Probleme sociale Prof.

Marius Banu

Probleme sociale

Prejudecăți și discriminare

Stereotipuri și prejudecăți

Un număr foarte mare de probleme sociale sunt cauzate de prejudecăți și

discriminare. pentru a înțelege problema prejudecăților, vom apela la conceptul de
stereotip.

De niție: Stereotipurile sunt păreri preconcepute despre caracteristicile și

comportamentele unor categorii sau grupuri de persoane, aceste stereotipuri sau păreri
preconcepute putând atât pozitive (e.g. nemții sunt serioși și muncitori, românul s-a
născut poet, francezii sunt cei mai buni amanți, cei cu frunte lată sunt inteligenți, evreii
sunt foarte pricepuți la afaceri, etc.), cât și negative (e.g. scoțienii sunt zgârciți, blondele
sunt mai puțin inteligente, femeile sunt ințe sensibile ce se lasă conduse de emoții,
ardelenii sunt lenți etc.).

De niție: Prejudecățile sunt atitudini față de o persoană sau un grup, atitudini ce

nu se bazează pe realitate, ci, pe apartenența persoanei/persoanelor respective la un
anumit grup (etnic sau rasial), ori la o categorie socială sau profesională. La baza acestor
atitudini sau comportamente stau stereotipurile, pe care în limbaj comun le numim și
prejudecăți despre anumite categorii sociale.

Așadar putem spune că stereotipurile sunt baza pe care funcționează

prejudecățile, care sunt opinii și atitudini ce trădează sentimente de dispreț și antipatie
față de membrii unui alt grup sau ai unei alte categorii de persoane (e.g. persoanele de o
altă religie, persoanele vârstnice, membrii unor grupuri etnice, femeile, persoanele care au
suferit condamnări penale, homosexualii, lesbienele etc.).

Este extrem de important de subliniat faptul că prejudecățile (în calitate de păreri

preconcepute despre alte persoane) se bazează pe zvonuri, pe informații “din auzite” și
nu pe cunoașterea directă a persoanelor față de care există stereotipuri și prejudecăți. De
asemenea, prejudecățile sunt foarte greu de schimbat. Multi dintre noi avem stereotipuri
și prejudecăți față de de diverse categorii sociale ori persoane; multe dintre acestea ne
1
fi
fi
fi
fi
Probleme sociale Prof. Marius Banu
sunt transmise prin intermediul grupurilor primare (i.e. familia, grupul de prieteni), dar și
prin intermediul comunității mai largi din care facem parte (grupul etnic, religios, satul,
cartierul, țara etc.).

Etnie și discriminare

Atunci când ne comportăm în raport cu alte persoane pe baza prejudecăților pe

care le avem despre acestea, pot apărea o serie de probleme, cea mai importantă ind
discriminarea. Prin discriminare înțelegem comportamentul ce este generat și ghidat de
prejudecățile despre persoane care aparțin altor grupuri sau categorii sociale și care
implică un tratament incorect acordat acelor persoane. Trebuie să menționăm faptul că o
persoană poate discrimina și fără a avea prejudecăți; de exemplu cineva poate și nu aibă
o părere proastă despre un membru al uni grup, dar, la presiunea celorlalți, să
discrimineze totuși respectiva persoană.

Cele mai frecvente prejudecăți și comportamente discriminatorii sunt cele întâlnite

în raport cu alte grupuri etnice. Etnia este o categorie construită social care este formată
din indivizi care au aceeași limbă, aceleași origini, aceeași cultură, aceleași tradiții și,
uneori, aceeași religie. Așadar, prejudecățile etnice își au de multe ori originea în faptul că
percepem alte persoane ca ind diferite de noi deoarece vorbesc o altă limbă sau au alte
tradiții decât noi.

Discriminările și con ictele pe criterii etnice apar, mai ales, atunci când indivizii
aparținând unor grupuri etnice diferite intră în competiție pentru resurse. Prin resurse
înțelegem, de obicei, orice lucru carea are valoare pentru membrii unui grup sau ai unei
societăți. Exemplul cel mai la îndemână este reprezentat de bani, ca resursă nanciară.
De asemenea, pământurile, petrolul, metale prețioase sunt bunuri ori resurse intens
valorizate în decursul istoriei în mai toate societățile.

Prejudecățile, dar, mai ales, discriminarea pe criterii etnice generează probleme

sociale, uneori foarte grave, cum ar con ictele armate interetnice (precum cel din
Kosovo dintre sârbi și albanezi) și exterminarea în masă a persoanelor care fac parte din
anumite grupuri (așa cum s-a întâmplat cu evreii în cel de al Doilea Război Mondial).

Însă, discriminarea pe criterii etnice poate lua și forme mai blânde, însă cu urmări
dramatice pentru cei discriminați, cum ar excluderea de la accesul la anumite bunuri,
servicii sau poziții sociale, fapt care îi împinge pe cei discriminați către sărăcie. Un
exemplu semni cativ în acest sens este cel al populației de culoare din Statele Unite, care
a suportat forme drastice de discriminare ale căror consecințe sunt resimțite și astăzi, mai
ales sub aspectul nivelului de trai foarte scăzut al unei mari părți a populației de culoare.

2
fi
fl
fi
fi
fi
fl
fi
fi
 Probleme sociale Prof. Marius Banu
Astfel, se ridică întrebarea: care ar cauzele prejudecăților și discriminării pe
criterii etnice?

O primă cauză, ce conduce aproape întotdeauna la prejudecată și la discriminare

etnică este xenofobia, adică teama sau frica de indivizi “străini” care aparțin altor culturi
sau grupuri etnice. Xenofobia este o atitudine extremă a etnocentrismului și implică
refuzul, respingerea radicală a  “străinilor”.

Psihologii sociali invocă, tendința oarecum naturală a indivizilor de a blama alte alte
grupuri și persoane pentru problemele pe care le au ei înșiși. Aceasta este așa-numita
strategie a “țapului ispășitor”, adică găsirea unui vinovat (evident închipuit) pentru
di cultățile și problemele cu care ne confruntăm. Această strategie a țapului ispășitor a
avut consecințe dramatice asupra evreilor în decursul istoriei și, mai ales, înainte de și în
timpul celui de al Doilea Război Mondial, când regimul lui Hitler i-a considerat vinovați
pentru dezastrul economic din Germania și a pus în aplicare un plan sistematic de
eliminare zică a populației evreiești din Europa prin lagărele de muncă și exterminare.

Alți psihologi sociali, de pildă Theodor W. Adorno, considerau că prejudecățile și

comportamentele discriminatorii față de alți indivizi se datorează unei aș-numite
personalități de tip autoritar. Indivizii cu acest tip de personalitate proveneau din părinți
care se comportau foarte sever, dur și autoritar cu ei. Ca urmare a modului în care au fost
crescuți în familie, indivizii cu o personalitate de tip autoritar erau, la rândul lor, incapabili
să-și exprime sentimentele și să e deschiși față de persoanele din alte grupuri, neputând
să accepte diferențele existente.

Explicațiile sociologice cu privire la existența prejudecăților și a discriminărilor pe

criterii etnice pun accentul pe factorii socio-culturali și economici. Bunăoară, în orice grup
uman există suspiciuni cu privire la indivizii care nu fac parte din același grup, acest lucru
întâmplându-se, în special, în comunitățile omogene , închise și relativ izolate.

Așa cum am văzut până acum, prejudecățile și discriminarea se întemeiază pe

perceperea diferențelor existente între indivizi și grupuri. Astfel este destul de clar că, pe
lângă discriminarea etică există și alte tipuri de discriminare, acestea având la bază
prejudecăți față de persoanele de o altă religie, față de persoanele de alt sex, față de
persoanele aparținând minorităților sexuale ori față de persoane care suferă de anumite
boli precum SIDA sau față de persoanele infectate cu Covid-19. De exemplu, femeile
sunt, de multe ori, în mod sistematic, excluse de la anumite poziții și funcții sociale, sunt
mai prost plătite decât bărbații deși au același nivel de pregătire, ind, de obicei, primele
victime ale șomajului și sărăciei. Mai mult decât atât, în unele state precum Afganistanul
condus de regimul taliban, femeile nu aveau nici cele mai elementare drepturi sociale
politice și civile, indu-le interzise accesul la educație și munca în afara gospodăriei, iar
dreptul la vot refuzat. Aceste forme de tratament inegal și incorect aplicat femeilor sunt
numite discriminări pe criteriu de gen. De asemenea, în anumite țări, indivizii ce aparțin
3
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Probleme sociale Prof. Marius Banu
unor minorități religioase sunt excluși, discriminați și persecutați în raport cu persoanele
care fac parte din grupul religios dominant, iar aici vorbim despre discriminare pe criterii
religioase.

Din discuția despre prejudecăți și discriminare trebuie să reținem următoarele

aspecte importante:

(a) prejudecățile sunt construite social, prin interacțiunile dintre indivizi care aparțin unor
grupuri diverse;

(b) prejudecățile sunt atitudini și opinii care indică, adesea, o profundă antipatie față de
persoanele care sunt percepute ca diferite;

(c) discriminarea este consecința comportamentală uzuală a prejudecăților; ea implică

excluderea din viața economică, socială și politică, precum și persecutarea sistematică
a persoanelor aparținând altor grupuri (etnice, religioase, de gen, bolnavi, minorități
sexuale etc.).

Grupurile ori categoriile sociale ai/ale căror membri sunt discriminați sunt
desemnate prin termenul de minorități sociale. Pentru sociologi, o minoritate socială este
un grup care, pe baza perceputei sale diferențe față de alte grupuri dintr-o societate, are
resurse materiale reduse și implicit o putere socială scăzută. Așadar, o minoritate socială
nu se de nește pe baza numărului indivizilor ce o compun, ci pe baza discriminării și
excluderii acestora din viața socială, economică și politică. Spre templu, deși sunt
majoritare în populația țării, femeile din România (și nu numai) reprezintă pentru sociologi
o minoritate socială întrucât, comparativ cu bărbații, au mai puține resurse materiale și
in uență socială.

Devianță și infracționalitate

Devianța

Conceptul de deviantă descrie ansamblul abaterilor de la normele și valorile

acceptate la nivelul unei societăți de către un individ sau un grup social. Devianța
cuprinde o serie largă de acte sau conduite, de la cele excentrice (e.g. gesturile
nonconformiste legate de culoarea părului ori de ținută), până la cele imorale (cum ar
atitudinile obscene) și care, de regulă, nu sunt sancționate prin lege.

Sociologii folosesc termenul deviantă pentru a desemna un ansamblu de conduite

și manifestări dezaprobate de comunitate, cum ar prostituția, consumul de droguri,
sinuciderile, infracțiunile, dar și orice altă încălcare a unei norme sociale, cum ar salutul
atunci când intrăm într-o încăpere.

4
fl
fi
fi
fi
fi
Probleme sociale Prof. Marius Banu
Un termen strâns legat de deviantă este cel de anomie (gr. a - fără și nomos -
normă, regulă, lege) care desemnează, în general, starea de dereglare a funcționării unui
sistem sau subsistem social. Emile Durkheim a utilizat pentru prima dată în sociologie
termenul de anomie, pentru a desemna o anumită ambiguitate normativă, o lipsă sau o
absență a regulilor. Conform lui Durkheim, starea de anomie se manifestă atunci când, la
nivelul unei societăți, se înregistrează schimbări bruște (revoluții, calamități naturale) care
afectează “sănătatea medie” a acesteia.

În secolul XX, Robert K. Merton preia și reanalizează conceptul de anomie dintr-o

perspectivă nouă. Pentru el, anomia nu reprezintă o caracteristică a structurii sociale, a
unui sistem, ci una a indivizilor sau a grupurilor sociale. Astfel, el a construit așa-numita
teorie (paradigmă) a tipurilor de răspuns la situații anomice, termenul de anomie devenind
sinonim cu frustrarea, înstrăinarea, starea de nesiguranță, izolarea etc. Construcția sa
teoretică pornește de la ipoteza că există un con ict între scopurile valorizate social și
mijloacele de realizare a acestora de către indivizi. Merton a conturat cinci modalități prin
care oamenii se adaptează idealurilor societății și mijloacelor de atingere a
acestora:

• Conformitatea reprezintă tipul ideal de adaptare a conduitei, ind caracterizat prin

compatibilizarea scopurilor propuse de sistemul social și a mijloacelor instituționalizate
care asigură buna funcționare a unei societăți.

• Inovația reprezintă acceptarea scopurilor și respingerea mijloacelor legale în vederea

atingerii acestora, prin crearea de metode noi, nelegale. Spre exemplu, un hoț are un
scop legitim - acela de a obține bani, însă mijloacele pe care le utilizează nu sunt
legitime, nu sunt corecte nici din punct de vedere moral, nici din punct de vedere legal.

• Ritualismul reprezintă un tip de comportament în care mijloacele de a obține un rezultat

sunt legale, dar scopurile nu sunt legale în societate. Spre exemplu, cineva utilizează un
chestionar de angajare din perioada comunistă, în care sunt cerute date despre părinții
sau rudele candidatului, deși scopul de a obține aceste informații nu mai este unul
legitim.

• Evaziunea este tipul de comportament prin care indivizii sau grupurile sociale resping
atât scopurile culturale, cât și mijloacele pentru atingerea lor.

• Rebeliunea este caracterizată de respingerea scopurilor și a mijloacelor legale și de

încercarea de a stabili o nouă ordine socială. Merton sugerează că acest tip de adaptare
este în mod clar de nit de celelalte și reprezintă, mai degrabă, o încercare de a schimba
structura socială, o încercare de a instituționaliza structuri noi, scopuri și mijloace pentru
societate.

5
fi
fl
fi