Secțiunea 1

Formarea personalului didactic ca process de dezvoltare profesională

1.1Considerați că formarea personalului didactic este o prioritate a sistemului

de învățământ românesc? Argumentați-vă răspunsurile.

În Romania, formarea continuă a personalului didactic constituie un drept care se

realizeaza, în principal, prin perfecţionare şi conversie profesională.

La nivelul cadrelor didactice trebuie să aibă loc:

reconsiderarea sistemului de formare iniţială şi continuă;

eficientizarea inserţiei profesionale;

susţinerea programelor integrate pentru mobilitatea profesorilor şi reconversia

către alte activităţi;

utilizarea eficientă a tuturor datelor despre colectivele de elevi pentru

îmbunătăţirea continuă a rezultatelor şcolare;

formarea şi dezvoltarea abilităţilor de ordin tehnic în utilizarea în mod creativ şi

complex a surselor digitale de informare în procesul educaţional;

dezvoltarea capacităţii de cercetare, de testare pentru a maximiza beneficiile

învăţării;

crearea unui nivel înalt de motivaţie a cadrelor didactice;

operaţionalizarea unui sistem nou de evaluare a personalului didactic.

Este nevoie de o schimbare culturală în privinţa atitudinii faţă de educaţie în

general şi faţă de şcoală în mod special.

1.2Care sunt obiectivele prioritare ale sistemului de formare a personalului

didactic din învățământul primar

 La nivel European? În ultimii ani, educația pe tot parcursul vieții (life long
learning) a devenit o prioritate a sistemelor de învățământ la nivel global. Chiar
dacă rolul educației de bază, formale, rămâne esențial, învățarea permanentă,
împreună cu educația nonformală, vin să personalizeze și să dezvolte aptitudini cât
mai aproape de cerințele pieței și societății, pe de o parte, și priceperea și sufletul
celui care învață, pe de altă parte. Politica în domeniul învățământului și formării
profesionale a cadrelor didactice are drept scopuri principale asigurarea unui nivel
înalt de educație și formare pentru toți cetățenii, promovarea creșterii spirituale a
națiunii și dezvoltarea capacității populației de a face alegeri independente. Școala
are un rol important ca fundație pentru viitor și ca factor principal responsabil cu
dezvoltarea competențelor profesionale. În consecință, perfecționarea continuă a
cadrelor didactice devine o investiție superioară în creșterea calității muncii și a
vieții.

Educaţia şi formarea au fost definite ca aspecte esenţiale ale strategiei de la

Lisabona a Uniunii Europene pentru locuri de muncă, dezvoltare şi coeziune
socială.
În anul 2000 la Lisabona Consiliul Europei a cerut adaptarea şi modernizarea
sistemelor de educaţie şi formare în perspectiva învăţării pe toată durata vieţii şi a
stabilit ca până în 2010 Uniunea Europeana să devină cea mai dinamică economie
bazată pe cunoştinţe din lume.
În acest context, Consiliul Europei şi Comisia Europeană au stabilit programul de
activitate Educaţie şi Formare 2010, program ce a inclus formarea unor Grupuri
Expert, printre care unul centrat pe profesori si formatori. Acestui grup i s-a cerut
să analizeze practici ale politicilor care aveau ca scop îmbunătăţirea educaţiei si a
performanţei profesorilor şi formatorilor în contextul procesului de schimbare a
rolului lor în societate, al creşterii complexităţii şi responsabilităţilor cadrelor
didactice, dar şi în contextul unor medii din ce în ce mai dificile în care îşi
desfăşoară activitatea. Primul obiectiv al programului de activitate „Educaţie şi
formare 2010” - Îmbunătăţirea pregătirii şi formării cadrelor didactice şi a
formatorilor, subliniază atât importanţa atragerii şi păstrării în sistem a persoanelor
calificate şi motivate în profesia de cadru didactic, cât şi importanţa identificării
aptitudinilor de care au nevoie cadrele didactice pentru a răspunde nevoilor în
schimbare ale societăţii, a asigurării condiţiilor pentru sprijinirea cadrelor didactice
prin formare iniţială şi formare continuă la locul de muncă.
În 2004, Consiliul şi Comisia pentru Educaţie, în raportul intern comun către
Consiliul Europei şi Comisia Europeană privind progresul către Educaţia şi
Pregătirea Profesională 2010, au reiterat ideea că succesul strategiei de la Lisabona
depinde de existenţa unor profesori şi formatori cu înaltă calificare care să poată
implementa reforma în teritoriu. Raportul a acordat prioritate dezvoltării unor
principii europene comune pentru competenţele şi calificările necesare
profesorilor şi formatorilor pentru ca aceştia să-şi îndeplinească rolul în schimbare
în societatea bazată pe cunoaştere.
 La nivel național? Formarea continuă a cadrelor didactice are un real
impact asupra sistemului educațional și favorizează relaționarea acesteia cu factorii
sociali, economici și comunicationali, creșterea expertizei pregătirii profesionale,
instalarea profesionalismului în domeniu. Formarea și perfecționarea cadrelor
didactice contribuie la realizarea schimbărilor din sistemul educațional și
valorificarea analitico-sintetică a noilor conținuturi educaționale,
facilitând implementarea noilor strategii și tehnologii. Toate aceste demersuri
converg în promovarea culturii educaționale, penetrarea sistemului educațional în
baza descentralizării și a transferului de responsabilități și asigurarea ambianței
adecvate prin diversificarea metodelor de instruire, flexibilizarea programelor de
formare etc. De asemenea, se facilitează accesul la reprofilare, omogenizarea
metodologică, monitorizarea implicativă, participarea la colaborare și parteneriatul
interinstituțional sau cu actori relevanți din mediul social și comunitar.

Studiile şi analizele realizate în România în ultimii ani au scos în evidenţă

necesitatea promovării unei noi logici didactice în care profesorul poate avea
libertatea şi responsabilitatea acţiunilor de organizare a programelor de învăţare ale
cursanţilor. Dezvoltarea competenţelor de tip a învăţa să înveţi continuă să rămână
o preocupare majoră în optimizarea şi modernizarea actului didactic. Absolvenţii
de studii superioare cărora le vor lipsi astfel de abilităţi sunt expuşi riscului de a nu
putea promova în carieră. (Raportul de ţară, 2009). În acest sens, Ministerul
Educaţiei a propus lansarea, în anul universitar 2011- 2012, a unui program
inovativ de formare a cadrelor didactice din învăţământul superior, program
care oferă o nouă abordare în predarea didacticii disciplinei şi contribuie
astfel la creşterea atractivităţii învăţării în universităţi şi la atragerea
studenţilor spre cariera didactică. Elaborarea unor servicii educaţionale
adaptate nevoilor viitorilor profesori presupune ca pregătirea iniţială a acestora să
fie bazată nu doar pe transferul de informaţii ci şi pe transferul de
competenţe. Un învăţământ superior de calitate, este bazat pe cunoaştere şi
dezvoltare personală, pe crearea unui curriculum de formare care să permită
elaborarea de programe educaţionale centrate pe dezvoltarea competenţelor
didactice şi metodologice.
Pentru a implementa principiile comune europene, se fac următoarele
recomandări celor responsabili de politicile la nivel naţional sau regional:
1. Profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior sau
echivalentul acestora.
2. Programele de formare a profesorilor trebuie distribuite în toate cele 3 cicluri
de învăţământ superior (conform procesului Bologna) pentru a le asigura locul
în învăţământul superior european şi pentru a creşte oportunitatea de
avansare şi mobilitate în cadrul profesiei.
3. Contribuţia în cercetare şi în rezolvarea problemelor practice care duc la
dezvoltarea noilor cunoştinţe privind educaţia şi pregătirea profesională
trebuie promovate.
4. Parteneriatele între instituţiile unde profesorii sunt angajaţi, industrie, cei ce
asigură pregătirea profesională şi instituţiile de învăţământ superior, trebuie
încurajate să sprijine pregătirea de înaltă calitate şi practica efectivă şi să
dezvolte reţele de inovaţie la nivel local şi regional.
5. Strategiile de învăţare de-a lungul întregii vieţi prin resurse coerente şi
adecvate, care să cuprindă activităţi de dezvoltare formale şi informale, sunt
necesare pentru a asigura dezvoltarea profesională continuă a profesorilor.
Aceste activităţi, care includ pregătirile de specialitate şi pedagogice, trebuie
puse la dispoziţie pe întregul parcurs al carierei lor şi trebuie recunoscute în
mod corespunzător.
6. Programele de formare profesională iniţială şi continuă trebuie să reflecte
importanţa abordărilor interdisciplinare şi în colaborare pentru învăţare.
29
7. Proiectele de mobilitate pentru profesori trebuie facilitate şi promovate ca
parte integrantă a programelor de formare profesională iniţială şi continuă.
8. Programele de pregătire profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice
trebuie să asigure formarea de cunoştinţe şi dobândirea de experienţă în
cooperarea europeană, pentru a le permite acestora să aprecieze şi să
respecte diversitatea culturală şi să-i educe pe elevi pentru a deveni cetăţeni
ai Uniunii Europene.
9. Oportunităţile pentru a studia limbile europene, inclusiv vocabularul de
specialitate, pe parcursul formării iniţiale a profesorilor şi a programelor de
formare profesională continuă, trebuie să fie disponibile şi promovate.
10. Trebuie acordată prioritate dezvoltării încrederii şi transparenţei mai mari a
calificărilor profesorilor în Europa pentru a permite o recunoaştere reciprocă
şi o mobilitate crescândă.

La nivel institutional? Strategia de dezvoltare a sistemului de formare inițială și

continuă a personalului didactic cuprinde întreaga arie de acțiune pentru
dezvoltarea capitalului uman, cu impact atât didactic, cât și instituțional, având ca
prioritate cadrele didactice și managerii din învățământul preuniversitar și
urmărește, printre altele, dezvoltarea unei „piețe educaționale a programelor de
formare continuă” prin intermediul căreia cadrele didactice să beneficieze de o
gamă variată de programe de formare. Aceste programe trebuie orientate spre noi
roluri și competențe pe care trebuie să le dețină cadrele didactice și care derivă din
extinderea rolului școlii în comunitate, precum și din elaborarea noilor standarde
pentru profesia didactică.

Dezvoltarea competențelor și abilităților personalului didactic implicat în

asigurarea calității în învățământ presupune formarea noilor competențe, dar și
adaptarea cunoștințelor asimilate la cerințele noilor sisteme conceptuale de
educație pentru asigurarea unei pregătiri psihologice și pedagogice, didactice și
practice de înaltă calitate, în acord cu direcțiile actuale și de perspectivă în
domeniul educațional, al teoriei și practicii curriculumului, al psihologiei învățării,
al tehnologiei informației și comunicării, al proiectării și evaluării în condiții de
calitate și eficiență a procesului de învățământ, se urmărește realizarea unui
învățământ formativ, modern, centrat pe elevi și orientat pragmatic spre nevoile
reale ale școlii românești

 https://www.researchgate.net/publication/301823079_Formarea_prof
esionala_a_cadrelor_didactice_-
_repere_pentru_managementul_carierei

Formarea profesională a cadrelor didactice – repere pentru managementul carierei,

Editura Printech, București, 2011, Laura Șerbănescu

1.4Ce modalități cocncrete considerați că sunt eficiente pentru stimularea

motivației de participae a personalului didactic la programele de formare
continua?

Formarea continuă a devenit în lumea contemporană, nu doar o tehnică sau o

știință, ci, în primul rând, o mișcare socială menită să ajute oamenii să-și înțeleagă
locul și rolul în societate, făcându-i capabili să se adapteze cerințelor și solicitărilor
prezentului, să devină eficienți și performanți.

Un aspect de actualitate este problema motivării pentru formarea continuă a

cadrelor didactice (și pentru cariera didactică, în egală măsură), problemă tratată cu
seriozitate de societatea contemporană, reprezentând o prioritate a politicilor de
reformă în domeniul educațional, la nivelul țărilor-membre ale Uniunii Europene.
Această prioritizare este determinată de faptul că performanța unei unități de
învățământ este dependentă de performanța cadrelor didactice pe care le
are/integrează, motiv pentru care toți factorii de decizie implicați trebuie să
privească profesionalizarea cadrelor didactice ”ca pe o investiție care poate aduce
un imens beneficiu pentru întreaga comunitate educațională materializat în:

1.îmbunătățirea calității managementului formării continuăși dezvoltării

profesionale a personalului didactic în noile realități educaționale și sociale;

2.eficientizarea procesului de implementare a strategiilor manageriale de

dezvoltare profesională a cadrelor didactice;

3.diversificarea și eficientizarea acțiunilor de dezvoltare profesională a cadrelor

didactice;

4.sporirea motivației și interesului cadrelor didactice pentru propria formare.

Sporirea motivației pentru dezvoltarea și profesionalizarea didactică este un

deziderat obligatoriu, generat, în primul rând, de efectul de domino, direct și/sau
indirect, al absenței sale: cadrul didactic nemotivat poate conduce destul de uşor la
apariţia lipsei de motivaţie şi la elevii cu care lucrează (sau chiar la demotivarea
celor care sunt motivați în procesul educativ). În această ordine de idei, se poate
remarcă faptul că ”motivarea, ca funcţie administrativă şi managerială, are drept
scop obţinerea de performanţe şi recunoaşterea faptului că fiecare cadru didactic
este unic şi că importanţa lui în lanţul educaţional este deosebită. Actul de
motivare, din punct de vedere managerial, cuprinde următoarele activităţi:
evaluarea performanţelor, recompensa, analiza, proiectarea şi reproiectarea
posturilor, funcţiilor. Cu toate că motivaţia este în primul rând o experienţă
personală, responsabilitatea personalului de conducere este să identifice şi să
stabilească legături între motivaţiile personale şi succesul activităţilor, creând
condiţiile de armonie dintre scopurile personale cu cele organizaţionale.

Aşadar, în teoria şi practica formării continuăa cadrelor didactice s-a creat o

situaţie, când, pe de o parte, profesionalizarea lor apare ca o prioritate ale
politicilor educaţionale, iar pe de altă parte, se constată insuficienţa conceptelor
teoretice şi a mecanismelor metodologice de formare continuăa cadrelor didactice
în raport cu nevoile instituţionale şi personale şi de realizare a conexiunii inverse,
ca factor de profesionalizare a cadrelor didactice.Printre blocaje care cauzează
insuficienşa promovării şi aplicării unui concept eficient de formare continuăa
cadrelor didactice axat pe nevoile instituţionale şi personale se nunără:
insuficienţa cercetărilor şi lucrărilor cu aspect teoretic şi praxiologic în acest
domeniu;

nivel scăzut de motivaţie pentru formarea continuăa cadrelor didactice;

randamentul scăzut al cursurilor de formare continuăa cadrelor didactice;

lipsa instrumentelor metodologice de monitorizare şi evaluare a randamentului

cursurilor de formare continuăa cadrelor didactice.

Schimbările produse în societate şi prognoza accelerării schimbărilor în etapele ce

vor urma, impun ca necesară nu numai adaptarea continuă a sistemelor educative la
noile realităţi economice, sociale, culturale şi ştiintifice, ci şi formarea în cadrul
acestor sisteme a capacităţii de reglare continuă şi de autoperpetuare a
adaptabilităţii. Drept consecință, pentru a face față provocărilor lumii
contemporane, cadrele didactice trebuie să învețe continuu, în mod adecvat, rapid
și eficient, inovativ, valorificându-și la maximum potențialul de care dispun.
Formarea continuă devine o necesitate permanentă a cadrelor didactice indiferent
de domeniul profesional şi de nivelul pregătirii fiecăruia, deoarece ea reprezintă
calea de la profesorul care improvizează şi încearcă diverse modele ale demersului
didactic, către profesorul care știe şi poate să-şi argumenteze deciziile profesionale
pentru a obţine rezultate performante în domeniul educaţional. Formarea cadrelor
didactice nu înseamnă, însă, doar un simplu program de formare ce are finalități
prescrise, ci înseamnă și un proces de cercetare-acțiune ce permite o permanentă
măsurare a efectelor în plan didactic concret a metodologiei propuse. Iar aceste
efecte vizează tocmai deschiderea cadrului didactic format spre noi competențe.
Paradigmă a formării profesionale continuă a cadrului didactic –Paradigma
profesionalizării didacticeține de: utilizarea euristică și creativă a tuturor
competențelor (cunoștințe, abilități și atitudini ) care stau la baza personalității
didactice, obținute prin continuarea, aprofundarea și adaptarea formării
profesionale inițiale, ținându-se cont și de condițiile unor solicitări deosebite de
cele care au constituit reperele pregătirii inițiale, prin formare continuă și
autoformare, pe fundamentul corelării nevoilor personale cu nevoile instituționale.
Deși reglementările în vigoare precizează obligaţia cadrelor didactice de a participa
periodic, o dată la 5 ani, la formare profesională continuă în scopul perfecţionării
pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, în cadrul diagnozei
efectuate, s-a constatat că doar 72,85% (din totalul de 571 de cadre didactice
intervievate) au participat, cel puțin o dată în ultimii cinci ani, la activități de
formare continuă. Absența cadrelor didactice de la cursurile de formare se
datorează caracterului formal pe care acestea l-au căpătat în ultimii ani, lipsei de
aplicabilitate a competențelor dobândite, lipsei motivației cadrelor didactice, lipsei
interesului celorlalți (elevi, părinți, colegi, manageri) față de noile competențe,
lipsei logisticii necesare punerii în practică a competențelor dobândite în urma
formării etc.
Sintetizând obstacolele aflate/identificate în calea formării, am stabilit că esența
acestora se află, de fapt, în lipsa de corelare între nevoile personale de formare a
cadrelor didactice și cele instituționale. Prin urmare, am propus un experiment
(”Profesionalizarea didactică prin interconexiunea nevoilor personale cu nevoile
instituționale”) care a avut drept obiectivprincipal dezvoltarea profesională
continuă a cadrelor didactice, în conformitate cu noile realități sociale,
educaționale și economice, prin corelarea nevoilor personale cu nevoile instituției
din care fac parte, cu nevoile beneficiarilor direcți (elevii) și cu nevoile
beneficiarilor indirecți ai procesului educațional (părinții –reprezentanți ai
comunității).8.În urma experimentului, s-a constatat o creștere nu doar a eficienței
educaționale, ci și a motivației tuturor actorilor implicați în procesul de învățământ.
Totodată, indicatorii de performanță stabiliți au demonstrat prin post-training
eficiența modelului propus. Aceste motive ne-au determinat să propunem modelul
formării pe baza interconexiunii nevoilor personale cu nevoile instituționale drept
model de formare continuă pentru cadrele didactice din învățământul
preuniversitar.În urma rezultatelor cercetării întreprinse, propunem următoarele
Recomandăricu caracter practic pentru:
1.Managerii școlari:
crearea mecanismelor de motivare a cadrelor didactice pentru formarea
profesională continuă;
organizarea permanentă și la necesități a activităților de identificare a nevoilor
personale și instituționale în formarea profesională continuă a cadrelor didactice;
informarea cadrelor didactice privind opțiuni de realizare a strategiilor de formare
continuă la nivel național și județean;
organizarea monitorizării impactului cursurilor de formare profesională continuă
la nivel de instituție;

sensibilizarea autorităților locale pentru investiții în dotarea materială și financiară

a formării profesionale continuă.

2.Prestatorii de servicii în domeniul formării profesionale continuă:

stabilirea programelor de formare continuă a cadrelor didactice prin aplicarea

unui sistem de analiză pertinentă și coerentă a nevoilor la nivelul instituțiilor de
învățământ;
diversificarea, flexibilizarea și echilibrarea ofertelor de formare profesională
continuă, pornind de la analiza nevoilor personale și instituționale;

armonizarea formării inițiale cu formarea profesională continuă din perspectiva

educației pe parcursul întregii vieți;

adaptarea sistemului de formare continuă la nevoile specifice ale unor categorii

specifice de cadre didactice: profesori diletanți, profesori necalificați, profesori din
meniul rural etc.

3.Cadre didactice:

identificarea permanentă a nevoilor personale în formarea profesională continuă;

stabilirea traiectoriei proprii în formarea profesională continuă prin alegerea

programelor ce corespund nevoilor proprii și celor instituționale în formarea
continuă;

axarea pe autoformare și autoevaluare în vederea realizării nevoilor proprii în

formarea continuă;

valorificarea conștientă în practica educațională a achizițiilor didactice noi

dobândite în procesul de formare continuă.

4.Cercetători științifici:

extinderea cercetărilor științifice a problematicii formării profesionale continuă a

cadrelor didactice din perspective politice, economice, culturale, psihologice

http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24837/mihaela_hunca_abstract.pdf