Walter Lippmann Public Opinion

1922
și conceptul de stereotip

Drd. Olga Hosu

Seminarul II, Istoria Comunicării
 ???

▪ Ce știm despre Walter Lippmann?

▪ De ce îl discutăm în cadrul disciplinei Istoria
Comunicării?
▪ Care este contribuția lui în sfera comunicării
de masă?
 Walter Lippmann (1889-1974)

▪ Walter Lippmann a fost jurnalist, politolog și

comentator politic în S.U.A
▪ Este cunoscut pentru introducerea termenului de
“Război Rece” (Cold War)
▪ A câștigat 2 premii Pulitzer pentru
– Rubrica sa “Today and Tomorrow”
– Interviul luat lui Nikita Kruschev
W. Lippmann

▪ Deși consacră majoritatea activităţii sale altor

domenii, în istorie este reţinut mai ales prin
contribuţia sa în sfera comunicării;
▪ întemeietor de orientări, de linii de interpretare în
domeniul comunicării de masă;
!!! Leagă opinia publică (existenţa și
particularitaţile ei) de prezenţa și rolul media în
societatea contemporană;
 Lippmann întemeiază studiul efectelor
comunicării de masă

▪ “media creează un pseudomediu care conectează lumea

exterioară de imaginile din mintea noastră” => agenda-setting,
priming, framing etc.;
▪ Discută natura și valoarea de adevăr a știrilor și este primul care
rostește întrebări precum: “Care sunt efectele sociale ale
presei?”, “Cel de percepții și credințe induce presa?”;
▪ Deși nu utilizează explicit termeni ca “audiență” sau “efecte”,
Lippmann judecă în acești termeni.
Public Opinion (1922)

▪ Este primul mare studiu de sine-stătător despre

opinia publică;
▪ moment esențial de cristalizare a unei viziuni
coerente despre opinia publică și rolul ei în societate;
▪ Lippmann argumentează că oamenii nu au acces
direct la mediul înconjurător – “pictures in their
heads”;
▪ Ex: fata care plânge la geam
Lumea din afară și imaginile din
mintea noastră

▪ Un pseudo-mediu este inserat între oameni și realitatea externă; el

ține cont de cultură, valori specifice credințe etc.
▪ Comportamentul unei persoane este un răspuns dat acestui pseudo-
mediu dar consecințele comportamentului său operează în
realitatea externă;
▪ Mediul extern este prea complex pentru a-l putea cuprinde, așa că
oamenii au nevoie de scurtături cognitive, de hărți mentale și
acționează conform lor;
▪ Ex.:
▪ Insula locuită de francezi, englezi și germani
Lumea din afară și imaginile din mintea
noastră
▪ Întreaga viziune a autorului pornește de la raportul dintre 2
realități: lumea exterioară și reprezentarea noastră despre
lume;
▪ aceste imagini = elaborari mentale, subiective, nu
constituie oglinda realitatii;
Ex.
Dacă Atlasul îi spune omului că Pământul este plat, atunci el
nu va naviga în vecinătatea a ceea ce el consideră că este
marginea Pământului, de teamă să nu cadă.
Critica democrației
▪ Realitatea politică face parte din lumea exterioară care ne
este necunoscută și asupra căreia ne formăm imagini
subiective;
▪ Lippmann suține că guvernarea reprezentativă se poate
realiza cu succes doar dacă ar exista o organizație expertă
indirectă care să ne facă faptele politice inteligibile;
▪ Motivele pentru care imaginile interioare îi induc pe oameni
în eroare sunt diverse: forme artificiale de cenzură, timpul
redus de a da atenție problemelor publice etc.
▪ Un corespondent al acestei idei în istoria recentă?
Opinia Publică vs. opinii publice

opinii publice Opinia Publică

- Imaginile subiective individuale - Acele imagini acceptate de către
despre sine, despre alții și despre grupuri de oameni care
necesități și scopuri personale acționează în numele lor

Lippmann susține că opiniile publice ar trebui organizate

pentru presă și nu de către presă –
Literația media, în prezent
STEREOTIPURILE

COMENTAȚI:
1. Ce sunt stereotipurile în viziunea lui Lippmann? Dar din
perspectiva lui Blum?
2. Când începem să formulăm stereotipuri?
3. Stereotipurile pot fi și negative? Exemple...
4. Care este legătura dintre stereotip, prejudecată și discriminare?
5. Cum putem combate stereotipurile?
 1. Ce sunt stereotipurile în viziunea lui
Lippmann? Dar din perspectiva lui Blum?

Lippmann
- folosește pentru prima dată termenul de stereotip așa cum îl cunoaștem azi;
- Definiție: imagini/clișee din mintea noastră;
- Stereotipurile provin din codurile noastre morale, filosofiile noastre sociale și
frământările noastre politice;
- Posedă o mare tonalitate afectivă și își găsesc originea în societate
=> Sunt “tipare care structurează datele provenite din exterior și prefigurează
răspunsuri”
 1. Ce sunt stereotipurile în viziunea lui
Lippmann? Dar din perspectiva lui Blum?

Blum
- Generalizări false, care induc în eroare, îndreptate către anumite grupuri;
- Prezintă grupurile într-o manieră simplificată și imună la dovezi contrare;
Ex. Toți oamenii de culoare sunt atletici/agresivi/leneși
- “The badness of all stereotypes”:
- produc o distorsiune morală, membrii unui grup nu mai sunt văzuți ca
indivizi, iar grupurile sunt omogenizate.
Stereotipurile sunt

▪ semne fixe, idei adânc înrădăcinate în mintea oamenilor care ne

ghidează existenţa sau ne orientează deciziile pe care trebuie să le
urmăm în fiecare zi;
▪ Credințe despre caracteristicile psihice și/ sau comportamentale ale
unor indivizi/ grupuri sociale sau procese sociale fixate în imagini
simplificatoare, șablonizate, durabile, preconcepute, care nu se
bazează pe observarea directă a realității, ci pe moduri de gândire
apriorice, rutinizate, adeseori arbitrare, fără legătură cu indivizii sau
grupurile sociale evaluate (Zamfir & Vlăsceanu, p. 603);
▪ stereotipul poseda simultan 2 caracteristici – simplificarea si
generalizarea;
 2. Când apar stereotipurile?

▪ Stereotipurile sunt produse sociale. Nu ne naștem cu stereotipuri!

▪ stereotipurile încep sa prindă contur înca din primii ani de viață ai
copilului (socializare primară, socializare pe tot parcursul vieții,
resocializare)
▪ stereotipurile sunt înrădăcinate în cultura în care ne-am născut şi trăim,
fiind reproduse pe toate căile socio-culturale prin intermediul socializării
în familie şi şcoală, precum şi prin expunerea repetată la diverse imagini
din cărţi, tv şi ziare (Brown, 1996, p. 83);
Formarea Stereotipurlor

▪ inerentă cunoaşterii umane (ele presupun acumularea de informaţie

abstractă, din experienţa generaţiilor precedente, stocată şi comunicată prin
cultura căreia individul îi aparţine);

▪ stereotipurile nu (rareori) se schimbă cu trecerea timpului;

▪ stereotipurile diferă în funcţie de: cultură, regiune, religie, vârstă, sex,

ideologie, de grupul de provenienţă sau de experientele pe care le-am trăit;

▪ diverse tipologii: culturale, nationale, etnice, de gen etc.

 Explicați:

1. De cele mai multe ori nu vedem mai întâi și definim, ci întâi

definim și apoi vedem
2. Trăim în aceeași lume dar simțim în lumi diferite
 3. Stereotipurile pot fi și
negative?
DA, stereotipurile se împart în trei categorii:
1. Stereotipuri cu valență negativă
Ex. persoanele de culoare sunt agresive, rromii sunt leneși, femeile sunt iraționale,
femeile conduc prost
2. Stereotipuri cu valență pozitivă
Ex. Persoanele de culoare sunt atletice evreii sunt bogați, femeile știu să comunice mai
bine
3. Stereotipuri mixte
Ex. Oamenii de culoare sunt atletici, buni dansatori și agresivi
 Cum se diferențiază stereotipul de generalizările
false deținute într-o manieră non-stereotipă?

Dați un exemplu în care poate fi găsită o generalizare falsă deținută într-o manieră
non-stereotipă.
Să presupunem că inițial dețineam o generalizare negarantată că rromii sunt leneși
agresivi și neprietenoși. În urma experienței mele directe cu ei:
▪ În cazul generalizării false într-o manieră non-stereotipă abandonez credința
anterioară sau o păstrez numai parțial, acolo unde ea s-a confirmat. Sunt deschisă
dovezilor și nu le îndepărtez mental
▪ În cazul stereotipului, deși am cunoscut exemple care infirmă credința, îmi voi
menține credința anterioară și voi vedea acele situații drept excepții care confirmă
regula.
 4. Care este legătura dintre stereotip,
prejudecată și discriminare?

Prejudecata este atitudinea în general negativă față de membrii unui

grup întemeiată pe simpla apartenență a subiecților-țintă la acel grup.
Caracteristici:
▪ Atitudine operațională care permite gestionarea mai facilă a
informației din mediul social;
▪ Este puternic încărcată afectiv, este însoțită de sentimente și emoții
puternice negative;
▪ Este o specie a stereotipului negativ;
▪ Este însoțită de generarea unor sentimente negative.
 Discriminarea este prejudecata în
acțiune

Discriminarea este acel comportament negativ care originează dintr-o

prejudecată (de regulă membrul considerat outsider), pe baza unui stereotip
social (etnic, rasial).
Motivele discriminării
- Conflictul direct interetnic are la bază teoria conflictelor realiste
Ex. Conflictul nostru cu ungurii, conflictul rușilor cu uncrainienii etc.
- Condițiile social-economice precare
Ex. mineriadele
 5. Cum putem combate stereotipurile?

1. Socializarea critică a subiecților: presupune ca mediul social integrator să producă

proiecte sistematice de remodelare a atitudinilor membrilor societății
Ex. Anii ‘60 ]n SUA a fost demarat[ o campanie masivă prin care părinții erau dezobișnuiți
să consume alcool de față cu copiii.
2. Contactul nemijlocit intergrupuri: evidențiează în ce măsură contactul intergrupal
poate conduce la o diminuare a prejudecăților reciproce.
3. Recategorizarea: moderarea prejudecăților prin retrasarea granițelor identitare,
eliminând frontiera simbolică.
Ex: suporteri bănățeni vs. Suporteri olteni: emfaza pe echipa națională a României
4 Intervenția cognitivă
 In concluzie (I)

▪ stereotipurile sunt adevarate filtre, ce se plasează între lumea

concretă şi reprezentarea ei;
▪ ele îşi află originea în societate şi au un rol explicativ al naturii
raporturilor dintre grupuri şi universul simbolic (Copiii nu se nasc cu
stereotipii şi nici nu le învaţă ca şi cum ar învăţa o poezie.
Stereotipurile prind contur în interacţiunea lor cu cei din jur);
▪ în societăţile moderne, mass-media (televiziune, radio, filme, ziare, e-
mail) reprezintă mijlocul prin care cele mai multe stereotipuri sunt
transmise;
 In concluzie (II)

▪ stereotipurile sunt uşor de conservat, pentru că ele sunt menţinute

în procesul atribuirii (ori de câte ori indivizii nu ştiu cum să atribuie o
cauză unui comportament se apelează la stereotipuri);
▪ gândirea  stereotipă funcţioneză ca punct de reper atunci când
realitatea este incertă (desi reperele pot fi false sau inselatoare);
▪ clişee influente, stereotipurile devin o economie a gândirii,
substituind opiniile formate prin observaţie directă şi judecată
critică cu scheme simplificatoare, prestabilite, dobândite prin
socializare;
 Bibliografie obligatorie seminar
III

1. Tarde, Gabriel (2007/1901). Opinia şi mulţimea (cap. 1, Publicul

şi mulţimea), Bucureşti: Comunicare.ro.

2. Tarde, Gabriel (1924). Legile sociale (pp. 21-46). Bucureşti:

Cultura naţională.
 
 Bibliografie suplimentară seminar III

1. Tarde, Gabriel, Legile sociale, Cultura naţională, Bucureşti, 1924, pp. 109-114.
Andrei, P., Cuvânt introductiv la Gabriel Tarde, Legile sociale, Cultura naţională,
Bucureşti, 1924, pp. 5-13.
2. Borch, Christian „The Exclusion of the Crowd: The Destiny of a Sociological
Figure of the Irrational” in European Journal of Social Theory, Sage, february 2006, pp.
83-102.
3. Brighenti, Andrea Mubi, “Tarde, Canetti, and Deleuze on crowds and packs” in
Journal of Classical Sociology, 2010, 10(4), 291–314.
4. Drury, John and Reicher, Steve, “The Intergroup Dynamics of Collective
Empowerment: Substantiating the Social Identity Model of Crowd Behavior” in Group
Processes Intergroup Relations, 1999, 2(4), 381-402.
 
Cum poate scoate
un stereotip pe
cineva din sărite?