LA TINE VIN, MĂICUŢĂ

La Tine vin, Măicuță, Ascultă-mă, Măicuță,

La Tine vin, cu dor, Cu sufletul întreg
La sfânta Ta icoană, Și-ntreaga mea viață
La sfântul Tău izvor. De Tine să mă leg!

Refren: Refren:
Dar n-am ce-Ți da, Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea! Numai inima mea!

Ajută-mă, Măicuță, Când lumea va învinge,

Să pot îngenunchia Cu răni, sufletul meu
La sfânta Ta icoană Ridică-mă, mă strânge
Arată-mi mila Ta! Din nou la sânul Tău!

Refren: Refren:
Dar n-am ce-Ți da, Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea! Numai inima mea!

Căci valurile tulburi Când răul ne-nconjoară

Asupra-mi năvălesc, Și forțele ne pier,
Ajută-mă, Măicuță, Ajută-ne, Fecioară,
Să pot să biruiesc! Dă-ne puteri din Cer!

Refren: Refren:
Dar n-am ce-Ți da, Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea! Numai inima mea!

Iubește-mă cu milă
Și-ascultă al meu glas:
Să nu cad de pe Cale
Chiar când sunt în necaz!

Refren:
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!
PREASFÂNTĂ MAICĂ ŞI FECIOARĂ

PreaSfântă Maică și Fecioară

Nădejdea sufletului meu
Tu ești a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea la ceruri lumea

Rudenie de pe pământ
Atunci ar fi pustie viața
Asemenea unui mormânt.

De nu erai tu primăvară
A veacului înțelenit
Ar fi rămas de-a pururi iarnă
Și soarele n-ar fi zâmbit.

De n-ai fi revărsat Tu zorii

Peste pământul adormit
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârșit.

Dar astăzi Preacurată Maică

Când toți ne-am abătut la rău
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăsește Fiul tău.

Trimite semn de pocăință

Poporului nedumerit
Și adu iarăși la credință
Pe sufletul cel rătăcit.

Dezleagă Preacurată Maică

Cătușele celor robiți
Și dăruiește-le răbdarea
Creștinilor năpăstuiți.
 DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani,
Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte" strigă toți.

Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!
 IMNUL EROILOR

1. Presărați pe-a lor morminte

Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi.

Refren
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scrişi în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru

Alinați-i cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avânt.

Dezveliți tot adevărul

Și le spuneți tuturor
Cum muriră frații noștri
Pentru neam și țara lor.

2. Și pe sacrele morminte
Puneți lacrime și flori,
Spre a fi mai dulce somnul
Miilor de luptători.

Refren
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scrişi în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.

Pe copii la sânul vostru

Alinați-i cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avânt.

Dezveliți tot adevărul

Și le spuneți tuturor
Cum muriră frații noștri
Pentru neam și țara lor.
CE DULCE-I VIAŢA CU IISUS

Ce dulce-i viaţa cu Iisus,

Sub Crucea Lui când te apleci;
Ai vrea cu Dânsul să rămâi
Pe veci de veci.

Să-nduri oricâte lovituri,

Prin mii de prigoniri să treci,

Cu Domnul tu eşti fericit

Pe veci de veci.

Când rătăceşti nefericit

Şi-n chinuri viaţa ţi-o petreci,

De-L ai pe El îţi dă alin

Pe veci de veci.

Iisus e bucuria ta.

O, suflete ce-n plâns petreci,

El fericire îţi va da

Pe veci de veci.
 PĂSTORUL CEL BUN

A venit de mult de sus Ca oile cele bune

Păstorul cel Bun Iisus, Laolaltă să se-adune
Şi prin lume a umblat } Bis Lupii să nu le mănânce } Bis
Oi pierdute-a căutat. Tâlharii să nu le strice

Să le ducă la izvoare, Păstorul cel blând şi bun

Ca de sete să nu moară, În ceruri e dus acum
Uşa le-a deschis să iasă } Bis Dar peste puţină vreme } Bis
La păşunea cea aleasă. Vine iară să le cheme.

Dar oile n-ascultau Să le ducă-n-tr-o grădină

Cu capul se repezeau Unde-i apă şi lumină
Cu coarnele l-au împuns } Bis Acolo-n pace vor fi } Bis
Şi în coastă l-au străpuns Mai mult nu vor flămânzi

De-a curs apă şi mult sânge Nici nu vor însetoşa

Cerul a-nceput a plânge Laolaltă vor umbla
Soarele s-antunecat } Bis Şi va fi în viitor } Bis
Luna-n sânge s-a schimbat. Doar o turmă şi-un păstor.

Acum El e dus din lume

Şă caute la oi păşune
Şi poruncă a lăsat } Bis
Oilor ce-a păşunat
 TRĂIA ODATĂ ÎNTR-O CĂSUŢĂ

Trăia odată într-o căsuţă Când s-a întors în zori acasă

O mamă cu băiatul ei Măicuţa lui l-a părăsit
Şi se bucura biata mamă Îi zice: Sărut mâna, mamă
Că era lângă fiul ei Dar ea nimic n-a mai vorbit

Sărmana fiind credincioasă S-apropie uşor de pat

Spunea băiatului mereu Şi o priveşte mai atent
De a lui Iisus jertfire sfântă Şi iată că pe pieptul mamei
De patima şi chinul Său. Observă că e un bilet.

ŞI cât era de fericită Şi când desface el biletul

Mămica lui când îl vedea Citeşte ce e scris în el:
Că-n fiecare zi băiatul "Te-am părăsit, eu plec la Tatăl
Cânta mereu şi se ruga. Doresc să ne-ntâlnim în cer."

Dar când el se făcu mai mare Şi zise atunci sărmanul mamei

Spunea măicuţii cu dispreţ, Eu am fost un copil prea rău
M-am săturat, eu plec în lume Căci nici în ultima secundă
Sunt tânăr,vreau să mă distrez. Nu am vegheat la capul tău.

În fiecare zi băiatul
Cu lumea el îşi petrecea Din clipa asta, mamă scumpă
La mama lui ce plângea-ntruna Voi sluji Domnului Iisus
El nicidecum nu se gândea. Şi ne vom revedea în ceruri
Aşa cum în bilet ai scris.
Dar într-o zi fiind bolnavă
Zăcea în pat şi se ruga
La bal să nu se ducă seara
Şi să vegheze lângă ea.

El nici măcar nu vrea s-asculte

Şi-a plecat nepăsător
Căci nu voia ca să rămână
De râsul prietenilor.

El a plecat o noapte-ntreagă
La mama lui nu s-a gândit
Că a rămas plângând sărmana
Plângând cu sufletul zdrobit
 ERA SEARA LINIŞTITĂ

(CINA CEA DE TAINĂ – JOIA CEA MARE)

Era seara liniştită Când veni rândul lui Iuda

Cu cerul senin Întrebă şi el:

Cand fu Cina pregătită Nu cumva voi fi eu, Doamne

Fiului divin. Fiul cel mişel?

El veni cu-ai Lui la masă Tu eşti, Iudo! zise Domnul

În locul gătit, Du-te mai curând,

Şi-apoi cu voce miloasă Iată, acum sosit-a ceasul

Astfel a vorbit: Să faci ce ai de gând.

Fraţii Mei, sosit-a ceasul El atunci îndată merse

Să ne despărţim; Către acel sobor,

Voi să nu pierdeţi curajul Unde s-aşteaptă cu sete

Căci iar am să vin. A Domnului omor.

Trebuie să vină toate Acolo-şi vându Stăpânul

Cele ce s-au scris; Iuda cel mişel.

Voi fi judecat la moarte Şi printr-un sărut făţarnic

Şi pe Cruce-ntins. Îl predă pe El.

Dar vă spun mai dinainte Ei L-au dus la judecată

Pentru ca să ştiţi, Şi L-au osândit,

Că din voi, unul mă vinde Ca pe Cruce cu ocară

Pe treizeci de-arginţi. Să fie răstignit.

Atunci, toţi se îndreptară El însă, în ziua a treia

Către-nvăţător Din morţi a-nviat

Şi pe rând Îl întrebară: Şi pe noi cei vinovaţi

Care-i trădător? Cu Tatăl ne-a-mpăcat.

 A BĂTUT LA UŞA TA CINEVA

A bătut la uşa ta Cineva

Şi n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopţi
Stă un Om şi plânge
Faţa Lui e numai răni,
Pieptul numai sânge.

Cine eşti, străin pribeag? Cine esti?

De-al cui dor tu pribegeşti?
Pentru cine ai răbdat
Bice fără număr?
Ce povară Ţi-a lăsat,
Rana de pe umăr?

Eu sunt Robul ce slujesc tuturor

Un om al durerilor.
Nimeni plată nu Mi-a dat
Numai spini şi ură,
Numai roşii trandafiri
Pieptul mi-L umplură.

Eu sunt Pâinea ce s-a frânt lumii-ntregi

Eu sunt vinul noii legi.
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare. Plâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare

A bătut la uşa ta Cineva ...

O, deschide, nu mai sta!
Nu-L lăsa să plece trist ...
Poate niciodată
Mâna Lui la uşa ta
N-are să mai bată.
 DRUMUL CRUCII
Eram un copil, Iisuse,
Glasul când Ți-am înțeles,
Drumul crucii, drumul crucii,
Suferința mi-am ales.
La-nceput era o pace,
Calea plină de popor;
Drumul crucii, drumul crucii
Era dulce și ușor
Dar când a venit ispita
Și necazul mai târziu,
Drumul crucii, drumul crucii
Rămăsese mai pustiu
Și din ce mergeam cu crucea
Tot mai grea mi se părea;
Drumul crucii, drumul crucii
Tot mai sus, mai sus urca
Crucea era grea şi spinii
Mă pătrunseră amar
Drumul crucii, drumul crucii
Ajunsesem la Calvar
Am căzut în mâna-Ți dulce,
Ridicatu-m-ai în sus;
Drumul crucii, drumul crucii
Mă-ntâlnisem cu Iisus
El mi-a arătat Golgota,
Mi-a spus chinurile Lui
Drumul crucii, drumul crucii,
El mi-a ajutat să-l sui.
Crucea-i grea, dar ce înseamnă?
Căci sunt mic și nu-nțeleg
Drumul crucii, drumul crucii
Nici acum eu nu-nțeleg
Dar Iisus, Mântuitorul,
Îmi arată crucea Lui
Drumul crucii, drumul crucii,
Pân-acolo-n vârf să-l sui!
Și în suferință, frate,
Nu vei da nicicând 'napoi,
Căci Iisus, Mântuitorul,
El e veșnic lângă noi!
Și în scumpa Ta cetate,
Unde Tu loc ne-ai gătit,
Vom veni și noi atuncea,
Când pe nume ne-i chema.
 CHEMAREA BISERICII ORTODOXE

Veniţi la mine fiilor

Cu rănile care vă dor,
Veniţi cei plânşi de neam sărac
Veniţi, veniţi că eu vă-mpac.
Refren:
Veniţi la mine, veniţi
Veniţi la mine, veniţi
Veniţi că mamă vă sunt eu
Iar Tatăl vostru-i Dumnezeu.
Veniţi părinţi îndureraţi
Veniţi bătrâni cu ochi secaţi,
Dă jale după fii nepoţi
Veniţi, veniţi la mine toţi. – REFREN
Veniţi voi jalnice soţii
Ce n-aveţi tată la copii,
Veniţi voi fete-n gând curat
Cu visul vostru îngropat – REFREN
Veniţi orfani nemiluiţi
De toată lumea părăsiţi,
Veniţi căci mamă vă sunt eu
Iar Tatăl vostru-i Dumnezeu. – REFREN
Prin veacuri negre de trecut
Tot eu am fost al vostru scut
Veniţi şi azi la sânul meu
Scăparea voastră-i Dumnezeu – REFREN
 CRUCE SFÂNTĂ, PĂRĂSITĂ

Cruce sfântă, părăsită

Lâng-o margine de drum
Coperișul tău se strică
Lângă creștinii de-acum.

Cruce sfântă, jalnic este

Tristă stai, plecată-n jos
Și nu-i nimeni să te-ndrepte
Of, ce lucru dureros.

Oamenii nu-și mai ridică

Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine și să zică
Doamne, scapă-ne de rău.

Cruce sfântă, cu durere,

Tristă stai în locul tău
Cați la lume făr-a cere
Ceva-n ajutorul tău.

Nimeni nu mai vine iară

Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul, te doboară
Cu icoana lui Hristos.

Dar credința mea îmi spune

Că mult nu va dăinui
Printr-o tainică minune
Crucea Ta va birui.
AŞA VORBEŞTE DOMNUL SLAVEI

Așa grăiește Domnul Slavei

Prin glasul Sfintei Liturghii:
Deși m-am înălțat la ceruri,
Eu nu vă las,
Eu nu vă las orfani copii.

În fiecare Liturghie
Eu Mă cobor din nou la voi,
Din nou e coasta Mea străpunsă
Și-Mi curge sânge,
Și-Mi curge Sângele șuvoi.

Mă răstignesc din nou pe cruce

În umbra Sfântului Altar,
Primiți-Mi Sângele și Trupul,
Să nu vin iarăși,
Să nu vin iarăși în zadar.
Eu sunt aici întotdeauna
În Sfânt Altar, spre răsărit,
Bisericile Sfinte-s goale,
Creștinii Mei,
Creștinii Mei s-au rătăcit.
Veniti, copiii Mei, la Mine,
Caci vreau in voi sa locuiesc,
Sa va impac din nou cu Tatal
Si de pacat,
Si de pacat, sa va feresc!
Și din potirul cinei Mele
Eu vreau cu toții să gustați.
Veniți creștinii Mei la Mine,
Și pacea Mea,
Și pacea Mea să o aflați.

Că-n orișicare fărâmiță

Pe care-n taină o primiți
Sunt Eu întreg, cu toată slava
Și-aștept spre Mine,
și-aștept spre Mine să veniți.
 LA UMBRA CRUCII TALE

La umbra Crucii Tale

Eu Doamne vreau sa vin
Să-mi plâng mereu trecutul } Bis
Și Ție să mă-nchin.

La umbra Crucii Tale

Eu Doamne vreau sa fiu
Să plâng, să cânt cu jale } Bis
Din moarte să înviu.

La umbra Crucii Tale

Eu vreau sa-ngenunchez
Căci numai Tu Stăpâne } Bis
Din greu mă liberezi.

La umbra Crucii Tale

E pacea şi odihna,
Nadejdea, mângâierea, } Bis
Dreptatea și lumina.

La umbra Crucii Tale

Eu vreau sa chem mereu,
Pe cei ce in viața } Bis
Nu-L au pe Dumnezeu.

Dac-aș putea sa zbor

Mai sus de astă vale,
As spune tuturora } Bis
De jertfa Crucii Tale.

În lumea asta Doamne

E vrajbă, chin și jale.
De-aceia vreau sa stau } Bis
La umbra Crucii Tale.
 IISUS NE CHEAMĂ JALNIC

Iisus ne cheamă jalnic Și noi te rugăm, Doamne

Cu glasul său smerit Cât trăim pe pământ
Poporul meu drag spune, Să fim uniți cu Tine
De ce m-ați părăsit? În darul Tău cel sfânt.

De ce m-ați lăsat singur Atunci când vremea aceea

Veniți la Mine iar, Se va apropia
Cu dulce să petrecem Primește-ne Iisuse
La Sfântul Meu Altar. Cu milă-n turma Ta.

Vă rog să-mi spuneți Mie

De ce M-ați părăsit?
Ce nu v-am dat în lume
De nu v-ați mulțumit.

O! nu vreți să-L cunoașteți

Pe-al vostru Dumnezeu
Care vă ține-n lume
Și vă dă darul Său.

Vă rog, veniți la Mine

Și nu întârziați
Și vă rugați din suflet
Cât pe pământ mai stați

Căci va ajunge vremea

Când mă veți căuta
Dar Eu fără de milă
Nu vă voi asculta.

Primiți vor fi aceia

În Sfânt locașul Meu
Care trăiesc în lume
Uniți cu Dumnezeu.
 VENIŢI CREŞTINI LA RUGĂCIUNE
Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.
Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios
Răsună-n undele lor tainic
Chemarea Domnului Hristos.
Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi-mpovăraţi.
Odihna, pacea Mea cea Sfântă
Şi alinare să aflaţi".
Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n faţa Lui natura
Văzduhul tot, cu nori şi vânt.
Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.
Creştinii noştri din vechime
Pe sub pământ zideau altare,
Şi pe furiş, la miez de noapte,
Mergeau cu toţii la-nchinare.
Azi stau lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?
Azi, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniţi, creştini la masa Mea!"
Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Şi să primim al milei har!
UN SINGUR DOR MAI AM ŞI EU

Un singur dor mai am şi eu,

Acela de-a sluji mereu.
Lui Dumnezeu cel bun şi sfânt,
Cât voi trăi pe-acest pământ.

Acesta-i singurul meu dor

Şi cred că pentr-un muritor.
Nu este un alt dor mai sfânt,
Nici mai frumos pe-acest pământ.

O, Dumnezeule ceresc,
Tu ştii prea bine ce doresc.
Tu ştii că eu doresc să-Ţi cânt,
Cât voi trăi pe-acest pământ.

Iar din lume când voi pleca,

O, Doamne, eu Te-aş mai ruga,
Să mă învredniceşti să-Ţi cânt
Şi-acolo-n cerul Tău preasfânt!
Ajută-mi Doamne, o Sfinte!
Ca şi de astăzi înainte
Să te slăvesc, mereu să-ţi cânt
Cât voi trăi pe-aces pământ.
PENTRU TINE, DOAMNE

Pentru Tine, Doamne,

Florile-nfloresc,
Pentru Tine noaptea
Stele strãlucesc.

Pentru Tine ploaia

Picurã și cântã
Și-n grãdinã-așterne
Bucurie sfântã.

Lângã Tine, Doamne,

Cei săraci se strâng,
Ție-ți cer iertare
Ochii care plâng.

Cãtre tine, Doamne,

Plec genunchi smerit,
Numai Tu, Stãpâne,
Nu m-ai părăsit.

Pentru Tine candeli

În altare ard,
Tu, la zile sfinte,
Miruiești cu nard.

Pe copiii care,
osteniți de joc,
La iconostase
Aduc busuioc.

Dă-mi tăria pietrei

Și din cerul sfânt,
Picură-mi pe gene
Lacrimi ca să plâng.

Picură-mi în suflet
Rănile durerii
Și pe buze pune-mi
Străjile tăcerii.
IISUSE AL MEU PRIETEN BUN

Iisuse-al meu, prieten bun

Din anii tinereții
Cu Tine eu călătoresc
Pân-la sfârșitul vieții.

În zori de zi când mă trezesc

Smerit m-aplec sub cruce
Că-n toată lumea nu găsesc
Un scut mai bun și dulce.

În calea vieții când pornesc

Tu, Doamne, ești cu mine
Și fie drumul cât de greu
E-așa ușor cu Tine

Și nu mă tem că voi pieri

În marea de păcate
Că Tu, preabunul meu Iisus
Mă izbăvești din toate.

Când am de suferit un chin

Tu Doamne-mi dai putere
Și fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere.

Tu ești comoara care-ai fost

De mine căutată
Dar astăzi nu Te-aș mai lăsa
Nici pentru lumea toată.

Că Tu-mi ești sprijin ne-ncetat

În cânt și în suspine
Iisuse, al meu prieten bun
Ce bine-i lângă Tine!
 BLÂNDUL PĂSTOR

Odată L-am văzut trecând

Cu turma pe Păstorul Blând.
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos;
Și-a dus-o-n brațe iubitor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt,
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
Și viața pentru oi și-a pus,
Și pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Iar cei ce Mă lovesc turbați,
Sunt oile care pe braț
Le-am dus la câmp și la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.
Tăcu și ochii lui senini,
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.
Și-atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit;
Iar El plângea de mila lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Iar mai târziu L-am întâlnit,

Cu spini era împodobit
Într-o mulțime de popor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat,

Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat ușor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Și Mi-a șoptit duios și lin,

Cei ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un Blând Păstor, un Blând Păstor.

Iar cei ce Mă batjocoresc

Și cei ce crucea-Mi pregătesc,
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor, le-am fost păstor.
STRĂIN AM FOST ODATĂ

Străin am fost odată,

Străin și alungat
N-aveam nici fraţi, nici tată,
Nici mamă-nduioşată
Să mângâie vreodată
Obrazu-nlăcrimat.

Dar Te-am aflat pe Tine,

Iisuse preaiubit
În chinuri și-n suspine,
La toți le-a fost rușine
Să vina lângă mine
Tu, singur, ai venit.

Necazurile-mi toate
La Tine m-au adus
De-atunci, Tu-mi ești de toate:
Și milă și dreptate
Și mamă-mi ești, și frate
Și tată, Tu, Iisus.

Rămân deci până la moarte,

Sub crucea Ta supus
Bucăți de m-ar împarte,
Pe drumuri să mă poarte,
Tot nu mă vor desparte
De Tine, scump Iisus!
 IISUSE, IISUSE

Iisuse, Iisuse primește-mă la Tine

Că eu vin din dureri și suspin.

Refren: La Tine, la Tine, Iisuse eu voi veni

Pe brațul Tău mă voi odihni

Iisuse, Iisuse pieptul Tău fă-mi căpătâi

Și cu mâna Ta să mă mângâi

Refren: La Tine, la Tine, Iisuse eu voi veni

Pe brațul Tău mă voi odihni

Iartă-mă, iartă-mă Isuse al meu iubit

Iartă-mă că eu mult Ție ți-am greșit

Refren: La Tine, la Tine, Iisuse eu voi veni

Pe brațul Tău mă voi odihni

Vino dar încrezător, scumpul meu Mântuitor

Să îmi legi rănile care mă dor

Refren: La Tine, la Tine, Iisuse eu voi veni

Pe brațul Tău mă voi odihni

Slavă Ție și mărire o Iisuse

Că Tu îmi dai bucurii nespuse.

Refren: La Tine, la Tine, Iisuse eu voi veni

Pe brațul Tău mă voi odihni.

 IISUSE, VEŞNIC CĂLĂTOR

Isuse, veșnic călător Târziu Te-am auzit din nou

Prin lumea de păcate, Chemarea Ta duioasă,
Tu bați, strain și iubitor, Înceată, stinsă, un ecou:
La ușile-ncuiate
O! lasă-Mă în casă!
Nimic Tu nu ceri nimănui O lasă-n suflet să-Ţi străbat
Când bați și-aștepți să vină Cu pacea Mea cerească,
Ci vrei să lași, în casa lui,
Cât ceru-n lung şi marea-n lat,
Iertarea Ta divină
Nu pot să-ţi dăruiască.
Ai vrea din viața Ta să-i dai
Dar lumea-mi spune să Te las
Căci viața lui e moartă
Dar el nu vrea, Tu plângi şi stai Afară şi-astădată
Afară lângă poartă Tu tot la uşă ai rămas
Şi uşa-i încuiată.

Tu, Domnul dragostei ai sta Te-am auzit ani mulţi la rând

Pe veci de veci cu dânsul Chemându-mă pe nume,
Şi baţi şi-aştepţi, dar el nu vrea Dar n-am deschis, iar tu plângând
Şi stând Te scapă plânsul. Te-ai dus străin în lume.

Eram copil când Te-am văzut Iar astăzi singur mă-nfior

La poarta Mea străine De-a mele fapte rele
Şi să-ţi deschid ai tot bătut Iisuse şi Te chem cu dor
Să intri şi la mine. În noaptea vieţii mele.

Dar lumea-mi spune să nu vin O, vino iar, Iisuse blând

Că viaţa Ta-i amară Mai bate iar odată,
Am vreme colo mai târziu Te-aştept cu sufletul plângând
Şi Te-am lăsat afară. Şi uşa descuiată.

De-atunci trecură ani şireag

Din viaţa-mi amărâtă,
Tu tot ai plâns străine drag
La poarta zăvorâtă.