Rural Business Academy

Strategy

This project has received funding from the European Union’s Horizon 2020
1 research and Innovation programme under grant agreement N ◦773621.
 Principii:
Valori spirituale și materiale ale poporului român

2
 Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: “Jur să-mi
dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr
democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. (Art 82, Constituția României)

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor
adăuga vouă. (Mt. 6, 33)

citateordodoxe.ro

Copy? Paste
"Osândit prin natura lui la sterilitate, mimetismul e o soluţie de continuitate în dezvoltarea normală a culturii naţionale. Nici o cultură
naţională însă nu poate creşte parazitar pe trupul altei culturi. Ea e de sine stătătoare şi vrednică să fie luată în seamă numai în măsura în
oare simbolizează în forme superioare proprietăţile fiinţei neamului. O cultură înfiptă adânc în autohtonismul etnic şi absorbind în plăsmuirile
ei lumina spirituală a ortodoxiei are singură de partea ei garanţia unui stil propriu. Prin mimetism nu vom ajunge în veacul veacului la el,
fiindcă stilul propriu e strălucirea distinctivă a tuturor creaţiilor culturale, rezultată dintr'o mare concepţie de viaţă, în care se întâlnesc şi se
3 recunosc originalităţile creatoare. Pentru noi, această concepţie e ortodoxia strămoşească, în cuprinsul căreia s'a clădit tot ce e durabil în
istoria românească." (Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, Cap I – Modul Teandric)
 World vision - Cosmologie
Unele concepții religioase, filozofice sau științifice neagă total existența lui Dumnezeu, altele separă net pe Dumnezeu de
lume, spiritul de materie, inteligibilul de sensibil, transcendența de imanență, iar altele le confundă până la identificare.
Toate aceste concepții greșite despre Dumnezeu, lume și om sunt produsul și urmarea căderii omului din comuniunea cu
Dumnezeu, a abaterii cugetului lui de la rațiunile duhovnicești ale existenței (gândurile lui Dumnezeu) la manifestările ei
superficiale, sensibile sau la felurite năluciri iluzorii.
Inteligibil - este înțeles cu mintea; Sensibil - perceput cu simțurile; transcendent – funcționează cu ajutor din exterior; imanent – intrinsec, prin
sine însuși
Cosmologia panteistă, caracteristică marilor credinţe antice orientale, porneşte de la premisa identităţii dintre Dumnezeu şi lume,
sacralizând lumea, considerănd-o coeternă cu Dumnezeu, şi implicit de esenţă divină. Panteismul accentuează, deci, imanența lui
Dumnezeu în lume, în opoziţie cu deismul care accentuează transcendența Lui inaccesibilă. Panteismul are două tendinţe
fundamentale: acosmismul ("totul este Dumnezeu") care neagă lumea reducând-o la statutul de mişcare aparentă a Divinităţii, şi
pancosmismul ("Dumnezeu este totul") care-L neagă pe Dumnezeu considerând lumea ca ultimă realitate. În filozofia modernă, cele
două curente sunt idealismul (lumea e numai spirit) şi respectiv materialismul (lumea e numai materie). În fond, concepţiile
panteiste fie neagă total Realitatea divină (ateismul), fie o consideră doar ca o existenţă cosmică impersonală.
Cosmologia deistă (dualistă), specifică zoroastrismului, iudaismului, creştinismului occidental şi altor credinţe, are ca premisă separatia
între Dumnezeu şi lume, incompatibilitatea dintre spirit şi materie. Față de panteism, în care Dumnezeu şi lumea se confundă, în deism
este vorba de două realităţi distincte, eventual care se intersectează în momentul creării lumii sau cel mult în "civitas Dei" din lume, adică
în Biserică (cum afirmă cosmologia catolică sau cea protestantă). Concepţiile deiste pendulează între două extreme: fie consideră
lumea (materia) rea în sine şi astfel damnată (ca la Platon), fie ca invariabil bună şi autonomă față de Dumnezeu (ca la Aristotel şi ca în
scolastică), cauza fiind aceeaşi: lipsa unui fundament spiritual şi a unei raționalități interne a lumii. Astăzi prima ințelegere a lăsat loc
celei de-a doua, fapt pentru care acest mod de reprezentare a realităţii se numeşte foarte adecvat cosmologie autonomă. Ştiinţa
modernă s-a prevalat de separația pe care a accentuat-o teologia occidentală între spirit şi materie, optând pentru interpretarea
materialistă sau naturalistă a universului şi a vieţii, adică făcând cu totul abstracţie de spirit.
În acest context omul modern scapă din robia deterministă a cosmocentrismului panteist, dar i se substituie lui Dumnezeu, tiranizând lumea
prin încercarea sa orgolioasă de a o ordona prin tehnologie după bunul său plac.
4
(Sensul Creației, Ieromonah Mihail Stanciu)
 Care este viziunea ortodoxă asupra lumii?

Nesesizând dinamica rațională a lumii şi scopul ei în Logosul divin, nici concepțiile panteiste şi nici cele deiste nu pot vorbi vreodată
despre valoarea infinită a persoanei umane şi a iubirii, despre lume ca Biserică a lui Dumnezeu menită sfinţirii şi transfigurării, şi
nu pot răspunde satisfăcător niciodată aspiraiilor omului către o fericire eternă.

Cosmologia panenteistă, dincolo de înţelegerea omo­nimului filozofic, care este doar un panteism mai elaborat reprezintă o sinteză
selectivă a primelor două concepții. Dacă panteismul insistă pe imanența lui Dumnezeu (nu mai consi­deră lumea ca fiind creată),
iar deismul accentuează doar tran­scendența Lui faţă de lume (consideră lumea autonomă şi pe Dumnezeu inexistent sau incapabil să
intervină în ea), cos­mologia panenteistă specifică credintei creştin-ortodoxe afirmă că Dumnezeu e mai presus de lumea creată de
El din nimic, e mai presus de timp şi spaţiu, dar e prezent şi lucrător în întrea­ga Sa creaţie, chivernisindu-i mersul spre scopul ei
final care este Împărăţia cerurilor. Toată creația este cuprinsă în Dumnezeu, nu în ființa Lui infinit transcendentă, ci în lucrările
(energiile) Lui necreate prin care a fost adusă şi care o susţin în existenţă. Pornind de la Revelaţia biblică, Sfântul Maxim Mărturisitorul
a evidenţiat hristocentrismul creației, potrivit căruia "întru El (Hristos) au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele
văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El" (Coloseni 1.16). "spre
iconomia plinirii vremurilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru El" (Efeseni 1.1O).
Grafic, acest din urmă model cosmologic s-ar reprezenta astfel: transcendența (verticala) divină, deşi depăşeşte infinit limitele creaţiei, umple imanenta
(orizontala) lumii fără a se identifica totuşi cu ea.
În centru străluceşte prin Crucea Sa, Iisus Hristos ca Logos Creator şi Mântuitor, Care a unit în Sine firea Sa divină necreată şi firea Sa umană creată,
îndumnezeind-o, şi fiind astfel prin Biserică izvorul transfigurării teandrice a intregii creaţii.

(Sensul Creației, Ieromonah Mihail Stanciu)

5
 Dumnezeu a creat lumea și în continuare lucrează în ea. Omul este chemat la o împreună-lucrare cu divinitatea.

Brâncuși a reprezentat legătura permanentă a creației cu divinitatea prin coloana infinitului.

Coloana infinitului este un simbol al năzuinței spirituale a fiecărui om, de a se îndrepta în sus, spre
Creator. Activitățile efectuate efemer în viața noastră scurtă de pe pământ au rolul de a ne pregăti pentru
viața veșnică. În Împărăția Cerurilor nu va mai fi nevoie de agricultură sau de medicină. Însă omul este
unitar, suflet și trup, ființă pshiosomatică. Între cer și pământ. Materia se intersectează cu spiritul.
Ajutați de harul Lui Dumnezeu oamenii lucrează pentru veșnicie. Activitățile zilnice din viața noastră
pământească scurtă vor avea un ecou în veșnicie. Valorile etice primează. Este mai de preț iubirea,
cinstea, adevărul decât profitul.

În limba greacă, termenul de λειτουργία înseamnă slujire comună a poporului, sens indicat
şi de etimologia acestui cuvânt compus din două substantive şi anume, din: ἔργον, care
înseamnă faptă, treabă, lucrare, îndeletnicire, şi din: λήϊτος, care provine de la ληός sau în
dialect atic λαός, şi care defineşte orice slujire publică, sau lucrare făcută pentru stat sau
pentru popor.
Business = Treabă, Lucru Sfânta Liturghie – Icoana Împărăţiei Conf.
Dr. Ciprian Streza
Business ≠ ϕιλαυτία
 Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
(Mc. 8, 34)
6
rumul către dezastru este să dezvolți un produs bun care nu este cerut și testat de piață.

rumul anevoios, dificil însă cel de succes este să decoperi, să asculți clienții și să le oferi ceea ce vor.

Blank, Steve. The four steps to the epiphany. Successful Strategies for Products that Win
K & S Ranch, 2013.