carenţei de vitamina B3: pelagra sau
boala celor 3 D (dermatită, diaree, demenţă). Hiperavitaminoza PP este rară, dar este contraindicată
administrarea de doze mari de acid nicotinamidic la persoanele cu ulcer gastroduodenal (Mogoş,2010).
Vitamina B6 (Piridoxina) este solubilă în apă, se elimină prin procesul de excreţie în răstimp
de 8 ore de la administrare şi trebuie înlocuită prin hrană sau prin doze suplimentare. Este
indispensabilă pentru buna absorbţie a vitaminei B12, necesară pentru producerea internă a acidului
clorhidric şi asimilarea magneziului. Derivatele lactate sunt surse relativ sărace de vitamina B6. Rolul:
Contribuie la buna asimilare a proteinelor şi grăsimilor,participă la formarea anticorpilor,la formarea
globulelor roşii, absobţia vitaminei B12. Surse naturale de vitamina B6: drojdia de bere, tărâţe de
grâu, ficat, rinichi, soia, pepene galben, varză, melasă de strugure negru, oul, ovăz, alune, nuci.
(Mincu.I. et.al,1985).
Vitamina H (Biotina, vitamina antiseboreica) este solubilă în apă, conţine sulf şi face parte
din familia B complex. Roluri: încetineşte încărunţirea părului, adjudvant în tratamentul preventiv
împotriva cheliei, atenuează durerile musculare, ajută la vindecarea eczemelor şi a dermatitelor.
Afecţiuni datorate carenţei acestei vitamine: eczeme ale feţei şi trupului, extenuare, metabolizare
deficienţă a grăsimilor, anorexie, alopecie, depresii. Surse naturale: ficat de vită, gălbenuş de ou,
făină de soia, drojdia de bere, lapte, rinichi, orez nedecorticat. ( Mindel, E ).
Vitamina B9 (Acidul folic) acidul folic este considerat ca făcând parte din grupul vitaminelor
B. Se găseşte ca atare în organismul uman, dar mai ales sub forma unor derivări. Roluri: intervine în
producerea globulelor roşii fiind utilizat în prevenirea anemiilor, intervine în sinteza acizilor nucleici şi

18
în diviziunea celulară. Surse naturale: drojdia de bere, legume (varză, conopidă, spanac, fasole,
mazăre, morcovi) şi fructe (banane), ouă, peşte, şi lapte. Hipervitaminoza B9 poate duce la tulburări
digestive, pierderea energiei şi insomnie ( Oancea S., 2007 )
Vitamina B12 (Cobalamina, vitamina antianemică) solubilă în apă şi eficientă în doze mici.
Este cunoscută şi sub denumirea de “vitamina roşie “sau ciancobalamina. Cianocobalamina este forma
sub care se prezintă vitamina B12 în comerţ. Este singura vitamină care conţine elemente minerale
esenţiale. Nu se asimilează bine în stomac, pentru a fi asimilată trebuie combinată cu calciu. Vitamina
B12 este furnizată în primul rând de alimentele de origine animală, vegetalele cu mici excepţii nu
conţin cobalamina. Roluri: contribuie la formarea şi regenerarea celulelor roşii ale sângelui, deci
previne anemia, stimulează creşterea şi pofta de mâncare la copii, are proprietăţi energizante, menţine
starea de sănătate a sistemului nervos, ajută la utilizarea eficientă a carbohidraţilor, grăsimilor şi a
proteinelor., diminuează iritabilitatea, măreşte puterea de concentrare, îmbunătăţeşte memoria şi
echilibrul psihic.
Afecţiuni datorate carenţei de vitamina B12: anemie pernicoasă, tulburări neurologice. Surse
naturale: carne de vita, de porc, ouă, lapte, brânză şi rinichi. ( Mindel, E)
Vitamina C (Acidul ascorbic, vitamina antiscorbutică )este o vitamină indispensabilă pentru
om. Îndeplineşte un rol primordial în formarea colagenului –factor esenţial în creşterea şi refacerea
celulelor, ţesuturilor, a gingiilor, vaselor sangvine, oaselor şi dinţilor. Ajută la absorbţia fierului în
organism. Este consumată mult mai repede în condiţii de stres. Roluri: ajuta la vindecarea rănilor, a
arsurilor, şi a gingiilor sângerânde.(Oancea S., 2007 ).
Apa şi elementele chimice. Apa este componentul principal al organismelor vii. De asemenea
este posibil să trăieşti câteva săptămâni fără alimente, dar fără apă doar câteva zile. Pentru om apa este
vitală pentru supravieţuire. Organismul uman conţine o mare cantitate de apă, care se află într-o
continuă mişcare între compartimentele intra- şi extracelulare, asigurând desfăşurarea proceselor
necesare supravieţuirii. Procentul de apă în organism variază între 50-70%, în funcţie de cantitatea de
grăsime acumulată, sex şi vârstă. Adultul slab are 70% apa, iar persoanele obeze 40-50%. Băută în
cantitate de aproximativ 2 litri/zi, apa asigură o funcţionare normală a organelor fiind benefică pentru
întregul nostru organism. În condiţii normale un adult metabolizează 2, 5 - 3 litri de apă pe zi,
reprezentând echilibrul dintre aportul şi pierderea de apă. Aportul de apă şi pierderea acesteia sunt
reglate prin sete şi prin mecanisme hormonale. Există situaţii când necesarul de apă este crescut, aşa
cum se întâmplă în timpul exerciţiilor fizice intense, dar şi în anumite perioade din viaţa. Se întelege că
aportul de apă este esenţial pentru bilanţul hidric. (Graur et all.2006).
Mineralele. Alături de vitamine, substanţele minerale intră în componenţa hranei şi sunt
necesare la formarea ţesuturilor, participă la procesele biologice şi fiziologice ale organismului, deci
sunt vitale pentru funcţionarea organismului în parametri optimi (tab.1.1). Ele se împart în
macroelemente (potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, clor, sulf), care există în organism în cantităţi

19
mari, şi microelemente (zinc, fier, cupru, crom, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel) - în
cantităţi mai mici. (www.pravaliata.ro).

Minerale Surse alimentare Necesar zilnic şi carenţa Rolul

Sodiu Se găseşte în mod Necesarul zilnic este de 1-2 Menţine balanţa
natural în majoritatea grame (aflat in 3-5 g de sare de lichidelor în organism
alimentelor bucatarie – NaCl). Rol important în
Se adaugă Carenţa de sodiu determină: funcţionarea sistemului
mâncărurilor gătite - slăbiciune, inapetenţa nervos şi muscular
sub forma de sare de - vomă, diaree, hipotonie, Controlează ritmul
bucătărie tahicardie, uneori convulsii cardiac

Potasiu Cartofi, banane Necesarul zilnic: 2-6 g/zi. Contribuie la buna

Roşii, fructe uscate, funcţionare a nervilor şi
leguminoase Carenţa determină: muşchilor
Vegetale crude - greaţă, vomă Reglează ritmul
Avocado - slabiciune musculară, crampe cardiac şi distribuţia
Ciuperci - tahicardie lichidelor în organism

Carne slabă,
Lapte
Peşte
Calciu Lactate Necesarul de calciu este de Contribuie la
Vegetale cu frunze 700-1.200 mg la copii, 800- sănătatea oaselor şi a
verzi 1200 mg la adulţi şi 1200-1500 dinţilor
Leguminoase mg la femei, în perioada de Participă la
Crustacee, peşti cu menstruaţie. coagularea sângelui
oase comestibile Carenţa de calciu determină: Rol în contracţia
- fragilitate osoasă, tulburări de musculară şi în
creştere transmiterea impulsului
- convulsii, crampe musculare nervos
- tulburări de imunitate
- rahitism
- uneori hemoragii

20
Minerale Surse alimentare Necesar zilnic şi carenţa Rolul
Magneziu Leguminoase Nevoile zilnice sunt apreciate Participă la formarea
Cereale integrale la 300 mg. oaselor şi a dinţilor
Nuci Carenţa de magneziu
Fierul Carne roşie, Necesarul zilnic de fier este de Participă la formarea
organe 15-20 mg (la bărbaţi 15 mg pe globulelor roşii şi a
Cereale integrale zi iar la femei între 18 şi 20 mg hemoglobinei
Crustacee pe zi datorită pierderilor din Rol în transportul
Nuci, seminţe de timpul menstruaţiei. Carenţa oxigenului la muşchi şi
dovleac de fier determină: ţesuturi
- anemie feriprivă Rol antioxidant
- oboseală Contribuie la
- căderea părului sănătatea oaselor şi a
- sensibilitate crescută la dinţilor
infecţii
Cromul Cereale integrale Esenţial pentru
Melasa metabolismul
grăsimilor şi glucidelor
Efect anti-sclerotic
Fluorul Fructe de mare Carenţa de fluor determină: Este util în formarea şi
Ceai, cafea - apariţia cariilor dentare în rezistenţa dinţilor şi
a oaselor.
Promovează
formarea şi sănătatea
oaselor şi a dinţilor
Fosforul Carne, peşte, Necesarul zilnic de fosfor este Promovează
Oua lactate de 800 mg. Carenţa: formarea şi sănătatea
Leguminoase - modificarea raportului oaselor şi a dinţilor

Porumb calciu/fosfor şi aparitia unor În organism fosforul

tulburări de formare şi creştere intră în constituţia
a oaselor şi dinţilor oaselor şi ajută la
- artrita producerea energiei
- anomalii celulare la nivelul necesare numeroaselor
eritrocitelor, leucocitelor şi căi metabolice.
trombocitelor. Este principalul

21
Minerale Surse alimentare Necesar zilnic şi carenţa Rolul
constituent al acizilor
nucleici

Iodul Peştele de apă Pentru adulţi, necesarul zilnic Contribuie la

sărată, crustacee de iod este de 100-130 mcg, formarea hormonilor
Sare marinată după unii autori acest necesar tiroidieni
iodată putând ajunge până la 300 În cursul sarcinii are
mcg/zi sau chiar mai mult. un rol crucial în buna
Carenţa de iod determină: dezvoltare a fătului
- gusa endemică
- sensibilitate la frig
- piele uscata
Manganul Ceai, vegetale Rol în procesele de
verzi reproducere, formarea
Ovăz, orez, hormonilor sexuali
Leguminoase Esenţial pentru buna
funcţionare a creierului
şi formarea sistemului
osos
Seleniul Cereale integrale Efect antioxidant
Peşte, carne Posibil rol în
Lactate prevenirea unor forme
de cancer
Zincul Crustacee Necesarul zilnic: 25-50 mg/zi. Participă la
Organe, carne - tulburări digestive procesele de creştere
roşie, drojdie - acnee, cicatrizare dificila a Accelerează
Cereale integrale leziunilor, unghii casante, vindecarea rănilor

Leguminoase uscăciunea pielii, căderea Contribuie la

părului dezvoltarea organelor
genitale, la sănătatea
pielii
Rol in metabolismul
proteinelor
Tabel nr. 1. 1 Conţinutul în elemente chimice a alimentelor şi rolul lor în organism
(Hâncu et al., 2012).
22
 1.3. Piramida alimentară (6 grupe)
Piramida alimentară (fig. 1.6) reprezintă o exprimare grafică a recomandărilor nutriţionale,
a cantităţilor şi a tipurilor de alimente ce trebuie să fie consumate zilnic pentru a menţine starea de
sănătate şi pentru a reduce riscul de dezvoltare a diverselor boli legate de alimentaţie. Indicaţiile
sunt exprimate în porţii de alimente al căror consum zilnic va furniza toţi nutrienţii esenţiali.
(http://www.prokid.ro/alimentatie/sfaturi_pentru_alimentatie/despre_piramida_alimentara_si_nutritia
_adecvata-1381/)
Clasificarea alimentelor:
1. Grăsimi şi dulciuri
2. Carne şi derivatele, ouă, peşte
3. Lapte, lactate, brânzeturi
4. Fructe
5. Legume
6. Amidonoase (produse şi derivate din cereale şi legume uscate )

Figura1.6:

Figura1.6.Componentele piramidei alimentare( Graur et al.2006).

Vârful piramidei, având cel mai mic volum, este reprezentat de grăsimi şi de produse
zaharoase. ( Graur et al. 2006).Cerealele, legumele şi fructele sunt cel mai bine reprezentate în
Piramida Alimentară (fig.1.6), ca fundament al alimentaţiei echilibrate, numindu-le „bază” pentru o
nutriţie adecvată şi pentru sănătate, notabil fiind faptul că acestea pot reduce riscul de apariţie a bolilor
cronice. ( Graur et al. 2006).
23
 Aceste alimente stau la baza dietelor sănătoase, deoarece au un conţinut scăzut în grăsimi
saturate, colesterol, zahăr şi sodiu (dăunătoare în cantităţi excesive). Ele trebuie acompaniate de
alimente bogate în proteine (lapte, brânză, peşte, carne şi produse din carne cu un conţinut scăzut în
grăsimi), reprezentate grafic în al treilea nivel al piramidei, punându-se accent în ultima perioadă pe
consumul cărnurilor albe în defavoarea celor roşii (care tind să urce în partea superioara a piramidei).
Există diferenţe în ceea ce priveste alegerea diverselor alimente, aceasta variind în funcţie de
cultura, obiceiuri familiale, religie, costul şi disponibilitatea alimentelor, alergii şi intoleranţe
alimentare. Piramida oferă posibilitatea alegerii alimentelor din fiecare grupă reprezentată, putându-
se crea combinaţii în funcţie de preferinţele individuale. Totuşi, în cazul în care una din categoriile
de alimente nu poate fi consumată (de exemplu, când nu se pot consuma lapte şi derivatele sale în
cazul intoleranţei la lactoza sau din diverse alte motive), este necesar ca nutrienţii furnizaţi de
respectiva grupă să fie aduşi din alte produse (de exemplu calciu furnizat de cereale îmbogăţite cu
calciu, sucuri de fructe îmbogăţite cu calciu, lapte şi derivate delactozate).
Carnea şi peştele (Fig. 1.6) reprezintă surse majore de fier, zinc şi vitamine din grupul B în
majoritatea dietelor. Daca sunt evitate alimentele de origine animlă sau în cazul în care cantităţile
consumate nu sunt cele adecvate, acestea trebuie furnizate de alte alimente (de exemplu, cerealele
îmbogăţite cu fier, spanacul, fasolea uscată, lintea, mazărea sunt importante surse de fier). ( Graur
et.al. 2006 ).
Vârful piramidei, având cel mai mic volum, este reprezentat de grăsimi şi de produse
zaharoase.(Fig. 1.6). Această porţiune nu are ataşate recomandări în ceea ce priveşte numărul de
porţii, ci doar menţiunea de a fi consumate rar şi în cantităţi mici. Se recomandă reducerea cantităţii
de sare, iar alcoolul, dacă este consumat, trebuie să se rezume la cantităţi mici. Implementarea în
practică a raporturilor ce stau la baza alcătuirii piramidei alimentare are capacitatea de a îmbunătăţi
calitatea vieţii şi de a reduce riscul unor boli cronice cum sunt boala coronariană, accidentul vascular
cerebral,! !diabetul zaharat şi unele forme de cancer.! Graur et al. 2006 ).
Fig.1.7:Legumele (Graur et al 2006).

Figura: 1.7: Legumele ( Graur et al. 2006).

24
 Grupa legumelor (fig. 1.7) este o grupă este considerată ca fiind principala sursă de vitamine
şi minerale (alături de fructe), contribuind totodată la aportul zilnic al carbohidraţilor şi al fibrelor
alimentare. De asemenea, legumele şi vegetalele conţin cantităţi importante de carotenoizi şi agenţi
fitoprotectori (substanţe ce au un rol de prevenţie a neoplaziilor, bolilor cardiovasculare sau pierderii
vederii legată de vârstă). Unele legume conţin proteine: fasolea (faseolina), mazărea (legumelina) şi
soia (glicina). Legumele sunt sărace în grăsimi şi lipsite de colesterol. De asemenea, au un conţinut
crescut de apă.
În concluzie, legumele ( Fig.1.7)constituie alimente cu valoare nutriţională mare. Legumele
verzi conţin cantităţi variate de vitamina C. Varza, conopida, broccoli, varza de Bruxelles şi roşiile
reprezintă surse importante de vitamine. De asemenea, roşiile şi legumele cu frunze verzi cum sunt
varza sau spanacul au un conţinut important de betacaroten, precursor al vitaminei A. Legumele
verzi contribuie de asemenea la aportul de acid folic, fier şi calciu. Conţinutul în minerale al
legumelor variază în funcţie de conţinutul în minerale al solului pe care se dezvoltă. Membrii acestui
grup au o valoare energetică scăzută, de unde rezultă indicaţia de consum în dietele hipocalorice.
Cartofii atunci când sunt consumaţi în cantităţi considerabile, aceştia au o valoare energetică
importantă. Un cartof mic are cam aceeaşi valoare energetică cu o felie subţire de pâine. La fel ca şi
pâinea albă, cartofii sunt caracterizaţi printr-un index glicemic crescut, recomandările nutriţionale
curente arătând că aceştia nu trebuie să depăşească 3 porţii pe săptămână. Cantitatea de vitamină C
conţinută în cartof scade odată cu durata de depozitare. Cartofii pot fi surse importante de vitamine
(C şi B) în funcţie de cantitatea şi regularitatea cu care sunt consumaţi. Conţin de asemenea cantităţi
mici de proteine şi fier. ( Graur et al.2006).
Rădăcinoasele (Fig1.7), cum sunt morcovul, păstârnacul şi sfecla conţin vitamina C, dar nu
constituie surse de vitamine la fel de bune cum sunt legumele verzi. Au o valoare energetică uşor mai
mare comparativ cu legumele verzi, datorită prezenţei unei cantităţi mai mari de amidon. Sfecla şi
păstârnacul conţin cantităţi mai mari de carbohidraţi comparativ cu morcovii sau guliile. Totuşi,
contribuţia lor la aportul energetic total nu este una deosebit de importantă.
Mazărea, fasolea şi lintea conţin cea mai mare cantitate de carbohidraţi şi proteine dintre
toate legumele. Proteinele lor au însă o valoare biologică scăzută. De asemenea, conţin cantităţi
considerabile de fier şi vitamine din grupul B, în special tiamina, fiind astfel foarte importante în
dieta vegetariană. Fasolea verde şi mazărea reprezintă surse importante de vitamina C. Soia este
bogată în izoflavone, compuşi similari structural şi funcţional cu estrogenii. Izoflavonele au un efect
favorabil asupra nivelului colesterolului total şi LDL-colesterolului. ( Graur et al.2006).
Sfaturi practice:
 Consumaţi cât mai multe legume şi zarzavaturi de sezon

25
  Folosiţi şi legumele congelate; necesită un timp scurt de preparare şi au o
savoare deosebită
 Consumaţi legume şi zarzavaturi proaspete sub formă de salate (fără sosuri)
 Folosiţi o varietate mare de legume şi zarzavaturi. Conţinutul lor în
micronutrienţi este diferit
Preparaţi cartofii, mazărea sau fasolele boabe fără adaos suplimentar de grăsimi
(fără cartofi prăjiţi).( Graur et al.2006).
Fructele sunt alimente de origine vegetală, caracterizate prin bogăţia lor în apă, glucide cu
moleculă mică, celuloză, vitamine, săruri minerale şi arome. Glucidele se găsesc în proporţie
importantă, fiind unul dintre componentele cele mai importante. Se găsesc sub formă de zaharuri
simple (glucoză, fructoză, zaharoză), iar dintre polizaharide sunt prezente amidonul (în cantitate mai
mare în perioada de prematurare, ulterior cantitatea diminuându-se), celuloza (sub formă de
hemiceluloze), gume şi substanţe pectice, în proporţii variabile în diferite fructe. Proteinele sunt în
general sărac reprezentate. Lipidele se găsesc în special în sâmburi şi seminţe, fiind utilizate uneori
drept sursă pentru producerea unor uleiuri (arahide, măsline, migdale). Nucile, alunele, migdalele,
arahidele şi fisticul sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi şi sărace în acizi graşi saturaţi, având efect de
scădere a colesterolului. Consumul lor trebuie însă limitat uneori din cauza aportului caloric ridicat.
Vitaminele, în special cele hidrosolubile, sunt bine reprezentate. Fructele au un conţinut crescut în
potasiu şi scăzut în sodiu (banane, prune, piersici, caise uscate). Deşi sunt surse sărace în vitamine
din complexul B (cu excepţia folaţilor, conţinuţi în special în frunzele verzi), au o importanţă
deosebită datorită aportului considerabil de vitamina C. Citricele, cum sunt portocalele
sau grapefruit-ul, ca şi fructele precum coacăzele, fragii, căpşunele, zmeura, merele, kiwi, stafidele
negre au un conţinut crescut de vitamina C. Piersicile, caisele şi prunele au un conţinut crescut în
betacaroten. Unele fructe conţin cantităţi considerabile de fier, ca de exemplu, piersicile uscate,
caisele uscate şi smochinele, prunele, strugurii şi stafidele. Gradul de absorbţie al fierului conţinut de
acestea nu este cunoscut totuşi cu precizie. Ca şi legumele, fructele au structură celulozică, iar
conţinutul în apă este relativ crescut (aproximativ 94% în cazul pepenelui, 84% în cazul mărului,
86% în cazul portocalelor). Sucul provenit din fructe face parte din acelaşi grup de alimente, însă
conţine o cantitate mult mai mică de fibre comparativ cu fructul întreg. Fructele şi legumele
reprezintă singura sursă de vitamina C din dietă. Acesta poate fi cu uşurinţă distrus prin procesele de
preparare termică. Recomandările actuale prevăd consumarea a 2-3 porţii zilnice de fructe proaspete.
Acestea, ca şi legumele, furnizează o cantitate importantă de micronutrienţi (în special de vitamina
C), fibre şi substanţe antioxidante.( Graur et al.,2006).
Sfaturi practice
Cumpăraţi cât mai multe fructe de sezon; au un preţ relativ scăzut şi o savoare deosebită.
Cumpăraţi fructe proaspete, uscate, îngheţate sau conservate astfel încât să nu vă lipsească niciodată.

26
Atunci când alegeţi fructe conservate, selectaţi-le pe cele conservate în apă sau suc de fructe, nu în
sirop. Folosiţi o varietate cât mai mare de fructe; conţinutul lor în nutrienţi este diferit. Consumaţi
fructe proaspete la gustări sau la desert şi preferaţi-le pe acestea în locul celor supuse preparării
termice (compot). Consumaţi fructul întreg şi nu doar sucul fructului, va suplimenta dieta cu o
cantitate importantă de fibre alimentare. . ( Graur et al.,2006).
Laptele folosit pentru consumul uman provine de la diferite specii de mamifere, cum ar fi
vaca, oaia, capra, iapa, bivoliţa. Toate tipurile de lapte se aseamănă între ele în ceea ce priveşte
compoziţia, dar constituenţii săi sunt prezenţi în proporţii variate, în funcţie de specia de la care a
fost obţinut.Laptele este tratat cu o enzimă ce produce închegarea laptelui. Ulterior se separă într-o
parte lichidă (zerul) şi o parte solidă. Aceasta din urmă suferă un proces de maturare ce presupune
anumite modificări chimice care în final determină savoarea brânzeturilor. Valoarea nutritivă a
acestora este ridicată datorită conţinutului crescut în proteine, calciu, fosfor şi vitamina A. Se
recomandă consumul a 2-3 porţii zilnice de lapte sau derivate din lapte, de preferinţă degresate.
Acestea reprezintă una din cele mai importante surse de calciu din dietă, dar şi de proteine,
riboflavină şi vitamina B12 ( Graur et al.,2006 ).
Sfaturi practice:
 Folosiţi laptele ca şi băutură la masă; consumaţi lapte degresat sau
semidegresat
 Dacă obişnuiţi să consumaţi lapte integral încercaţi să-l înlocuiţi treptat
cu preparate cu conţinut mai redus în grăsimi.
 Preferaţi la gustări iaurturile semidegresate
 Dacă nu consumaţi lapte sau produse din lapte datorită intoleranţei la
Lactoză, cea mai utilă metodă de a beneficia de avantajele acestui aliment
este consumul preparatelor delactozate.( Graur et al.,2006).
Preparatele din carne (hot dogs, cârnăciorii, cremvurştii) (fig.1.8) sunt de asemenea bogate
în grăsimi. De regulă se consumă carne de pasăre, vită, viţel, porc sau vânat. Cel mai frecvent se
utilizează muşchiul scheletic, dar termenul se poate utiliza şi pentru organele interne provenite din
sacrificarea animalelor. Cei mai importanţi constituenţi ai cărnii sunt proteinele, fierul şi vitaminele
din grupul B, în special acidul nicotinic ( Graur et al.2006).

27
 Fig.1.8.Preparate din carne şi peste. ( Graur et al.,2006).
Peştele (fig.1.8) este o sursă importantă de proteine cu o valoare biologică înaltă, conţinând toţi
aminoacizii esenţiali. Grăsimea este distribuită în musculatura peştelui sau este localizată în ficat,
conferindu-i acestuia frăgezime. În funcţie de conţinutul în grăsime, deosebim specii de peşte slab
(cod, şalău, biban, merlucius) şi gras (hering, macrou, sardine, somon, somn). Caracteristică este
proporţia mare de acizi graşi polinesaturaţi şi în special ω-3. Speciile de peşte gras sunt cunoscute a fi
bogate în vitaminele A şi D. De asemenea, conţinutul în vitamine din grupul B este unul semnificativ.
Vitamina C se găseşte doar în ficatul de peşte şi în carnea de somon. În ceea ce priveşte conţinutul în
minerale, sodiul şi calciul sunt variabile în funcţie de specie, iar conţinutul în fosfor este extrem de
important, fiind în medie de 250 mg/100 g. Fierul este de asemenea prezent, dar la un nivel inferior
celui din carnea mamiferelor şi păsărilor. Carnea peştelui are un conţinut scăzut în grăsimi şi o
cantitate mare de apă comparativ cu celelalte specii, având astfel o valoare energetică relativ scăzută.
Substituirea cărnii cu peştele în alimentaţie reprezintă o metodă bună de a reduce aportul de grăsimi
saturate şi de a suplimenta aportul de acizi. Crustaceele (racul, homarul, crevetele) sunt bogate în
substanţe proteice şi conţin o cantitate redusă de lipide. Conţinutul în săruri minerale este relativ bogat,
în special în calciu şi magneziu. În ceea ce priveşte conţinutul în vitamine, este de menţionat prezenţa
vitaminei A în carnea de crab şi a vitaminelor din grupul B în carnea crustaceelor, în general. (Graur et
al.,2006).
Sfaturi practice:
 Consumaţi carne slabă (piept de pui, muşchi file, şuncă, etc.).
 Preferaţi fierberea, coacerea sau înăbuşirea în locul frigerii
 Îndepărtaţi grăsimea vizibilă (slănina, pielea de pe pui) şi toată grăsimea
ce apare la suprafaţă în timpul gătirii

28
  Preparaţi hrana fără sosuri suplimentare
 Consumaţi peşte cât mai des (cel puţin de 2 – 3 ori pe săptamână ( Graur et
al.2006).
Consumul de ouă (fig1..8) provenite de la diverse specii de păsări domestice sau sălbatice,
dar cel mai frecvent se consumă ouăle de găină, care sunt luate drept etalon în descrierea compoziţiei
şi calităţilor nutritive. Oul crud nu trebuie să fie consumat ca atare, deoarece este frecvent contaminat
microbiologic. Datorită conţinutului în proteine cu valoare biologic înaltă, cât şi a vitaminelor şi
mineralelor, oul reprezintă un aliment valoros, fiind indispensabil unei alimentaţii corecte, în special
în rândul copiilor. În piramida alimentară este reprezentat grafic alături de carne şi peşte, fiind
recomandate aproximativ 4 porţii pe săptămână (4 ouă pe săptămână). ( Graur et al.,2006).
Din punct de vedere al originii lor, grăsimile se împart în grăsimi animale, grăsimi vegetale
sau mixte. Grăsimile animale se deosebesc de uleiuri datorită caracteristicilor lor fizice, grăsimile
fiind solide la temperatura camerei (datorită conţinutului relativ crescut în acizi graşi saturaţi), în
timp ce uleiurile sunt lichide, având de obicei origine vegetală (provenite atât din fructul ca atare –
uleiul de măsline, cât şi din seminţe – uleiul de floarea-soarelui sau de in). Acestea din urmă au un
conţinut crescut în acizi graşi nesaturaţi (forma cis). ( Graur et al.2006).
Lipidele saturate cresc riscul bolilor cardiovasculare, fiind limitate în dieta zilnică. Lipidele
nesaturate sunt cele prezente în uleiuri. Uleiul de floarea soarelui, de porumb şi de soia sunt uleiuri
polinesaturate. Uleiurile de măsline şi de arahide sunt mononesaturate. Uleiul de măsline trebuie să
fie preferat altor grăsimi, fiind consumat atât proaspăt în salate, cât şi pentru gătit. Prin procesul de
prăjire alimentele reţin o parte din grăsimile alimentare căpătând o valoare energetică înaltă; din
acest motiv consumul lor trebuie descurajat ori de câte ori este posibil. Există alimente ce au un
conţinut crescut în uleiuri nesaturate – nuci, măsline, unele specii de peşte, avocado. (Mincu.I.et all
1985).
Grăsimile saturate. Alimentele bogate în acizi graşi saturaţi au un efect de creştere a
colesterolului seric. Ele sunt reprezentate de slănină, carnea grasă, pielea de la pui, uleiul de palmier
şi cocos, produse lactate (smântână, unt). Se recomandă ca aportul acestora în dietă să fie limitat (sub
10% din
totalul caloriilor). ( Graur et al.2006)
Sfaturi practice:
 Alegeţi uleiurile vegetale în locul grăsimilor solide
 Dacă doriţi scăderea numărului de calorii din dietă, folosiţi cantităţi scăzute de grăsimi la
gătit
 Evitaţi grăsimile saturate şi formele trans.
 Îndepărtaţi grăsimea vizibilă din carne şi înlăturaţi pielea de pe carnea de pui
 Limitaţi-vă aportul de ficat sau de alte organe

29
  Consumaţi lapte şi derivate din lapte degresat. Acestea vor limita aportul de grăsimi
saturate, menţinând neschimbat aportul celorlalţi nutrienţi
Alegeţi peştele sau carnea albă în locul celei roşii.( Graur et al.,2006).
Produsele zaharoase. Această grupă cuprinde alimente obţinute prin procese de rafinare
industrială, caracterizate prin concentrarea glucidelor cu moleculă mică (glucoză, zaharoză) în
compoziţia lor. Produsele zaharoase sunt caracterizate printr-o savoare deosebită, ceea ce face să fie
dorite. În aceste condiţii, reprezintă o sursă calorică importantă, deşi prezenţa lor nu este absolut
necesară pentru echilibrul raţiei alimentare. Reprezentanţii acestei grupe sunt produsele zaharoase
propriu-zise (bomboane, caramele, drajeuri, jeleuri etc.), ciocolata şi produsele din ciocolată,
produsele de cofetărie (prăjituri, torturi, îngheţate). Se caracterizează printr-un aport caloric ridicat
oferit într-un volum mic. La ora actuală se remarcă o creştere tot mai mare a consumului lor, deşi nu
furnizează o valoare nutriţională corespunzătoare. De asemenea, amintim acţiunea lor cariogenă, cu
impact în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. (Graur et al.,2006).

Fig.1.9. Băuturile Nealcoolice

( Graur et al .2006).

Băuturile nealcoolice
Ceaiul şi cafeaua nu au valoare energetică decât în cazul adăugării laptelui, smântânii sau zahărului.
Ele conţin cafeină şi teobromină, iar consumul lor excesiv poate cauza insomnie şi iritabilitate.
Ceaiul este o sursă importantă de bioflavonoide, ce au rol antioxidant, putând preveni bolile
cardiovasculare (fig.1.9)

Băuturile alcoolice
Alcoolul furnizează 7 kcal pe fiecare gram consumat. Conţinutul în alcool al diverselor
băuturi este variabil, fiind de aproximativ 5% în cazul berii, 10-15% în cazul vinurilor. Băuturile
spirtoase pot avea un conţinut de alcool de până la 30-40%. Vinurile dulci, berea şi lichiorurile au un

30
conţinut important de carbohidraţi având astfel o valoare energetică mare. Dozele mici de vin
consumate cu 20 minute înainte de masă pot îmbunătăţi apetitul, efect favorabil în cazul vârstnicilor,
a persoanelor cu poftă de mâncare diminuată, a malnutriţilor şi a celor care suferă de depresie. De
asemenea, datorită conţinutului în fenoli şi alte substanţe fitochimice, vinul consumat în cantităţi
mici are un rol protector faţă de bolile cardiovasculare. Consumul cronic de alcool interferă cu
starea de nutriţie, pe de o parte, se corelează pozitiv cu obezitatea abdominală, care este în principal
factor de risc pentru bolile cardiovasculare, pe de altă parte, consumul cronic de alcool duce la
apariţia malnutriţiei. Deficienţele nutriţionale reprezintă o consecinţă inevitabilăa consumului
excesiv de alcool, nu doar datorită faptului că alcoolul înlocuieşte alimentele, ci şi pentru că alcoolul
interferă direct cu utilizarea nutrienţilor de către organism. Consumul cronic de alcool determină un
risc crescut de afectare hepatică, boli cardiovasculare, hipertrigliceridemie, cancer de sân, de colon
şi rect, scăderea densităţii osoase, ulcer gastric şi duodenal, pancreatită acută şi cronică, diabet
zaharat tip 2, leziuni renale, afecţiuni ale prostatei, glandelor suprarenale şi testiculelor, tulburări de
dinamică sexuală, alterarea memoriei, ulceraţii cutanate, inhibarea răspunsului imun. În cazul
pacienţilor cu hiperuricemie consumul de alcool poate declanşa atacul acut de gută. În sarcină
consumul de băuturi alcoolice este contraindicat, indiferent de cantitate. (Graur et al.,2006).

31
 CAPITOLUL 2. METABOLISMUL

Metabolismul reprezinta complexul de reacţii chimice prin care celulele vii extrag,
transformă şi stochează energia chimică din alimente.
Se recomandă să mâncăm cu moderaţie pentru a menţine greutatea stabilă şi în limitele
necesare, echilibrând ingestia cu consumul prin realizarea activităţii fizice zilnice. În acestă formă se
poate contribui la prevenirea mai multor boli asociate ca: obezitatea, hipertensiunea arterială, boli
cardiovasculare, diabet. unele tipuri de cancere. Cel mai bun mod de a şti dacă consumăm cantitatea
adecvată de calorii este controlarea greutăţii. Dacă greutatea este adecvată şi nu se modifică (într-un
interval de o lună) putem considera că energia consumată este cea necesară. Omul, pentru a putea trăi
şi a îndeplinii muncile de zi cu zi necesită un aport continuu de energie. Acesta energie este furnizată
de către alimentele pe care le ingerăm şi se obţine oxidarea hidraţilor de carbon, lipidelor, şi
proteinelor. Se numeşte valoare energetică sau calorică a unui aliment cantitatea de energie care se
produce atunci când este total oxidată sau metabolizată pentru a produce dioxid de carbon şi apa.
Toate alimentele sunt potenţiale surse de energie dar în cantităţi variabile în funcţie de conţinutul în
macronutrienţi. Balanţa între necesităţile energetice şi ingestia calorică este principalul determinant
al greutăţii corporale. Atunci când este un bilanţ energetic pozitiv şi dieta aportă mai multă energie
decât este necesară, excesul se depozitează sub formă de grăsime permiţând instalarea supragreutăţii
şi obezităţii. Din contră, atunci când ingestia de energie este inferioară consumului energetic, se
utilizează rezervele corporale de grăsime şi proteine, producându-se o diminuare a greutătii şi pe
parcurs apare malnutriţia. În ambele situaţii poate exista un risc major pentru sănătate astfel încât se
recomandă menţinerea unei greutăţi adecvate, care epidemologic se coreleză cu o mai mare speranţă
de viaţă, cu o sănătate optimă şi cu un risc minim de îmbolnăviri. Energia pe care o consumăm
zilnic, şi prin extensie necesităţile noastre calorice, sunt determinate de 3 componente importante
(Aranceta,Bartrina2001,Carbajal.A.Ortega2001, Moreno ,B.Rodriguez.P.Garrido,M Cargallo,
M.Pinto.J.A).
2.1 Metabolismul bazal
Metabolismul bazal. la om. reprezintă cantitatea de energie cheltuită de organism pentru
menţinerea funcţiilor vitale ale organismului: (circulaţia sanguină, respiraţia, digestia, excreţia, tonus
nervos), în condiţiile unui repaus fizic şi psihic .Aceste condiţii sunt: instalarea confortabilă a
subiectului şi relaxare musculară, lipsa unei alimentaţii timp de 12 ore înaintea efectuării probei, post
proteic de 24 de ore, relaxare psihică, confort termic (22grade celsius) semiobscuritate în camera de
investigaţii. Măsurarea metabolismului bazal este importantă pentru cunoaşterea nivelului de fond al
‘’arderilor ‘ din organism, nivel influenţat în primul rând de starea funcţională a tiroidei dar şi de alţi
factori. Determinările metabolismului bazal servesc şi la întocmirea raţiilor alimentare care, printre
altele, trebuie să acopere necesităţile energetice ale organismului (evident raţia alimentară trebuie să
32
furnizeze energie suplimentară celei bazale, pentru efectuarea diferitelor activităti. La copii este
inclus şi costul energetic al cresterii. (Zamfir, 2006 ).
Factorii care influenţeaza metabolismul bazal
Suprafaţa corporală
Greutatea
Compoziţia corporală
Vârsta
Sexul
Clima
Hormonii
Medicamentele
Metode pentru calcularea Metabolismului Bazal
Calorimetria directă: reprezintă măsurarea cantităţii de energie consumată prin intermediul
căldurii produse de către o persoană în interiorul unei camere(fig.2.1). Această metodă permite
cunoaşterea cantităţii de energie consumată prin intermediul căldurii produse. (Zamfir ,2006).

Figura 2.1: Balanţa calorică .

33
 Calculul Metabolismului bazal
Ecuaţia Harris-Benedict este:
Pentru bărbaţi: MB (kcal/zi) = 66. 5 +13. 75 x Greutate (kg) + 5 x Înălţime (cm) – 6. 78 x
Vârstă (ani)
Pentru femei: MB (kcal/zi) = 655 + 9. 56 x Greutate (kg) + 1. 85 x înaltime (cm) – 4. 68 x
Vârstă (ani). (Nica .B .2011).
Termogeneza alimentară indusă de către dietă sau postprandial este energia necesară pentru a
duce la capat procesele de digestie, absorbţie şi metabolismul componentelor dietei după consumul
de alimente la o masă: secreţia de enzime digestive, transportul activ al nutrienţilor, formarea
ţesutului corporal, rezervă de grăsime, de glicogen, proteine şi altele. (Zamfir ,2006).
Calculul cheltuielilor energetice se face în functie de tipul, durata şi intensitatea activităţii
fizice desfăşurate. Activitatea fizică este variabila care afectează cel mai mult cheltuielile energetice.
Necesităţile energetice cresc în conformitate cu creşterea activităţii fizice (tab. 2.1). (Zamfir ,2006).
Alcătuirea raţiei alimentare. Pentru oamenii maturi, raţia alimentară se alcătuieşte în funcţie de
activitatea prestată şi deci de cheltuielile energetice. Se ţine cont de vârsta, masă corporală, condiţii
geografice. Pentru alcătuirea unei raţii alimentare se va ţine cont de felul activităţilor şi de cheltuiala
energetică zilnică. (Zamfir, 2006 ).
Absorbtia glucidelor (fig.2.2)

Figura 2.2: Reprezentarea mecanismului de absorbţie a glucidelor .

34
 Nevoile energetice
Categ Felul activitătii
(Kcal)
Activitate intelectuală: profesori, medici, ingineri,
I 3000-3200
cercetători, funcţionari, etc
Activitate în producţia mecanizată: strungari, frezori,
II 3. 500
textilişti. şoferi
Muncă fizică pe maşini: tractorişti, escavatorişti,
III 4000
macaragii
Munci fizice grele: hamali, cei care sapă pământul,
IV 4. 500-5000
care cosesc iarba

Tabel nr.2.1: Nevoile energetice zilnice ale organismului în funcţie de munca depusă.(Zamfir, 2006 ).

La alcătuirea raţiilor alimentare (tab.2.1) se au în vedere următoarele:

Puterea calorică a raţiei alimentare trebuie să corespundă cheltuielilor energetice zilnice
Proporţia de proteine, lipide, şi glucide variază în funcţie de felul muncii prestate
(Zamfir,2006 ).
In cadrul evaluării balanţei energetice a organismului uman se i-au în considerare atât aportul
cât şi consumul de energie.( Tabel.2.1.) In condiţii de stabilitate ponderală, aporturile energetice sunt
echivalente cu cheltuielile considerate logice pentru a valida evaluarea îngestiei prin măsurarea
consumului energetic. Valoarea energetică a elementelor calorigene ale organismului folosită în
practică, este urmatoarea:
glucide=4Kcal/g sau 16, 7Jouli
lipide=9Kcal /g sau 37, 7Jouli
proteine=4Kcal/g sau 16, 7 Jouli
alcool=7Kcal/g sau 29, 3 Jouli
trigliceride cu lanţ mediu=8Kcal/g
emulsie lipidică 10%=1, 1Kcal/ml(Nica –Badea, 2011).
Evaluarea aportului energetic este una dintre cele mai importante etape din cadrul realizării
bilanţului nutriţional. Cunoaşterea valorii energetice alimentare presupune aprecierea cantitativă a
energiei alimentare ce va fi utilizată în organism. Energia chimică a alimentelor se referă la:
Cantitatea de energie globală a alimentelor
Cantitatea de energie utilizată de către organism
Cele doua cantităţi sunt diferite, deoarece o parte a alimentelor nu este absorbită complet în tubul
digestiv, având un coeficient de utilizare digestiv diferit, iar o altă parte a alimentelor nu este oxidată
complet în organism. (Nica –Badea, 2011).
35
 2.2 Metabolismul energetic
Indiferent de poziţia sau activitatea corpului uman, omul dezvoltă permanent energie a cărei
valoare depinde de:
greutatea şi dimensiunile corpului;
vârsta;
sex.
Pentru a putea reface energia consumată, pentru a putea exista, organismul uman posedă un
sistem de nutriţie corespunzător nevoilor organismului. Substanţele ingerate sub formă de alimente
sunt supuse unui proces fundamental de transformări a energiei chimice pe care o conţin alimentele
în energie calorică şi energie mecanică.Alimentele pătrund în organism prin organele digestive, unde
prin acţiunea unor enzime şi fermenţi sunt digerate şi trec în intestin. De aici, descompuse în
elemente simple, trec în sânge prin peretele intestinal şi sunt apoi depuse sub formă rezervelor de
energie (glicogen) în ficat, apoi aceste rezerve sunt preluate de circuitul sanguin sub formă de
glucoză şi sunt conduse la organul a cărei activitate reclamă energie. Aici are loc transformarea
energiei chimice în energie calorică şi energie mecanică. Această transformare are loc în prezenţa
oxigenului care ajunge în organism prin sistemul cardio-vascular .(Mincu.I,et all 1985).
Conservarea structurilor şi perfecţionarea lor, refacerea uzurilor necesită multă energie pe
care sistemele vii o preiau din mediul înconjurător, sub formă de legături chimice ale
macromoleculelor, şi o redau mediului sub formă de căldură. Metabolismul energetic studiază
geneza şi utilizarea energiei chimice a substanţelor alimentare. (Mincu.I,et all1 985)
Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în mitocondrii) prin reacţii de oxidare a
lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor. Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma
unor noi legături chimice, bogate în energie (legături fosfat macroergice de ATP şi CP). Fiecare
celulă foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale caracteristice.
Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a substanţelor în energie
mecanică, electrică calorică, osmotică .Deoarece toate transformările energetice din orice sistem duc,
în final, la apariţia de energie calorică, schimburile energetice organism –mediu pot fi evaluate prin
calorimetrie şi exprimate în calorii. Metodele calorimetrice pot fi directe şi indirecte.( Zamfir, 2006).

36
 CAPITOLUL 3
TULBURĂRI METABOLICE NUTRIŢIONALE ŞI FACTORII DE RISC

3.1. Obezitatea

Obezitatea se caracterizează prin creşterea masei de ţesut adipos a organismului având drept
consecinţă crearea unui surplus ponderal de peste 20% din greutatea ideala, cu implicaţii asupra
condiţiei estetice, psihosociale şi biologice ale bolnavului. Valoriile greutăţii ideale pot fi calculate
cu ajutorul indicelui de masa corporala. Valorile normale pentru IMC sunt de 27 pentru barbaţi şi 25
pentru femei. (Mogos, T 1998).
Obezitatea reprezintă creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului gras cu peste 30% din
greutatea ideală. La o creştere a greutăţii corporale cu peste 20% din greutatea ideală , persoana este
considerată supraponderală .( Vasile, & Moldoveanu).
Cauze :
aport alimentar exagerat
sedentarism
tulburări endocrine : Sindrom Cushing , sindromul adiposo-genital , menopauză
genetice
factori neuro-psihici ( Vasile& Moldoveanu ).
Obezitatea se clasifică în funcţie de criterii etiopatogenice, anatomice, clinice şi
histopatologice. ( Vasile & Moldoveanu).
Criterii etiopatogenetice
Obezitate primară
Familiala (poligenică)
a. Cu comportament alimentar abuziv
b.Cu sedentarism
c. Mecanisme asociate (a +b)
d. Nonfamilială
e. Fără cauză aparentă (normofagie şi absenţa sedentarismului)(Mogos.T. 1998, ).

37
 Obezitate secundară
a. Endocrină: Sindromul Cushing, insulinon, ovar polichistic
b. Hipotalamică: tumorală, inflamatorie, posttraumatice, vasculare, sindrom adipozogenital
Forme particulare de obezitate.
Obezitatea generalizată ce insoteste unele sindroame genetice, după cum urmează:
a. Sindromul Laurtence –Moon-Bardet-Biedl(LMBB)
b. Sindromul Alstrom
c. Sindromul Prader-Labhart-Willi(PLW)
d. Boala stocajuluiu de trigliceride ( Mogoş, 1998 )
Obezitatea cu depunere particulara de ţesut adipos
a. Paralipodistrofii
b. Lipomaze
c. Obezitate abdominala
Criterii Anatomice
a. Obezitate androidă
b. Obezitate ginoidă
c. Obezitate mixtă
Criterii Clinice
a. Obezitate statică
b. Obezitate metabolică
c. Obezitate normofagă
d. Obezitate dinamică
e. Obezitate de reglare
f. Obezitate hiperfagică
Critetii histologice (Mogoş, T 1998 )
a. Obezitate hipertrofică
b. Obezitate hiperplazică
c. Obezitate mixtă
Obezitatea apare în condiţiile unui bilanţ energetic pozitiv. Ea se înstalează prin dezechilibrul creat
în cadrul mecanismelor adaptative ce intervin în controlul greutăţii corporale. In constituirea
obezităţii uneori nu este suficientă numai un aport caloric crescut, întrucât există numeroase persoane
care în aceste condiţii îşi păstrează greutatea normală de-a lungul întregii vieţi fără a face eforturi
deosebite.
Adaptarea la variaţiile de aport caloric apare ca o capacitate de modificare a consumurilor
energetice faţa de cele teoretice necesare. Instalarea obezităţii apare predominat prin alterarea
componentelor ce intervin în consumul caloric al organismului. Acestea sunt reprezentate de

38
metabolismul bazal, efectul termic al alimentelor, termogeneza adaptativa şi efectul termic al efortului
fizic. (Mogoş, 1998 ).
Efectul termic al alimentelor reprezintă cantitatea de energie consumată pentru digestie,
absorbţie, transportul şi metabolismul alimentelor ingerate., valoarea sa este de 10% din totalul
caloriilor consumate ( Mogoş , 1998 ).
Termogeneza adaptativă este reprezentată de consumul energetic necesar adaptării la
stresurile din mediul ambient, Scăderea ingestiei alimentare pare să aibă o pondere foarte importantă
în instalarea obeyităţii.. Efectul termic al efortului fizic este reprezentat de consumul energetic
necesar desfăşurării activităţilor fizice. În condiţiile de activitate fizică normală el reprezintă 30% din
cheltuielile energetice ale organismului. Prezenţa sedentarismului explică posibilitatea apariţiei
obezităţii. (Mogoş .T. , 1998 ).
Consumul alimentar abuziv rămâne unul din factorii de risc ai acestei boli de metabolism.
Acesta poate avea un caracter motivat, fiind asociat unor cauze decelate:
a. Pubertatea
b.Menopauza
c. Tulburări endocrine
d.Supraproducţie de hormoni sexuali
e. Stres
f. Avort
g.Refulări
h.Unele medicamente ca Rezerpina,
i. Hipercorticism
j. Insatisfacţii socio-profesionale (Mogoş , 1998 ).
Atât creşterea aportului caloric cât şi scăderea consumului energetic pot exista în condiţiile
prezenţei unor predispozitii genetice spre îngrăşare. (Mogoş , 1998).
Consecinţe clinice
Evoluţia îndelungată a obezităţii are consecinţe nefaste asupra stării de sănătate.
Complicaţiile care pot apărea sunt prezentate în tabelul 3.1:
Ateroscleroza sistemică Hipertensiune arterială
Diabet zaharat Boala poliartrozică
Hiperlipoproteinemiile Litiaza Biliară
Boala varicoasă Intertrigo
Hiperuricemie Complicatii ginecologice şi obstetricale
Litiaza renală Tulburări psihosociale
Hirsutism Maladia canceroasă
Tabel 3.1 Consecinţele obezităţii (Mogoş , 1998 ).
39
 Terapia obezităţii urmăreşte reducerea şi menţinere greutăţii corporale la un nivel cât mai
apropiat de cel ideal .Acesta presupune obţinerea unui bilanţ energetic negativ astfel încât aportul
caloric să fie inferior consumurilor energetice ale organismului.
Cauzele obezităţii şi factorii care o favorizează
 Abuzul alimentar
 Disponibilitatea alimentelor
 Predispozitia genetică
 Alimentaţia dezechilibrată
 Factori externi
 Activitatea fizică necorespunzătoare (sedentarismul)
 Alcoolismul
 Traume psihice şi nervoase
 Cauze endocrine
Diagnosticul obezităţii se face la adulţi pe baza indicelui de masă corporală. Acesta se
calculeză împărţind greutatea în kg la pătratul înălţimii în metri.
IMC=Greutatea (Kg) / Inălţimea (m)
În funcţie de valoarea IMC persoanele se încadrează în unele din categoriile:
Sub 18. 5-Subponderal
18. 5-24. 9 –Normoponderal
25. 0-29. 9-Supraponderal
Peste 30. 0-Obez
Din evaluarea clinică două aspecte sunt importante:
1. Gradul obezităţii
2. Tipul obezităţii

Gradul obezităţii se stabileşte pe baza valorii IMC:

Obezitate gradul 1: IMC între 30. 0-34. 9
Obezitate gradul 2: IMC între 35. 0-39. 9
Obezitate gradul 3 : IMC de 40. 0 sau peste
Tipul obezităţii se stabileşte pe baza mai multor criterii. Unul dintre aceste criterii este
identificarea excesului de ţesut adipos în zona abdominală (obezitate abdominală) cu implicaţii
medicale deosebit de importante. Este situatia denumita’’ Obezitate de tip android (masculin), mult
mai periculoasă decat obezitatea de tip ginoid (feminin). (Popescu.C. 1980).

40
 3.2. Diabetul
Diabetul în general este o boală pe viaţă (cronică) în care nivelul zahărului în sânge este înalt.
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică în care cauza esenţială ,în majoritatea
cazurilor este lipsa relativă sau absolută de insulină activă .având ca şi consecinţă tulburarea
întregului metabolism începând cu cel al glucidelor ,carea atrage după sine dereglarea altor verigi
metabolice lipidice .proteinice ,vitaminice si hidromineral.( Popescu.C.1980)
Principalele cauze: ereditatea, alimentaţia, profesiile şi mediul, vârsta, infecţiile în special
virozele, unele leziuni ale sistemului nervos, inflamaţiile pancreasului, alcoolismul, fumatul
(.Popescu.C.1980).
Se deosebesc 2 tipuri de diabet zaharat :
Diabetul zaharat insulino-dependent , tip 1 în care secreţia de insulină este absentă

Diabetul zaharat insulino-independent ,tip 2 nu necesită insulină pentru echilibrare (fig3.1.)

.
9

FIZIOPATOLOGIA DIABETULUI ZAHARAT

TIP 2

Carbohydrate
Excessive
DIGESTIVE ENZYMES
Glucose
fatty acid release

G)
I
ose ( G
Gluc
I
Insulin G I
Defective
G

(I) G Adipose Tissue

I

cell secretion
G

Pancreas I G
G I
I G Reduced glucose
Liver G
I uptake
G
I
G

Excess glucose
production
Muscle

insulinorezistenţă

Figura 3.1: Fiziopatologia diabetului zaharat

Simptome
Nivelul ridicat al zahărului în sânge poate cauza diverse simptome, cum ar fi:
 Vedere înceţoşată
 Sete excesivă
 Micţiune frecventă
 Foame
 Pierdere în greutate
Datorită faptului că diabetul de tip 2 se desfaşoară lent, unele persoane cu nivel ridicat al
glicemiei sunt complet asimptomatice

41
Simptomele diabetului de tip 1 se desfăşoară pe o perioadă de timp scurtă şi persoanele pot fi foarte
bolnave până în momentul de diagnosticare. (.Popescu.C.et all .1980 ).

3.3 Bulimia
Bulimia este o tulburare de comportament alimentar care constă în ingestia episodică a mari
cantităţi de alimente. Bulimicii au o temă morbidă de obezitate. Episoadele de exacerbare a apetitului
sunt urmate de vărsături şi /sau utilizate de laxative.Desii unii bulimici pot fi slabi ,greutatea lor
variază cu maxim 15% fată de limita medie . Cea mai importantă modificare paraclinică evidenţiată
în bulimie este hipopotasemia însoţită de alcaloza metabolică, secundară vărsăturilor şi consumului
de laxative. (Dobru .D.2004).
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de consum rapid al unor cantităţi
mari de alimente, acompaniate de un sentiment de pierdere a controlului, la care se adaugă un
comportament compensator, care are rolul de a preveni creşterea în greutate (vărsături, laxative,
activitate fizică extremă, post). Există aşadar, manifestări comune în bulimia şi anorexia nervosă,
care pe termen scurt are implicaţii mai grave. Nu orice criză de bulimie înseamnă prezenţa unei
bulimii nervoase (o boală ce persupune mai multe manifestări). Principala intervenţie este
psihoterapia, sub forma terapiei cognitiv-comportamentale sau a altor intervenţii dirijate de psihologi
şi psihiatri specializaţi. Intervenţiile nutriţionale în tulburările de comportament alimentar (în
principal în anorexia şi bulimia nervoasă) au ca scop restabilirea unui comportament alimentar
normal, mai exact a unui comportament determinat de semnale fiziologice. (.Nica.D.,2011).
3.4 Anorexia
Anorexia este o tulburare de alimentaţie caracterizată prin lipsa poftei de mâncare reducerea
anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teamă puternică şi
persistentă de îngrăşare. Cauzele anorexiei nu sunt bine cunoscute. Factorii declanşatori pot fi :
Factorii biologici
Factori culturali
Factori familiali
Factori psihologici
Factori sociali .
Simptomele asociate sunt :
Teama de îngrăşare
Restricţia consumului de alimente
Greutate mai mică decât 85% din greutatea ideală
Aprecierea propriului corp ca fiind supraponderal, deşi pacientul are o greutate sub
greutatea ideală
Exerciţii fizice istovitoare
42
 Ascunderea alimentelor şi evitarea abordării subiectelor legate de alimentaţie sau
pierdere în greutate
Tendinţa de a-şi provoca vărsături
Utilizarea de laxative sau diuretice pentru a pierde în greutate
Distrugerea smalţului dentar ca urmare a vărsăturilor frecvente ( Zugravu.A.C., Cilinca.G
2009 .,Vasile &Moldoveanu ).
Anorexia Nervoasă este o tulburare care poate ameninţa viaţa , caracterizată prin refuzul
pacientului de a-şi menţine greutatea corporală la peste 85% din greutatea ideală
.Sindromul de anorexie apare de obicei înainte sau imediat după pubertate ,dar se poate
manifesta şi în jurul vârstei de 25 de ani .Majoritatea pacientelor au fost supraponderale în
copilărie .( Dobru .D.2004).
Ateroscleroza este o boala pluripatogenică şi plurifactorială ce afectează în mod specific
arterele mari şi mijlocii la nivelul cărora se iniţiază instalarea unor modificări degenerative, aflate în
diverse faze de evoluţie, care în timp duc la sclerozarea şi micşorarea lumenului vascular antrenând
în teritoriile afectate tulburări hemodinamice, metabolice şi tisulare. Factorii de risc sunt:
hipertensiunea arterială, dislipidemiile, obezitatea, diabetul zaharat, hiperinsulinemia, alimentaţia
neraţională, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, fumatul, factorii hormonali, vârsta, sexul.
Ateroscleroza reprezintă cauza majoră de mortalitate şi morbiditate. Manifestarea ei cea mai gravă
este infarctul miocardic. Factorii de risc pentru ateroscleroză includ: tulburări plasmatice ale
lipoproteinelor, hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul zaharat, stilul de viaţă sedentar. (Mogoş
,V.T.,Albota ,A şi Ghişe ,C.2000).

In strânsă legătură cu obezitatea, sunt tulburările metabolismului lipidic cunoscute sub

numele de dislipidemii. Ele se caracterizează prin creşterea totală a lipidelor serice, creşterea
diferitelor fracţiuni sub care ele se găsesc în ser, sau prin prezenţa în plasmă a unor lipoproteine care
în condiţiile fiziologice nu se găsesc (.Popescu.C.et all .1980).
Hiperlipidemia este o anomalie biochimică caracterizată prin creşterea concentraţiei serice a
lipidelor serice,a diferitelor fracţiuni sub care ele se găsesc în ser sau prin prezenţa în plasmă a
unor lipoproteine cate în condiţii fiziologice normale nu se găsesc . colesterolului şi /sau
trigliceridelor cu 20% peste valoarea normală, proprie decadei de vârstă respectivă, indiferent de sex.
(Popescu.C.et all .1980).
Denutriţia se caracterizează prin slăbirea ponderală asociată cu diferite carenţe (vitamine, fier).
Gută este o boală de metabolism cauzată de o tulburare înnăscută a metabolismului
nucleoproteinelor. În apariţia gutei are rol tulburarea ereditară a metabolismului nucleoproteinelor,
supraalimentaţia, supragreutatea, sedentarismul, consumul îndelungat de băuturi alcoolice, vârsta,
sexul. (Mogos.V.T.2010).
43
 In general sindromul metabolic reprezintă un sumum de condiţii care apar împreună şi care
măresc riscul bolilor cardiovasculare, accidentelor vasculare, diabet zaharat. Sindromul metabolic
afectează o multitudine de ţesuturi şi organe: ficat, pancreas, ţesut muscular, ţesut adipos, glandele
suprarenale, creier şi celulele macrofage. (Mincu.I.1985)

3.5. Boli digestive

Gastritele sunt afecţiuni inflamatorii ale stomacului ce intereseaza mucoasa gastrică şi în

diferite grade celelalte straturi ale peretelui gastric. Gastritele acute survin după agresiuni alimentare
cum ar fi: masticaţie incompletă, abuz de vegetale cu conţinut crescut de fibre groase, ingestia
exagerată de alcool, consumul de produse prea reci sau prea calde, abuzuri ocazionale de condimente
sau de grăsimi prăjite. (Nica Badea 2011).
Boala ulceroasă: ulcerul gastric este o afecţiune caracteristică prin apariţia de eroziuni de
dimensiuni limitate ce interesează în mod variabil pereţii gastrici sau duodenali. (Nica Badea 2011)
Sindromul diareic: diareea constă în mărirea frecvenţei scaunului, peste două scaune pe zi, de
consistenţă moale sau lichidă, cu resturi alimentare, având ca mecanism patogenetic accelerarea
peristaltismului şi hipersecreţia mucoasei intestinale.( Banu,2005).
Sindromul de constipaţie: constipaţia este o suferinţă caracterizată prin scăderea frecvenţei
scaunului faţă de normal (scaune la trei zile sau mai rar) având o consistenţa tare, uneori fără resturi
alimentare (digestie foarte bună). Mecanismul patogenetic constă în scăderea peristaltismului şi
reducerea secreţiei intestinale. ( Banu, 2005).
Diferenţele dintre tipurile somatice sunt reprezentate de compoziţia corpului. Pentru a stabilii
tipul somatic al fiecaruia dintre noi se aplică o serie de măsurători sau metode de testare, cum ar fi
testul pliurilor cutanate sau măsurarea bioimpedanţei. La stabilirea tipului somatic contribuie şi
măsurătorile antropometrice. Pe aceasta bază se disting trei tipuri somatice: (Nica Badea 2011)

1. Ectomorful: este caracterizat prin grăsime puţină, musculatură slabă, o structură osoasă subţire
şi lungă, cu greu poate lua în greutate (grăsime sau muşchi), dominat de senzaţia de frustrare când
vine vorba de creştere în masă sau forţă, metabolism rapid. Exerciţii recomandate: cele de bază
pentru forţă, antrenamentul rar dă cele, mai bune rezultate, tendinţa crescută la supraantrenare,
necesită multă odihnă între antrenamente, limitarea antrenamentelor aerobice 2-3 pe săptămână, nu
mai mult. Dieta recomandată: poate connsuma orice aliment fără să fie îngrijorat de aportul de
lipide, proteine (20-25%), carbohidraţi (50-55%), lipide (25-30%), între mese şi înainte de culcare o
băutură cu multe calorii, pe măsură ce câştigă masă musculară trebuie crescut aportul caloric, se
recomandă şase mese pe zi, trebuie să se ferească de stările catabolice. (Nica Badea, 2011) .

44
 2. Mezomorful: este caracterizat printr-o constituţie musculoasă, structură osoasa medie spre
Bmare, puţin ţesut adipos, corp potrivit pentru dezvoltarea unor muşchi mari şi puternici, potenţial
mare pentru culturism, răspund favorabil la antrenamente. Exerciţii recomandate: mişcările de bază
sunt cele mai bune pentru început, apoi se pot varia antrenamentele, în unele săptămâni se poate
antrena mai des decât în altele, deoarece dezvoltarea apare rapid, atenţie la supraantrenament,
aerobicul trebuie menţinut la o intensitate joasa (2-3 /saptamana). (Nica –Badea , 2011).
3. Endomorful: este caracterizat prin corp rotund şi moale iar structura osoasă mare, multă
adipozitate şi se îngraşă uşor, metabolism lent, poate cel mai dificil tip de organism pentru modelare,
are nevoie să slăbească şi să-şi dezvolte musculatura, atenţie la nivelul ţesutului adipos. Exerciţii
recomandate: mult antrenament aerobic (4-5/saptamană), trebuie să-şi accelereze metabolismul
odihna între seturi –minimă, dieta e crucială, administrarea unui agent termogenic înaintea
antrenamentului ( Nica Badea, 2011).

3.6. Impactul alimentaţiei , activităţii fizice şi a factorului de stres asupra organismului

O alimentaţie sănătoasă denumită şi ştiinţifică şi raţională este alimentaţia optimă sub aspect
cantitativ (energetic), şi calitativ (al trofinelor ), stabilită în funcţie de particularităţile fiziologice
(vârstă ,sex, maternitate ) ale mediului de viaţă şi de activitati ale omului ,în vederea promovării
sănătăţii ,a păstrării şi ameliorării capacităţii de muncă , a augumentării longevităţii .(Vlaicu
.B.1998).
Obiceiurile alimentare caracterizează o populaţie din punct de vedere al profilului alimentar
.Profilul alimentar este influenţat de o serie de factori , cum ar fi cei sociali , economici.Factorii
care influenţează alegerile alimentare sunt experienţele alimentare din copilărie , rutina care
creează confort ,starea de sănătate ,cultura –religie-etnia,reclama . (Zugravu. A.C. , Cilinca G.,2009).

Activitatea fizică este necesară nu numai pentru menţinerea muschilor şi al oaselor, dar şi pentru o
bună funcţionare a inimii, a creierului, a vaselor de sânge, a articulaţiilor şi nu în ultimul rând, al
sistemului imunitar ((Nădăşan.V.1996, ).

Activitatea fizică şi sănătatea:

Sedentarismul - un factor de risc
Astăzi, în societatea modernă, în ciuda recunoaşterii caracterului benefic pentru sănătate al mişcării,
statisticile din ţările puternic industrializate arată în general că mai mult de 60% din populaţia de vârstă
adultă are un regim de viaţă deficitar din punctul de vedere al activităţilor fizice. De fapt, se pare că un
sfert dintre adulţi nu fac deloc mişcare în timpul lor liber. Din păcate, nici tinerii în general nu par să
demonstreze un stil de viaţă mai dinamic, deoarece conform statisticilor, aproape jumătate dintre cei cu
vârsta între 12-21 de ani nu fac exerciţii fizice viguroase în mod regulat. Faptul şi mai îngrijorător este

45
că practicarea unor activităţi fizice scade în mod dramatic pe parcursul adolescenţei. În declaraţia
adoptată de Parlamentul European în septembrie 2008 pe tema nutriţiei şi obezităţii se recunoaşte că o
treime dintre europeni nu fac deloc exerciţiu fizic în timpul liber precum şi faptul că în medie, mai
mult de cinci ore pe zi sunt ocupate cu activităţi sedentare. Deşi ţara noastră nu se poate mândri cu
locul pe care îl ocupă în topul economiilor dezvoltate, moderne, putem observa cu uşurinţă că unul din
punctele în care stilul nostru de viaţă a suferit schimbări radicale este tocmai acesta: modul nostru de
viaţă devine din ce în ce mai sedentar. Să ne gândim doar la cele mai evidente exemple: cât de mult a
crescut în ultimii ani numărul proprietarilor de autoturisme sau cât de mult a scăzut numărul
gospodăriilor în care cineva trebuie să mai taie lemnele de foc cu toporul.

Majoritatea oamenilor sunt tentaţi să creadă că ei nu au nevoie de exerciţii fizice suplimentare

deoarece fac destulă mişcare în timpul programului de lucru respectiv a activităţilor casnice.
Statisticile arată că numai 2% dintre indivizii din societăţile dezvoltate fac suficientă mişcare fizică în
timpul activităţii lor. Exerciţiul fizic ajută la îmbunătăţirea bunăstării psihice nu numai la persoanele cu
boli psihice manifeste ci şi la populaţia nespitalizată. Cercetările atestă efectul benefic al activităţii
fizice în sensul diminuării anxietăţii şi simptomelor depresive, activitatea fizică regulată având
valenţele unui factor protector împotriva bolii depresive. Exerciţiul fizic are efecte remarcabile în
contracararea urmărilor nedorite ale stresului excesiv. Activitatea fizică are un efect liniştitor, induce o
stare de dispoziţie pozitivă, îmbunătăţeşte performanţele neuropsihice cum ar fi timpul de reacţie,
stimulează intelectul, judecata şi fortifică voinţa. Mişcarea sistematică în aer liber procură mai multă
relaxare şi ajută la reglementarea somnului din timpul nopţii. Dincolo de prelungirea speranţei de
viaţă, un stil de viaţă care include activitatea fizică sistematică, aduce un spor inestimabil în ce priveşte
calitatea vieţii. Persoanele active din punct de vedere fizic tind să aibă o imagine mai optimistă despre
sine şi despre viaţă; ele percep viaţa de zi cu zi ca fiind mai satisfăcătoare şi sunt mai mulţumite sub
aspect social şi emoţional. (Nădăşan.V.1996).
Astăzi,în condiţiile vieţii moderne care au dus la automatizarea şi amplificarea activitatii umane exista
tendinta naturala ca omul sa depuna un efort fizic cât mai redus. Sedentarismul, cu toate urmările sale
(ateroscleroza şi afecţiunile cardiovasculare), face ravagii în ţările cu civilizaţie avansată. Ţinând cont
că omul işi desfaşoară activitatea profesionala adeseori în poziţii incomode, cu solicitări nervoase
îndelungate, se recomandă executarea unor complexe de exercitii fizice în scop corectiv. Având în
vedere tendinţa apariţiei unor devieri în metabolismul general, care pot surveni pe măsură ce înaintăm
în vârsta, îndrumăm practicarea exercitiilor fizice în direcţia corectarii pozitiei vicioase ale coloanei
vertebrale, a abdomenului şi a membrelor superioare sau inferioare. Un mare rol îl joacă mişcările
respiratorii ce în afara efectelor directe au efecte la fel de favorabile şi asupra sferei neuropsihice.
Aceste exercitii fizice se recomandă a se face în aer liber, acţiunii propriu – zise adăugându-i-se şi
oxigenoterapia. Se recomanda si plimbarile îin aer liber, pe cât posibil pe jos pe teren variat, cu

46
urcuşuriş si coborâsuri. Aceste exerciţii ce au rol de echilibrare a sistemului nervos trebuie completate
cu călirea organismului la factorii naturali şi de mediu exterior (apa, aer, soare), ce contribuie la
creşterea rezistenţei organismului. Datorită activităţii statice îindelungate munca intelectuala
predispune mai usor la aparitia precoce a semnelor de îmbătrânire. Sedentarismul reprezintă un
dusman al sănătăţii, cu atât mai pronuţtat cu cât vârsta inaintează. Adrenalina este hormonul care ne
ajuta sa facem fata situatiilor critice asa cum sportul este "pastila săătţtii”. Cine doreste o îindelungata
longevitate, trebuie să respire prin sport, să stie acest lucru şi să nu îl uite.
Trebuie să admitem că omul în viaţa de toate zilele reflectă vârsta sa biologică şi nu pe cea din actele
de identitate. Aceasta stare reprezintă îin esenţă atributul factorilor de mediu social, extrem de intens,
a unor predispozţtii constituţionale . Lupta pentru longevitate constituie o problemă deschisă ce stă îin
faţa medicinei moderne şi a factorilor din activitatea sportivă. Statisticile efectuate în multe tari de pe
glob ne arată că sunt rare cazurile de oameni ce depăşesc respectabila vârsta de 100 – 110 ani.
Biografiile acestora ne arata ca secretul acestei longevitati ,îin afara unor particularităti constituţionale
ereditare, constăî in regimul sobru de viţă pe care l-au respectat, un ritm zilnic de activitate constant,
viaţă îin aer liber, o alimentaţie raţională fără exces de orice natură (băuturi alcoolice, condimente,
tutun, poluare chimică şi fonică)şi o activitate adecvată ((Nădăşan.V.2008, ).

SEDENTARISMUL

Viaţa modernă e însoţită de numeroase avantaje, dar tocmai aceste avantaje se pot manifesta ca un
bumerang, afectând sănătatea. Prin diminuarea efortului, omul îşi diminuează capacităţile fizico-
motrice. Dacă muşchii, articulaţiile şi alte organe nu sunt solicitate, în timp apar tulburări funcţionale.
Lipsa mişcării afectează în primul rând aparatul locomotor, iar indirect şi planul afectiv şi psihic.
Această tulburare poartă numele de sedentarism. În general, sedentarismul afectează întregul organism,
atât funcţiile organice cât şi cele psihice, având consecinţe precum: constipaţia cronică, afectarea
inimii prin creşterea colesterolului, lipsa oxigenului în ţesuturi, celule şi organe, atrofiere musculară,
tulburări cardiace, cerebrale, hepatice şi renale, obezitate sau chiar tulburări ale metabolismului celular
ce pot produce o degenerare canceroasă a celulelor.
Pentru a evita toate aceste neplăceri ale sedentarismului care se pot transforma chiar în afecţiuni grave,
se recomandă cât mai multă mişcare. Sedentarismul duce şi la creşterea nivelului de colesterol în
sânge. Sursele de colesterol sunt alimentele de provenienţă animală, oricum organismul uman produce
colesterol, iar când meniul conţine grăsimi de origine animală, ficatul va fi stimulat să producă mai
mult colesterol. Femeile predispuse la sedentarism au un risc crescut de osteoporoză deoarece
exerciţiile fizice stimulează fixarea calciului în oase. Majoritatea sedentarilor se confruntă cu tendinţa
de îngrăşare, kilogramele în plus fiind un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, diabet, unele

47
tipuri de cancer etc. De asemenea, frecvenţa aterosclerozei, a infarctului miocardic şi a accidentului
vascular cerebral este de două ori mai mare la persoanele sedentare, decât la persoanele cu o viaţă
activă. Ultimele cercetări arată faptul că sedentarismul poate avea efecte chiar mai periculoase asupra
organismului decât fumatul din cauza că mortalitatea provocată de sedentarism a fost mai mare decat
cea provocată de tutun, iar inactivitatea la adolescenţi poate duce la apariţia unor probleme
comportamentale. Pe lângă o alimentaţie echilibrată şi un consum optim de lichide, legume şi fructe,
exerciţiul fizic sistematic (30 de minute, de minim 3 ori pe săptămână) este cel care creşte calitatea
vieţii şi combate cel mai eficient sedentarismul prin faptul că:reduce riscul de mortalitate prin infarct
miocardic şi accident vascular cerebral, ameliorează hipertensiunea arterială, reduce riscul de apariţie
şi complicaţiile diabetului zaharat, reduce riscul de apariţie al obezităţii, ajută la prevenirea şi
ameliorarea osteoporozei, scade incidenţa anumitor forme de cancer, în special de colon, activează
sistemul imunitar, reduce din obiceiurile dăunătoare (fumat, consum de alcool) etc.
comportamentale Ultima masă trebuie luată cu cel puţin 2 ore înainte de începerea activităţii fizice
pentru a nu suprasolicita organismul. Lipsa activităţii fizice este una dintre principalele cauze de deces
din lume, sedentarismul putând cauza aproximativ 2 milioane de decese la nivel global, considerat a fi
printre primele 10 cauze de deces din lume, studiile OMS arătând că 60% dintre locuitorii planetei duc
o viaţă sedentară((Nădăşan.V.2008 ).

48
 CAPITOLUL 4 – METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE

4. 1. Scopul lucrării
Scopul acestei lucrări este de a evidenţia aspecte ale alimentaţiei umane ca factor
ecologic şi de stres.

4. 2. Obiective

1. Determinarea unor dimensiuni antropometrice( măsurare,inălţimea,determinarea

Metabolismului Bazal , determinarea necesităţilor nutritive în funcţie de masa corporală a
subiecţilor studiaţi,determinarea grăsimii corporale ) a studenţilor şi subiecţilor studiaţi şi
corelarea lor cu alimentaţia şi activitatea fizică pe care o realizează.
2. Determinarea regimului alimentar şi a necesarului în nutrienţi la subiecţii studiaţi (studenţi,
alte meserii);
3. Aspecte asupra activităţii fizice şi a sedentarismului prin utilizarea calculatorului şi
vizionarea TV;
4. Determinrea principiilor alimentare din meniul cantinei studenţeşti si cel al subiecţilor din
alte meserii;
5. Determinarea regimului hidric, frecvenţa consumatorilor de cafea şi alcool şi corelaţia
incidenţei cu activitatea fizică şi a unor agenţi de stres.
6. Determinarea IMC-ului ( Indicele de masă corporal)
7. Masurări antropometrice (măsurare inălţimii, determinarea metabolismului bazal,
determinarea necesităţilor nutritive în funcţie de masa corporală a subiecţilor studiaţi )
8. Efectul sedentarismului asupra masei ponderale obţinute

4. 3. Metoda de cercetare
Am ales ca metodă de cercetare ancheta pe bază de chestionar. Chestionarul este una
dintre tehnicile cele mai frecvent utilizate în ştiinţele socio-umane. O anchetă, care a cuprins studii pe
10 ani, a arătat că ½ din cercetările realizate şi publicate se bazează pe chestionar. De asemenea, cele
mai des utilizate sunt chestionarele cu întrebări închise (precodificate), aşa cu am optat şi eu în lucrarea
prezentată.
Chestionarul de cercetare reprezintă un instrument de investigare, constând dintr-un
ansamblu de întrebări scrise, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de
către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate
răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. (Chelcea, 1975).

49
 Am construit două chestionare (Anexa 1,Anexa 2) fiecare conţine un număr de 31 întrebări
închise pentru a putea face o analiză mai eficientă a răspunsurilor (graficelor). În cadrul chestionarelor
am determinat dimensiuni antropometrice în cm ( măsurarea taliei ,a soldului a încheieturi mâinilor, a
gâtului ,raportul talie-şolduri ( Conform Anexei 3 ) la subiecţii studiaţi şi corelarea lor cu alimentaţia şi
activitatea fizică pe care o realizează; regimul alimentar şi a necesarului în nutrienţi la subiecţii studiaţi
(studenţi, alte meserii); aspecte asupra activităţii fizice şi a sedentarismului prin utilizarea
calculatorului şi vizionarea TV;(Anexa 9) principii alimentare din meniul cantinei
studenţeşti;(Anexa13). regimul hidric,(Anexa12) frecvenţa consumatorilor de cafea şi alcool(Anexa) şi
corelaţia incidenţei cu activitatea fizică şi a unor agenţi de stres.
Ecuaţia Indicelui de masă corporală (IMC): ( Banu 2005 ).
IMC=G/I unde G=Greutatea corporală (Kg )
I =Inălţimea (m)
Ecuaţia Metabolismului Bazal( MB) sau ecuaţia Hariss+Benedict :
Pentru Bărbaţi :
MB(Kcal/zi ) =66.5+13.75 x greutate (Kg) +5 x Inăţime (cm ) – 6.78 x Vârsta (ani ) .
Pentru Femei :
MB (Kcal /zi ) =655 +9.56 x Greutate (Kg ) + 1.85 x Inăţime ( cm ) – 4.68 x Vârsta (ani ) (Nica .B
.2011).

50
 4. 4. Analiza şi interpretarea rezultatelor
IMC-UL SUBIECŢILOR
Pe baza datelor obţinute din chestionare am efectuat analiza indicelui de masă corporală (IMC)
(fig.4.1, fig. 4.2), a indicilor antropometrici ( conform Anexei.3), metabolismul bazal (MB),
necesarul de nutrienţi.

IMC-UL STUDENŢILOR ÎN PROCENTE

Obezitate gr.1
15% Subponderal
15%

Supraponderal
29% Normoponderal
41%

Subponderal Normoponderal
Supraponderal Obezitate gr.1

Fig.4.1Reprezentarea indicelui de masă (IMC) corporală al studenţilor în procente (conform Anexei

nr.6).
Chestionaţi au fost 40 de indivizi din care 20 sunt studenţi.Am obţinut 41%studenti Normoponderali ,
29% studenţi Supraponderali , 15% Studenţi Subponderali , 15%Studenţi Obezitate gradul I.

Obezitate gr.1 Subponderal

Supraponderal 5% 25%
20%

Normopondeal
50%

Subponderal Normoponderal Supraponderal Obezitate gr.1

Fig.4.2.Reprezentarea indicelui de masă corporală (IMC) al subiecţilor cu alte meserii în

procente (Anexei nr.6).
Chestionaţi au fost 40 de indivizi din care 20 sunt reprezentaţi de subiecţi care practică diferite
meserii.In urma chestionarelor s-a obţinut următorele date procentuale : 50% din subiecţi sunt
Normoponderali,25% din subiecţi sunt Subponderali, 20% din subiecţi sunt Supraponderali ,5% din
subiecţi au obezitate de gradul I (Fig.4.2)

51
 REPREZENTAREA IMC-ULUI PE CATEGORII DE SUBIECŢI
Studenţi, 14
14
12
Alte meserii, 10
10
8 Studenţi, 5

6 Alte meserii, 5
Alte meserii, 4
4
2 Studenţi, 1 Alte meserii, 1

0
Subponderal Normoponderal Supraponderal Obezitate gr.1
Studenţi Alte meserii

Fig.4.3 Reprezentarea grafica a Indicelui de masă corporal (IMC) pe categorii de subiecţi

(Conform Anexei nr.6).
Această reprezentare grafică a IMC-ului fost realizată pe baza datelor obţinute din cele doua
chestionare.Am constatat că: din categoria studentilor 14 dintre ei sunt Normoponderali, 5 studenţi
sunt Subponderali, 1 student este Supraponderal şi nu există obezitate de gradul 1 la această categorie.
În ceea ce priveşte cealaltă categorie cea a subiecţilor care au alte meserii am constatat că 10 subiecţi
sunt Normoponderali ,5 subiecţi sunt Subponderali, 4 subiecţi sunt supraponderali şi doar 1 subiect se
încadrează în categoria obezităţii de gradul 1.
În urma studiului efectuării centralizatorului cu IMC-ul subiecţilor se observă că un număr de
14 studenţi, respectiv 41 % sunt supraponderali, ceea ce înseamnă foarte mult deoarece surplusul de
greutate poate afecta sănătatea, în sensul în care puntem spune că poate să se instaleze boli cronice,
precum diabetul, ateroscleroza, care pot afecta, în timp, sănătatea la o vârsă relativ infantilă.
Îmbucurător este faptul că niciunul dintre subiecţi nu face cazul obezităţii de gradul 2, sau chiar
morbide.(Fig.4.3)

52
 120

104
102 102 Studente
100 98 98
96
Studenţi
86

80 78 Alte meserii - femei

75 75
70
65 Alte meserii -
bărbaţi
60

40 37
33 35 36

27 28
19 20 24
22
18
20

14

0
Media Media
Media Media
dimensiunii Media taliei/cm înch.mâinii / Antebraţ/cm
greutăţii/kg şoldului/cm
gâtului/cm cm.
Studente 65 33 75 96 14 22
Studenţi 70 35 78 98 18 27
Alte meserii - femei 75 36 98 102 19 24
Alte meserii - bărbaţi 86 37 102 104 20 28

Fig.4.4.Reprezentarea grafică a indicilor antropometrici pe sexe şi meserii( Conform Anexei nr.3.).

Media taliei (cm) , şoldului (cm), se modifică direct proporţional cu greutatea corporală (Kg) uşor
influenţată şi de ocupaţiile subiecţilor,astfel că la bărbaţi se înregistrează maximele din graficul
Fig.4.4.
Graficul din fig.4.4. reflectă faptul că atât media greutăţii ponderale cât şi media dimesiunii
gâtului, a taliei a şoldului şi altele este mai mică cea a studentelor decât cea a femeilor din alte
categorii sociale. Această diferenţă se reflectă şi la studenţi în comparaţie cu bărbaţii care fac parte
din alte categorii sociale.(Conform Anexei nr.3).
- pentru studenţi:
- media greutăţii este de 62, 15;
- înălţimea medie este de 33,8;
- media dimesiunii gâtului 78,25:
- media dimesiunii şoldului 96,3;
- media dimensiunii încheieturii mâinii 15,85;
- media dimensiunii antebraţului 24,1.
53
- pentru alte meserii:
- media greutăţii este de 77,45;
- înălţimea medie este de 37,25;
- media dimesiunii gâtului 95,55:
- media dimesiunii şoldului 104,25;
- media dimensiunii încheieturii mâinii 17,7;
- media dimensiunii antebraţului 26,65.

MEDIA ÎNĂLŢIMII, A GREUTĂŢII, A VÂRSTEI ŞI A IMC-ULUI

170

169 180
Studente
166
160

Studenţi 140

120

Alte meserii - femei 100

169
80
61
Alte meserii -
60
bărbaţi 98
86
72 40

44 48

25 27 20
21 22 20 21

0
Media înălţimii/cm Media greutăţii/kg Media vârstei Media IMC-ului

Media înălţimii/cm Media greutăţii/kg Media vârstei Media IMC-ului

Studente 166 61 21 20
Studenţi 169 72 22 21
Alte meserii - femei 169 86 44 25
Alte meserii - bărbaţi 170 98 48 27

Fig.4.5.Media înălţimii,A greutăţii,A vârstei şi a indicelui de masă corporală (IMC)(Conform Anexei

nr .6).

54
 METABOLISM BAZAL

170 180
171
169 167
169
166
160
150

Studente 130 140

120

Studenţi 98 100
86
80
72
Alte meserii - femei 61
60
48
44
40
Alte meserii - 22
bărbaţi 21
20

Media metabolismului
Media înălţimii/cm Media greutăţii/kg Media vârstei/ani
bazal X 10
Studente 166 61 21 130
Studenţi 169 72 22 150
Alte meserii - femei 169 86 44 167
Alte meserii - bărbaţi 170 98 48 171

Fig.4.6.Reprezentarea grafica a Metabolismul Bazal (Conform Anexei nr.4).

Se poate observa cu uşurinţă faptul că un procent relativ mare serveşte micul dejun, prânzul şi
cina. Raportându-ne la doar cei 40 de subiecţi putem spune că un procent destul de mic mănâncă
între mese şi noaptea.
Am calculat media greutăţii, a gâtului, a taliei, a şoldului, încheieturii mâinii şi antebraţului,
pentru eşantionul de studenţi şi alte meserii.
În urma analizei făcute cu ajutorul chestionarelor cu date antropometrice ale subiecţilor s-a
constatat că media greutăţii corporale la studenţi este cu mult mai mică decât la subienţii cu alte
meserii.
- pentru studenţi:
- media greutăţii este de 62, 15;
- înălţimea medie este de 33,8;
- media dimesiunii gâtului 78,25:
- media dimesiunii şoldului 96,3;
- media dimensiunii încheieturii mâinii 15,85;
- media dimensiunii antebraţului 24,1.
- pentru alte meserii:
- media greutăţii este de 77,45;
- înălţimea medie este de 37,25;
55
- media dimesiunii gâtului 95,55:
- media dimesiunii şoldului 104,25;
- media dimensiunii încheieturii mâinii 17,7;
- media dimensiunii antebraţului 26,65.

56
 NECESARUL DE PROTEINE/ZI LA SUBIECŢII STUDIAŢI

160 150
140
140 135
127
120
120 112
105
100 97
91
96
85 86
82 81
80 75 71
76
66
61
60 51
56
47
40
20
0 47-50 Kg 51-55 Kg 56-60 kg 61-65 kg 66-70 kg 71-75 kg 76-80 kg 81-85 kg 86-90 kg 91-95 kg 96-100 kg

Minim necesar de proteine/kg Maxim necesar de proteine/kg

Fig.4.7.Necesarul De Proteine la Subiecţii studiaţi ( Conform Anexei nr.8)

Atât necesarul de proteine, cât şi cel de glucide şi de lipide diferă în funcţie de
greutate, fiind bine stabilit între valori minime şi maxime. Adică la o persoană care are o greutate de
50 de kg necesarul de proteine minim este de 50gr/zi iar maximul acceptat este cu 30 gr/zi mai mult
(fig. 4.7) .

57
 NECESARUL DE GLUCIDE/ZI LA SUBIECŢII STUDIAŢI

350
305
300 275 275 285 280
270 270
258 255 250
250 228
240 235 227 230
245
221 220
200 205 210
200 180
150
100
50
0
45-50 51-55 56-60 61-65 66-70 71-75 76-80 81-85 86-90 91-95 96-100
kg kg kg kg kg kg kg kg kg kg kg

Minim Maxim
NECESARUL DE LIPIDE/ZI LA SUBIECŢII STUDIAŢI

80 73 75 74
71 72
68 68 67
63 61 62 61 63
60 58 59 58 58 58
49 52
48
40 40

20

0
45-50 51-55 56-60 61-65 66- 71-75 76-80 81-85 86-90 91-95 96-100
kg kg kg kg 70kg

Minim Maxim

Fig.4.8 Reprezentarea grafică a necesarului în g de lipide /zi şi glucide a subiecţilor

studiaţi (Conform Anexei 8).

58
 Atât necesarul de proteine, cât şi cel de glucide şi de lipide ( fig. 4.8) diferă în
funcţie de greutate, fiind bine stabilite valori minime şi maxime. Adică la o persoană care are o
greutate de 50 de kg necesarul de proteine este de50 gr/zi minim, iar maximul acceptat este cu 30 gr/zi
mai mult decât minimul necesar.
Necesarul de glucide minim acceptat este de trei ori mai mare faţă de masa corporală, iar
maximul permis este de patru ori mai mare faţă de masa corporală. Ca exemplu concludent, la o
persoană de 60 kg, minimul acceptat este, în medie 190-200 gr glucide/zi şi un maxim de 210-220.
La subiecţii studiaţi, un minim acceptat de lipide este la o diferenţă foarte mică de masa
corporală, mai exact la o peroană de 70 kg, lipidele sunt necesare aproximativ de 68 gr./zi.
Se poate observa că pentru un echilibru metabolic corespunzător sunt necesare proteine,
glucidfe şi lipide. Toate acestea trebuie să fie în concordanţă cu kilogramele fiecăruia în parte. Acestea
sunt date ş stiinţifice şi pot fi relative pentru fiecare individ, în funcţie de alimentaţie şi de greutate.
Ponderea glucidelor este cu mult mai mare în comparaţie cu necesarul de proteine şi lipide
deoarece acestea se consumă într-un rim mai accelerat.

REPREZENTAREA ACTIVITĂŢILOR SPORTIVE ZILNICE

Alte meserii, 10

10
Studenţi, 8

8
Alte meserii, 6

6 Studenţi, 5
Studenţi, 4

4 Studenţi, 3
Alte meserii, 2 Alte meserii, 2

2
0 Sport zilnic Sport de 2 ori / săpt. Sport de 3 ori / săpt. Nu fac sport
Studenţi Alte meserii

Fig.4.9.Reprezentarea Activităţilor sportive zilnice (Conform Anexei nr.9).

Se observă din acest grafic (fig. 4.9) că 16 studenţi fac sport de cel puţin 3 ori pe săptămână şi
îngrijorător este faptul că doar 10 subiecţi adulţi fac sport . Stiinţific se recomandă activităţi sportive
zilnice, 30 de minute, iar în studiul meu dor 25% din toţi subiecţii studiaţi ţin cont de această
recomandare.50% din adulţi nu fac sport deloc, fapt ce reflectă îndicele de masă corporală crescut, iar
în timp o sănătate defectuoasă.

59
 REPREZENTAREA ACTIVITĂŢILOR FIZICE UŞOARE
Studenţi, 20
20
Alte meserii, 15
15

10

5 Alte meserii, 3
Alte meserii, 1 Alte meserii, 1

0 Zilnic activitate fizică Activitate fizică Activitate fizică Fără activitate fizică
uşoară uşoară de 2 ori / săpt. uşoară de 3 ori / săpt. uşoară
Studenţi Alte meserii

Fig.4.10.Reprezentarea Activităţilor Fizice Uşoare (Conform Anexei nr.9).

Dacă doar un număr de 3 studenţi, respectiv 2 adulţi fac sport zilnic, aici (fig. 4.10) putem
observa că 20 de studenţi şi respectiv 15 maturi fac activitate fizică uşoară zilnic. Totuşi 10 studenţi
au timp să utilizeze calculatorul şi televizorul zilnic şi 10 adulţi de două ori pe săptămână .

REPREZENTAREA GRADULUI DE INFORMARE -DOCUMENTARE_SOCIALIZARE

Studenţi, 10 Alte meserii, 10
10
8
Studenţi, 6 Alte meserii, 6
6
4 Studenţi, 3
Alte meserii, 2 Alte meserii, 2
2 Studenţi, 1

0 Zilnic utilizarea calc. De 2 ori/săpt. De 3 ori/săpt. Nu utilizează calc. şi

şi vizionare TV utilizarea calc. şi utilizarea calc. şi nu vizionează TV
vizionare TV vizionare TV
Studenţi Alte meserii

Fig.4.11..Reprezentarea gradului de Informare-Documentare si Socializare (Conform Anexei nr.9).

60
 Constatăm că utilizarea zilnică a calculatorului (fig. 4.11) este la îndemâna studenţilor
şi adulţilor cu meserii ce o impun.Acest studiu nu indică că informarea privind menţinerea stării de
sănătate şi importanţa activităţilor fizice zilnice.

LICHIDE 7000 ML.

/LUNĂ

LACTATE ŞI PRODUSE
LACTATE
9300 ML./LUNĂ

LEGUME FIBRE
19900 GR. / 19700 GR. /
LUNĂ LUNĂ

LIPIDE 20550 GR. / LUNĂ

PROTEINĂ 29456 GR. /

LUNĂ

GLUCIDE 35720 GR. / LUNĂ

Fig.4.11.Priramida Nutrienţilor rezultată din meniurile Cantinei Studenţeşti din luna

februarie 2013 ( Conform Anexei nr.13 ).

61
 Din piramida nutrienţilor rezultată din meniurile cantinei studenţeşti (CONFORM ANEXEI
NR.14 )se observă că cel mai mare consum alimentar îl au glucidele respectiv 35720 gr./lună, proteine
29456 gr/lună, lipide 20550 gr/lună, legume şi fibre 19900 gr/lună şi nu în ultimul rând un necesar de
7000 ml/lună de lichide.
Datorită activităţilor fizice zilnice, a metabolismului accelerat înfluenţat de vârstă studenţii au
nevoie de mult mai multe glucide, proteine şi lipide (fig. 4.12).
REPREZENTAREA PROCENTAJULUI DIFERITELOR PRINCIPII
ALIMENTAREN DIN MENIUL CANTINEI STUDENŢEŞTI
LICHIDE
LACTATE PROTEINE
5%
7% 21% PROTEINE
FIBRE GLUCIDE
14% LIPIDE
LEGUME
FIBRE
LACTATE
LICHIDE
LEGUME GLUCIDE
14% 24%
LIPIDE
15%

Fig.4.12.Reprezentarea procentajului diferitelor principii alimentare din Meniul Cantinei studenţeşti

(Conform Anexei nr.13).

Pe baza principiilor alimentare din meniul cantinei studenţeşti pe o lună (luna februarie 2013 )
am constatat că predomină glucidele în proporţie de 24% urmate de proteine care reprezintă 21% şi
lipide 15%..Am observat că atât legumele cât şi fibrele se găsesc într-un procent de 14% fiecare
,lactatele sunt consumate în proporţie de 7% .Lichidele sunt reprezentate de un procent de 5% care
este un procent destul de mic ,deoarece conform principiilor unei alimentaţi sănatoase consumul de
lichide ar trebui să reprezinte cam 70%-80% .

62
 REPREZENTAREA CONSUMULUI DE APĂ, ALCOOL, LEGUME, FRUCTE

20 Studenţi, 18
Alte meserii, 16
Studenţi, 15

A)
15
Studenţi, 12

Alte meserii, 9
10
Alte meserii, 5
Alte meserii, 4
5
Studenţi, 1

0 APĂ ALCOOL LEGUME FRUCTE

Studenţi Alte meserii

REPREZENTAREA CONSUMULUI DE APĂ, ALCOOL, LEGUME, FRUCTE

20 Studenţi, 18
. B) Alte meserii, 16
Studenţi, 15
15
Studenţi, 12

Alte meserii, 9
10
Alte meserii, 5
Alte meserii, 4
5
Studenţi, 1

0 APĂ ALCOOL LEGUME FRUCTE

Studenţi Alte meserii

CONSUM SUBIECŢI CU ALTE MESERII

26%
47%

15%
12%
APĂ ALCOOL LEGUME FRUCTE

63
 Fig.4.13. Reprezentarea consumului de Apă, Alcool,Fructe şi Legume a subiecţilor studiaţi A),
B), C) (Studenţi, alte meserii ).(Conform Anexei10 şi 13) .
În urma aplicării chestionarelor, am constatat că 12 studenţi consumă apă, legume 18 studenţi,
fructe 15 studenţi şi alcool doar un student..
In comparaţie cu subiecţii din alte meserii, studenţii au un aport mai mare de legume şi fructe,
respectiv vitamine, glucide, substanţe minerale. Lipsa aportului hidric se completează din consumul
foarte mare de fructe..
Din păcate 8 subiecţi din alte meserii consumă frecvent alcool, ceea ce poate provoca diferite
dezechilibre metabolice care conduc la instalarea bolilor cronice, cum ar fi:
obezitate,
diabet,
alcoolism,
ulcer gastric,
gastrită.
Se poate observa că subiecţii din alte meserii nu consumă legume şi fructe într-o proporţie
necesară funcţionării organişmului, iar în combinaţie cu alcoolul dezechilibrele metabolice sunt
mult mai accentuate. (Fig.4.13)

64
 REPREZENTAREA STRESULUI ASUPRA SUBIECŢILOR

20
Alte meserii, 16

15
Studenţi, 10
Studenţi, 9
10

5 Alte meserii, 2 Alte meserii, 2

Studenţi, 1

0 STRES MAXIM STRES MEDIU STRES MINIM

Studenţi Alte meserii

Fig.4.1.4.Reprezentarea stresului asupra subiecţilor (Conform Anexei nr .10 ).

În proporţie de 80% subiecţii studiaţi cu alte meserii sunt stresaţi la maxim. Acest stres
maxim este datorat atât factorilor externi, adică mediul de viaţă, cât şi factorilor interni, adică al
consumului neadecvat de alimente, de băuturi alcoolice, de lipsa activităţilor sportive cât şi de
incapacitatea de a se adapta unui stil de viaţă sănătos. Tocmai de accea influenţa factorilor de stres este
minimă la studenţi, 1 student numai este stresat la un nivel maxim.

REPREZENTAREA STRESULUI LA STUDENŢI

STUDENŢI, 5%
STUDENŢI,
45%

STUDENŢI,
50%

STRES MAXIM STRES MEDIU STRES MINIM

Fig.4.15.Reprezentarea stresului la studenţi (Conform Anexei nr.10)

Totuşi 50% dintre studenţi sunt stresaţi la un nivel mediu deoarece si factorii externi
sunt în mare măsură răspunzători (fig. 1.15)

65
 REPREZENTAREA STRESULUI LA SUBIECŢII CU ALTE MESERII

Alte meserii, 10%

Alte meserii, 10%

Alte meserii, 80%

STRES MAXIM STRES MEDIU STRES MINIM

Fig.4.16. Reprezentarea stresului la subiecţii cu alte meserii ( Conform Anexei nr.10).

Stresul la subiecţii cu alte meserii poate să conducă la apariţia unor probleme de sănătate
mentală şi fizică. Stresul la adulţi este provocat şi de stresul în muncă, cauză a peste un sfert din totalul
concediilor medicale a căror durată reprezintă cel puţin două săptămâni de absenţe de la locul de
muncă. Se pot genera stări ca: depresie, anxietate, nervozitate, oboseală şi afecţiuni cardiace. În afară
de acestea, stresul antrenează perturbări considerabile pe planul productivităţii, creativităţii şi
competitivităţii. Studenţii nu au aceste probleme de stresul legat de activitatea profesională.

66
 CAPITOLUL 5. CONCLUZII

Din analiza IMC-ului reiese că mai multe studente sunt normoponderale urmate de
supraponderale. Interesant este faptul că subponderabilitatea este în aceeaşi măsură cu
obezitatea de gradul 1. În ceea ce priveşte rezultatul studiului la subiecţii cu alte meserii,
jumătate sunt normoponderali, iar un sfert din ei sunt subponderali, o mică parte sunt
supraponderali şi chiar obezi. Se constată că IMC-ul creşte în funcţie de greutate vârstă şi sex.
Se constată că metabolismul bazal creşte în funcţie de înălţime, în funcţie de media
greutăţii şi vârstă. Diferenţa între bărbaţi şi femei la alte meserii deşi este mică la inălţime,
masă şi vârstă determină o diferenţă mică în metabolismul bazal. Aceleaşi diferenţe în
înălţime, greutate, vârstă la studenţi ne-a condus la o diferenţă mare de metabolism bazal.
Din calculele noastre subiecţi au următorul necesar în proteine, glucide, lipide: cu cât
masa lor este mai mare cu atât necesarul creşte de la 50 de kg până la 100 kg. Glucidele în
schimb sunt necesare cam în acelaşi raport, nu diferă în funcţie de kg. Lipidele sunt necesare
cam tot în acelaşi raport. Necesarul de glucide este cel mai mare în raţia zilnică, urmat de
necesarul de proteine şi urmat în cele din urmă de necesarul în lipide la toţi subiecţi studiaţi.
În ceea ce priveşte activitatea sportivă majoritatea studenţilor fac sport. Un sfert din ei
însă nu fac sport. Jumătate din subiecţii din alte meserii probabil că înlocuiesc sportul cu
munca. Alte activităţi fizice sunt efectuate de toţi studenţi şi de majoritatea celor din alte
meserii.
Sedentarismul este prezent şi la studenţi, majoritatea utilizării calculatorului si a TV-
ului în aceeaşi proporţie ca şi la subiecţii din alte meserii. Din meniurile studiate de pe luna
februarie a cantinei studenţeşti rezultă că la baza piramidei alimentare stau glucidele, urmate
apoi de proteine şi de lipide. În proporţie de aproape jumătate se găsesc legumele şi fibrele
urmate de lactate şi lichide. Piramida nutrienţilor corespunde necesităţilor nutritive a
studenţilor obţinute din calculele noastre.
Consumul de apă al studenţilor este mai redus faţă de cel al celorlalte meserii, fructele
şi legumele sunt consumate preponderent de studenţi, ceea ce face ca echilibrul metabolic să fie
la cote maxime.
În comparaţie cu subiecţii din alte meserii, studenţii au un aport mai mare de legume şi
fructe, respectiv vitamine, glucide, substanţe minerale. Lipsa aportului hidric se completează
din consumul foarte mare de fructe şi legume.
Nu în ultimul rând i-au în calcul stresul subiecţilor care este maxim la subiecţi cu alte
meserii, datorat atât factorilor externi, adică mediul de viaţă, cât şi factorilor interni, adică al
consumului neadecvat de alimente, de băuturi alcoolice, de lipsa activităţilor sportive cât şi de
incapacitatea de a se adapta unui stil de viaţă sănătos.

67
 BIBLIOGRAFIE

1. ***, 2001- Jurnalul Roman de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice, vol.10, Editura Ilex,
Bucureşti
2. ***, Badea .D.N 2011-Ştiintele Nutriţiei I. Nutriţie şi Dietetică, Editura Academică, Brâncuşi
3. Carbajal .A.Ortega .R-La dieta mediteranea como modelo de dieta prudente y saludable
.Revista Chillena de Nutricion 2001
4. Chirilă, M., Chirilă. N, Macovei şi E. Capetti 2001-Bolnavul ca victima, Editura Medicală,
Oradea
5. Chelcea, 1975
6. Chirilă, P. 2002 - Alimentatia echilibrata a omului sanatos, Editura National, Oradea
7. Constantin, B. 2005 -Alimente functionale şi plante medicinale, Editura ASAB, Arad
Geil, P. B., Holzmeister, L. A. 2007-101 sfaturi de nutritie pentru persoanele cu diabet, Asociaţia
Americană de diabet (ADA)
8. Dobru .D.2004 -Principii de îngrijire calificată a bolnailor cu boli de nutriţie şi metabolism
Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
9. Griffin, G. E., World without cancer. 1997 -The story of vitamin B17, pg. 3
10. Graur M.. Botnariu.G.,Ciocan.M .- Societatea de nutriţie Ghid pentru Alimentaţia sănătoasă
Editura Performantica Iasi 2006
11. Hîncu, N. şi Veresiu, I. A 1999-Diabetul zaharat, Nutriţia, bolile metabolice, Editura Naţional,
Bucureşti
12. Hâncu, N. şi Colab. 1998 –Obezitatea şi dislipidemiile în practica medicală, Editura
Infomedica, Bucureşti
13. Hâncu, N., Niţă, C. şi Crăciun, A. 2012 -Abecedar de nutriţie. Editura, Sănătatea Press Group,
Bucureşti
14. Vasile,M .şi Moldoveanu,M –Semiologie medicala pentru asistenţi medicali
15. Mincu, I. 1993-Impactul om –alimentatie, Editura Medicală, Bucureşti
16. Mincu, I şi Colab 12974 –Tratat de dietetică- Editura Medicală, Bucureşti
17. Mincu, I. , Ionescu.C., Popescu.A., 1985 - Elemente de Biochimie şi Fiziologie a nutritiei
,Editura Medicală, Bucureşti
18. Mincu, I. şi Mogoş, V. T. 2004 - Bazele practice ale nutritiei şi omului bolnav, Editura RAI,
Bucureşti
19. Mincu 2002
20. Mincu .L –Manual de Medicină Internă
21. Popescu.C. , Lupu .E., Andraşoni.V.,-Boli interne pentru Cadre medii ,Editura Medicală
Bucureşti 1980

68
22. Mindel, E. 1989- Biblia vitaminelor, Capitolul III, pag 59, Editura Elit, Ploieşti
23. Mogoş, T. 1998 - Alimentatia in bolile de nutritie şi metabolism, vol 2, Editura Didactica şi
Pedagogica, Bucureşti
24. Mogoş,T.V.2010-Dietoterapia deficienţelor vitaminice ,Editura R.A.I., Bucureşti
25. Mogoş, V.T., Albota, A. Şi Ghise,C.-2000, Dietoterapia aterosclerozei, Editura Coressi,
Bucureşti
26. Mogoş, V.T., Albota, A. Şi Ghise,C.-2000-Răspunsuri la necunoscutele alimentatiei in
Diabetul Zaharat Editura Coressi, Bucureşti
27. Natea, V. 1998 –Nutritie şi dietetica, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti
28. Negrişanu, G. 2005-Tratat de nutriţie, Editura Brumar, Timişoara
29. Nădăşan V.1996
30. Nădăşan 2008
31. Physical Activity Guidelines Advisory Committee. Physical Activity Guidelines Advisory
Committee Report, 2008. Washington, DC: U.S. Department of Health and Human Services,
2008.
32. Nădăşan V. U.S. Department of Health and Human Services. Physical Activity and Health: A
Report of the Surgeon General. Atlanta, GA: U.S. Department of Health and Human Services,
Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Chronic Disease Prevention
and Health Promotion, 1996.
33. Oancea S., 2007 - Biochimie ecologica. Editura Alma Mater, Sibiu
34. Şerban, V, Babeş, A. P1999- Clinica medicală teorie şi practică, vol. 1, Editura de Vest,
Timişoara
35. Vlaicu.B.1998-Igiena şi Ecologia Alimentară , Editura Eurobit
36. Zamfir,A.2006-Fiziologia Animalelor şi a omului Indrumător de lucrări practice Ediţia a-II-a
,Editura Universităţii ‚’ Lucian Blaga ‘’, Sibiu
37. Zugravu ,A.C., –Igiena Alimentaţiei şi Nutriţiei pentru studenţi Vol 1, Editura Matrix România
2009
38. Aranceta Bartrina .J.objectivos Nutricionales y Guias dieteticas .En :Nutricion comunitaria (2
edicion) Masson Barcelona 2001
39. Moreno B.Rodrguez .P.Garrido.M.Cargallo.M.Pinto.J.A-La salud y la obesidad Consejos para
prevenir la obesidad

69
 Site-uri Web:

1. http: //issuu. com/terapii-naturiste. com/docs/alimentatie_inteligenta_emil_radulescu/21

2. http://www.prokid.ro/alimentatie/sfaturi_pentru_alimentatie/despre_piramida_alimentara_
si_nutritia_adecvata-1381/)
3. www.abecedar-nutriţie.ro
4. www.pravaliata.ro
5. http://www.rompan.ro/alimentaţia echilibrată
6. http: /www. nutritionistcluj. ro/ii-alimentatie-si-nutritie/ii-8-alimentatia-
sanatoasa/principiile-alimentatiei-sanatoase/
7. www.slăbuţe.ro
8. Http://www.rompam.ro/Principii nutritive

70
 Anexa nr. 1

Chestionar nr. 1

Inalţimea

Greutatea

Vârsta

Sexul M F

Profesia

1. De câte ori pe săptămână serviţi micul dejun ?

O dată De două ori de trei ori zilnic

2. Ce serviţi cel mai frecvent la micul dejun ?

Cereale fructe mezeluri ouă lapte

3. Care este intervalul la care serviţi micul dejun ?

6-7 7-8 8-9

4. Mâncaţi 3 mese echilibrate pe zi

Da Nu

5. De câte ori pe săptămână serviţi prânzul ?

o dată de două ori de trei ori Zilnic

6. Care este ora la care serviţi prânzul ?

12-14 14-16

7. De câte ori pe săptămână serviţi cina ?

Odată de două ori de trei ori Zilnic

71
 8. In ce constă cina ?

Ciorbe hrană rece

9.Obisnuiţi să mâncaţi seara după ora 19:00 ?

Da Nu

10. De câte ori pe săptămână consumaţi fructe ?

O dată de două ori de trei ori zilnic

11. De câte ori pe săptămână consumaţi legume ?

O dată de două ori de trei ori zilnic

12. Ce fel de pâine consumaţi ?

Albă Neagră Cu seminţe Graham Hipoglucidică

14.De câte ori pe săptămână consumaţi produse lactate ?

Odată de două ori de trei ori zilnic

15.Mâncaţi când sunteţi stresat ?

Da Nu

16.Ce fel de dulciuri preferaţi ?

Ciocolată Bomboane Prăjituri Tort

17. Ce lichide consumaţi ?

Apă plată Apă potabilă Apă minerală Ceaiuri sucuri

18. Câţi litri de lichide consumaţi zilnic ?

0,5l 1l 2l

19. Consumaţi alcool ?

Da Nu

20. Sunteţi o persoană ?

Activă Sedentară

21. De câte ori pe săptămână faceţi sport ?

O dată de două ori de trei ori zilnic niciodată

22.De câte ori pe săptămână consumaţi dulciuri ?

Odată de două ori de trei ori zilnic nu consum

72
23.De câte ori pe zi consumaţi cafea ?

O dată de două ori de trei ori Nu consum

24.De câte ori pe săptămână consumaţi alcool ?

Odată de două ori de trei ori zilnic nu consum

25.De câte ori pe săptămână consumaţi mâncare de tip fast –food ?

Odată de două ori de trei ori zilnic nu consum

26. De cate ori pe săptămână consumaţi carne de porc ?

Odată de două ori de trei ori zilnic nu consum

27. De câte ori pe săptămână consumaţi carne albă ( pui, peşte ) ?

Odată de două ori de trei ori zilnic nu consum

28. De câte ori pe săptămână consumaţi cereale ?

Odată de doua ori de trei ori zilnic nu consum

29.De câte ori pe săptămână consumaţi paste fainoase ?

O dată de două ori de trei ori zilnic nu consum

30.Mâncaţi noaptea ?

Da Nu

31.Bifati 5 din alimentele de mai jos pe care le folositi cât mai mult în meniul dumneavoastră

Carne
Ouă
Produse lactate
Pâine
Cereale şi paste făinoase
Legume
Fructe
Cartofi
Chips-uri
Mezeluri
Murături
Margarină
Conserve
Prăjituri
Mălai
Produse de patiserie
Slănină
Ciocolată
Supe /ciorbe

73
 Anexa nr. 2

Chestionar Nr 2

Inăţime Greutate Vârsta Sex F M Profesie

1. In cursul unei săptămâni cît de des consumaţi?

Frecventa
Alimente
Zilnic 2-3ori /sapt 3-4 ori /sapt 1data /sapt Niciodata
Fructe
Lactate
Carne albă
(pui+peste)
Carne rosie (vită)
Carne de porc
Mezeluri
Ouă
Dulciuri
Chips-uri,
Snaks-uri
Hamburgeri
Pizza
Cartofi prajiţi
Pâine
Supă la plic
Legume
Verdeţuri
Paste făinoase
Miere
Soia
Nuci,alune, migdale, fistic
Apă
Cafea
Băuturi răcoritoare
carbogazoase
Băuturi răcoritoare
neacidulate

74
1. Serviti micul dejun zilnic
Da Nu

2. Respectati de obicei cele trei mese principale

Da Nu

3. Obisnuiti sa mâncaţi între mese

Da Nu

4. Serviţi masa zilnic la aceeaşi oră

Da Nu

5. Consumaţi zilnic 2litri de apă

Da Nu

6. Obisnuiţi ca în timp ce mâncaţi să aveţi şi alte preocupări (citit , scris , vizionat TV, navigat
internet)

Da Nu

7. Ce tip de mâncare obisnuiţi să consumaţi

Mâncare gătită Hrană rece

8. Care este tipul de grăsime pe care îl folosiţi de obicei ?

Ulei de floarea soarelui Ulei de rapiţă ulei de măsline

Ulei de soia Grăsime animală(untură)

9. Ce apă consumaţi în mod frecvent ?

Apa potabilă Apă minerala Apă plată

10. In cursul săptămânii câte ore vă uitaţi la televizor

1 oră /zi 2 ore /zi 3 ore/zi 4 ore/zi 5 sau mai multe ore /zi

11. Câte ore foloseşti calculatorul în medie pe zii în cursul săptămânii

1 oră /zi 2 ore /zi 3 ore /zi 4 ore /zi 5 sau mai multe ore /zi

12. Ce activităţi fizice desfăşurati în mod frecvent

Baschet
Fotbal
Handball
Volei
Alergare
Mers cu bicicleta
Activităţi aerobice
Plimbări în aer liber
75
19.Consumati legume ?

Da Nu

20.Consumaţi fructe ?

Da NU

21.Consumaţi lactate ?

Da Nu

22.Consumaţi mezeluri ?

Da Nu

23.Ce fel de carne consumaţi ?

De porc de vită pui peşte

24.Mâncaţi între mese ?

Da Nu

25.Consumaţi băuturi carbogazoase ?

Da Nu

2.Consumaţi băuturi neacidulate ?

Da Nu

76
 Anexa nr.3
Indici Antropometrici

Dimensiuni cm
Nr
Profesie Greutate Încheietura
crt Gât Talie Şold Antebrat
mâinii
1. Bucatar 90 43 120 116 22 30
2. Cadru M.A.P.N 97 40 100 98 21 29
3. Casnica 79 30 80 93 14 26
4. Educatoare 80 37 100 93 18 27
5. Lăcătuş 83 39 99 105 20 28
6. Lucrător comercial 60 37 83 98 17 27
7. Mecanic 90 39 105 122 18 28
8. Muncitor 80 36 102 120 17 25
9. Muncitor 58 34 82 92 17 26
10. Muncitor 60 33 80 100 16 26
11. Operator mase plastice 79 36 89 106 17 24
12. Operator PC 66 38 74 93 15 25
13. Ospătăriţă 70 38 101 102 17 25
14. Pensionar 85 40 101 107 20 28
15. Pensionar 72 33 101 102 17 25
16. Pensionar 99 41 112 110 21 30
17. Politist M.A.I 80 48 118 137 20 29
18. Şofer 80 35 84 97 15 24
19. Şofer 78 35 84 97 15 24
20. Student 66 34 65 94 14 22
21. Student 75 38 93 94 18 27
22. Student 70 37 84 96 17 27
23. Student 73 39 98 100 18 29
24. Studentă 50 31 83 90 14 17
25. Studentă 75 33 84 119 18 27
26. Studentă 47 31 60 92 14 22
27. Studentă 47 31 66 86 14 22
28. Studentă 55 33 74 93 15 25
29. Studentă 70 33 84 100 16 25
30. Studentă 51 33 66 90 15 24
31. Studentă 64 33 73 96 14 25
32. Studentă 50 30 66 89 15 17
33. Studentă 66 33 77 104 17 25
34. Studentă 75 33 84 119 18 27
35. Studentă 66 36 79 82 15 23
36. Studentă 63 31 62 90 14 22
37. Studentă 58 36 93 98 17 26
38. Studentă 59 35 85 98 17 26
39. Studentă 63 36 89 96 17 24
40. Vânzătoare 63 33 85 93 15 25
Date obţinute pe baza celor două chestionare ( Conform Anexei 1 şi 2 ) si prelucrarea datelor cu
ajutorul unui program ( www.slăbuţe.ro).

77
 Anexa nr.4
Determinarea metabolismul bazal
a studentilor luati in studiu

MB
Nr .
Student Inălţime Greutate Vârstă (Metabolism
crt
bazal)
1. Studentă 1,80 75 21 1610
2. Studentă 1,68 50 21 1286
3. Studentă 1,64 47 22 1231
4. Student 1,75 73 23 1715
5. Studentă 1,54 63 27 1299
6. Studentă 1,61 59 27 1302
7. Studentă 1,68 58 32 1311
8. Studentă 1,73 63 20 1452
9. Student 1,68 66 21 1612
10. Studentă 1,67 55 21 1329
11. Studentă 1,61 47 20 1217
12. Studentă 1,74 70 25 1503
13. Studentă 1,69 66 26 1427
14. Student 1,75 70 22 1690
15. Studentă 1,77 73 22 1567
16. Studentă 1,74 66 21 1483
17. Student 1,82 77 26 1784
18. Student 1,69 50 21 1458
19. Studentă 1,69 51 22 1297
20. Student 1,76 64 23 1594
21. Educatoare 1,65 80 38 1483
22. Şofer 1,72 80 35 1707
23. Pensionar 1,75 85 53 1688
24. Casnică 1,62 79 39 1449
25. Poliţist 1,72 80 68 1545
26. Ospătară 1,68 70 38 1392
27. Cadru M.A.P.N 1,78 97 56 1744
28. Vânzătoare 1,57 63 35 1278
29. Bucatar 1,78 90 43 1806
30. Lucrător comercial 1,75 60 21 1596
31. Muncitor 1,60 80 40 1608
32. Operator P.C 1,82 66 22 1694
33. Muncitor 1,70 58 45 1426
34. Muncitor 1,60 60 45 1382
35. Operator mase plastice 1,50 79 64 1251
36. Pensionar 1,68 72 57 1494
37. Mecanic 1,62 90 40 1720
38. Pensionar 1,83 99 59 1848
39. Lăcătuş 1,70 83 47 1666
40. Şofer 1,69 78 34 1674
Total 33,99 1250 463 29167
Media 1,69 62,5 23,15 1458,35

78
Date obţinute cu ajutorul celor doua chestionare ( Conform Anexei 1 şi 2 ) si prelucrarea acestor date
cu ajutorul unui calculator nutriţional ( www.slăbuţe.ro).

Anexa nr.5
Determinarea grăsimi corporale
si a raportului Talie-solduri a studenţilor luaţi în studiu

Nr. Raport talie –

Studenti Grăsime corporală
crt Solduri
1. Studentă 38,4% 0,7
2. Studentă 28,6% 0,9
3. Student 18,7% 0,7
4. Student 24,4% 1
5. Studentă 36% 0,9
6. Studentă 33,5% 0,9
7. Studentă 34,9% 0,9
8. Studentă 16,4% 0,7
9. Student 3,4% 0,7
10. Studentă 24,8% 0,8
11. Studentă 19,4% 0,8
12. Studentă 31,4% 0,8
13. Studentă 19,6% 1
14. Student 16,9% 0,9
15. Studentă 28,7% 0,9
16. Studentă 25,1% 0,8
17. Student 21,6% 1
18. Student 8,4% 0,7
19. Studentă 18,5% 0,7
20. Student 12% 0,8
21. Educatoare 36.2% 1,1
22. Şofer 19% 0,9
23. Pensionar 26,7% 0,9
24. Casnică 30,8% 0,9
25. Politist M.A.I 32,5% 0,9
26. Ospătăriţă 39,4% 1
27. Cadru M.A.P.N 39,4% 1
28. Vânzătoare 33,2% 0,9
29. Bucătar 35,1 1
30. Lucrător comercial 16,2% 0,8
31. Muncitor 50,8% 0,9
32. Operator P.C 15,8% 0,9
33. Muncitor 18,6% 0,9
34. Muncitor 19,6% 0,8
35. Operator mase plastice 42% 0,8
36. Pensionar 32,1% 1
37. Mecanic 32,1% 0,9
38. Pensionar 31,1% 1
39. Lăcătuş 26,9% 0,9
40. Şofer 19,5% 0,9

Date obţinute în baza celor doua chestionare (Conform Anexei 1 şi 2 ) şi prelucrarea lor prin
intermediul unui program (www.slăbuţe.ro).
79
 Anexa nr.6
Determinarea Indicelui de masă corporal a studenţilor luaţi în studiu
IMC
(Indice de
Nr .crt Studenţi Inălţime Greutate Vârstă
masă
corporal)
1. Studentă 1,80 75 21 23,1
2. Studentă 1,68 50 21 17,7
3. Studentă 1,64 47 22 17,5
4. Student 1,75 73 23 23,8
5. Studentă 1,54 63 27 26,6
6. Studentă 1,61 59 27 22,8
7. Studentă 1,68 58 32 20,5
8. Studentă 1,73 63 20 21
9. Student 1,68 66 21 23,4
10. Studentă 1,67 55 21 19,7
11. Studentă 1,61 47 20 18,1
12. Studentă 1,74 70 25 23,1
13. Studentă 1,69 66 26 23,1
14. Student 1,75 70 22 22,9
15. Studentă 1,77 73 22 23,3
16. Studentă 1,74 66 21 21,8
17. Student 1,82 77 26 23,2
18. Student 1,69 50 22 17,5
19. Studentă 1,69 51 22 17,9
20. Student 1,70 64 23 22,1
21. Educatoare 1,65 80 38 23,1
22. Şofer 1,72 80 35 27
23. Pensionar 1,75 85 53 27,8
24. Casnică 1,62 79 39 30,1
25. Poliţist M.A.I 1,72 80 68 27
26. Ospătară 1,68 70 40 24,8
27. Cadru M.A.P.N 1,78 97 56 30,6
28. Vânzătoare 1,57 63 35 25,6
29. Bucătar 1,78 90 43 28,4
30. Lucrător comercial 1,75 60 21 19,6
31. Muncitor 1,60 80 40 31,3
32. Operator PC 1,82 66 22 19,9
33. Muncitor 1,70 58 45 20,1
34. Muncitor 1,60 60 45 23,4
35. Operator mase plastice 1,50 79 64 35,1
36. Pensionar 1,68 72 57 25,5
37. Mecanic 1,62 90 40 34,3
38. Pensionar 1,83 99 59 29,6
39. Lăcătuş 1,70 83 47 28,7
40. Şofer 1,69 78 34 27,3
Date obţinute pe baza celor două chestionare (Conform Anexei 1 şi 2) si prelucrarea acestor date cu
ajutorul unui calculator nutriţional (www.slăbuţe.ro).

80
 Anexa nr.7
TABELUL NR. 2
Analiza rezolvării din chestionarul nr. 1

Regim
Nr. alimentar Prânz Consumul Consumul
Cină
Crt. Mic între mese noaptea
dejun 1zi 2zi 3zi 4zi 5zi 6zi 7zi
1. X X X
2. X X X X X X X X X X
3. X X X X X X X X X X
4. X X X X X X X X X
5. X X X X
6. X X X X X X
7. X X X X X X X X X
8. X X X X X X X X X
9. X X X X X X X
10. X X X X X X
11. X X X X X X X
12. X X X X X X X X X X
13. X X X X X X X X X
14. X X X X X X X X X
15. X X X X X X X X X
16. X X X X X X
17. X X X X X X X
18. X X X X X X
19. X X X X X X
20. X X X X X X X
21. X X X X X
22. X X X X X X X X X X
23. X X X X X X X X X X
24. X X X X
25. X X X
26. X X X X X
27. X X X X X X X X X X
28. X X X X
29. X X X X
30. X X X X X X X X
31. X X X X X X X X X X
32. X X
33. X X X X X X X X X X
34. X X X X X X X X X
35. X X X X X X X X X X
36. X X X X X X X
37. X X X X X X X
38. X X X X X X X
39. X X X
40. X X

Date obţinute pe baza chestionarului Nr 1( Conform Anexei 1).

81
 Anexa nr.8
Tabel .Necesarul în nutrienţi gr/zi a subiectilor studiati

Nr Greu Proteine Glucide Lipide

Profesia Na Ca Fibre
Crt tatea Min Max Min Max Min Max
1. Educatoare 80 80 120 229,4 254,9 56,6 68 2.400 1000 29
2. Şofer 80 80 120 2305 256,1 56,9 68,3 2.400 1000 29
3. Pensionar 85 85 127,5 227,8 253,1 56,3 67,5 2.400 1.200 29
4. Casnică 79 79 1185 195,6 217,4 483 58 2.400 1000 25
5. Poliţist M.A.I 80 80 120 208,6 231,8 51,5 61,8 2.400 1.200 26
6. Ospătară 70 70 105 187,9 208,8 46,4 55,7 2.400 1000 24
7. Cadru M.A.P.N 97 97 145,5 257,9 286,5 63,7 76,4 2.400 1000 33
8. Vânzătoare 63 63 94,5 172,5 191,6 42,6 51,5 2.400 1000 22
9. Bucătar 90 90 135 243,8 270,9 60,2 72,2 2.400 1000 31
10. Lucrător 60 60 90 278,1 309 68,7 82,4 2.400 1000 35
comercial
11. Muncitor 80 80 120 280,4 311,5 69,2 83,1 2.400 1000 35
12. Operator PC 66 66 99 228,7 254,1 56,5 67,8 2.400 1000 29
13. Muncitor 58 58 87 220,6 245,1 54,5 64,4 2.400 1000 28
14. Muncitor 60 60 90 214 237,8 52,8 63,4 2.400 1000 27
15. Operator mase 79 79 118,5 219,3 243,6 54,1 65 2.400 1.200 28
plastice
16. Pensionar 72 72 108 231,2 256,9 57,1 68,5 2.400 1.200 29
17. Mecanic 90 90 135 266,1 295,6 65,7 78,8 2.400 1000 34
18. Pensionar 99 99 148,5 249,4 277,1 61,6 73,9 2.400 1.200 32
19. Lăcătuş 83 83 124,55 257,6 286,3 63,6 736 2.400 1000 33
20. Şofer 78 78 117 258,9 287,6 63,9 76,7 2.400 1000 33
21. Studentă 75 75 112,5 2,49 276,8 61,5 73,8 2.400 1000 31
22. Studentă 50 50 75 198,9 221 49,1 58,9 2.400 1000 25
23. Studentă 47 47 70,5 189,6 210,6 46,8 56,2 2.400 1000 24
24. Student 73 73 109,5 265,3 294,8 65,5 78,6 2.400 1000 34
25. Studentă 63 63 94,5 200,8 223,1 49,6 2.400 1000 25
26. Studentă 59 59 885 201,5 223,9 49,8 59,7 2.400 1000 26
27. Studentă 58 58 87 202,8 225,4 50,1 60,1 2.400 1000 26
28. Studentă 63 63 94,5 224,6 249,5 55,4 66,5 2.400 1000 28
29. Student 66 66 99 249,3 277 61,6 73,9 2.400 1000 32
30. Studentă 55 55 82,5 205,7 228,50 50,8 60,9 2.400 1000 26
31. Studentă 47 47 70,5 188,2 209,1 465 55,8 2.400 1000 24
32. Studentă 70 70 105 232,5 258,4 57,4 68,9 2.400 1000 29
33. Studentă 66 66 99 220,7 245,3 54,5 65,4 2.400 1000 28
34. Student 70 70 105 261,5 290,5 64,6 77 2.400 1000 33
35. Studentă 73 73 109,5 242,3 269,3 59,8 71,8 2.400 1000 31
36. Studentă 66 66 99 229,4 254,9 56,6 68 2.400 1000 29
37. Student 77 77 115,5 276 306,6 68,1 81,8 2.400 1000 35
38. Student 50 50 75 225,5 250,5 55,7 66,8 2.400 1000 29
39. Studentă 51 51 765 200,6 222,9 49,5 59,4 2.400 1000 25
40. Student 64 64 96 246,6 274 60,9 73,1 2.400 1000 31

Date obţinute în urma celor doua chestionare si prelucrate cu ajutorul programului numi
calculatorul nutritional accesat : (www.slăbuţe.ro ).
82
 Anexa nr.9
Determinarea activităţii pe săptamână a subiectilor studiati

Activitate Utilizarea Vizionare

Profesie
Fizică Calculatorului Tv
Nr
Alte 2
Crt Stu- Alte 3 ori 3 ore
Sport activit zilnic 2 orei/zi 3 ori/zi 1ora /zi ore/
dent profesii / zi /zi
ati zi
1. X X X X
2. X X X X
3. X X X X
4. X X X X
5. X X X X
6. X X X X
7. X X X X
8. X X X X
9. X X X X
10. X X X X
11. X X X X
12. X X X X
13. X X X X
14. X X X X
15. X X X X
16. X X X X
17. X X X X
18. X X X X
19. X X X X
20. X X X X
21. X X X X
22. X X X X
23. X X X X
24. X X X X
25. X X X X
26. X x X X
27. X X X X
28. X X X X
29. X
30. X X X X
31. X X X X
32. X X X X
33. X X X X
34. X X X X
35. X X X X
36. X X X X
37. X X X X
38. X X X X
39. X X X X
40. X X X X

Date obţinute în urma celor două chestionare aplicate (Conform Anexei 1 şi 2 ).

83
 Anexa nr.10
Tabel Nr 4
Consumul de cafea,alcool si sport

Nr Cafea Alcool Sport stres

Profesia
crt. Zilnic 1/zi 2/zi 3/zi 4/zi 5/zi 6/zi 7/zi Da Nu Da Nu Da Nu
1. Studentă x X X X
2. Studentă X X X X
3. Studentă X X
4. Student X X X X
5. Studentă X X X
6. Studentă X X X X
7. Studentă x X X X
8. Studentă X X X X
9. Student X X
10. Studentă X X X X
11. Studentă X X X
12. Studentă X X X X
13. Studentă x X X X
14. Student X X X X
15. Studentă X X
16. Studentă X X X X
17. Student X X X
18. Student X X X X
19. Studentă x X X X
20. Student X X X X
21. Educatoare X X
22. Şofer X X X X
23. Pensionar X X X
24. Casnică X X X X
25 Politist M.A.I X X X X
26. Ospătară X X X X
Cadru
27. X X X X
M.A.P.N
28. Vânzătoare X X X X
29. Bucătar X X X X X
Lucrător
30. X X X
comercial
31. Muncitor X X X X
32. Operator P.C X X X X
33. Muncitor X X X X
34. Muncitor X
Operator mase
35. X X X X
plastice
36. Pensionar X X X
37. Mecanic
38. Pensionar
39. Lăcătuş
40. Şofer X X X X
Date obţinute conform Chestionarului 1 din Anexa 1 .

84
 Anexa nr.11
Tabel Nr 5
Calitatea Alimentelor

Proteine Glucide Pe zi
Felul
Nr Paste
Profesia alimen Carne Carne
Crt. Cereale fainoas 1 2 3 4 5 6 7
telor Roşie Albă
e
1. Bucătar X X X X
2. Cadru M.A.P.N X X X
3. Cadru M.A.P.N X X X
4. Casnică X X X
5. Casnică X X X
6. Lucrător comercial X X X X
7. Lucrator comercial X X X X
8. Muncitor X X X
9. Muncitor X X X
10. Muncitor X X X X
11. Muncitor X X X
12. Muncitor X X X
13. Muncitor X X X X
Operator mase
14. X X X
plastice
Operator mase
15. X X X
plastice
16. Operator X X X
17. Operator P.C X X
18. Operator P.C X X
19. Ospatară X X X
20. Ospătară X X X
21. Studentă X X X
22. Studentă X X X
23. Studentă X X X X
24. Studentă X X X X
25. Studentă X X X
26. Studentă X X X
27. Student X X X
28. Student X X X
29. Studentă X X
30. Studentă X X X
31. Studentă X X X
32. Studentă X X X
33. Studentă X X X X
34. Studentă X X
35. Studentă X X X
36. Studentă X X X
37. Studentă X X X
38. Studentă X X X X
39. Studentă X X X
40. Studentă X X X

85
Date obţinute pe baza celor doua chestionare aplicate ( Conform Anexei 1 şi 2 ).

86
 Anexa nr.12
Tabel Nr 3
Calculul alimentelor
Nr. Apa Legume lactate
Profesia Glucide Lipide Fructe
Crt. Potabilă Plată Minerală
1. Studentă X X X X X
2. Studentă X X X X X
3. Studentă X X X X X
4. Casnică X X X X X
5. Casnică X X X X X
6. Lucrător comercial X X X X X
7. Lucrător comercial X X X X X
8. Muncitor X X
9. Muncitor X X
10. Muncitor X X X X X
11. Muncitor X X X X X
12. Muncitor X X X X X
13. Muncitor X X X X X
Operator mase X X X X X
14.
plastice
Operator mase X X X X X
15.
plastice
16. Operator PC X X X X X
17. Operator PC X X X X X
18. Ospătăriţă X X X X X
19. Ospătăriţă X X X X X
20. Studentă X X X X X
21. Studentă X X X X X
22. Studentă X X X X X
23. Student X X X X X
24. Student X X X X X
25. Student X X X X X
26. Student X X X X X
27. Student X X X X X
28. Student X X X X X
29. Student X X X X X
30. Student X X X X X
31. Student X X X X X
Student X X X X X
32.
33. Student X X X X X
34. Student X X X X X
35. Student X X X X X
36. Student X X X X X
37. Lucrător comercial X X X X X
38. Muncitor X X
39. Muncitor X X
40. Muncitor X X X X X

Date obţinute pe baza celor două chestionare ( Conform Anexei 1 şi 2 ).

87
 Anexa nr.13
Meniul Cantinei Studenţeşti din luna februarie 2013

Preparate Supe,ciorbe Garnitu Salate Produse Sosuri Lichide Deser-

ri Panificaţi turi
e
Şniţel pui Ciorbă de Cartofi Salată de Chifle cu Maionez Suc Baton
panee100g fasole boabe pai 200g varză 100g susan ă50 ml natural de ciocolat
400ml 100g măr ă
0,250ml 100g
Caşcaval Supă de Cartofi Varză Chiflă Ketchup Măr în
panee100g găluşte piure murată simplă dulce 50 Foietaj
400ml 200g 100g 100g ml 120g
Ochiuri Ciorbă a la Cartofi Salată Pâine Ketchup Trigon
simple 2 buc grec pui copţi cu sfeclă roşie 200g Picant cu
400ml unt 200g 100g 100ml vanilie
80g
Omletă cu Ciorbă a la Cartofi Salată Ketchup Măr în
şuncă 100g grec porc ţărăneşti verde 100g picant foietaj
400ml 200g 50 ml 100g
Somon la Ciorbă Cartofi Castraveţi Ketchup Savarin
grătar zarzavat cu Muraţi Iute ă
400ml verdeaţă 100g 50ml 100g
la cuptor
200g
Omletă Ciorbă Cartofi Gogonele Carolin
simplă100g zarzavat cu gratinaţi murate a
găluşte 200g 100g 100g
400ml
Grătar ceafă Ciorbă Cartofi Ardei kapia Diplom
porc100g perişoare400 franţuzeş muraţi 100g at
ml ti 100g
200g
Piep pui la Ciorbă de Spanac Ardei iute Diplom
grătar100g burtă 400ml 200g 1 buc at 120g
Friptură pui Ciorbă de Fasole Salată de Strudel
cu cartofi cartofi 400ml bătută vara cu măr
ţărăneşti300 200g 200g(roşi,c 80g
g astraveţi,
ardei,salată
verde)
Friptură Ciorbă de Mazăre Salată Strudel
porc cu văcuţă 400ml 200g crudităţi200 cu măr
cartofi g (morcov, 100g
ţărăneşti300 ‚ţelină ,
g varză albă,
varză roşie
,salată
verde )

88
Friptură pui Supă de tăiţei Orez Salată Croisant
cu cartofi 400ml 200g asortată Cu
piure300g 200g ciocolat
ă
70g
Friptură pui Ciorbă salată Orez cu Salată Cremes
cu cartofi verde 400ml ciuperci fructe 200g 120g
natur300g 200g
Friptură de Salată Rulou
porc cu orientală cu
cartofi 200g Frişcă
gratinaţi 60g
Friptură de Pilaf de Rulou
vită cu orez cu frişcă
cartofi 200g 50g
gratinaţi
300g
Ceafă Pilaf Ecler cu
afumată la orez cu ciocolat
grătar100g ciuperci ă
200g 80g
Friptură de Legume Ciocolat
vită cu mexican ina
cartofi piure e 100g
300g 200g

Ceafă Amandi
afumată la nă
grătar cu 100g
cartofi
ţărăneşti300
g
Somon la Choix a
grătar la creme
100g
Somon la
Grătar cu
cartofi natur
300g
Somon la
grătar cu
legume
mexicane
300g
File cod
paneecu
cartofi natur
300g
File cod
panee cu
sote de
legume300g
File cod în

89
fulgi de
porumb130g
Cod file
panee100g
File şalău
panee cu
legume
mexicane
300g
File şalău în
fulgi de
porumb cu
legume
mexicane30
0g
File şalău în
fulgi de
porumb
130g
Mixed grill
250g
Varză călită
cu cârnaţi
300g
Ciulama pui
cu
mămăligă25
0g
Ciulama de
pui cu sos şi
mămăligă25
0g
Ciuperci
panee 100g
Ciuperci
panee cu
cartofi
piure300g
Cârnaţi porc
afumaţi la
grătar 100g
Cârnaţi porc
afumaţi la
grătar 120g
Chifteluţe
porc cu sos
piure 300g
Macaroane
cu caşcaval
250g

Macaroane
cu brânză
90
telemea
250g
Spaghete
milaneze
250g
Tocăniţă de
porc cu
găluşte şi
mămăligă
250g
Tocăniţă
porc cu
mămăligă
250g
Tocăniţă
ficat pui cu
mămăligă
250g
Tocăniţă cu
ciuperci şi
mămăligă
250g
Tocăniţă cu
aripioare pui
cu sos şi
mămăligă
250g
Crap la
cuptor cu
cartofi natur
300g
Crap prăjit
cu cartofi
natur şi
lămâie 300g
Păstrăv la
grătar cu
cartofi
natur300g
Păstrăv la
grătar cu
cartofi natur
şi
lămâie300g
Frigărui cu
cartofi piure
300g
Pârjoale
moldoveneşt
i cu cartofi
piure 300g
Pârjoale
moldoveneşt
91
i cu cartofi
piure şi sos
300g
Pârjoale soia
cu cartofi
gratinaţi
300g
Pârjoale soia
100g
Pârjoale soia
cu cartofi
ţărăneşti
300g
Cordon bleo
pui180g
Cordon bleo
pui150g
Creier porc
panee200g
Creier porc
la cuptor
150
Creier porc
la cuptor cu
cartofi
ţărăneşti300
g
Sarmale cu
mămăligă
250g
Gulaş vită
cu
mămăligă25
0g
Ceafă porcla
cuptor cu
cartofi
piure300g
Mămăligă
cu brânză
telemea250g
Mămăligă
cu brânză de
burduf 250g
Mămăligă
cu brânză la
cuptor250g
Mămăligă
cu
caşcaval250
Crochete
peşte 100g
Crochete
92
peşte cu
legume
mexicane
300g
Omletă cu
ciuperci
100g
Omletă cu
caşcaval
100g
Paste cu
carne tocată
la cuptor
250
Spanac cu
ochiuri 250g
Spanac cu
ochiuri 300g
Ficat pui la
cuptor cu
cartofi piure
300g
Ficat de pui
la
cuptor150g
Ficat pui la
cuptor200g
Ficat pui la
cuptor cu
mămăligă30
0g
Muşchi
sibian 150g
Mici 100g
Mici 120g

Sarmale cu
mămăligă
350
Pulpă pui
întreagă cu
cartofi
gratinaţi
350g
Pulpă pui
întreagă la
cuptor cu
cartofi
gratinaţi
350g
Pulpă pui
întreagă
180g
93
Pulpă pui
întreagă
200g
Pulpă pui
întreagă
300g
Pulpă pui
dezosată la
grătar 100g
Piept pui în
fulgi de
porumb150g
Piept pui cu
sos de
ciuperci250
Piept pui
crocantcu
cartofi
piure300g
Cartofi cu
maioneză şi
aripioare
crocante
300g
Şniţel panee
soia cu
cartofi
ţărăneşti
300g
Şniţel porc
pane100g
Şniţel pui
panee cu
legume
mexicane
300g
Şniţel pui
crocant cu
cartofi piure
300
Ruladă
colorată din
piept de pui
150g
Ruladă pui
cu ciuperci
150g
Conopidă
panee cu
garnitură
orez350g
Dovlecei
gratinaţi

94
250g
Dovlecel
panee 100g
Cotlet porc
la grătarcu
cartofi
ţărăneşti
300g
Cotlet porc
la grătar cu
cartofi
gratinaţi
300g
Ciocănel pui
la grătar
100g
Aripioare
pui la cuptor
cu cartofi
gratinaţi300
Aripi pui la
cuptor cu
cartofi piure
300g
Aripi curcan
la cuptor
300g
Costiţă
afumată cu
cartofi
piure300g
Hamsii
prăjite cu
mămăligă
300g
Vinete
panee cu
şuncă şi
caşcaval
150g

Meniu obţinut în urma determinării frecvenţei alimentelor disponibile consumului destinat

studentilor în decursul lunii februarie 2013 . Meniul Cantinei Studenţesti este în stil Bufet Suedez.

95
Această lucrare Stiinţifică cuprinde :
12 imagini
3 tabele
19 grafice
1 Piramidă Alimentară a necesităţilor nutritive rezultată în urma centralizări
din meniurile Cantinei Studenţeşti din luna februarie 2013
38 surse bibliografice
19 surse web
Anexe

96
 VIZAT
Conducător ştiinţific

DECLARAŢIE
pentru conformitate asupra originalităţii operei ştiinţifice

Subsemnata Rotar T .Roxana Elena , domiciliată în localitatea SIBIU adresa poştală STR.
NEGOVEANU, NR. 2 având actul de identitate seria SB, nr. 2 7 0 0 1 0 , codul numeric
personal 2910603324849, înscrisă pentru examenul de licenţă cu tema/titlul ASPECTE ALE
ALIMENTAŢIEI UMANE CA FACTOR ECOLOGIC ŞI DE STRES
declar următoarele:
opera ştiinţifică nu aparţine altei persoane, instituţii, entităţi cu care mă aflu în relaţii de
muncă sau altă natură;
opera ştiinţifică nu este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, iar aplicarea acesteia
nu devine dăunătoare sănătăţii ori vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor;
opera ştiinţifică nu a mai fost publicată de subsemnatul/subsemnata sau de o terţă persoană
fizică sau juridică, în ţară sau în străinătate, anterior datei depunerii acesteia spre
evaluare în scopul recunoaşterii ştiinţifice în domeniu.
Specific explicit că ideile prezentate sunt originale, iar sursele de informaţii care stau la
baza emiterii unor teorii originale au fost corect citate şi prezentate în opera ştiinţifică.

Data
Numele şi prenumele ROTAR T. ROXANA ELENA
Semnătura

97