Course 4 – Project Management Knowledge Areas (2)

Scope Management

Defineste și controleaza ce este și ce nu este inclus în proiect.

Project Scope Management include procesele necesare pentru a se asigura că proiectul include
toate lucrările necesare și numai lucrările necesare pentru a finaliza proiectul cu succes.

Gestionarea sferei de acoperire a proiectului este în primul rând preocupată de definirea și

controlul a ceea ce este și nu este inclus în proiect.

❖ Gestiunea domeniului de aplicare (Plan Scope Management)

Procesul de creare a unui plan de gestionare a scopului care să documenteze modul în care
domeniul de aplicare al proiectului va fi definit, validat și controlat.
❖ Colectarea cerințelor
Procesul de determinare, documentare și gestionare a nevoilor și cerințelor părților interesate
pentru a atinge obiectivele proiectului.
❖ Definirea domeniului de aplicare
Procesul de elaborare a unei descrieri detaliate a proiectului și a produsului.
❖ Creare WBS
Procesul de subdivizare a rezultatelor proiectului și a lucrărilor de proiect în componente mai
mici, mai ușor de gestionat.
❖ Validarea domeniului de aplicare
Procesul de formalizare a acceptării rezultatelor finalizate ale proiectului.
❖ Domeniul de control
Procesul de monitorizare a stării proiectului și a gamei de produse și gestionarea modificărilor
la baza de referință a domeniului.

1.Plan Scope Management

Planul de gestiune a domeniului este procesul de creare a unui plan de management al scopului
care documentează modul în care domeniul de aplicare al proiectului va fi definit, validat și
controlat.
Beneficiul principal al acestui proces este acela că oferă îndrumări și direcții privind modul în
care domeniul va fi gestionat pe tot parcursul proiectului.
Elaborarea planului de management al domeniului implică analiza:
❖ Carta proiectului
❖ cele mai recente planuri subsidiare aprobate ale planului de management al proiectului
❖ informații istorice conținute în activele procesului organizatoric
❖ orice alți factori de mediu relevanți ai întreprinderii.
Planul de management al domeniului este o componentă a planului de management al
proiectului sau al programului care descrie modul în care domeniul de aplicare va fi definit,
dezvoltat, monitorizat, controlat și verificat.
Acest plan contribuie la reducerea riscului de fluaj a proiectului.
Componentele unui plan de management al domeniului includ:
❖ Procesul de pregătire a unei instrucțiuni detaliate privind domeniul de aplicare al proiectului
❖ Procesul care permite crearea WBS din instrucțiunea detaliată a scopului proiectului
❖ Procesul care stabilește modul în care WBS va fi menținut și aprobat
❖ Procesul care specifică modul în care se va obține acceptarea formală a rezultatelor
finalizate ale proiectului
❖ Procesul de a controla modul în care vor fi procesate cererile de modificare a instrucțiunii
detaliate a proiectului.

2.Collect Requirements

Colectarea cerințelor este procesul de determinare, documentare și gestionare a nevoilor și

cerințelor părților interesate pentru a atinge obiectivele proiectului.
Beneficiul principal al acestui proces este acela că acesta oferă baza pentru definirea și
gestionarea domeniului de aplicare al proiectului, inclusiv domeniul de aplicare al produsului.
Cerințele includ condiții sau capabilități care trebuie îndeplinite de proiect sau prezente în
produs, serviciu sau rezultat pentru a satisface un acord sau altă specificație impusă în mod
oficial.
Cerințele includ nevoile și așteptările cuantificate și documentate ale sponsorului, ale clientului
și ale altor părți interesate.
Aceste cerințe trebuie să fie obținute, analizate și înregistrate cu suficientă detaliere pentru a fi
incluse în linia de bază a domeniului și care vor fi măsurate odată cu începerea execuției
proiectului.
Elaborarea cerințelor începe cu o analiză a informațiilor conținute în carta proiectului, registrul
părților interesate și planul de management al părților interesate.
Costul, programul, planificarea calității și, uneori, achizițiile se bazează pe toate aceste cerințe.
Cerințele devin fundamentul WBS.

REQUIREMENTS

Business Req. - descrie nevoile mai înalte ale organizației în ansamblu, cum ar fi problemele sau
oportunitățile de afaceri și motivele pentru care a fost realizat un proiect.

Stakeholder Req. - descrie nevoile unui grup de părți interesate sau ale părților interesate.

Solution Req. - descrie caracteristicile și funcțiile produsului, serviciului sau

rezultatelor care vor îndeplini cerințele întreprinderii și ale părților interesate.

Transition Req. - descrie capacitățile temporare, cum ar fi cerințele de conversie și de formare a

datelor, necesare pentru trecerea de la starea actuală "așa cum este" la starea
viitoare "care urmează să fie".
Project Req. - descrie acțiunile, procesele sau alte condiții pe care proiectul trebuie să le
îndeplinească.

Quality Req. - care captează orice condiție sau criterii necesare pentru a valida finalizarea cu
succes a unei livrări a proiectului sau îndeplinirea altor cerințe ale proiectului.

Tools & Techniques

1. Tehnici de creativitate a grupului

Brainstorming: o tehnică utilizată pentru a genera și colecta mai multe idei legate de cerințele
de proiect și de produs.
Tehnica grupului nominal: o tehnică care sporește brainstorming-ul cu un proces de votare
folosit pentru a clasifica cele mai utile idei pentru brainstorming sau pentru prioritizare.
Cartografierea ideii / minții: o tehnică în care ideile create prin sesiuni de brainstorming
individuale sunt consolidate într-o singură hartă pentru a reflecta comunitatea și diferențele în
înțelegere și pentru a genera idei noi.
Diagrama de afinitate: o tehnică care permite un număr mare de idei să fie clasificate în grupuri
pentru revizuire și analiză.
Analiza deciziei multicriteriale: o tehnică care utilizează o matrice de decizie pentru a oferi o
abordare analitică sistematică pentru stabilirea unor criterii, cum ar fi nivelurile de risc,
incertitudinea și evaluarea, pentru a evalua și clasifica multe idei.

2. Tehnici de luare a deciziilor în grup

Unanimitate: o decizie prin care toți sunt de acord cu un singur mod de acțiune. O modalitate
de a ajunge la unanimitate este tehnica Delphi, în care un grup select de experți răspunde la
chestionare și oferă feedback cu privire la răspunsurile din fiecare rundă de colectare a
cerințelor. Răspunsurile sunt disponibile numai facilitatorului pentru a menține anonimatul.
Majoritate: o decizie luată cu sprijin obținut de la mai mult de 50% din membrii grupului.
Pluralitate: o decizie la care se ajunge prin care cel mai mare bloc dintr-un grup decide, chiar
dacă majoritatea nu este atinsă.
Dictatura: in această metodă, un individ face decizia pentru grup.

Crearea de prototipuri
Prototyping este o metodă de obținere a feedback-ului timpuriu cu privire la cerințe prin
furnizarea unui model de lucru al produsului așteptat înainte de a-l construi. Deoarece un
prototip este tangibil, acesta permite părților interesate să experimenteze cu un model al
produsului final, mai degrabă decât să se limiteze la discutarea reprezentărilor abstracte ale
cerințelor lor.
Prototipurile susțin conceptul de elaborare progresivă în cicluri iterative de creare de machete,
experimentarea utilizatorilor, generarea de feedback și revizuirea prototipului. Când s-au
efectuat suficiente cicluri de feedback, cerințele obținute din prototip sunt suficient de
complete pentru a trece la o fază de proiectare sau de construire.
Storyboarding este o tehnică de prototipare care arată secvența sau navigarea printr-o serie de
imagini sau ilustrații. Storyboards sunt folosite pe o varietate de proiecte într-o varietate de
industrii, cum ar fi filmul, publicitatea, designul de instruire și pe proiecte agile și alte proiecte
de dezvoltare software. În dezvoltarea de software, storyboard-urile folosesc machete pentru a
afișa căi de navigare prin pagini Web, ecrane sau alte interfețe utilizator.

Outputs
1. Cerințe Documentație
Documentația privind cerințele descrie modul în care cerințele individuale satisfac nevoia de
afaceri pentru proiect.
Cerințele pot să înceapă la un nivel înalt și să devină progresiv mai detaliate, pe măsură ce sunt
cunoscute mai multe cerințe.
Înainte de a fi inițiate, cerințele trebuie să fie lipsite de ambiguități (măsurabile și verificabile),
trasabile, complete, consecvente și acceptabile pentru părțile cheie interesate.
Formatul unui document al cerințelor poate varia de la un document simplu care enumeră
toate cerințele clasificate de către părțile interesate și de prioritate pana la formularele mai
elaborate care conțin un rezumat, descrieri detaliate și anexe.
2. Matrice de trasabilitate a cerințelor
Matricea de trasabilitate a cerințelor este o rețea care leagă cerințele de produs de originea lor
la produsele care le satisfac.
Implementarea unei matrice de trasabilitate a cerințelor ajută la asigurarea faptului că fiecare
cerință adaugă valoare de afaceri prin conectarea acesteia la obiectivele de afaceri și de proiect.
Acesta oferă un mijloc de urmărire a cerințelor pe tot parcursul ciclului de viață al proiectului,
ajutând la asigurarea faptului că cerințele aprobate în documentația privind cerințele sunt
furnizate la sfârșitul proiectului.
În cele din urmă, aceasta oferă o structură pentru gestionarea modificărilor la domeniul de
aplicare al produsului.
Atributele tipice utilizate în matricea de trasabilitate a cerințelor pot include: un identificator
unic, o descriere textuală a cerinței, rațiunea pentru includere, proprietar, sursă, prioritate,
versiune, stare curentă (cum ar fi activ, atribuit, completat) și data de stare.
Urmărirea include, dar nu se limitează la, cerințe de urmărire pentru următoarele:
❖ Nevoile, oportunitățile și obiectivele afacerii
❖ Obiectivele proiectului
❖ Scopul proiectului / rezultatele WBS
❖ Designul produsului
❖ Dezvoltarea produsului
❖ Strategia de testare și scenariile de testare
❖ Cerințe de nivel înalt pentru cerințe mai detaliate
Atribute suplimentare pentru a se asigura că cerința a satisfăcut nevoia părților interesate pot
include criterii de stabilitate, complexitate și acceptare.
3.Define Scope

Definirea domeniul de aplicare este procesul de elaborare a unei descrieri detaliate a

proiectului și a produsului.

Beneficiul principal al acestui proces este acela că descrie proiectul, serviciul sau limitele
rezultatelor, definind care dintre cerințele colectate vor fi incluse și excluse din domeniul de
aplicare al proiectului.

Procesele de definire a domeniului selectează cerințele finale ale proiectului din documentația
privind cerințele livrate în timpul procesului Collect Requirements. Apoi, ea dezvoltă o descriere
detaliată a proiectului și a produsului, a serviciului sau a rezultatului.

Pregătirea unei declarații detaliate privind domeniul de aplicare al proiectului este esențială
pentru succesul proiectului și se bazează pe principalele rezultate, ipoteze și constrângeri care
sunt documentate în timpul inițierii proiectului.

Procesul de definire a domeniului poate fi foarte iterativ.

În proiectele ciclului de viață iterativ, va fi elaborată o viziune la nivel înalt pentru proiectul
general, dar domeniul de aplicare detaliat este determinat printr-o iterație la un moment dat,
iar planificarea detaliată pentru următoarea iterație se realizează pe măsură ce progresează
lucrările cu privire la domeniul de aplicare actual al proiectului si livrabilelor.

Tools & Techniques

1. Analiza produselor
Pentru proiectele care au un produs ca livrare, spre deosebire de un serviciu sau rezultat,
analiza produsului poate fi un instrument eficient.
Fiecare zonă de aplicare are una sau mai multe metode general acceptate pentru traducerea
descrierilor de produse la nivel înalt în livrări tangibile.
Analiza produselor include tehnici cum ar fi impartirea produselor, analiza sistemelor, analiza
cerințelor, ingineria sistemelor, ingineria valorii și analiza valorii.
2. Generarea de alternative
Generarea de alternative este o tehnică utilizată pentru a dezvolta cât mai multe opțiuni
posibile pentru a identifica diferite abordări pentru a executa și a realiza activitatea proiectului.
O varietate de tehnici generale de management pot fi utilizate, cum ar fi brainstorming, gândire
laterală, analiza alternativelor, etc.

3. Atelierele facilitate (Facilitated Workshops)

Participarea actorilor-cheie cu o varietate de așteptări și / sau domenii de expertiză în aceste
sesiuni de lucru intensive ajută la atingerea unei înțelegeri încrucișate și funcționale între
obiectivele proiectului și limitele acestuia.
4. Declararea scopului proiectului (Project Scope Statement)
Declararea scopului proiectului este descrierea domeniului de acoperire a proiectului, a
rezultatelor principale, a ipotezelor și a constrângerilor.
Declararea scopului proiectului documentează întregul domeniu de aplicare, inclusiv domeniul
de aplicare al proiectului și produsului. Acesta descrie, în detaliu, rezultatele proiectului și
lucrările necesare pentru a crea acele rezultate.
De asemenea, oferă o înțelegere comună a domeniului de aplicare al proiectului în rândul
părților implicate în proiect și poate conține excluderi explicite de domeniu care pot contribui la
gestionarea așteptărilor părților interesate.
Acesta permite echipei de proiect să realizeze o planificare mai detaliată și să ghideze
activitatea echipei de proiect în timpul execuției.
Descrierea scopului produsului: elaborarea progresivă a caracteristicilor produsului, a serviciului
sau a rezultatelor descrise în documentația privind carnetul și cerințele proiectului.
Criteriul de acceptare: trebuie acceptat un set de condiții care trebuie îndeplinite înainte de
livrare.
Livrabilele proiectului: orice produs unic și verificabil, rezultatul sau capacitatea de a efectua un
serviciu care trebuie să fie produs pentru a finaliza un proces, o fază sau un proiect. Livrabilele
includ, de asemenea, rezultate auxiliare, cum ar fi rapoartele de management al proiectelor și
documentația. Aceste rezultate pot fi descrise la un nivel sumar sau în detaliu.
Excluderea proiectelor: identifică în general ceea ce este exclus din proiect. Explicarea în mod
explicit a ceea ce este în afara domeniului de aplicare al proiectului contribuie la gestionarea
așteptărilor părților interesate.
Constrângeri de produs: un factor limitator care afectează executarea unui proiect sau a unui
proces.
Constrângerile se identifica cu lista de instrucțiuni privind domeniul de aplicare al proiectului și
descriu restricțiile specifice interne sau externe asociate scopului proiectului care afectează
executarea proiectului, de exemplu un buget predefinit sau orice date stabilite sau etape
stabilite de client sau organizație.
Atunci când un proiect este realizat în baza unui acord, dispozițiile contractuale vor fi, în
general, constrângeri.
Informațiile despre constrângeri pot fi enumerate în declararea scopului proiectului sau într-un
jurnal separat.
Ipoteze de proiect: un factor în procesul de planificare considerat a fi adevărat, real sau sigur,
fără dovadă sau demonstrație.
De asemenea, descrie impactul potențial al acestor factori dacă se dovedesc a fi falsi.
Echipele de proiect identifică frecvent, documentează și validează ipotezele ca parte a
procesului de planificare.
Informațiile privind ipotezele pot fi enumerate în declararea scopului proiectului sau într-un
jurnal separat.

4.Create WBS
Crearea WBS este procesul de subdivizare a rezultatelor proiectului și a lucrărilor de proiect în
componente mai mici, mai ușor de gestionat.
Beneficiul principal al acestui proces este acela că oferă o viziune structurată a ceea ce trebuie
să fie livrat.
WBS este o descompunere ierarhică a sferei de activitate care trebuie realizată de către echipa
de proiect pentru a realiza obiectivele proiectului și a crea rezultatele necesare.
WBS organizează și definește domeniul de aplicare al proiectului și reprezintă activitatea
specificată în declarația actuală aprobată de proiect.
Lucrările planificate sunt cuprinse în cel mai scăzut nivel al componentelor WBS, numite
pachete de lucru.
Un pachet de lucru poate fi utilizat pentru gruparea activităților în care se planifică, se
estimează, se monitorizează și se controlează munca.
În contextul WBS, munca se referă la produse de lucru sau la rezultate care sunt rezultatul unei
activități și nu al activității în sine.

Tools & Techniques

1. Descompunere
Descompunerea este o tehnică folosită pentru împărțirea și subdivizarea domeniului de proiect
și a rezultatelor proiectului în părți mai mici, mai ușor de gestionat.
Pachetul de lucru este lucrarea definită la nivelul cel mai de jos al WBS, pentru care costul și
durata pot fi estimate și gestionate.
Nivelul de detaliu al pachetelor de lucru va varia în funcție de mărimea și complexitatea
proiectului.
Descompunerea întregii lucrări a proiectului în pachete de lucru implică, în general,
următoarele activități:
❖ Identificarea și analizarea livrabilelor și a lucrărilor aferente
❖ Structurarea și organizarea WBS
❖ Descompunerea nivelelor superioare WBS în componente detaliate de nivel inferior
❖ Dezvoltarea și atribuirea codurilor de identificare componentelor WBS
❖ Verificarea gradului de descompunere a rezultatelor
2. Evaluarea expertului
Evaluarea experților este adesea folosită pentru a analiza informațiile necesare pentru a
descompune livrările proiectului în componente mai mici pentru a crea un WBS eficient. O
astfel de apreciere și expertiză se aplică detaliilor tehnice ale domeniului de aplicare a
proiectului și se utilizează pentru a reconcilia diferențele de opinie cu privire la modul în care se
poate descompune cel mai bine domeniul general al proiectului.
Acest nivel de expertiză este furnizat de orice grup sau persoană cu instruire, cunoștințe sau
experiență relevantă cu proiecte sau domenii similare.
Evaluarea experților poate să vină și sub formă de șabloane predefinite care oferă îndrumări cu
privire la modul în care pot fi impartite efectiv rezultatele obișnuite. Aceste șabloane pot fi
specifice industriei sau disciplinei sau pot proveni din experiența acumulată în proiecte similare.
Managerul de proiect, în colaborare cu echipa de proiect, determină apoi descompunerea
finală a domeniului proiectului în pachetele de lucru discrete care vor fi utilizate pentru a
gestiona în mod eficient activitatea proiectului.
Abordari:
O structură WBS poate fi creată prin diverse abordări.
Unele dintre metodele populare includ abordarea topdown, utilizarea unor reguli specifice
organizației și utilizarea șabloanelor WBS.
O abordare de jos în sus poate fi utilizată în timpul integrării subcomponentelor.
Structura WBS poate fi reprezentată într-o serie de forme, după cum urmează:
❖ Folosirea fazelor ciclului de viata al proiectului ca al doilea nivel de descompunere, cu
livrarea produsului si proiectului la nivelul al treilea
❖ Utilizarea rezultatelor principale ca al doilea nivel de descompunere
❖ Incorporarea subcomponentelor care pot fi dezvoltate de organizații din afara echipei
proiectului, cum ar fi munca contractată. Vânzătorul dezvoltă apoi contractul de asistență WBS
ca parte a lucrării contractate.

Outputs:
Domeniul de aplicare inițial (Scope Baseline)
Domeniul de aplicare inițial este versiunea aprobată a unei instrucțiuni de domeniu, a structurii
de impartire a muncii (WBS) și a dicționarului WBS asociat, care poate fi modificată numai prin
proceduri oficiale de control al schimbării și este utilizată ca bază pentru comparație. Este o
componentă a planului de management al proiectului.
Componentele bazei de acoperire includ:
❖ Declararea scopului proiectului. Declararea scopului proiectului include descrierea
domeniului de acoperire al proiectului, rezultatelor principale, ipotezelor și constrângerilor.
❖ WBS. WBS este o descompunere ierarhică a sferei de activitate care trebuie realizată de
către echipa de proiect pentru a realiza obiectivele proiectului și a crea rezultatele necesare.
❖ Dicționar WBS. Dicționarul WBS este un document care oferă informații detaliate privind
livrarea, activitatea și programarea despre fiecare componentă din WBS. Dicționarul WBS este
un document care acceptă WBS.

5.Validate Scope

Validare domeniul de aplicare este procesul de formalizare a acceptării livrabilelor finale ale
proiectului.
Principalul beneficiu al acestui proces este acela că aduce obiectivitate procesului de acceptare
și mărește șansa produsului final, a serviciului sau a acceptării rezultatelor prin validarea
fiecărui produs.
Tools & Techniques
1. Inspecţia
Inspecția include activități cum ar fi măsurarea, examinarea și validarea pentru a determina
dacă lucrul și livrabilele respectă cerințele și criteriile de acceptare a produsului.
Inspecțiile sunt uneori numite recenzii, recenzii de produse, audituri și instrucțiuni.
În unele domenii de aplicare, acești termeni diferiți au semnificații unice și specifice.
Outputs
1. Livrabilele acceptate
Produsele care îndeplinesc criteriile de acceptare sunt semnate oficial și aprobate de client sau
sponsor.
Documentația oficială primită de la client sau de la sponsor, prin care se acceptă acceptarea
formală a părților interesate de rezultatele proiectului, este transmisă procesului Close Project
sau Phase
2. Schimbarea cererilor
Livrabilele finale care nu au fost acceptate în mod oficial sunt documentate, împreună cu
motivele neacceptării acestora.
Aceste livrabile pot necesita o cerere de modificare a defecțiunilor.
Cererile de modificare sunt procesate pentru examinare și dispunere prin procesul de efectuare
a controlului integrat (Perform Integrated Change Control).
3. Informații despre performanța muncii
Informațiile referitoare la performanța muncii includ informații despre progresele înregistrate
de proiect, cum ar fi rezultatele livrate, progresele înregistrate, livrabilele finalizate sau care au
fost acceptate.
4. Actualizarea Documentelor Proiectului
Documentele proiectului care pot fi actualizate ca urmare a procesului de validare a scopului
includ toate documentele care definesc starea produsului sau raportul la finalizarea produsului.
Documentele verificate ale proiectului pot necesita aprobări din partea clientului sau
sponsorului sub formă de semnături.

6.Control Scope

Domeniul de control este procesul de monitorizare a stării proiectului și a gamei de produse și

de gestionare a modificărilor în domeniul de aplicare al domeniului.
Principalul beneficiu al acestui proces este acela că permite ca baza de referință să fie
menținută pe tot parcursul proiectului.
Controlul scopului proiectului asigură toate modificările solicitate și acțiunile corective sau
preventive recomandate sunt procesate prin procesul de efectuare a controlului integrat al
modificării.
Domeniul de control este, de asemenea, folosit pentru a gestiona modificările reale atunci când
apar și este integrat cu celelalte procese de control.
Extinderea necontrolată la domeniul de aplicare al produsului sau al proiectului, fără ajustări ale
timpului, costului și resurselor, este denumită "creep".
Schimbarea este inevitabilă; prin urmare, un anumit tip de proces de control al schimbării este
obligatoriu pentru fiecare proiect.
Tools & Techniques
1. Analiza variației
Analiza de variație este o tehnică pentru determinarea cauzei și a gradului de diferență dintre
valoarea de referință și performanța reală.
Măsurătorile performanței proiectului sunt utilizate pentru a evalua amploarea variației de la
linia de bază originală.
Aspectele importante ale controlului domeniului de aplicare includ determinarea cauzei și a
gradului de variație în raport cu valoarea de referință a domeniului de aplicare și determinarea
necesității unei acțiuni corective sau preventive.
Outputs
1. Informații despre performanța muncii
Informațiile privind performanța muncii produse includ informații corelate și contextualizate cu
privire la modul în care se realizează domeniul de aplicare al proiectului în comparație cu linia
de bază a domeniului.
Acesta poate include categoriile de schimbări primite, variațiile de domeniu identificate și
cauzele acestora, modul în care acestea influențează orarul sau costul și previziunile privind
performanța viitoare a scopului.
Aceste informații oferă o bază pentru luarea deciziilor de domeniu.
2. Schimbarea cererilor
Analiza performanței domeniului poate avea ca rezultat o cerere de modificare a liniei de bază a
domeniului de aplicare sau a altor componente ale planului de management al proiectului.
Modificările pot include acțiuni preventive sau corective, reparații de defecte sau solicitări de
îmbunătățire.
3. Actualizări ale planului de management al proiectului
Actualizările planului de gestionare a proiectului pot include, dar nu se limitează la:
Actualizarea domeniului de bază: dacă cererile de modificare acceptate au un efect asupra
scopului proiectului, instrucțiunea de aplicare, WBS și dicționarul WBS sunt revizuite și
republicate pentru a reflecta modificările aprobate prin procesul de efectuare a modificării
integrate a modificării.
Alte actualizări de bază: dacă cererile de modificare aprobate au un efect asupra proiectului, pe
lângă domeniul de aplicare al proiectului, atunci liniile de bază corespunzătoare și planurile de
bază corespunzătoare sunt revizuite și repetate pentru a reflecta modificările aprobate.